Intrebare:Daca Creatorul ar fi creat doar doua forte, primirea si daruirea, atunci cum ar trebui perceputa „rusinea” si unde ii sunt radacinile? De ce are o putere atat de mare incat este mai puternica chiar decat dorinta?

Raspuns: Rusinea este o „creatura” independenta. Daca Creatorul nu ar fi creat rusinea, noi nu am simti ca suntem cei care primesc si ca suntem opusi Lui. Rusinea este o calitate creata intentionat care este destinata doar oamenilor.

Nici macar nu vorbim despre rusine in aceasta lume, care, fiind o amprenta a rusinii superioare, se aseamana intr-un fel. Rusinea superioara spirituala este senzatia ca esti situat langa Creator si opus Lui. Simti cum aceasta opozitie te micsoreaza in fata daruirii Lui, si in ce masura gandurile tale egoiste sunt opuse gandului de a darui. Aceasta rusine este atat de puternica incat nimeni nu o poate tolera!
Din partea a 2a a  Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Studiul celor Zece Sefirot

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumina umple vasele sau dorintele in ordine inversa (conform legii analogiei inverse). Lumina trebuie sa corespunda dorintei, insemnand ca cu cat mai adanca este dorinta si  ecranul mai puternic, cu atat mai puternica este Lumina pe care o atrag.

Totusi, Lumina nu acopera neaparat aceasi dorinta pe care o atrage. La inceput, Lumina intra in cele mai mici vase (dorinte) care sunt exact opusul dorintei pentru care a fost creat. Asta cauzeaza atata confuzie in lume si mister in ceea ce priveste Guvernarea Superioara.

Pe fondul unui mare efort si suferinta, insemnand a lucra cu cele mai puternice dorinte, o persoana dobandeste o minte ascutita si o mai mare perceptie sau sensibilitate. Vedem cum dupa multe lovituri dure in dorintele noastre, incepem dintr-o data sa simtim noi modalitati de gandire in interiorul nostru, la un nivel inalt.

In acest fel actioneaza legea analogiei inverse a Luminii si dorintei (Erech Afuch Orot Ve Kelim). Am primit o lovitura in egoismul meu, realizarea raului, si din suferinta acestui ego crud si primitiv, incep dintr-o data sa inteleg mai bine spiritualitatea, Creatorul. Ar putea parea ca ce are de-a face una cu cealalta?
Din partea a 3a a Lectiei zilnice de Cabala 11/30/10, Beit Shaar HaKavanot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Daca am folosi chiar şi un procent din influenţa mediului înconjurător, acum am fi în spiritualitate! De altfel, asta se numeşte intrarea în Lumea Superioară, tranziţia de la dorinţa mea individuală la dorinţa mediului.

Unde altundeva aş putea să o experimentez? Cu cât mă adâncesc mai mult în dorinţele mediului, cu atât asced mai mult în Lumile Assiya, Yetzira, Beria, şi Atzilut. De îndată ce trec bariera prin care realizez că mediul este mai important pentru mine decât chiar eu însumi, trec de fapt Mahcsom (bariera care ne separă de spiritualitate).

Acum, fiecare este preocupat cu propria dorinţă. Mediul afectează o persoană, dar numai în măsura în care aceasta se anulează înaintea lui. Nu mediul este de vină pentru ceea ce i se întâmplă unei persoane; asta depinde numai de ea!

Cât despre mediu, el este complet corectat; el nu poate fi necorectat, deoarece a fost aranjat de către Creator! El este cel care te-a adus aici şi a spus: Daca vrei să fii în contact cu Mine, trebuie să te incluzi în acest mediu, ca un embrion în pântecul mamei. Intră în acest mediu şi, dacă reuşeşti, mă vei găsi pe Mine.

Atunci când te anulezi în cea mai mică măsură, vei urca în primul grad spiritual. Este un pas crucial, dăruire pentru a dărui, ca un embrion înăuntrul mamei sale. Nu realizează existenţa sa pe cont propriu şi de aceea, mama îi furnizează toate cele necesare hrănirii.

Cu cât îi dă mai mult, cu atât el creşte şi se anulează.  Deci, el creşte în interiorul mamei fără a o deranja, părând non-existent. Şi cu cât se anulează mai mult, cu atât ea îi poate dărui mai mult. De aceea, ea nu vede embrionul ca pe un obiect străin, din contra, îi este apropiat şi drag.

Atunci când creşte şi nu mai este capabil să se anuleze  complet înaintea Binei, se naşte; iese în afară. De acum înainte, se va anula faţă de ea într-un alt mod, ca un mic copil în realţie cu un adult. Dar, cu toatea astea, este anulare pentr a primi hrană şi, mai târziu, educaţie. Toate nivelele, pâna la adult, primesc prin auto-anulare.

Mama este grupul, Shechina, ansamblul colectiv al sufletelor. Anulează-te şi vei intra în el. Şi atunci când devin un adult, nu înseamnă că nu mai am nevoie de nimic; mai degrabă sunt capabil să iau această dorinţă colectivă şi să încep să lucrez cu ea, atrăgând împlinire în ea.

Mă anulez în relaţie cu toate sufletele, această întreagă dorinţă colectivă şi primesc acest Kli (vas), toate exemplele şi forţele, de la mamă. Acum pot începe să revelez această enormă dorinţă, Malchut al Lumii Infinitului şi să lucrez cu ea primind pentru a dărui, care este, la acest punct, nivelul iubirii.

Toată această muncă are loc în relaţie cu mediul, sufletul colectiv. Unde altundeva ar fi de muncă? Nu există nimic în afară de asta. Totul se petrece în acelaşi loc şi de aceea Creatorul este numit: locul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/2/10, “Mighty Rock of My Salvation”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce putem facem acum pentru a contrabalansa loviturile naturii, cum este incendiul care a izbucnit în nordul Israelului?

Răspuns: Singurul lucru de care avem nevoie este intenţia comună, unitatea gândurilor noastre. Avem nevoie ca toţi prietenii din toată lumea să se gândească la cum unitatea dintre noi va elimina toate dezastrele din lume, inclusiv incediul oribil care a izbucnit în Israel.

Trebuie să incluzi ruga ta persoanlă în ruga comună a întregii lumi şi să te uneşti cu toate suferinţele lumii. Asta este singura cale: Dacă te gândeşti la toată lumea, atunci la sfârşit poţi adăuga şi pe noi – dar nu pe tine însuţi! Este singurul lucru care poate ajuta.

Este imposibil să ne luptăm cu catastrofe sau crize utilizând metodele vechi, dacă te găseşti în faţa Luminii Superioare care acţionează împotriva ta. Suntem pe cale să vedem cum criza financiară va reveni, chiar dacă oamenii au încercat să îi pună capăt folosind toate mijloacele posibile. De fapt, ea va exploda mult mai puternic decât înainte. Şi acelaşi lucru se va întâmpla cu orice altceva. Nu putem să ne descurcăm cu aceste probleme folosind metodele obişnuite. Le putem doar suprima temporar, dar mai târziu ele vor izbucni chiar mai puternic.

Corecţia este posibilă numai prin aducerea inimilor mai aproape, prin unitate. Lumea trebuie să devină globală. Forţele care ne operează de Sus ne înconjoară, trăgând în noi din toate părţile şi devenind revelate ca o singură forţă globală. De aceea, simţim cum umanitatea devine un singur organism, unde fiecare este conectat cu fiecare.

Suntem pe cale să vedem cum aceste catastrofe vor forţa umanitatea să se unească. Acum, pompieri din intreaga lume vor veni în Israel pentru a ajuta în lupta cu incendiul şi mâine se va întâmpla altceva în alt loc şi întreaga lume se va grăbi acolo şi, mai târziu, va fi un alt loc. În acest fel, prin dezastre, natura ne va forţa să ne unim şi să înţelegem că avem nevoie unul de altul.

Natura va deveni aşa de ostilă încât  nu vom mai avea timp să gândim la cum să ne luptăm unul cu celălalt. Dacă nu suntem de acord de bună voie, Creatorul ne va forţa. Situaţia va deveni atât de serioasă încânt nicio naţiune nu va fi capabilă să se lupte de una singură cu catastrofele naturale. Toata lumea va trebuie să se ajute. Şi, deodată, toată lumea va înţelege că trebuie să fie împreună; altfel nu vom supravieţui.

Toată lumea se va unii în faţa unei ameninţări mortale. Dar de ce trebuie să aşteptăm această ameninţare, dacă noi putem avansa pe calea cea bună?

Din lectia din articolul lui Baal HaSulam  “Liberul arbitru” din 12/3/10

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Rugaciune, Unitate - Niciun comentariu→

Studiul Cabalei ne ofera conectarea cu Lumea Superioara. Despartirea de lumea noastra si lumea spirituala este un abis, o bariera, un zid de fier care este imposibil de miscat. Doar Lumina Superioara este in stare sa il sparga.

De aceea noi nu ne putem conecta la lumea spirituala, Superioara in alt fel decat studiind sursele primare autentice: scrierile lui Rabash, Ari, Baal HaSulam si Rabash. Doar datorita acestora Lumina care Reformeaza vine la noi.

Trebuie sa le studiem scrierile in mod constant, astfel dand Luminii sansa sa isi continue munca. Vei simti ca unitatea pe care am primit-o la conventie se va imprastia de la inceputuri pana la la Zece Sefirot si va obtine implinirea. Ma astept ca asta sa se intample foarte repede, si fiecarui participant de la Conventie.

Trebuie inca sa simtim ce fel de incluziune reciproca  am obtinut fiecare, barbatii, femeile, chiar si copii. Fiecare din noi a obtinut un mai larg, multi-stratificat si complex Kli (vas), in care deja ne putem primi Lumina.

Acum, dupa Conventie, daca toti traim intr-o anumita tema studiind munca Cabalistilor la lectie, vom fi conectati la Lumina  pe care o contin. Suplimentar, ne vom uni cu toti prietenii care trec prin acelasi material ca si noi, in aceasi zi, in timpul acelorasi 24 de ore. Nimic nu ne poate uni mai tare decat prezenta la lectii.

Petru ca vom atrage in mod constant noi portii de Lumina Inconjuratoare in fiecare zi, ceea ce s-a nascut intre noi la Conventie, pentru care am asezat fundatia, aceea samanta pe care am sadit-o in pamant, va continua sa se dezvolte si va da cei Zece Sefirot ai sai. Vom simti in ei Lumina Superioara, revelarea Creatorului.

Suntem acum la inceputul acestui proces. Este un proces cumulativ, cum este scris: „Ban dupa ban se aduna intr-un cont mare”. Unitatea care s-a ridicat la conventie, conectarea care a avut loc intre noi este o mare realizare. Este inceputul unui nou stadiu a dezvoltarii noastre spirituale.
Din Discutie de la Ceremonia de Inchidere a Congresului Mondial de Cabala   2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cineva a calculat odata ca sunt 3,800 de religii si credinte diferite in lume, si toate se invart in jurul celor doua notiuni: corp si suflet. Totusi, daca nu percepem nimic in afara corpului fizic, existam ca si animalele. Ni se pare ca avem un suflet, un fel de viata in „spatele corpului”. Cineva  doreste sa stie care este scopul vietii mele. De ce traiesc?

Chiar si asa ne sunt date aspiratii si intrebari pentru a cauta raspunsuri in sistemul legilor naturii, ne intoarcem spre misticism, fara  presupuneri fundamentate si le luam ca baza pentru intelegerea noastra asupra scopului vietii, sfarsitul ei „aici” si continuarea „acolo”.

Intrebarea despre cum se sfarseste viata noastra ne deranjeaza. Asta pentru ca noi percepem timpul, si nu suntem atasati unui anumit moment, cum sunt animalele. Noi ne gandim la viitor, si vrem sa stim ce se intampla in  urmatorul moment. Totusi, intrebarea „de ce traiesc si ce se intampla dupa ce mor?” fac deja parte din  natura noastra.

De aceea umanitatea a inventat religii si credinte: trebuie sa compenseze lipsa cunoasterii sau faptele cu credinta, insemnand acceptarea fara dovada. Nu suntem nici macar constienti de asta dar asa se lucreaza la toate nivelele, in cele mai mici lucruri, in fiecare moment, la fiecare pas, in orice directie sau nivel al vietii.

Completez fiecare lipsa a dovezilor cu credinta, si cred ca exact asa si trebuie sa fie. Cateodata asa e, cateodata nu. Si asa trece viata noastra.

In fiecare parte a existentei noastre, in fiecare parte a timpului, miscarii, spatiului si existentei in realitate, este o mare necunoscuta, si anume:

1. Cauza, care vine de Sus,
2. Consecinta, determinata de Sus, si
3. Noi, determinati de cauza si consecinte, intr-un gol de perceptie a vietii

De aceea suntem obligati sa compensam toate necunoscutele cu credinta. Oamenii cred ca acolo este o Forta Superioara, „un spirit”, care se transforma in tot ceea ce exista, ii da viata si determina destinul. Asta este esenta materiei determinata de „suflet” care ii da viata.

Asta pentru ca egoismul nostru vrea sa creada ca apartine eternitatii. Nu exista nici o dovada pentru asta, ne este bine sa gandim asa. Mecanismul de aparare a organismului nu ne permite sa credem ca aceste lucruri pot fi diferite.

Altfel, aceasta viata ar fi imposibila. Daca o persoana nu se simte eterna, daca simte cu adevarat ca viata ii este limitata, nu va fi in stare sa traiasca. Imagineaza-ti ca ti s-ar spune data exacta a mortii tale. Asta pune o cruce peste toata viata ta, incepand cu astazi. Asta pentru ca, de acum incolo vei continua sa traiesti cu intelegerea iminentei tale morti. Nimeni nu poate trai asa.

Cea mai naturala senzatie care ne este data de natura este sufletul, care cumva a trait inaintea nasterii noastre si va continua sa traisca si dupa moartea noastra, o mantie in corpul nostru, si principala recompensa si pedeapsa din lumea urmatoare, nu de aici. Ne asteptam rasplata pentru munca noastra de acum.

Nici macar nu trebuie sa fi fost invatat asa. Va gandi asa, cu siguranta. Nu putem sa ne separam de aceste iluzii, la fel cum nu putem sa ne separam de egoismul nostru pana cand nu ne ridicam la lumea adevarului, nu dupa moartea corpului, ci dupa moartea egoismului.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp si suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Religie - Niciun comentariu→

O persoana poate crede ca trebuie sa isi depaseasca egoul independent, sa avanseze catre spiritualitate si sa se indrepte spre „Israel Torah si Creatorul sunt una”. Asta de fapt nu-i asa!

In lumea noastra, intotdeauna asteptam ca un copil sa faca o actiune independent ori urmand exemplul nostru sau gandind la ceva singur, cum ar fi sa construiasca ceva fara constrangeri.

In spiritualitate, dezvoltam un grad care este peste lumea fizica. Acolo trebuie sa obtinem o a doua natura, in timp ce in lumea fizica tot ce trebuie sa facem este sa avansam, sa invatam despre ce este deja in noi si sa descoperim ce este in fata. Asta deja pentru ca totul deja starea sa finala, intreaga realitate este dezvaluita.

Trebuie cumva sa ne „agatam” de spiritualitate, sa incepem a simtim, sa vedem si sa o dezvaluim. Pentru ca acum, lumea spirituala ne este neclara.

Trebuie sa intelegem in termeni simpli, care intamplator sunt si destul de greu de implementat: cand vorbim despre razbatere, aspiratii, atingerea scopului, dezvaluirea Creatorului si eforturile noastre, toate aceste lucruri trebuie sa fie in apelul nostru catre Creator pentru a fi auzite. Nu putem face in alt fel, decat sa ii cerem intr-un mod corespunzator Creatorului.

Pana cum nu am atins punctul in care realizam ca „nu exista nimeni in afara de El”, ca El este cel care conduce toate actiunile si ca noi suntem simple obiecte in aceste actiuni putem doar sa ridicam MAN (Mayin Nukvin – „apele feminine”) astfel incat Creatorul sa aiba grija de aceste actiuni.

Inca ne referim la spiritualitate in aceasi fel in care ne referim la aceasta lume, unde simtim ca putem face lucruri cu „mainile noastre”. Ne risipim eforturile in diferite directii, in loc sa ii cerem Creatorului.

Daca nu formulam o cerere interioara catre Creator, atunci nu aspiram catre daruire. De fapt, este destul de evident ca singuri nu suntem capabili de daruire. De aceea trebuie sa ii cerem ajutorul Creatorului. Grupul nu poate constientiza si  explica corect fiecarei persoane ce fel de actiuni trebuie sa facem impreuna.

Este spus: :”Fii lui Israel au plans pentru aceasta munca”. Ei au vrut sa construiasca singuri frumoasele orase Pithom si Ramses . Dupa ce le-au construit, au vazut ca totul a fost consumat de dorinta lor egoista de a primi placere. Atunci l-au chemat pe Creator si a facut schimbarile.

Cu alte cuvinte, noi doar asteptam sa se intample. Dar forta executanta care ne va schimba va veni doar daca o vom chema sa vina. Putem auzi aceste lucruri de sute, mii de ori, dar doar Lumina Superioara ne va da posibilitatea sa le percepem.

Totusi, opinia grupului ne poate aduce mai aproape de asta. Daca fiecare persoana va incerca in mod constant sa isi aminteasca si chiar sa se forteze singur sa se gandeasca ca trebuie sa ne unim in cererea noastra adresata Creatorului, atunci este considerat ca efortul tuturor. Este rugaciunea celor multi (Tefilat Rabim) care va deschide calea spre spiritualitate.

Din pregatirea pentru Lectie, 11/19/10

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Rugaciune - Niciun comentariu→

Din cele mai vechi timpuri si pana in zilele noastr, Cabalistii au mers in paralel cu gandirea filosofica, pana cand flacara sa s-a stins. Prin toata isoria noastra am fost propulsati de cresterea dorintei noastre de a ne bucura, care impinge fiecare noua generatie sa realizeze fapte deosebite in ceea ce priveste egoul. Actualizand dorinta noastra, folosim logica motivului egoist pentru a obtine, a strange, a dezvolta si asa mai departe.

Dar astazi, dezvoltarea egoista a ajuns la sfarsit; a sosit timpul pentru corectie. Egoul in lumea noastra este obosit, fiind dezvaluit la adevarata sa marime cum era nevoie.

Acum, privind lumea inchisa in aceasta „mantie”, nu putem gasi altceva cu ce sa ne umplem viata. Si cand reinoirea se opreste si nu mai este nimic care sa ne bucure, omul se afla in dificultate.

Aceasta este situatia in prezent in lume. In ce directie ne dezvoltam? Ar trebui sa zburam spre Marte sau cel putin pe Luna? De ce? Sa ne scufundam pe fundul oceanului? Pentru ce? Sa cautam specii noi pentru stiinta? Pentru ce?

In aceste zile nu avem nevoie de nimic altceva. Dorinta egoista a fost manifestata din plin si nici un moft sau aspiratie nu mai apare in noi. Jocul s-a sfarsit. Acesta este semnalul de sfarsit al filosofiei si, in general sfarsitul intregului consum rational care ne spune sa ne folosim scopul pentru a ne implini dorintele. Dorintele dezamagesc si mintea care este consecinta lor directa isi preda pozitia.

In curand vom vedea cum omenirea se va prosti. Vazand asta din punctul de vedere al Cabalei, va fi categoric socant sa vezi ce vorbesc oamenii, ce scriu, ce emisiuni de TV urmaresc. Ajungem la punctul in care oamenii devin asemene copiilor mici, jucandu-se „jocuri” care ar fi fost considerate demente acum 50 sau 100 de ani.

De aceea filosofia este pe moarte. De-a lungul ultimelor decade au fost incercari disperate sa se salveze, fiind lasata pe marginea drumului istoriei. Nu mai este luata in serios de cand cantitatea de provizii de dorinte s-a terminat.

Nu mai cautam nici o implinire mareata. Deci, nu mai avem nevoie de un scop omenesc si astfel majoritatea sunt aproape fericiti limitandu-se singuri la nivelul animal. Ciclul este complet si acum trebuie sa acordam incredere „muncii terminate”.

Deci, in timp ce filozofii erau „in varf” Cabalistii au tacut asteptand ca dezvoltarea egoismului sa fie concludenta. Si acum ca este, ne gasim la punctul de ruptura: avandu-i pe  cei mai vechi in spatele nostru, trebuie sa dezvaluim stadiul urmator.

Lectiei zilnice de Cabala11/24/10, The Zohar, Introduction, “The Night of the Bride”

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Stiinta - Niciun comentariu→

Am inceput pregatirea noastra pentru Conventie cu multe luni inainte; am anticipat unitate cu ceilalti, spargerea egoului nostru, obtinerea unitatii. In spiritualitate, intotdeauna este nevoie de perfectiune, orice mai putin este imposibil. De fapt, daca vrei sa sari pe masa, trebuie sa te pregatesti sa sari mai sus decat masa, si apoi vei ateriza pe ea. Asta se aplica la tot.

Fixam un scop pentru noi la conventie: sa ajungem la revelarea Creatorului. Cu siguranta, fiecare zi trebuie sa fie scopul nostru. Dar de aceasta data chiar aspiram la ea si de aceea am facut un pas mare in fata. Am obtinut un nou statut. Am creat un nou Kli (vas) in care senzatia de conectare, unitate, scop si calea pe care le obtinem s-a manifestat deja.

Unii simt caau venit mai aproape, iar altii nu prea. Cativa experimenteaza din afara (vaselor) Kelim si cativa din partea Luminii. Cei care simt ca nu sunt inca parte din asta obtin realizarea raului; ei descopera cat de mult mai au de corectat.

Am experimetat impreuna o multime de stari diferite pana acum. Am descoperit ca mediul actionand asupra unei persoane poate face orice cu el pentru ca persoana este complet susceptibila la influenta lui.

Desigur, ne lipseste constanta influenta a mediului. Desigur, acum nu suntem in stare sa ne anulam in relatie cu el. Si cu siguranta, mediul nu isi desfasoara o forta suficient de puternica pentru a determina directia fiecaruia.

Totusi, cu siguranta am devoltat conectarea dintre noi. Si cred ca in curand vom incepe sa revelam mai multa si mai multa implinire.
Din Discutii in timpul Ceremoniei de Incheiere  a Congresului Mondial de Cabala 2010, 11/11/10

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Este imposibil să ne imaginăm cum am trăi dacă ne-am vedea doar niște animale. Totuși, umanitatea are religie (credință) care o ajută să stăpânească, oarecum, egoismul său. Toate aceste sisteme de credință sunt bazate pe o singură idee: existența vieții după moarte.

Dar înțelepciunea Cabala crede altceva. Ea statuează faptul că este o stare numită moarte, în care noi existăm în prezent și mai există o stare diferită, numită viață.

Dacă este așa, atunci înseamnă că eu exist în această lume doar odată și nimic altceva nu mai rămâne din mine după ce mor? Dar ce se întoarce? Ce ai astfel încât să se poată întoarce? Corpul moare și își pierde forța care l-a făcut să se miște, ca un motor care a lucrat înainte și deodată s-a oprit. Unde s-a dus această forță? Crezi că s-a întors undeva Sus, la locul ei original? Nu, moleculele doar au încetat să se mai miște. A fost ceva spiritual în ele?

Cum se face că avem, deodată, asemenea fantezii?  Totuși întreaga lume trăiește cu această credință. Cel puțin există o oarecare consolare că va fi ceva și după moarte.

Atunci, de ce cărțile Cabaliste spun că dacă nu ne corecctăm noi înșine în timpul acestei vieți, ne vom întoarce în această lume din nou și vom continua să ne reîncarnăm în acest fel? Asta este chiar așa; trebuie doar să realizăm ce înseamnă.

În Cabala, credință înseamnă realizare. Înseamnă a vedea și a simții lumea spirituală, așa cum este scris: Gustă și vezi că Domnul este bun. Îl probez pe El cu toate simțurile mele, în asemenea fel încât îl simt în toate fibrele corpului meu. Asta nu este credință; este cea mai reală senzație care poate fi.

Din partea a patra a  Lecției zilnice de Cabala 11/25/10, “Corp și suflet”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→