Ne confruntăm cu o perioadă foarte neobişnuita în istoria omenirii. Începuta acum şi în continuare, întreaga generaţie va trăi ghidată de încercările de a trece de la perceperea realitatii interioare catre perceperea realităţii existente afara.

Acesta este motivul pentru care simtim un asa de mare gol in noi, în viaţa familiei noastre, în relaţiile noastre cu copiii şi cu ceilalţi, în tot ceea ce facem. Acest lucru nu este observat doar în ţările individuale separate, ci în întreaga lume.

Schimbările ce au loc în ecologie şi in clima planetei au devenit o ameninţare tot mai mare cu fiecare an. Dar toate acestea se întâmplă cu scopul de a ne schimba percepţia realităţii în noi, care ne evocă o senzatie foarte neplacuta, pentru abilitatea de a ieşi din lumea noastra egoista şi să descoperim că am plecat  acum de la perceperea răului la perceperea bunătatii.

Şi dacă am veni la dorinta de a darui, apoi, firesc, am fi fericiti pentru că nu ne-am distruge pe noi insine într-o lume globală în care toţi suntem integral conectati. Dimpotrivă, am reuşi sa avansam mai mult in progresul nostru, deoarece este singurul mod posibil de a trăi şi de a exista, în loc sa ne distrugem unul pe altul.

Dar până când nu vom schimba atitudinea noastră faţă de noi, fata de alti oameni, fata de lume şi fata de realitatea generala, natura nu se va opri sa ne preseze, deoarece am trecut deja linia desemnata. În esenţă, ce spune Cabala despre acest lucru? Ne spune că dacă vrem să continuam să ne dezvoltam, fără suferinţă, noi ar trebui să ajungem în acord cu cea mai inalta stare a naturii,  pentru ca nu avem de ales şi să înţelegem că starea noastra actuala este foarte rea.

Această perspectivă ne oferă o oportunitate de a ne dezvolta frumos şi ne răsplăteşte cu o existenţă într-o lume perfectă şi eternă care devine revelata aici, prin schimbări în percepţia noastră. Din acest motiv, in tot ce se întâmplă cu noi trebuie să vedem un mare ajutor de sus, de la toate elementele comune ale naturii, care ne ajută şi ne îndrumă în acest fel spre avansarea corectă, chiar dacă, uneori, se manifestă prin influenţe neplăcute.

Dar, dacă suntem sensibili la toate aceste mici semne de acest fel, ca un copil ascultator si inteligent care înţelege cum sa găseasca un limbaj comun cu adultii, vom avansa bine. Avem într-adevăr în faţa noastră o aventură minunată, în locul unei vieti grele.

Din Seriile de lecturi introductive 12/28/2010 „Oportunităţi pentru Dezvoltare”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Răul pe care avem nevoie sa-l intelegem in interior nu este acelaşi egoism care însoţeşte o persoană în viaţa sa de zi cu zi. Răul real devine revelat numai în legătură cu prietenii din grup. Când încerci să te conectezi cu ei, ti se dezvăluie cat de plină de ură şi respingătoare este această idee pentru tine.

Răul este atunci când esti indiferent faţă de unitate, atunci când uiti în mod constant acest lucru. Considera acesta ca fiind răul! Acest lucru se datorează faptului că-ti evaluezi răul in mod egoist, tu-l judeci în funcţie de stomacul plin sau de buzunar, chiar dacă acest lucru nu este rău, ci este pur şi simplu organismul animal. Raul devine revelat doar cand esti împotriva conexiunii, care este locul unde s-a intamplat spargerea.

Realizarea răului în „perioada de pregătire”, începe cu momentul în care începi să tratezi grupul ca locul care are frontiera (ecranul) în faţa lumii spirituale. Primul contact cu alţii este trecerea Machsom-ului, podul care se deschide de la tine spre ceilalti. Când te conectezi cu alţii într-un intreg în prima proprietate, cel mai mic Reshimo (gena spirituala), atunci acest lucru devine revelat ca trecerea în lumea spirituală.

Răul există numai aici, în legătura cu aproapele tău, orice altceva nu este rău, ci doar „punctele slabe” ale corpului animal. Cineva trebuie să-si transfere complet atenţia de la un tratament politicos si o „atitudine inteligentă” spre răul real, unde a avut loc spargerea. În caz contrar, te vei gândi că un lup şi un leu sunt rai şi păsările sunt bune. Suntem obisnuiti sa ne uitam la creatie în acest fel deformat, şi acest lucru ne împiedică să vedem adevărul.

De îndată ce-ti muti atentia la conexiunea cu aproapele tău, localizezi zona spirituală, care se situeaza doar in legătura cu aproapele tău, şi apoi Creatorul devine revelat intre voi.

Din partea a 4-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/2/2011, „Intelepciunea Cabalei şi Filosofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cand primesti atingerea spirituala, prima data incepi sa simti un anumit fenomen spiritual in dorinta ta. Dintr-o data vei intelege cum se numeste si ce este.

Apoi vei incepe sa intelegi despre ce se vorbeste in carte si iti vei aminti  ce ai citit si ce ai studiat despre asta la un moment dat.  Dintr-o data iti vei aminti totul despre fenomenele spirituale care ti-au fost dezvaluite doar acum.

Totul se va un uni interiorul tau – lumea care numeste toate acestea, intelegerea starii spirituale, amintirea locului in care a fost scrisa, si cand ai studiat-o. Toate acestea vor deveni clare si conectate cu fenomenul spiritual pe care il dezvalui si simti.

Si totusi, prima data senzatia trebuie sa vina la tine, atingerea – fara cuvinte ! Si apoi, de indata ce clarifici cuvintele, definitiile si conectarile , esti pregatit pentru ea.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/10/11, “Esenta si intelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca totul in lumea asta isi are originea in radacinile superioare, de unde vin toate obiectele artificial inventate, cele care nu exista in natura, cum ar fi de exemplu un vehicul cu roti?

Raspuns: Natura toata este o imagine care apare in mine, si totul coboara la mine de Sus. In lumea spirituala nu exista automobile, dar notiunea in sine trebie sa existe ; altfel cum ar fi posibil ?

In forma lor evidenta, radacinile lumii superioare se manifesta in noi ca si patru nivele ale naturii: mineral, vegetative, animat si vorbitor. Iar restul coboara la noi sub forma unui gand.  Toate inventiile noastre artificiale (rachetele sau masinile) isi au radacinile in gandul superior si nu sunt rezultatul observarii naturii. Nu se extinde direct, fortat de Sus in jos, ci mai degraba este inventat de om care completeaza singur cu ceea ce ii lipseste in aceasta lume.

Cele patru stadii ale Luminii Directe se extind de Sus in jos, din lumea Infinitului la lumea corporala, ducand lumile mai departe, Partzufim, Sefirot si numeroasele lor combinatii. La fiecare grad, tot ce este prezent in gradul inferior, toate formele vin la el de la cel superior, cu toate ca am putea crede ca la nivelul inferior ar putea exista forme mai dezvoltate pentru ca lipsa perfectiunii cere sa gasim o mai mare diversitate si combinatii de materii.

Deasupra, in lumea Infinitului, totul apare ca un intreg, o unitate completa.In acest fel simplu este comparat cu lumea noastra complexa. Dar in esenta, aceasta lume a noastra nu este una bogata ; pur si simplu trebuie sa se imparta intr-un numar mare de parti componente.

Dedesubt se afla milioane de elemente le naturii: minerale, plante, animale si oameni, si in fiecare din ei exista o multitudine de detalii. Dar pe masura ce urcam treptele lumilor vedem din ce in ce mai putine.

De fapt, ca sa decodificam notiunea de unitate care exista Sus, in Infinit, avem nevoie de nenumarate elemente pe care, cand le asezam impreuna corect pot recrea acest intreg al lumii noastre. Este normal ca exista o diferenta mare intre gradele superioare si inferioare, in masura in care cel inferior este mai mult material si, consecvent cere mai multe detalii.

In afara de asta, nu este nimic in gradul inferior care sa nu existe in cel superior. Simplu, detaliile individuale care sunt revelate  in cel inferior sunt legate intre ele in cel superior si deci, sunt percepute  ca un intreg. Dar in realitate, nu este doar un intreg. Ca si in lumea Infinitului, totul apare un intreg in dorinta sa de a darui, si nu vedem nici o separare. Totusi, asta nu inseamna ca toate aceste definitii nu exista.

In lumea Infinitului sunt nenumarate elemente, dar toate sunt legate intr-un intreg, si deci, este numita simplu Lumina infinita care umple intreaga creatie. Dar de fapt nu este o « simpla » Lumina a Nefesh, ci mai degraba NRNHY de NRNHY (Nefesh, Ruach, Neshama, Haya, Yechida), care este de 620 de ori mai mare decat ceea ce este doar perceputa ca simpla.

Gradul inferior abia ajunge sa se cunosca pe sine intr-o astfel de forma ‘’complexa’’. Cream atat de multe lucruri diferite in el doar datorita slabiciunii noastre deoarece nu putem sa atingem gradul superior altfel. Iar cand  atingem gradul superior, nu mai avem nevoie de aceste suplimente.

Toata abundenta de detalii pe care o am in gradul inferior isi are radacinile in ceea ce am adaugat pentru a ma completa in legatura cu gradul superior.  Dar de Sus in jos sunt acelasi elemente care continua sa coboare la mine.

Aceasi lume a Infinitului este prezenta in lumea noastra. Si intreaga varietate de detalii care sunt adaugate de mine sau dezvaluite de mine in natura deriva din faptul ca sunt incapabil sa percep aleasta lume simpla a Infinitului. Totul in jurul meu este privit ca lume imaginara. Toate lumile sunt doar « ascundri disparute » ale lumii Infinitului, unde nu mai este nimic decat dorinta (dorinta de a primi) umpluta cu Lumina simpla.
From the 4th part of the Daily Kabbalah Lesson 2/7/2011, “The Essence of the Wisdom of Kabbalah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

In intelepciunea Cabalei, studiem lumile superioare, cum sunt facute creatiile si ce forte se extind in lumea noastra corporala. In lumea superioara, exista forte in timp ce in lumea fizica sunt obiecte de care sunt afectate si care sunt sunt produsele acestora.

Fortele superioare sunt numite “radacini” iar cele inferioare (cele care se manifesta in lumea noastra) sunt “ramuri”. Nu exista nimic sub lumea noastra si mai rau decat ea. Ceea ce este bine.

Tot ceea ce ni se intampla apare sub influenta fortelor care coboara la noi din lumea superioara, din radacini. Nu exista nimic in lumea noastra care sa nu vina de Sus. De aceea este fara sens sa acuzam pe cineva pentru ceva : intre noi, alte natiuni, guvernul sau natura intrucat totul este guvernat de Sus. Daca privim intregul tablou logic si realist, vom vedea ca totul vine de Sus.

Vedem ca orice problema intalnim, nu conteaza din ce cauza, poate fi rezolvata doar daca ne ridicam la nivelul acestor forte si incepem sa le influentam. Astfel, vom putea sa atragem o influenta diferita asupra noastra. In acest fel vom fi afectati nu de primele forte ci mai degraba de un derivat al lor si de efectul pe care il insuflam. Doar in acest fel putem sa provocam schimbari in lumea noastra, si nu prin alte mijloace.

Am incercat de-a lungul miilor de ani folosind tot felul de metode si practici sa ne influentam destinul. Si am vazut ca nu merita. Nu are nici un rost sa ii cerem Creatorului : El (cineva pe care ni-l imaginam ca si Creator) nu ne aude.Si nici una din actiunile noastre in aceasta lume nu produc nici un rezultat oricum. La sfarsit, totul ia cursul pe care trebuia sa-l ia.

Noi, cei care am trait in aceasta lume destul de mult, vedem toate acesea foarte clar; de aceea suntem de acord cu intelepcinea Cabalei care spune la nivelul lumii noastre, nu este solutie pentru nimic. Lumea noastra este efectul, si toate solutiile se afla la nivelul unde deciziile sunt luate : in lumea superioara.

Astfel, mai cu seama in timpul nostru, cand umanitatea a ajuns la criza globala, integrala, cand trebuie sa faca fata unei probleme serioase, si cand ceea ce ni se intampla  mai departe este parte a acestei imagini in intregime, doar atunci primim oportunitatea sa influentam aceste forte fiind impreuna.

In esenta, trebuie sa folosim o singura forta deoarece acolo este doar o singura forta superioara care se desparte in multiple sub-forte, fortele individuale care au efect asupra noastra.

Din  Lectia a 5a de la Conventia din Berlin 1/29/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Noi indeplinim oferta Tabernaclului, sau Creatorul este cel care o asambleaza bucata cu bucata, si cine este arhitectul?

Raspuns: Fara indoiala, nu intelegem nimic despre munca noastra, asemenea unui copil de doi ani care nu va stii cum va fi la trei ani, nu planifica procesul dezvoltarii sale si nu se formeaza singur pentru varsta de trei ani. Exact in acelasi fel cream menora (candelabrul cu 7 lumanari) : Punem o bucata de aur in foc si apare singur. Ce inseamna « singur » ?

De fapt tu nu poti face nimic singur. Daca iti pregatesti intentia (nu actiunea, ci doar intentia), daca o construiesti pe linia de mijloc, atunci in afara ta Lumina va crea aceasta forma anume pe care materia trebuie sa si-o asume. Aceasta materie nu poate lua alta forma ! Cu alte cuvinte, deja exista in acea forma anume si tu doar trebuie sa o descoperi in timpul intentiei care iti dezvaluie aceasta imagine.

Intri intr-o lume pre-existenta. Cand o « minge si o floare »,  «o  menorah », « o masa », « o parte din cort », « onix sau alte pietre » iti sunt aratate, descoperi ceva care deja exista. Tu iti reinoiesti perceptia, tu o descoperi, iti este aratata inaintea ta, in interiorul tau. Iti dezvolti viziunea, perceptia, intelegerea si acordul. In masura in care esti de acord, nu mai vezi alte forme exterioare, dar intelegi ca totul se intampla in interiorul tau ; tu dezvolti o viziune interioara.

Tot ceea ce vezi de obicei pare sa fie extern, dar in spiritualitate, vezi ca totul este in interior, ca perceptia ta este autentica. Nu mai ai iluzia ca lumea este in afara ta, ca existi tu si lumea. Spiritualitatea este lipsa acestei minciuni ; simti ca totul este in interiorul tau, in interiorul sufletului cu care te identifici.

Din partea a 2a a Lectia zilnica de Cabala  2/4/2011, Portia saptamanala de Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Din lumea Infinitului, “Stadiul 1”, dezvoltam (coboram) in aceasta lume, care este numita atingerea “Stadiului 2.” Din acest stadiu trebuie sa ne ridicam inapoi la Infinit, in „Stadiul 3” care este identic cu Stadiul 1. Exista o singura diferenta intre ele: Noi existam in Stadiul 3 fiind constienti de asta. Deci este considerat a fi de 613 ori ai mare decat Stadiul 1.

Noi ne-am dezvoltat in Stadiul 2 de-a lungul milioanelor de ani in forme ale stadiului mineral, vegetativ si animat. Pana cand am coborat din lumile Atzilut, Beria, Yetzira si Assiya, timpul nu a existat deloc. Timpul apare cand ajungem in aceasta lume si ne dezvoltam de-a lungul celor aproximativ 15 milioane de ani, ajungand la sfarsit in gradul « uman ».

Diferenta dintre stadiul “uman” si cele mineral, vegetativ si animat este ca omul nu exista in natura! Inca de la inceput omul a fost la baza o fiara, chiar daca una mai complexa. S-a transformat in om doar in masura in care simte ca este o fiinta globala, sociala.

De fapt el nu mai este in forma individuala, egoista pe care a avut-o inainte sa ajunga in acest stadiu. Mai mult, trebuie sa se alature in dezvoltarea spirituala si sa urce scara pe care odata a coborat. De la dezvoltarea generala, sociala, trebuie sa trecem la dezvoltarea spirituala cu maximum de seriozitate si responsabilitate. Aceasta este esenta muncii noastre.

In timp ce ne dezvoltam egoist, nu am intalnit nici o problema pentru ca am evoluat inconstient, natural. Dar de cand am atins “linia rosie”, insemnand starea in care totul este interconectat global, integral, este semnul ca trebuie sa ne asumam o alta forma de existenta, in armonie cu natura.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Studiu la intelepciunea Cabalei ”

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt situaţii în viaţă când cineva mă insultă făcându-mă să mă simt foarte dezonorat şi rănit. Cum să analizez exact o astfel de situaţie?

Răspuns: În starea noastră curentă, suntem incapabili să spunem care este în realitate atitudinea corectă. Suntem confuji, fiind la jumătatea drumului între cer şi pământ. Încă nu l-am dezvăluit pe Creator dar nici nu mai sunt în ascundere totală. Percep tot felul de vorbe înţelepte, cum ar fi citatele, expresii şi parţi de cunoştinţe ca revelaţii, dar nu este aşa. Totul a ajuns amestecat în mine.

De aceea, Baal HaSulam scrie în „Introducere la Talmudul celor zece Sfirot” că în timpul acestor ani, trebuie să se focalizeze maxim pe dezvoltarea lui. Aceasta este perioada de mari confuzii când eu nu pot să înţeleg adevărul, dar nici nu mai sunt de acord cu minciuna. Sunt pur şi simplu aruncat dintr-o parte în alta.

Pe deoparte, nu-i nimic în afară de Creator, stau în faţa Lui. Şi atunci cum să tratez realitatea când tot ce este în jurul meu este El. Şi eu unde sunt? Dacă El a ţipat la mine, pot şi eu să ţip înapoi la El? Dar el este Creatorul! Asta înseamnă că eu trebuie să mă trag înapoi tot timpul? Ar trebui să rămân în totalitate umil, chiar şi in faţa ameninţării cu moartea? La un moment dat, omul se uită la aceste lucruri astfel.

În realitate, nu e cine ştie ce sfat mare pe care îl putem da cuiva în acest caz. Pentru că omul este un subiect în permanentă schimbare. De aceea Cabaliştii prescriu o anumită ordine de acţiuni pentru noi care este determinată de ascundere.

De ce ne dau acest sfat? Pentru că noi suntem nişte subiecţi influenţaţi de doua forţe. Creatorul nu a creat o stare foarte simplă în care eu stau în faţa Lui şi Îl dezvălui fără a fi deranjat de nimic. Cine sunt „eu”? Sunt forţa de rupere şi separare de Creator. Mai mult, aceste forţe îmi apar mie însumi şi la fel de bine şi la ce e în jurul meu, dar nu ca fiind Creatorul. Pentru mine, Creatorul este un ideal invizibil şi imperceptibil.

Forţele de rupere Îl ascund de mine şi eu trebuie să le unesc într-un întreg. Aceste forţe, mă separă şi mă îndepărtează de Creator, Îl acoperă. Ele împart în două lumi: interioară şi exterioară. În esenţă ele aparţin unei naturi de separare, dorinţa egoistă, şi îmi apar ca fiind două şi opuse.

Trebuie să le unesc una cu alta şi să discern precis separarea din ele. Uitându-mă la acţiuni, gânduri, dorinţe, şi la tot ce este în jurul meu, conectez ineriorul cu exteriorul făcând astfel numai pentru a obţine unitatea. În acest caz, dacă sunt capabil să fac asta, nu greşesc.

Trebuie să aplicăm un singur principiu aici, „Omul judecă lucrurile în funcţie de ceea ce vede”. Eu nu încerc să Îl obţin pe Cel care se ascunde de mine.Dar imediat ce am să unesc toate forţele – ale mele şi ale celorlalţi – într-una singură am să-L descopăr pe singurul Creator înăuntru.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 2/10/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Primim atâta Lumină, câte Vase (Kelim), dorinţe, avem. De aceea suntem în această lume atât de departe de starea adevărată. Este ascunsă de noi prin multe voaluri si grade, şi fără să avem multe Vase (Kelim), mijloace şi componente, noi nu vom fi capabili să revelăm Lumina.

Creaţia este „Este din Nu Este”. Cu alte cuvinte, tot ceea ce a existat a fost Creatorul şi El a vrut să creeze ceva în afara Lui. Această calitate diferită, ceva din afara Creatorului, este numită „Creaţie”.

Creatorul a vrut ca creatura să înţeleagă faptul că este în afara Lui, să treacă peste breşa dintre ei şi să obţină starea de anulare a creaturii şi a breşei dintre ei. De aceea, omul în această lume, trebuie să se vadă el însuşi ca fiind exclusiv în faţa Creatorului. Nu este nimic în afară de El. Nu este nimic în afară de Creator, nici măcar omul însuşi.

Numai în percepţia şi în senzaţia mea a fost această iluzie creată, cum că ar fi ceva în afara unei singure Forţe, Creatorul. Tot ceea ce îmi pot imagina a fost creat deliberat ca să am ceva de ce să mă apuc  şi care să-mi permită să ajung la Unicul şi Singurul din mai multe Kelim (Vase).

În interiorul la Singur Unul nu există „eu”. E scris: „Creatorul este Dumnezeul nostru, Creatorul este unul”. Totul este inclus în El. Asta este ceea ce trebuie să obţinem. Astfel omul va „sări” peste abisul dintre „Este din Este” şi Este din Nu Este”. Asta este ceea ce trebuie să obţinem.

Tot ceea ce avem, inclusiv lumea cea mare, lumile spirituale, ruperea, Kelim, prietenii, toate mijloacele şi toată metoda sunt destinate numai pentru a ne corecta percepţia realităţii şi să recunoaştem că în afară de Forţa unică nu există nimic, nici măcar eu.

Ceea ce mă înconjoară este format în acest fel pentru a mă ajuta să obţin unitatea. Eu stau întotdeauna în faţa Creatorului şi nu este nimic între noi. În acest fel trebuie să simtă omul realitatea în percepţia sa. Baal HaSulam scrie despre asta în Şamati #67:

Acela care crede că îşi înşeală prietenul, într-adevăr îl înşeală pe Creator, fiindcă în spatele corpului omului este numai Creatorul. Asta pentru că este esenţa creaţiei, că omul este numit „creatură” numai cu respect pentru el însuşi. Creatorul vrea ca omul să simtă că în realitate este separat de El, dar în afară de asta, este totul „întreg pământul este plin de gloria Lui”.

De aceea, când unul îşi minte prietenul, îl minte pe Creator, şi când unul îşi întristează prietenul, îl întristează pe Creator. Din acest motiv, dacă unul este obişnuit să spună adevărul, îl va ajuata cu prvire la Creator.”

Dacă omul înaintează spre revelarea unităţii, atunci el vede totul ca mijloc care îl ajută să îl dezvăluie pe unicul Creator. Este scris: „Ridica-te, Creatorule şi duşmanii Tăi vor dispare”. Cu alte cuvinte, omul vede că toate inconvenientele de fapt nu-l deranjează, ci ele sunt Kelim, mijloace. Unindu-le în unul singur, în interiorul lor, i se vor dezvălui Luminile, până când vor imerge toate în una, Lumina simplă.

Din partea întâi a Lecţiei zilnice de Cabala 2/10/11 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce ar vrea un om să-şi dorească corecţie de dragul dăruirii?

Raspuns: Nu există nicio întrebare despre asta fiindca nimeni nu ştie despre sine acest lucru. Regele Solomon însuşi s-a întrebat pe sine despre iubirea între un bărbat şi o femeie: cine ar putea să înţeleagă asta? Este o pasiune sinceră, o dorinţă, iar dorinţa este creată de Creator.Noi trebuie numai să folosim toate înclinaţiile noastre care pot duce această dorinţă către ţintă.

Creatorul mi-a dat toate mijloacele,şi eu trebuie să le aranjez corect pentru a merge mai departe. Dacă nu fac asta, El mă va ajuta prin „împunsături” ici, colo.Pâna la urmă tot o să trebuiască să mă folosesc corect tot ce am la dispoziţie.

Dorinţa şi mediul mi-au fost date de Creator. Trebuie doar să le organizez corect una cu alta, să le leg împreună în „Israel,Tora şi Creatorul”, şi să le folosesc aşa cum trebuie pentru a avansa către ţintă.

Eu însumi nu fac nimic în afară de „aranjarea corectă”. Şi chiar când pun totul la locul lui, întâi de toate folosesc Forţa Superioară. Dacă nu Creatorul este cel care îmi construieşte casa spirituală, atunci cine?

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 2/10/11 Scrierile lui RABAŞ

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→