Pentru a fi in echilibru cu natura, este necesar sa consumam intr-un mod inteligent, insemnand doar necesarul, in functie de nevoile persoanei. Ball HaSulam scrie despre aceasta si in articolul „Pacea in lume” si in altele.

Totusi, aceasta practica nu poate fi impusa prin teroare. Poate fi impusa doar prin educatie! Totusi, la vremea lor, revolutionarii rusi au luat un drum diferit, indepartandu-se de la principiul acestei educatii.

Mai mult, asta a avut loc intr-o tara subdezvoltata, cu cea mai subdezvoltata populatie care practic era obisnuita sa traisca in conditii feudale in zilele noastre. Astazi oamenii din Rusia, care sunt draguti si buni la suflet, inca sunt de acord cu aceste conditii feudale care exista in Rusia chiar si acum. Nu este o tara capitalista ci o tara feudala, cu obiceiuri, structura, coruptie si toate relatiile sale sociale. Este feudalism.

Poate parea: „dar cum este posibil? Asta, in societatea moderna? Nu a disparut demult? In vest, feudalismul nu mai exista deja de peste 300 de ani”. Adevarat, in Vest nu mai exista de 300 de ani, dar in Rusia inca exista. Si asta pentru ca fiecare persoana este inca de acord cu asta. Oamenii inca nu au trecut peste acel stadiu.

Doar o mica parte a populatiei, 10-20% nu pot tolera aceste conditii, in timp ce toti ceilalti accepta sa traiasca in aceste conditii. Nu le pasa ca au stapan, ca trebuie sa se supuna cuiva fara nici un drept, ca totul poate fi vandut si cumparat si ca bogatii sunt puternici si au legea de partea lor. Oamenii sunt de acord cu asta! De aceea este inca considerat un nivel feudal de dezvoltare.

Cu siguranta Marx nu ar fi crezut ca o astfel de tara ar incerca sa-i implementeze idea. El practic a pus Cabala in forma legilor economice. Dar egoismul post sovietic este o sfera complet diferita. Acest egoism este feudal si nu este inca gata pentru o dezvoltare serioasa.

Si totusi, cand lucram individual cu aceste persoane sau cu grupuri din Rusia, vedem un rezultat fantastic pentru ca acesti oameni au punctul din inima. Sunt foarte responsabili si au un scop clar.

Intrebarea este: va putea societatea sa inteleaga ca trebuie sa se uneasca, dar nu prin legile care au fost aduse de regimul sovietic? Aceasta unitate trebuie sa se intample prin legea in care toti suntem egali, constienti si uniti constient. Oamenii din Rusia nu sunt obisnuiti sa se uneasca in mod constient. Vor putea face asta, vor ajunge la asta? Asta este intr-adevar o intrebare.

De aceea grupurile din Rusia ne sunt foarte dragi. Personal cunosc aceasta natiune foarte bine deoarece am crescut acolo si limba mea materna este rusa. Dar putem privi Rusia ca pe tara care poate realiza cu usurinta principiile Cabalei? Asta nu stiu.

Pe de alta parte, in Europa, in ciuda faptului ca oamenii sunt diferiti fata de imaginea Rusiei, tot ceea ce trebuie sa faca este coplesit de o anumita opozitie externa, un fel de cochilie sau invelitoare. Dupa asta, cu cat mai repede idea ajunge in gandirea oamenilor, cu atat mai repede vor intelege ca este adevarata si ca o pot realiza doar prin dezvoltarea lor.

In Rusia este usor sa te apropii de individ. Dar in Europa este mult mai greu! Totusi cred ca daca aprofundam mai mult individualitatea in Europa, ei vor gasi forta si mijloacele in interiorul lor pentru a se uni. Constienta lor colectiva va aparea.

Pe de alta parte, in Rusia colectivismul nu aparea, in ciuda acestora. Acolo societatea nu este dezvoltata colectiv. Cred ca inca nu vor putea face asta.

Si totusi, cu toate aceste ipoteze, trebuie sa dezvoltam Cabala si sa o diseminam peste tot. Desigur, este o mare limita in tarile fost socialiste. Dar asta nu ar trebui sa ne opreasca. Nu ar trebuie sa ne gandim unde ar fi mai usor si unde ar fi mai greu, de ce si cum. Trebuie sa muncim, asta e tot. Eu nu fac niciodata calcule. Noi nu stim niciodata ce e mai bine si ce e mai rau, si cum se va intampla totul.
Din lectia a 3a de la  Conventia din Berlin 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este intelepciunea Cabalei?

Raspuns: O anumita influenta coboara la noi de la radacina superioara (gandul creatiei) de Sus in jos prin toate lumile si la sfarsit ajunge la punctul final, lumea aceasta. Include partile interioare si exterioare: cele cinci lumi superioare si fiintele create.

Intregul univers este compus din lumi si suflete care exista in lumi. Intelepciunea Cabalei examineaza totul in afara radacinii actuale: cum este dispersata de Sus in jos si cum se intoarce apoi de jos in sus, toate acestea intamplandu-se persoanei care o atinge.

Acolo este cineva la care se refera ca la „om” in interiorul sistemului (pana acum, nu stim cine este). Tot ceea ce este dezvaluit in relatie cu el este numita intelepciunea Cabalei.

In acest moment, exist in realitatea acestei lumi si percep totul prin cele cinci simturi: vazul, auzul, gustul, mirosul si pipaitul. Ele ma ajuta sa descopar si sa percep ce se intampla in afara mea, dar nu stiu ce anume se intampla de fapt acolo.

Fizicienii spun ca incepem prin a fi influentati de unde si ca nu exista nimic in afara de unde. Chimistii spun ca acestea sunt reactii intre numite substante, molecule. Totusi, ce conteaza este ca percep anumite influente si reactionez la asta. Aceasta este perceptia mea interioara, iar altii pot reactiona intr-un alt fel.

Toti suntem oameni si toti actionam in acelasi fel. Din acest motiv, percepem la fel anumite lucruri. O alta fiinta ar putea simti o realitate diferita. Fiecare fiinta percepe lumea conform proprietatilor sale, caracterului sau si genelor sale informationale. Oamenii, animalele, insectele, plantele si chiar rocile se percep pe sine si mediul inconjurator in moduri diferite.

Deci, Cabala vorbeste despre felul in care omenirea percepe lumea. De altfel, exista diferente chiar si aici, inca avem o anume perceptie comuna. Inca ne intelegem intr-o anumita masura unul pe celalalt. Impresia noastra coincide atat de mult cu nivelurile mineral, vegetativ si animat, incat suntem complet una cu ele.

Dificultatile in perceptie incep doar de la stadiul uman, unde psihologia, carateristicile individuale, perceptiile si senzatiile incep. Daca examinam doar influenta celor cinci simturi care nu au fost inca deformate de factori de perceptie psihologica, atunci tot ce percem in ele se refera doar la perceptiile despre lumea aceasta, pana acum fara ca puterea si gandurile tale sa fie peste ele.

Cand ajungem la cele cinci lumi spirituale in acest fel, atunci asta se numeste intelepciunea Cabalei: intreaga coborare de Sus in jos, de la inceput la sfarsit si de la sfarsit iar la inceput, toate obiectivele si sistemele, cauzele si efectele, totul pana la ultimul detaliu. De aceea, Cabala explica cine este omul, care este scopul lui, motivul pentru care trebuie sa coboare de sus in jos, si ce ne asteapta la capatul ascensiunii.

In aceasta intelepciune este inclus totul. Include fizica, chimia si viata persoanei in aceasta lume. Totul este in interiorul acesteia. Kabbalah este revelatia intregii realitati pe care persoana o poate atinge pe interior.

Omul urca prin lumile superioare si obtine realitatea din una din sectiunile sale: inceputul, partea a doua, partea a treia si asa mai departe. Cand urca la gradul urmator, ii devine clar ca gradul anterior este cuprins in acest grad.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/23/2011, “Esenta intelepciunii Kabbalah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Incercam sa aducem Cabala mai aproape de oameni si sa clarificam ca este o stiinta care explica viata noastra si ne ajuta sa rezolvam problemele in ceea ce priveste educatia, sanatatea si tot restul. Dar totul este doar extern.

De fapt, Cabala vorbeste doar despre lumea spirituala si se opreste la nivelul Bina de Malchut al lumii Assiya. Intre acest Bina si stadiul nostru de existenta in aceasta lume, Malchut de-Malchut de – Malchut al lumii Assiya, este un gol.

Nu putem pasi peste acest abis, sa il facem mai stramt, sau sa il umplem cu ceva. Pana cand treci de acest gol, Cabala intotdeauna ti se va parea o stiinta abstracta, o filozofie sau misticism, insemnand ceva nereal. De fapt, tu percepi ca real doar ceea ce poti vedea si prinde in maini chiar acum. Si ce iti putem da daca nu vinzi ate rosii si „apa sfintita”?

Acest gol intre starea de astazi si cea mai apropiata Bina este aratata doar de munca intensa in interiorul omului: o dorinta egoista de a primi. Incerc sa implinesc asta cu ajutorul mediului, chiar daca doar egoist pana acum, si prin studiile care sunt pentru binele meu. Ca un copil mic, fac efortul sa cresc si sa ma ridic deasupra mea cat de mult pot.

Cabala nu va putea niciodata sa se invesmanteze direct in materia lumii noastre fizice; intotdeauna va trebui sa tii pasul cu ea! Nu vei putea repara acest ultim AHP (partea cea mai joasa a obiectelor spirituale superioare, Partzuf) deoarece nu ai Galgalta ve Eynaim (GE; partea superioara a obiectului spiritual) pe care l-ai putea folosi ca sa imbraci AHP.

Aceasta este structura tuturor lumilor, intreaga scara spirituala: GE al lui Partzuf de jos este imbracat in AHP al Partzuf superior si poate primi de la el asta ca rezultat. Cu toate ca este complet intuneric in AHP superior, doresc sa primesc acest intuneric cu GE si sa ma supun lui, pentru a-l putea tine pe cel superior. Sunt pregatit sa aleg acest intuneric peste lumina pe care o am in GE in prezent.

Dar eu nu am GE din acest ultim AHP dintre Bina si Malchut de-Malchut de-Malchut de-Assiya! De fapt eu sunt sub acest AHP cu egoismul meu; Nu am nimic altceva cu ce as putea imbraca pe cel superior. Nu pot face nimic. Deci, Cabala ramane o stiinta abstracta pentru mine pana acum.

Spiritualitatea se termina la ultima Bina, la ultimul semn rosu. Superiorul AHP este total intunecat pentru mine. Dar daca aduc in acest interval „grupul, cartile si profesorul” si incep sa muncesc cu ei, atunci am sansa sa ma conectez la acest Bina.

De fapt asta nu inseamna ca grupul insusi trebuie sa fie in spiritualitate. Dar aceste instrumente (grupul, cartile Cabaliste si profesorul) sunt inzestrate cu astfel de proprietati miraculoase (Segula) incat mi le imaginez deasupra mea si imi doresc sa fac parte din ele coborandu-mi egoul in fata lor, iar apoi sa extrag de acolo componenta spirituala. Prin ele, Lumina coboara la mine de la GE superior.

Eu, din partea mea, contribui cu dorinta (egoista). Ca raspuns, Lumina vine la mine, si ne intalnim in acest loc privit ca „profesorul, cartile si grupul”. Este mai degraba o definitie calitativa , mai mult decat oameni si carti:  si asta chiar in locul in care revelez AHP al celui superior, lumea spirituala.

De aceea, trebuie sa vizualizez ca ei sunt solemni si mareti, si ca Creatorul traieste in interiorul lor. Doar in aceasta forma pot sa imi imaginez superiorul AHP, un grad spiritual superior, si sa ma lipesc de el. Deoarece nu am GE, nu am alta sansa sa fac asta.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala  1/26/2011, “Esenta intelepciunii Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Nu ne mai putem dezvolta mai departe in mod egoist. Egoismul s-a transformat deodata in dusmanul nostru. Cineva se poate intreba: “Cum adica? Hai sa continuam sa dezvoltam tehnologia, cultura si stiinta, sa calatorim pe alte planete. Cererea pentru noi frontiere poate fi fara de sfarsit”.

Problema este ca sfarsitul scopului, telul si Gandirea Creatiei sunt diferite. Natura functioneaza astfel incat, dupa atingerea starii finale de egoism, incepem sa suferim in mod inexplicabil din cauza egoismului nostru si nu mai vrem sa evoluam deloc.

Altfel spus, ajungem la o criza certa care ne spune ca egoismul s-a sfarsit. Este sfarsitul tau, nu mai ai nimic in plus de facut. Nu vei mai fi capabil sa evoluezi in interiorul lui si sa-l umpli; nu vei mai fi capabil sa ajungi sa te simti comfortabil in el. Te vei simti gol, sfarsit si trecator.

Este o provocare menita sa ne faca sa ne ridicam la nivelul urmator – nivelul Creatorului, Naturii Superioare. Este un prag pe care lumea l-a atins astazi in conformitate cu predictiile tuturor Cabalistilor. Indiferent daca ne place sau nu, egoismul ne va demonstra insignifianta si inabilitatea lui de a ne mai produce implinire; va deveni pentru noi “ajutor prin impotrivire”. Nu ne va mai da ceea ce ne dorim nici acasa, nici la munca, nu ne va mai aduce nici sanatate, nici siguranta. Cel mai important, nu ne va mai ajuta sa raspundem la cea mai presanta intrebare: “Pentru ce traim?”

Pusi in fata acestei intrebari, intregul nostru “eu” devine sters. Este cea mai importanta si cea mai dramatica intrebare care imi anuleaza “eu-l”, mandria, existenta si esenta: “Cine sunt si pentru ce exist?” O insecta sau un animal nu se preocupa de asta, ei pur si simplu exista, si se simt pe ele insele implinind programul din interiorul lor. Eu nu pot sa fac asta, sunt mai nenorocit decat ele.

Noi am continua sa existam ca si inainte daca ar fi fara Programul Superior de dezvoltare. SUA, cu societatea ei de consum si cu capacitatile nelimitate ale Hollywod-ului a parut in intregime naturala; umanitatea s-a obisnuit sa gandeasca ca acesta este viitorul nostru si nimic nu ne va limita. Dar, s-a dovedit ca sfarsitul vine foarte repede si definitiv.

Acest fapt trebuie sa-l trezim, fiindca nu-l putem ignora. Trecem printr-o criza globala, o criza intre atitudinea fata de noi insine si fata de Natura. Nu este temporara si nu are alternative. Am folosit pornirea de revolutii care au condus la reforme sociale, am incercat sa facem ceva cu noi insine si cu mediul, sa schimbam ceva in mai bine. Acum nu mai avem unde sa ne intoarcem. Simtim ca nici macar nu mai avem dorinta de a schimba ceva.

De fapt, aici este criza. Pe de alta parte, acesta este nivelul de la care incepem sa urcam catre Lumea Superioara. Umanitatea, candva un strat social, incepe sa realizeze, incepe sa simta incet, incet, ca se apropie de recunoasterea tranzitiei spre starea urmatoare.

Acum, noi suntem primii care am intrat in aceasta stare. Ceilalti ne vor urma, si putem vedea asta cu fiecare zi care trece, din ce in ce mai multi oameni incep sa inteleaga cel putin scopul pe care il urmarim, si daca nu il accepta, cel putin il au in vedere.

Problmele lumii si solutia noastra devin din ce in ce mai apropiate, si asta face ca solutia noastra sa fie mai pe inteles.; oamenii apleaca urechea la ea. Desi schimbarea necesita o revolutie interioara extraordinara atat in inima cat si in minte, pentru ca umanitatea sa ajunga la o noua stare, procesul s-a desfasurat destul de rapid pe parcursul a cativa ani.

Umanitatea nu a travesat niciodata pana acum schimbari atat de drastice. Cabala a intrat in domeniul public numai cu zece ani in urma si priviti ce s-a intamplat. Evenimentele sunt in curs de dezvoltare intr-un ritm furios.

Cel putin cativa ani trebuie sa mai treaca pana cand ne vom putea adresa lumii si ea sa ne asculte.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este rolul prietenului intr-un sistem integral?

Raspuns: Rolul unui prieten este enorm si de nemasurat. Omul se ridica in masura in care el sau ea ii ajuta pe ceilalti sa se uneasca. Individul nu lucreaza niciodata direct pentru el insusi ci totdeauna prin ceilalti.

In lumea noastra, eu totdeauna imi urmaresc telul propriu: ma plasez pe mine si pe toti ceilalti in functie de calculul a ceea ce este mai bun pentru mine. Chiar daca trec peste zece oameni profitul trebuie sa se intoarca la mine.

In lumea spirituala nu este asa. Acolo, calculez cat de mult pot sa contribui pentru ceilalti astfel incat totul sa ramana in ei, nu in mine. „Eul” meu egoist eventual moare departe si ceea ce am investit in ceilalti (ca intr-o banca, doar ca va fi facut in conturile celorlalti nu ale mele) ramane. La sfarsit, cand ma inalt peste „eu” tot ceea ce am investit in ceilalti se intoarce la mine. Este ca si cum cred ca traiesc prin ei, ca o mama care traieste prin copiii ei si de care a are grija.

Lumea spirituala este fondata pe aceasta calitate materna: pe daruire, iubire, trecand de la sine spre exterior. Ca rezultat, incepem sa experimentam trairea personala prin ceilalti, si aceasta stare este perceputa ca fiind eterna si completa. Nu este dictata de propria existenta, incluzand corpul meu. Corpul poate si muri dar „eu” deja traiesc in dorintele celorlalti, cu alte proprietati.

Lectia a patra din Conventia de la Berlin 1/29/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intregul progres al umanitatii pe parcursul a mii de ani raneste natura si pe noi. Este in mod intentionat „de lichidare” intr-un mod care ne face sa intelegem „raul” nostru. Concentrand in mod constant totul in interiorul nostru, ajungem sa intelegem ca toate acestea nu sunt bune si nu functioneaza cand trebuie sa existe in afara.

Atunci de ce avem nevoie de toata aceasta dezvoltare istorica? De ce trebuie sa ne intoarcem in aceasta lume si sa suferim in ea generatie dupa generatie, mii de ani? De fapt noi am fost in aceasta lume de multe ori, am trait aceasta viata de multe ori, pentru ce? Ca sa intelegem ca am ajuns la etapa finala? A fost singurul mod de a ne aduce la dezamagire? Sau exista o alta posibilitate?

De fapt nu asta e ideea. Tot ceea ce am experimentat si am traversat pe parcursul a mii de ani de viata in aceasta lume au fost necesari. Numai acum incepem sa ne inaltam si sa iesim din noi insine cu acest egoism si cu experienta „fundamentului” lui amar. Avem nevoie de o mare „gaura neagra” de egoism. El a trebuit sa se manifeste cu toate problemele noastre.

Am pus atat munca grea in incercarea de a umple acest egoism pentru ca in ziua urmatoare sa dispara, si inca o data a trebuit ca noi sa parcurgem aceasta viata, indeplinirea ei, diferite valori, etc. In orice caz, toate actiunile noastre sunt stocate intr-o memorie egoista enorma pe care incepem in mod treptat sa o descoperim in directia opusa numai in ultimul timp. Apoi, eforturile facute pentru implinirea noastra sunt intoarse, si ne ajuta sa derulam, aparent in afara noastra, intreaga istorie prin care am trecut.

Este imposibil sa incepi pur si simplu altfel, o dezvoltare altruista dirijata din exterior. Este imposibil sa incepi sa percepi Lumea Spirituala fara pregatire. Acest lucru se poate realiza numai dupa ce omul experimenteaza din plin intreaga lui esenta egoista, se descopera complet pe el insusi, realizeaza in intregime ca el este in interiorul acestei naturi egoiste, ca totul este in interiorul lui, el aduna totul in interior.

In acelasi timp, aceasta stabileste punctul de vedere al circulatiei noastre. Noi nu impunem cabala nimanui, doar o oferim oamenilor care deja o simt. „Asta este, acesta este sfarsitul, trebuie sa trec la nivelul urmator.” Aceasta este singura cale. Daca omul nu este pregatit pentru asta, cabala nu va face nimic pentru el. In acest caz, el va continua sa existe in aceasta lume pentru ceva timp pentru a-si completa intregul lui „pachet” egoist.

Din Lectia a doua de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Credem ca fiecare din noi propriile noastre griji si propriile noastre probleme. „Imi doresc sa ajung in spiritualitate si nu mai imi pasa de restul lumii. Candva m-am gandit la ei dar, de fapt, ce conteaza? Unde elumea si unde sunt eu?”

Evident, este un raspuns normal, egoist. Dar ce poate omul sa faca? El are o singura sansa: sa se gandeasca intr-adevar serios la cum suntem conectati unii cu altii. Cabala sustine ca toti oamenii sunt interconectati. Deja simtim asta, iar astazi suntem mai mult sau mai putin constienti de asta.

Din pacate, nu este niciun rezultat inca din asta. Este evident ca guvernele cat si persoanele fizice, oricat de destepti ar fi, inca nu se pot schimba si traiesc carapacele  personale si egoiste. Dar problema este actuala si globala si nu are rezolvare decat daca vom deveni uniti (conectati).

Aceasta Intelepciune a Cabalei spune ca fiecare din noi suntem indivizi separati adunati impreuna in diferite tipuri de conexiuni. Este un sistemenorm, greu, foarte complicat si cu foarte multe fatete, compus din sapte miliarde de parti interconectate.

In acest sistem, pot sa-mi simt „eul” in interiorul meu, si dupa aceea simt lumea noastra. Sau, pot simti ceea ce este in afara mea: celelalte parti si legaturi intre mine si toti ceilalti. In acest caz, voi percepe Lumea Superioara in afara mea.

Se spune Superioara (de Sus) pentru ca sunt condus de ceva ce imi este furnizat de catre toti ceilalti. Tot ceea ce se petrece in mine, se petrece fiindca legaturile de la toate celelalte sapte miliarde duc la mine.

Deci cum rezolvam problema curenta a actiunii Naturii asupra noastra? Se pare ca trebuie sa gasim o conexiune binevoitoare intre noi pentru ca acesta este un sistem integral care ne transmite toate aceste semnale deranjante. Este nevoie ca noi insine sa transcedem si sa incepem sa simtim spatiul inconjurator. In afara mea, exista o lume a infinitului. De aceea, noi toti trebuie sa pasim in afara si sa experimentam campul care exista intre noi. Nici unul nu-l poate simti in interiorul lui insusi.

Lectia a doua din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Karl Marx a intuit concluziile Cabalistice destul de bine detul de bine si le-a exprimat destul de deschis, dar in acelasi timp a facut-o atat de neclar pentru oameni mici ca Lenin si asociatii sai. Asa a scris Baal HaSulam despre asta.

Lucrarile originale ale lui Karl Marx indicau clar ca el presupunea ca oamenii, candva, au inceput sa lucreze cu egoismul lor si au inteles ca este imposibil. Tehnic, asta este ceea ce au crezut odata si oamenii din Rusia, cand au inceput sa construiasca socialismul, dupa Revolutie. Dar ei au urmat o cale la care Karl Marx nu s-a gandit ca o sa se intample: calea fortei.

Cand pui conditia „iubeste-ti aproapele”, nu o poti impune prin forta. Aceasta a fost inventia Rusiei. Asa ceva nu poate sa existe niciodata!

Dar Bolshevicii au intors totul in acest fel si pana la sfarsit au creat teroare si au omorat 40 de milioane de oameni. Si chiar asa, asta nu a condus la nimic. Nu poti sa schimbi in mod artificial natura umana dupa cum vrei tu, si mai ales prin forta. Este imposibil. Cand vorbim despre natura, poti sa crezi ca poti face ceva impotriva ei?

Aceasta ideologie asa zisa ” de iubire a aproapelui” a fost impusa prin forta de la inceput si pana la ultimii ani ai regimului sovietic, pana cand oamenii au devenit complet dezamagiti de tot. Pare frumos din afara, dar noi intelegem ca nu a fost nimic decat teroare inauntru.

Karl Marx a crezut ca oamenii vor realiza nevoia de a fi impreuna si vor intelege ca nu poate exista sub nicio forma exploatarea, ca regimul capitalist e corupt, si ca socializarea mijloacelor de productie si a rezultatelor muncii e necesara. Va trebui sa ajungem la asta in orice caz. Intreaga criza globala ne conduce catre asta si nu putem evita acest lucru.

Karl Marx a scris toate aceste conditii Cabalistice sub forma de legi economice: fiecare om trebuie sa fie recompensat pentru munca lui numai cu atat cat are nevoie ca sa existe in lumea noastra. Aceasta se refera la tot ce are nevoie fiecare om pentru un trai normal: un apartament, un loc de munca, o familie, vacanta, pensie, ingrijirea sanatatii, educarea copiilor, tot ceea ce un om are nevoie la nivelul lumii noastre, intr-o societate umana normala. Fiecare om trebuie sa aiba asta.

Dar tot ce vine peste necesitati devine proprietate publica. Si trebuie sa fie folosita in beneficiul societatii si numai pentru necesarul extinderii acestei societati. Numai atunci vom fi in echilibru cu natura.

A treia Lectie din Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Extras din convorbirile de la cea de al treilea Forum International al Inteleptilor „Cooperarea in campul constiintei” de la Arosa, Elvetia, in 23 ianuarie 2006:

Toate fortele naturii, exceptand ego-ul uman, sunt in balanta. Toate formeaza un singur sistem de forte ale naturii si numai omul deranjeaza aceasta armonie. Totul in natura este interconectat si aspira catre echilibru in interiorul propriu si cu realitatea inconjuratoare. Violarea acestei similitudini conduce la violarea echilibrului, dincolo de limitele in care organismul incepe sa se dezintegreze. Posibilitatea restaurarii echilibrului este conditia vietii.

Astazi, mass media vorbeste mult despre asta. Totul este bazat pe balansul de forte. Asta ne este clar, dar inca ne lipseste intelegerea completa a importantei participarii noastre in acest proces. Toata natura, la toate nivelele ei de dezvoltare, este intr-un balans foarte fragil. Omul trebuie sa realizeze ca el incalca acest echilibru. Instabilitatea naturala din jurul nostru depinde in totalitate de noi si noi suntem singurul element in creatie care este in afara balantei.

Omul se afla in mijlocul balantei naturale iar fluctuatiile lui se reflecta in intreaga natura. Totul este automat si instinctiv balansat in nivelele mineral, vegetal si viu; in acest fel functioneaza intreaga natura. Sinur omul ridica semn de intrebare. Lui i-a fost data alegerea libera si, regretabil, ea este exercitata egoist; si din pacate noi „inclinam” constant spre negativ.

Aceste greseli, acumulate de-a lungul a mii de ani au dus la scoaterea treptata a naturii din echilibru. Fiecare vorbeste despre asta astazi. Am depasit punctul de la care ne puteam intoarce si de acum incolo nu mai putem face nimic legat de ecologie, de contaminarea oacenelor lumii, efectul de sera, etc. Pe scurt vorbind, „relaxati-va, nu mai aveti nicio sansa”.

In realitate insa, nu asa stau lucrurile. Din contra, Cabala spune ca da, este in puterea noastra. Actuala inclinare a fost cauzata de om. Acest lucru trebuie sa-l intelegem. Chiar si astazi mai sunt unii „intelectuali” care spun ca: „nu are nicio importanta, toate sunt ciclice, procesle in natura se repeta.”

Desigur ca noi nu suntem la o conferinta ecologica si nu luptam pentru protectia mediului. Noi trebuie doar sa intelegem toate aceste actiuni intr-o forma diferita. In acest fel specific ne invata natura sa depasim dezechilibrul si sa intoarcem tendinta in directia opusa.

Pentru ce? Sa existam intr-o lume mai curata? Sa fim in familiile noastre impreuna cu copiii? Sa avem o viata lunga si linistita? Absolut, nu! Noi trebuie sa facem schimbarea pentru cu totul alte motive. Urmeaza sa incepem autocontrolul, influenta noastra asupra naturii, si astfel sa dobandim perceptia exterioara a acesteia sa ne inaltam peste lumea omului catre lumea spirituala, perfecta si eterna.

Din Lectia a doua de la Conventia de la Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Traim intr-o lume destul de confuza. Oamenii se intreaba despre locul in care traiesc si daca acesta exista. In general, noi nu am pus astfel de intrebari pe parcursul a mii de ani. Noi am crezut ca lumea in care noi traim este aceasta lume. Aceasta conceptie este numita „perceptia lumii dupa Newton”.

Apoi, asa cum am avansat in studiul naturii, am descoperit ca alte fiinte, care sunt diferite de oameni, percep lumea in alt mod. Serpii o percep sub forma unor spoturi de caldura, cainii o percep ca pe o multitudine de mirosuri, albinele o divid in mai multe sectoare, etc. Cu alte cuvinte, fiecare fiinta percepe lumea in mod diferit si este ghidat dupa senzatiile lui. Aceasta nu ne impiedica sa existam intr-o singura dimensiune unde noi toti percepem lumea in feluri absolut diferite.

Apoi a aparut o noua paradigma despre asta. Einstein a venit si a dovedit ca totul este relativ: timp, spatiu, miscare si nimic nu este absolut. Altfel spus, perceptia noastra asupra realitatii tine doar de obiceiurile noastre, si o putem percepe in moduri complet diferite.

Daca ne-am misca cu o viteza foarte mare, daca am fi pe o alta orbita in jurul unei mase ceresti mai mare, timpul si spatiul ar fi deformate si noi am vedea, am simti si ne-am percepe pe noi insine in moduri absolut diferite. Aceasta este perceptia realitatii dupa Einstein, si se cheama teoria relativitatii. Totul este relativ pentru om. Urmatorul om de stiinta, Hugh Everett, a demonstrat ca lumea pe care noi o percepem ca fiind in relatie cu noi, de fapt care practic depinde de noi, nu exista, noi o construim prin senzatiile noastre.

Si atunci, vine Intelepciunea Cabalei care a fost ascunsa pentru aproape 6000 de ani, si in ale carei carti totdeauna a fost scris ca nici noi si nici lumea nu existam asa cum le percepem noi, totul este doar in raport cu simturile noastre. Daca noi ne vom schimba aceste simturi, lumea se va schimba.

Cu alte cuvinte, dupa teoria lui Einstein, exista un observator si un obiect de observat. Dupa teoria lui Hugh Everett exista un obiect si un observator, amandoi in continua schimbare, si noi putem percepe o medie intre ele. Dar noi putem de asemenea sa percepem la cerere, in functie de calitatile noastre interioare. Despre asta vorbeste Cabala.

De ce avem nevoie de toate aceste cunostinte? Avem nevoie ca sa putem intelege unde traim, lumea in care existam. Filme ca „Matrix” apar ca transmitatoare de idei si ipoteze prin care ni se spune ca dimensiunea pe care o percepem prin simturile noastre fizice nu este dimensiunea in care traim.

Avem vedere, auz, gust, miros si pipait. Noi percepem tot ce intra in domeniul de aplicare al acestor cinci simturi. Imaginea noastra despre lume este bazata pe asta.

Daca ni se intampla sa nu mai functioneze aceste simturi, imaginea lumii va incepe sa scada si sa dispara. Cu alte cuvinte, ceea ce noi percepem nu este nu este ceea ce exista acum in afara noastra, ci reactiile noastre, influenta noastyra interioara, asa numitele „tulburari” ale lucrurilor pe care nu le intelegem.

Dar ce lume am putea sa percepem daca ar fi sa ne eliberam de cele cinci simturi? Aceasta este ceea ce vine Cabala sa ne spuna, cum putem sa ne ridicam peste aceste cele cinci simturi si sa incepem sa percepem lumea ca fiind diferita, in plus. Putem incepe sa percepem natura, lumea, felul de existenta in afara trupurilor noastre, in afara celor cinci simturi, restul de lume in care noi existam acum, in aceste trupuri asemanatoare oricarui organism viu.

Noi avem o perceptie rudimentara, asa numita „punct in inima”. Nu este vorba despre niciun punct si nicio inima, este simplu un nume pentru un simt rudimentar si latent pe care il avem. Il putem dezvolta si folosi ca sa incepem sa percepem lumea pe care ne-o putem imagina in afara trupurilor noastre.

Astfel, Cabala vorbeste despre lumea care exista in realitatea din afara noastra, din afara celor cinci simturi ale noastre, in afara fluxului de informatii care intra in noi. De aceea se numeste „Cabala”, adica „Primire”, un ghid de obtinere a unei perceptii reale al realitatii actuale.

Din Lectura publica de la Berlin 1/27/2011

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→