Întrebare: Ce ar trebui să fac dacă la lecţiile de Zohar mă simt ca şi cum îmi pierd timpul? Ar trebui să încerc să trec peste asta, prin credinţă deasupra raţiunii şi să suprim această senzaţie?

Răspuns: Există studii asupra vieţii umane, care arată că din cei 70 de ani pe care îi avem de trăit, ne petrecem 30 de ani dormind, alţi 10 mâncând, 5 ani spălându-ne şi făcând multe alte lucruri până când, la sfârşit, după ce numărăm toţi aceşti ani, avem cam o zi liberă – deci ce vei face în timpul acestei zile? Probabil vei dormi pe tot parcursul ei…

De aceea, te întreb: Ce îţi umple viaţa aşa de mult încât să îţi pară rău că pierzi timpul la lecţiile de Zohar? Doar gândeşte-te cum trăieşti în această lume, pentru 70 de ani şi apoi mori, în timp ce aici ai oportunitatea să descoperi viaţa eternă. Deci, poate merită să lucrezi un pic pentru asta.

Poţi să te convingi şi să te minţi singur, cât de mult vrei; numai să rămâi în contact cu sursa. Atunci când o persoană ajunge la Cabala, prima dată îşi imaginează ceva nereal şi imaginar. Totuşi, înţelegem că lumea care vine este calitatea dăruirii în care Creatorul devine revelat.

Atunci obţinem realizarea şi înţelegerea Lumii Superioare. Dacă realizezi asta în Kelim-urile tale, asta înseamnă că este realizarea ta şi nu contează dacă trăieşti sau dacă corpul tău biologic moare.

Corpul animal ne-a fost dat pentru a începe cu el şi a ne însoţi, astfel încât să fii capabil să obţii spiritualitatea. Odată ce ai obţinut-o, înseamnă că ai câştigat şi, dacă nu ai obţinut-o încă, vei primi mai târziu o altă şansă să o faci.

De aceea, dacă Creatorul ţi-a dat această oportunitate şi tu deja stai într-un grup de Cabala şi citeşti materiale de Cabala, înseamnă că de acum încolo, problema este numai înăuntrul tău. Deci, nu pierde această oportunitate!

Alternativ, poţi decide că nu eşti de acord cu Creatorul şi te poţi întoarce la viaţa normală: Magazinul este deschis şi toată lumea poate să vină şi să se împrumute, dar Mâna scrie…

Din lectia din 11/25/10, The Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când citim Zoharul, încercăm să ne imaginăm ceva pe care nu suntem în stare să îl percepem deocamdată: sufletul general al lui Adam HaRishon şi unitatea. Nu înseamna asta că încălcăm legea Torei şi ne creăm un idol?

Răspuns: Nu este aşa. Nu îmi imaginez nicio imagine materială a acestei lumi. Îmi doresc doar să simt conexiunea cu ceilalţi. Acum, îmi imaginez această conexiune în imaginaţia mea limitată şi de aceea o văd ca nişte relaţii convenţionale. Dar, fiind descrisă ca sentiment, dorinţa şi nu ca imagine materială. Gândul poate fi egoist, dar noi încercăm totuşi să îl ducem mai aproape de forma spirituală. O persoană se construieşte din ceea ce are.

Trebuie să vă străduiţi să descoperiţi conexiunea voastră cu ceilalţi. Ea există deja, doar că este ascunsă de mine. Încerc să găsesc această conexiune prin întuneric şi ceaţă şi aştept ca Zoharul să îmi ridice voalul care îmi acoperă simţurile şi să reveleze adevărata imagine.

Voi vedea această imagine mai degrabă cu inima, decât cu ochii. Atunci voi simţii cu adevărat tot ceea ce Cartea Zohar descrie. Chiar acum, nu ştiu cum va fi exact, dar sigur va fi într-o formă de interconexiune.

De fapt, nu există altceva decât tipuri de interconexiuni între părţile dorinţei spirituale, care este numită suflet. Lumina NRNHY aleargă între aceste dorinţe. În final, această Lumină este Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 11/23/10, “Hakdama, BeLaila De Kala (Noaptea miresei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Folosind exemplul articolului „Noaptea miresei” , putem intelege cumva cum a fost scris Zoharul. Autorii sai au atins Malchut ca un intreg in timp ce descopereau fragmente din diferite parti in el, cum este dorinta de a se bucura pentru a primi (ingerul Dumah), partea care lucreaza sub cea de-a Doua Restrictie (Tzimtzum Bet).

Partea barbateasca a lui Malchut este privita ca „Regele David” si partea feminina ca „Bat Sheba.” Cabalistii au descoperit Lumina care Reformeaza Malchut, care se poate simti impartit in doua parti si lucra doar in una din ele. Aceste doua parti ale Malchut sunt „MI” (מי) si “ELEH” (אלה). Constant lucram la combinatia lor corecta, si facand asta, devenim asemanatori lui Bina si numelui lui Elochim (אלה-ים) care se afla in ambele.

Vazand radacinile noastre in Lumea Atzilut si performanta lor corecta, autorii Zoharului au descoperit numele si simbolurile numerice (Gematria) acestor parti. Mai departe, ei ne-au descris intr-un mod foarte evident ca atunci  cand radacina spirituala coboara si se imbraca in lumea fizica, noi trecem prin aceleasi stari.

Totusi doar efectele se manifesta in aceasta lume, in timp ce Cabalistii ne spun foarte clar despre radacinile cu care trebuie sa devenim echivalenti. De aceea, in timp ce citim Zoharul, trebuie sa vizualizam proprietatile, fortele si actiunile pe care ei le descopera la un nivel Superior si nu intamplarile si evenimentele din lumea aceasta.

Cum ajungem sa vedem actiunile spirituale? Ca sa facem asta, doar o singura conditie trebuie sa indeplinim: sa dezvoltam calitati asemenatoare cu ale lor. Vrem sa ne unim si descoperim intre noi atributele acestei ingradiri reciproce si sa umplem cu Lumina lui Yod-Kei (י”ה) acea partea dorintei care se afla in fiecare persoana.

Apoi vom intelege cum sa rezolvam dorintele si sa separam partea lui David cu care putem lucra de partea cu care nu putem lucra. Apoi vom atasa lui David partea feminina corectata, Bat Sheba.

Toti vom gasi aceste parti in interiorul nostru ca sa ne putem uni cu ceilalti si corecta Malchut colectiv unde, in conformitate cu corectia, Creatorul se releva.  Toate lumile se manifesta intre suflete, in locurile in care are loc restrictia si reducerea Luminii.

Cand tanjim dupa unitate, ascunderea dispare si gasim formele de comunicare pe care Zohar le descrie  pana cand atingem interconectarea fara limite, Lumea Infinitului.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/21/10, “Noaptea miresei (The Night of the Bride)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, “Te-ai inconjurat cu mine, in spate si in fata”: Te-ai inconjurat cu mine in spate si in fata, inseamnand revelatia si ascunderea fetei Creatorului, pentru ca intradevar „Regatul sau conduce peste tot”, si totul se va intoarce la radacini pentru ca acolo nu este loc liber de el.Dar diferenta este in timpul  prezent si in timpul viitor, pentru ca cel care se va conecta la cele doua lumi, va descoperi in prezent forma sa:  tot ceea ce este facut este o forma a revelarii divinitatii.

Toate intamplarile, de la inceput pana la sfarsit iti sunt trimise si sunt doar in intentia de a-mi deschide ochii si a ma aduce inapoi la Sursa. Iar acolo nu este un  loc in care Tu sa nu conduci, ca eu sa pot spune ca am actionat singur sau cineva mi-a stat alaturi sau impotriva.

Totul este permis de Lumina Infinitului, de Creator; astfel incat nu este un act, un gand sau un pas care sa nu fie complet controlat de El. Si totul are un singur scop: sa ne faca sa ajungem la El, sa venim mai aproape de El, sa Il cunoastem, sa rezonam cu El si sa Ii acceptam conducerea.

Trebuie sa devenim asemenea Lui si sa mergem mai departe alaturi de El, sa fim de acord cu toate actiunile Sale si sa ii copiem fiecare miscare la o astfel de marime astfel incat sa fim in stare sa prevedem ce va face si sa facem inaintea Lui. Reiese ca este dorinta mea sa fac in asa fel incat  El este cel care face dupa mine!.

O persoana ajunge la astfel de intelesuri subtile  si perceptia a tot sistemul care ii este revelat, astfel incat el se uneste complet cu Creatorul. Anticipez ce doreste Creatorul sa fac, si ca un copil care trage un adult de mana, asa misc si eu creatura inspre perfectiune.

Cu siguranta in acest caz se anuleaza timpul. Nu mai exista trecut sau viitor, si ascedem inspre o stare in care totul are loc dintr-o data simultan. Viitorul ii deschide carari prezentului.

Astfel se intelege timpul prezent, insemnand ca si acum trebuie sa se imbrace in haine de gala (si in hainele lui Malchut) si evident sa arate ca in nici un caz calaretul nu este subordonat calului. Dar totusi se pare ca si calul conduce calaretul, adevarul este ca acel cal nu este provocat de orice miscare, doar de capastru si modul de conducere a calaretului. Si asta se numeste constructia staturii divinitatii, si mai este numit si fata-in-fata.

Din Lectia 7, Congresul Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Implinirea spirituala nu poate fi obtinuta direct, ca si un copil care isi apuca jucaria. In forma aceasta tot ce obtinem este viata in lumea noastra.

Chiar in acest moment toti suntem prezenti in Lumea Infinitului (realitatea nemarginita), dar deoarece metoda noastra este bazata pe a „lua”, primirea si implinirea noastra egoista, toti suntem in stare sa primim de la univers o mica  scanteie de Lumina numita „mica lumanare” (Ner Dakik), care este limitata la senzatiile din aceasta lume. Suntem incapabili sa percepem mai mult in timp ce primim in mod egoist.

Implinirea egoista disponibila noua in aceasta lume poarta forma unei slabe iluminari. Intentionat ne este data astfel incat din acest moment inainte, de la acest grad mai departe, incepem sa ne dezvoltam folosind o metoda diferita: primirea intr-un vas exterior noua si astfel devenind un participant care doreste, asemanator, potrivit si egal Creatorului!

Doar o mica parte a vasului (dorintei) pe care o simtim ca fiind „lumea asta” este umpluta. Este imposibil sa primim mai mult decat atat! Restul dorintelor noastre pot fi implinite doar prin asemanarea noastra Creatorului, prin dorinta noastra „pentru a darui”.

De aceea Creatorul ne-a separat dorintele in doua parti: lumea aceasta si Lumea Superioara, plasand o bariera intre ele, nimita „Machsom”. Aceasta bariera, (Machsom) are o origine psihologica, intrucat fiind sub el (in aceasta lume), suntem incapabili sa primim intern, doar pentru noi. Am dori sa primim mai mult, si ni se pare ca „ceilalti oameni” sunt straini sau externi noua.

Am putea avea toate aceste cu conditia sa depasim aceasta problema psihologica de perceptie, care face ca totul sa ne para „strain”. Trebuie sa incepem sa consideram totul ca fiin d „al nostru”, sa venim mai aproape, si sa incepem sa simtim ca lucrurile din afara noastra sunt de fapt ale noastre. In schimb, vom primi toate lumile: : Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut, Adam Kadmon si la sfarsit Lumea Infinitului.

Cea mai mare problema este sa incepem sa percepem acele dorinte care seamana cu „nu alnostru” ca si „al nostru”. De fapt, tot ce primim prin ele va include si lumea noastra spirituala.

De aceea tot ce trebuie sa facem este sa atragem Lumina Superioara care ne va arata conectarea noastra siva demonstra ca totul constituie un singur corp. Apoi, Lumina Superioara ne va ajuta sa deschidem ochii si in cele din urma sa percepem spiritualitatea..

Vom ajunge sa ne clarificam, iar atunci nu va mai fi ramas nici o rezistenta in noi intrucat vom vedea totul in jurul nostru ca si o parte a noastra, ca si organele unui corp. Niciodata nu am fost separati! Doar ni se pare ca suntem separati, dar de fapt doar corpurile noastre sunt separate.

Daca privim mai intens, vom vedea sistemul de interconectare. Totul este facut de catre Lumina Superioara!
Din Lectia  7, Congresul Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie - Niciun comentariu→

Rabash, „Fa-i fericiti cu o constructie completa”: Daca o persoana doreste sa ridice o casa pentru Creator, el construieste o structura perfecta, pentru Creator este perfecta…. Si Creatorul le va da placere, Lumina credintei, ca sa isi pot termina munca.

Fundatia noastra, materia din care suntem alcatuiti este Malchut, dorinta de a primi placere. Trebuie sa o folosim ca material de constructie pentru tot pentru ca nu avem altceva. Daca primim putere prin egoismul nostru, construim „structuri” asemanatoare Turnului Babel sau orasele lui Pithom si Ramses. Constructiile sunt frumoase si inalte, dar la sfarsit nu ne multumesc pentru ca sunt goale.

In acest fel umanitatea a ost construita de-a lungul secolelor si pana astazi, cand in stadiul final al umanitatii, realizam ca tot ce am construit nu ne mai face fericiti. Da, am ridicat atat de mult, dar totul este gol, ii lipseste continutul si implinirea adevarata. Inconjurati de creatia noastra, suntem mai disperati ca niciodata.

Deci, de aici reiese ca nu ne putem aduce singuri bucurie noua si celor dragi noua si ca nu ne mai face placere sa construim.Doar o casa perfecta ne va aduce placere, cand casa  noastra, kli-ul nostru va fi umplut cu Lumina. Cum il umplem? Cum iluminam materia din interior?

Casa trebuie sa lase Lumina sa o lumineze. O construim din dorinta de a simti placere, dar trebuie sa fie o casa pentru sanctitate, Templu. Sanctitatea este Bina, Lumina, daruirea; casa este kli-ul, vasul. Vasul trebuie sa fie potrivit pentru ca Lumina  sa vina la el, insemnand ca trebuie sa aiba intentia de a darui.

Cum realizez asta? Ca sa aduc lumina intr-o casa, ii fac ferestre. „Ferestrele” sunt cavitati, dorinte goale. In zidurile materiei noastre facem gauri cu dorintele asemanatoare cu Bina, daruirea, deschiderea,  iar Lumina poate intra in noi. Totusi, zidurile si ferestrele trebuie sa se potriveasca cu precizie, astfel incat casa noastra construita din dorinta de a primi placere va fi „echipata” cu intentia de a darui. Si apoi, va fi umpluta cu Lumina.

Daca dorim sa simtim si sa aducem placere in timp ce construim casa, trebuie sa o desenam astfel incat forma sa sa se potriveasca cu proprietatea lui Bina.Includem atributul milei in judecata, insemnand ca facem deschideri in pereti pentru a lasa Lumina sa patrunda prin ei.

Aceste nise seamana ca si niste deschideri pentru inceput. Rabash ne da urmatorul exemplu: Un parinte isi duce fiul la croitor ca sa ii faca un costum, si baiatul vede cum croitorul incepe sa taie cu foarfeca o bucata din materialul scump. Simte ca totul este stricat, dar tatal ii explica: „Este in regula; iti va face un costum care sa ti se potriveasca”.

Cu alte cuvinte, acest produs in acest moment este doar material care va ajunge la o forma care ti se va potrivi. Dar copilul nu intelege. Dupa parerea sa, taiturile si gaurile din costum arata ca si cand ar strica produsul. In realitate, datoria acestor „stricaciuni”, vom da mai tarziu forma costumului forma potrivita, iar Lumina il va imbraca. Tine minte, dorim sa avem rabdare si chiar sa ii multumim Maestrului pentru ceea ce face!

In munca noastra zilnica, descoperim multe astfel de „gauri”. De la ele, ca si de la caramizi, ridicam o caldire, inclusiv zidurile si deschiderile pentru ca Lumina sa treaca prin ele.

Cand Bina face o gaura in zid, Malchut simte cum casa a fost stricata. Dar de fapt, chiar opusul se intampla, o alitate cu totul noua, care inca nu a fost desenata il fortifica pe  Malchut. Intelegand ca inclusiv mila in judecata creaza echivalenta cu Creatorul in noi, vom vedea beneficiile refuzand sa auzim plangerile lui Malchut.Cand Bina preia conducerea, toate zidurile casei devin ferestre, primind calitatea de Bina.

O astfel de casa va fi umpluta cu Lumina de sus pana jos. Material, Malchut va fi purificat complet datorita proprietatii lui Bina, si nu vor mai fi gauri in ea. Fara sa se deranjeze unul pe celalalt, Malchut si Bina vor actiona ca un intreg.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 11/19/10, “Fa-i fericiti cu o constructie completa”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Anexandu-mi dorintele altor oameni, ma extind pe interior, dar nu simt inca doar ce se intampla in interiorul meu? Exista vreun punct in existenta in care simt ce se intampla in afara ea?

Raspuns: Desigur ca este! Mai mult, il simti mai mare decat te simti pe tine acum in aceasta lume. Imagineaza-ti ca ai vedea ce se intampla la mii de kilometrii in fata ta la fel cum vezi la un metru in fata ta. Nu exista diferenta si nu exista distanta!

La fel cum vezi un obiect extern tie, esti capabil sa vezi prin el, sa vezi tot ce se intampla in interiorul lui la fel ca toate cauzele si efectele. Asta se numeste realizare. In spiritualitate nimic nu este ingradit de spatiu sau de profunzimea realizarii. Cauza si efectul fenomenului pe care il observi nu iti este ascunsa; le vezi toate dimensiunile si calitatile.

De aceea se numeste realizare , care este  perceptia si intelegerea de final cea mai mare. Este imposibil sa o compari cu ceva din lumea noastra pentru ca in lumea noastra nu avem realizarea, si o cautam doar inauntrul nostru.

Din prima parte a Lectiei zilnice e Cabala 11/26/10, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie să mă forţez pentru a mă unii cu prietenii şi a avea mereu în minte faptul că succesul se află numai în unitate. Aceasta trebuie să fie ţinta noastră comună: dorinţele unite, îndreptate către Creator. Unite, ele devin o singură dorinţă comună, îndreptată către Creator, proprietatea dăruirii, astfel încât aceasta să se descopere şi să rămână în noi.

Trebuie să acţionăm ca şi cum aceasta este ceea ce dorim şi implorăm. Acest ca şi cum, fierbe în jurul meu, mă saturează cu o dorinţă adevărată. Aceasta este regula prin care mediul influenţează pe cineva.

Ca rezultat, fiind inspiraţi de mediu, toată lumea începe să strige, să plângă. Poate să nu fie încă o acţiune autentică, dar este suficientă să atragă Lumina care Reformează. Nu putem plânge în mod natural. Dacă am putea, am fi deja în lumea spirituală şi am avea dorinţele corectate. Deci, plângerea noastră este nesinceră, dar Lumina Înconjurătoare încă ne luminează şi ne aduce ceea ce noi pretindem că cerem.

Acesta este tipul de joc pe care noi îl jucăm voluntar, Dacă insişti ca şi cum îţi doreşti, voi face aşa cum ceri. Totuşi, trebuie să încerc să fac tot posibilul să îmi imaginez stare corectată cât mai aproape de realitate. Astfel, din Lo Lishma (nu pentru numele Ei) trec la Lishma (pentru numele Ei).

Pe nivelele spirituale, Lumina răspunde chiar şi unei cereri nesincere. Este numită cerere pentru corecţie. Sunt corupt şi îi cer Creatorului să mă repare. Îi cer fără nicio tragere de inimă, deoarece sunt corupt.

Aici se găseşte podul din lumea corporală în lumea spirituală. În timp ce sub Machsom (bariera care ne separă de spiritualitate), sunt incapabil să mă rog în mod natural, dar sunt dispus să depun eforturi pentru a mă unii cu ceilalţi.

Astfel, eu urmez înţelegerea: fac o acţiune şi ca răspuns vine Lumina. În lumea corporală, aranjez o situaţie, un link, care  îmi permite să activez o acţiune reciprocă în lumea spirituală.

Aceaşi regulă se aplică şi atunci când urc pe o scară în lumea corporală. Totuşi, cheia stă în transformarea calitativă a naturii mele, atunci când proprietatea dăruirii coboară şi începe să mă guverneze.

Din lecţia zilnică de Cabala 10/19/10, “Toţi cei care suferă pentru public”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cand  se transforma credinta in implinire?

Rspuns: Daca este  credinta deasupra ratiunii, atunci devine un vas sau Kli pentru implinire. De fapt, credinta este numele pentru Lumina Hassadim.

Credinta deasupra ratiunii este calitatea daruirii care conduce dorinta de a se bucura. Dorinta de a se bucura cu intentia de a darui devine vas sau Kli pentru Lumina Hochma.

Atunci Lumina Hochma, imbracata in Lumina Hassadim, incepe sa conduca in interiorul dorintei de a se bucura, si asta inseamna implinire.

Umplerea cu Lumina Hassadim prin Lumina Hochma se numeste « credinta totala sau completa » ” (Emuna Shlema).

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, « Introducere la Zohar », Capitolul “BeLaila De Kala (Noaptea miresei),” Nr.138 :…. si nedreptatea a devenit asemenea unei greseli pentru el, caci este scris « daca Dumnezeu nu a fost sprijinul meu, sufletul meu aproape ca  a stat la Dumah ». Dar ceilalti oameni ar trebui sa se teama ca nu vor putea spune in fata ingerului ca a fost o greaseala, si ca vom cadea in mainile lui Dumah, in Iad.

Cand reusim sa corectam unele parti din Malchut, un fir subtire tot ramane care uneste partile care sunt imposibil de corectat. Trebuie sa il « hranim » si sa ii permitem sa ramana in viata ca sa il putem corecta mai tarziu.

Intotdeauna exista un carlig care ne tine legati de egoism. Este similar « portilor iadului » prin care putem deodata sa ne afundam in intentiile egoiste. Aici se ascunde problema.

Suntem capabili sa sprijinim ecranul care ne apara de a deveni multumiti de dragul nostru? Daca nu il putem sprijini, Lumina va disparea, si vom ramane in intunericul « iadului ». Aveam sansa sa pastram o mica portie de egoism fara sa deschidem portile si sa asiguram un minim de iluminare care este vital existentei ?

Zohar vorbeste despre caile prin care putem obtine asta. Ne corectam greselile, sau intentia rea va fi corectata doar in ultimul stadiu al muncii noastre.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 11/21/10, “Hakdama, BeLaila De Kala (Noaptea miresei)”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→