Se crede ca o rugaciune colectiva apare atunci cand o persoana isi inalta rugaciunea printre altii care se roaga in acelasi timp. Insa cei care sunt mai constienti din punct de vedere spiritual cred ca o rugaciune colectiva este o pledoarie pentru societate. O astfel de rugaciune este acceptata imediat de Creator, pe cand o rugaciune egoista (in care o persoana se roaga pentru ea insasi) nu este auzita.

Cu toate acestea, nici macar o cerere adresata Creatorului pentru societate nu este perfecta. De fapt, daca Creatorul este bun si binefacator, cererea mea implica faptul ca societatea sufera din cauza Creatorului, nu-i asa? E ca si cum as crede ca Creatorul maltrateaza societatea si ca eu ar trebui sa ma rog pentru societate. Insa daca Creatorul este intotdeauna binevoitor cu toata lumea, atunci pentru cine cer eu?

Rezulta ca nu pot sa-I cer Creatorului sa-si schimbe atitudinea fata de mine (o rugaciune personala) sau fata de societate (o rugaciune colectiva). De vreme ce Creatorul este bun in mod absolut si invariabil, pot sa-I cer doar sa ma corecteze pe mine si pe toti ceilalti in asa fel, incat sa simtim ca El este doar bun.

Daca toti cei care doresc sa fie conectati cu Creatorul in proprietatea iubirii si a daruirii sunt dispusi sa se uneasca cu altii in aceeasi proprietate, atunci, prin aspiratia lor, ei creeaza un loc in care este dezvaluit Creatorul. Locul acela este iubirea noastra reciproca.

Insa o astfel de stare poate fi atinsa doar prin corectarea celor 613 dorinte ale fiecarui individ, ceea ce se numeste implinirea celor 613 porunci. In gradul corectarii noastre, ne apropiem mai mult unii de altii, de vreme ce corectarea dorintelor consta in unificarea lor.

De aceea inteleptii au spus ca iubirea pentru ceilalti este cea mai mare lege a Torei si ca toate poruncile sunt necesare doar pentru a o realiza pe aceasta din urma, porunca universala: iubirea. Ca urmare, in aceste corectari individuale si colective, noi simtim cum ne umple puterea iubirii si a daruirii.

Dar daca nu suntem corectati si uniti si daca toata lumea vrea sa primeasca pentru sine, rugaciunea noastra este doar pentru lucruri materiale. (Material inseamna ceea ce este primit egoist, in timp ce spiritual este ceea ce este primit pentru a fi daruit). In acest caz, primind pentru noi insine, devenim natiunile lumii, nu Israel (drept la Creator).

Acesti termeni nu au legatura cu vreo natiune sau nationalitate. Ei descriu starile unei persoane pe calea spirituala. In conformitate cu aceasta, rugaciunea noastra este fie de a ne imbunatati starea personala de existenta, fie de a ne corecta atitudinea fata de ceilalti si fata de Creator.

Din partea 1 a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Articolul Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Rugaciune, Torah - Niciun comentariu→

Fiecare persoana e lucratorul Creatorului, desi nu stie sau nu simte asta. Sa presupunem ca masina voastra are un motor care o face sa mearga inainte. De fapt, Creatorul o deplaseaza, impulsionandu-va prin suferinta de la spate si ademenindu-va prin placere, in fata. Ca urmare, masina voastra merge inainte, indiferent daca voi vreti sau nu, fugind de suferinta in directia placerii.

Insa vine un moment cand obtineti un jeep, pe care Creatorul nu il misca. Trebuie sa Ii cereti voi sa va porneasca motorul. Iar cand primiti de la El o forta, puteti sa va deplasati din locul in care sunteti numai in masura in care Ii cereti Lui. Cu alte cuvinte, voi si cu El lucrati in parteneriat.

Initial, nu stiati incotro mergeti sau in ce scop. Mergeati inainte, pur si simplu, fara sa va ganditi. Ati trait multe vieti in acest mod inconstient. Ati mers inainte, dar numai ca un animal care fuge de lovituri. E scris ca o astfel de viata e o existenta ca de animal, adica nu stiti de unde va vin dorintele si de ce actionati in modul in care actionati. Toti oamenii traiesc in acest fel, deocamdata.

Insa apoi primiti punctul din inima si apare o conexiune cu Conducatorul. Incepeti sa Ii cereti in mod constient sa va duca inainte. Acum vreti sa aflati care este calea si sa atingeti obiectivul, in loc doar sa scapati de suferinta si sa primiti placere. Acum va intereseaza adevarul. Obiectivul acesta nu are legatura cu placerea; ceea ce conteaza e ca el e adevarul. Deocamdata, sunteti pusi in miscare de o minciuna. Ca urmare, cereti sa vi se dea forta Luminii, ca sa puteti sa inaintati catre adevar in ciuda senzatiilor voastre.

O persoana vine sa studieze, astfel parasind inaintarea de la amar la dulce si patrunde in miscarea de la falsitate la adevar. In ciuda senzatiilor sale, ea se deplaseaza de la consideratii ale sentimentelor la consideratii ale mintii.

Insa e nevoie de timp pana ce ea porneste masina, iar aceasta incepe sa se miste. De asemenea, mai trebuie si sa treaca testul si sa obtina un carnet de sofer. Asta se numeste perioada de pregatire, care dureaza pana ce puteti, in sfarsit, sa va asezati in masina si sa mergeti.

Din partea a 4-a la Lectia zilnica de Cabala, 13.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Creatorul a creat dorinta de a primi ca existenta din absenta si a dezvoltat-o prin 4 faze, prin expunere la Lumina Directa. Cand dorinta de a primi a ajuns la ultimul stadiu de dezvoltare si a devenit la fel de mare ca Lumina care o umple, Lumina i-a transmis dorintei de a primi toate proprietatile ei. Apoi, chiar in ultimul strat (Dalet de-Dalet, a 4-a parte a celui de al 4-lea stadiu), creatura s-a discernut ca primind.

Asta a dat nastere unei rusini arzatoare in creatura, caci aceasta a vazut in ce masura ea este opusa Creatorului, Cel ce Daruieste. Ca urmare, aceasta s-a restrictionat si a refuzat sa primeasca. Aceasta senzatie teribila de rusine se numeste stralucirea Malchut. Este intunericul care e imposibil de suportat, vidul in care nu poate sa straluceasca nicio Lumina. In acest ultim moment, in a 4-a parte a celei de a 4-a faze apare restrictia (Tzimtzum). Toate fazele anterioare pot capata o similaritate cu Lumina, caci ele nu ii sunt complet opuse.

Intrebarea este, ce sa facem cu aceasta a patra parte? Ea nu poate fi anulata sau indepartata, pentru ca, facand aceasta, creatura ar inceta sa mai existe. Creatura care nu este conectata la Creator si Ii este opusa ca proprietati nu poate sa existe. Faza a 4-a, punctul de independenta, trebuie pastrat in creatura ca fundatie a acesteia. De fapt, daca nu ar fi rusinea, creatura (oaspetele) ar deveni total subordonat Creatorului (Gazda) si ar face orice ar vrea Creatorul ca ea sa faca, asa cum se intampla la nivelul nemiscat, vegetal si animal al naturii, asa cum un animal de companie ii este loial stapanului sau.

Deci, cand devine creatura oaspete? Cand se simte persoana ca straina si opusa gazdei? Si cand simte, ca oaspete, ca gazda e fericita si incantata sa o aiba ca oaspete, iar gazda intreaba mereu ce mai poate sa-i ofere, ca sa ii faca placere? Cand aude oaspetele pe gazda, spunandu-i: Serveste-te! Totul e al tau! Si cand raspunde oaspetele, Nu al meu, ci al Tau!? Oaspetele nu poate sa nu simta aceasta rusine in faza Dalet de-Dalet; creatura trebuie sa pastreze senzatia de rusine, pentru a se pastra ca si creatura.

Deci, daca locuim in Gradina Raiului, adica in pura daruire (Bina), si acesta e nivelul ingerilor, nu cel al adevaratilor oameni. Pana ce nu ajungem sa simtim acest vid despartitor care nu poate sa fie umplut, omul nu e pregatit pentru misiunea lui. Vidul nu poate sa fie umplut pana ce nu se dezvaluie toata rusinea, care ne face sa simtim nevoia sa ne acoperim cu vesminte, ceea ce inseamna ca simtim nevoia de corectare.

Astfel, pentru a il ajuta pe barbat, din el deriva si se desprinde o femeie. Aceasta este sotia lui (Nukva) care e facuta din coasta lui. Ea este cea care ii face cunoscut acest vid, iar impreuna, ei (Zeir Anpin si Malchut, Adam si Eva, simt nevoia de vesminte (Lumina Reflectata, intentia de a darui). Ei se simt ca oaspetele in raport cu Gazda. In acest mod, ei pot obtine corectarea, adica sa actioneze doar pentru a darui Gazdei si sa transforme rusinea in demnitate si onoare.

Calea aceasta e lunga si complicata. Toata lumea cunoaste povestea lui Adam si a Evei, dar nimeni nu intelege ce anume ascunde aceasta.

Din partea a 4-a din Lectia zilnica de Cabala, 13.07.10, Introducere la Cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Actiunile noastre sunt nerecompensate si rugaciunea societatii este in afara abilitatii omului. Iti trebuie energie doar ca sa ceri asta. Atunci de unde incepem? De unde vom lua energia necesara, ca sa facem aceste actiuni, care sunt in afara naturii noastre?

Raspuns: Putem intelege asta prin exemplul dezvoltarii omului. El apare ca rezultat al actiunilor reciproce ale mamei si tatalui, apoi trece printr-o dezvoltare lenta, in pantecul mamei si este nascut. Propriile forte incep sa iasa din el dar, desigur, el nu este constient de asta. Chiar daca vedem ca rectioneaza, este clar ca nu o face singur, ci sunt fortele care se acumuleaza in el. Ele sunt cauza reactiei.

Dar la un moment dat, incepem sa vedem o personalitate in aceasta fiinta. Desigur, putem spune ca fortele naturii evoca reactiile lui, ca si personalitatea, comportamentul, placerile si neplacerile. Totusi, aceste calitati s-au acumulat in el intr-o combinatie specifica si au luat o forma personala.

Unde incepe sa apara independenta cuiva? Este in rugaciunea sau ruga pentru el insusi sau pentru altii? Lumina Superioara este singura forta care actioneaza asupra noastra. Ne influenteaza fara sa stim, asa cum natura influenteaza un embrion sau un copil. La randul nostru, noi incercam sa evocam o mai mare influneta a Luminii si astfel ne acceleram dezvoltarea. De aceea, trebuie, pur si simplu sa facem eforturi. Asta este tot ceea ce ni se cere.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Rugaciunea celor multi

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma pastrez motivat pentru de dragul daruirii, daca nu vad niciun rezultat din actiunile mele? Trebuie sa cred orbeste ca textul pe care il studiez ma influenteaza in acest fel?

Raspunsul meu: Sunt doua probleme aici. Pe de o parte, trebuie sa cer pentru daruire, chiar daca nu sunt cu adevarat interesat de ea. Pe de alta parte, daca deodata, printr-un anumit miracol, chiar vreau sa daruiesc, atunci eu inca astept rezultatul acestei actiuni in interiorul Kelim de primire. Dar recompensa pentru daruire nu poate veni in acele Kelim.

Este imposibil. Daca daruiesc, atunci pimesc rezultatele in interiorul Kelim de daruire. Daca daruiesc asteptand ca rezultatele sa vina in Kelim de primire, atunci raman de doua ori gol.

De aceea, o persoana nu vede rezultatele actiunilor bune, corecte, pe care chiar le face cu adevarat, natural, deoarece se uita pentru rezultate in locul gresit. Il verifica portofelul sau, Unde este recompensa pentru daruire? Unde sunt banii, onoarea, puterea, sanatatea sau macar ceva? Dar nu este niciun rezultat in aceste Kelim. Din contra, sunt de doua ori mai goale.

Depui asa de  mult efort, dar nu ai nimic. Ar fi in ordine daca nu ai fi facut niciodata acest efort. O persoana care nu munceste nu primeste nimic (chiar daca este gata sa primeasca fara sa munceasca). In acest caz nu te poti plange. Dar daca daruiesc si nu primesc nimic, este de doua ori mai greu.

Deci ce ai putea face? Pentru a simti o rectie si beneficiul actiunii de daruire, trebuie sa descoperi Kelim ale daruirii. Trebuie sa intelegi corect care trebuie sa fie rezultatul daruirii.

Este scris, Recompensa pentru o porunca, este o porunca, si Recompensa petnru o porunca este cunoasterea a Celui care Da porunca. Asta inseamna ca descopar calitatea de daruire care incepe deodata sa iasa la suprafata din mine, Forta Superioara care guverneaza totul. Incep, deodata, sa am o conexiune cu ea. Mai pot simti, de asemenea, ca am aspiratia sa continui sa actionez in aceasta directie. Asta este recompensa.

Trebuie sa o cautam. Singura noastra problema este ca noi cautam un lucru gresit, in locul nepotrivit.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 14.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

O rugaciune este o ruga pentru corectie, este cea mai naturala dorinta, dar problema este ca inima noastra nu vrea ceea ce ii trebuie. Dorintele noastre sunt corupte si citim articolele Cabalistilor pentru a invata cum sa formulam cererea in inimile noastre.

Mai intai, trebuie sa ne corectam dorintele. Cand senzatia Creatorului este relevata pentru prima data intr-o dorinta mica, corectata, vom sti exact ce trebuie sa cerem, pentru a ne trage din ce in ce mai aproape de El. Din acest motiv, inteleptii Marii Adunari (Anshei Kneset HaGdolah), care toti au fost mari Cabalisti, au scris o carte de rugaciuni pentru noi, astfel incat toti putem, macar, sa citim despre ce ar trebui sa ceara o inima corectata. Cand deschidem o carte de rugaciuni, trebuie sa ne amintim ca citim despre starea foarte elevata pe care trebuie sa o dobandim.

Impreuna cu cartea de rugaciuni, ne trebuie un mentor intelept, care ne va invata cum sa facem ca inima noastra sa-si doreasca ceea ce rugaciunea vorbeste. De fapt, nu trebuie numai sa repetam cuvintele scrise, ci sa atingem o senzatie, adanc in inimile noastre. Inima unei persoane trebuie sa realizeze toate cuvintele rugaciunii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Articolul Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi mai departe), Paragraful 4: Cele doua linii care au fost udate si amestecate una cu alta nu au fost inghetate de catre linia mijlocie, care este Tiferet, si nu se vor mai amesteca una cu alta.

Numai doua linii coboara la noi de Sus. Munca noastra este sa realizam Reshimot (inregistrari informationale) care se manifesta in noi si construiesc linia mijlocie din ele. Cele doua linii – stanga si dreapta, proprietatea milei (Rachamim) si proprietatea judecatii (Din), daruire si primire – influenteaza Reshimot.

Ambele au impact asupra mea si asupra Reshimo. Sarcina mea este sa realizez ambele forte intr-un mod optim, folosind Reshimo. Asta se numeste linia mijlocie sau a treia linie. Sarcina mea este sa folosesc ambele forte pe care le primesc de la Creator intr-un mod adecvat, in mine.

Cum recunosc aceste forte? Cum gasesc calea sa le conectez impreuna? In orice stare, de-a lungul intregii ascensiuni pana la atingerea corectiei complete, am Reshimot care trebuie realizate. Starea mea urmatoare imi este data deja; nu trebuie sa o caut. Tot ceea ce trebuie sa fac este sa invat cum sa conectez ambele forte impreuna si cum sa-mi organizez urmatoarea stare, in mod optim, pentru a deveni similar cu Cel Superior, in orice moment dat.

Creatorul a dat forma ambelor forte care vin la mine de Sus. Munca mea este sa construiesc o forma din mine care este similara cu El, cu ajutorul acestor doua forte si Reshimot. Am toate instrumentele necesare: motorul (Reshimot) si plus si minus (cele doua linii). Trebuie sa stiu numai scopul pentru care pornesc sistemul.

Toate instrumentele imi sunt deja la indemana. Trebuie doar sa adaug propriul efort. Totusi, munca mea nu trebuie sa fie indreptata spre constructia noii mele stari ci, mai degraba spre realizarea a ceea ce fac si de ce o fac. Actionand in acest fel, devin similar cu Creatorul.

Adeseori, ne gandim ca trebuie sa corectam sau sa construim intrega lume. Dar de fapt, tot ceea ce trebuie sa facem este sa ne concentram la o sarcina simpla. Chiar daca munca noastra este extrem de simpla, ea de fapt schimba intreaga realitate.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Simtim realitatea, daca doua forte vin de Sus si actioneaza asupra ceva comun intre ele. Daca ele pot activa Reshimo (inregistrarea informationala) pentru a o dezvalui in noi, atunci ele pot intra in ea. Reshimo formeaza o imagine a lumii, starii mele, si apoi eu o simt.

Pe de alta parte, daca aceste doua forte sunt incapabile sa dobandeasca Reshimo pentru a o activa si nu o aduc in joc, eu nu simt realitatea. Ea, pur si simplu nu exista pentru mine. Intreaga mea existenta, intreaga imagine a lumii, fiecare stare in care eu ma simt si lumea care ma inconjoara, este o Reshimo activata din cauza acestor doua forte: cea dreapta si cea stanga, primire si daruire. Ca un robot, simt realizarea Reshimo in mine.

Daca aceste forte activeaza ele singure o Reshimo, inseamna ca eu nu am libertate de vointa si nu exist in aceasta lume in timp ce sunt controlat ca un animal. Toate reincarnarile noastre, intreaga noastra istorie si intreaga noastra dezvoltare in aceasta lume se intampla in acest fel. Aceste doua forte afecteaza constant Reshimot (pluralul de la Reshimo), aratandu-ne filmul vietii, scena dupa scena.

Totusi, viata incepe, in mod gradual, sa fie mai dificila pentru mine. Sunt asteptat sa activez Reshimo din proprie initiativa, cu ajutorul acestor doua forte. Sunt asteptat sa devin linia mijlocie, adaugandu-mi atitudinea mea la influenta celor doua forte asupra Reshimo.

Apoi, felul in care imi vad starea mea si intreaga lume depinde de mine. Si singura schimbare pe care doresc sa o vad in lume este prezenta Creatorului, forta daruirii si a iubirii. In acest mod, realizez Reshimo. De data asta, este prin propria mea participare si cu relevarea Creatorului, care se intampla in masura in care eu imi doresc sa-L atrag pe El in lumea mea.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Zohar, Capitolul Lech Lecha (Mergi mai departe), Paragrafulul 4: Cand Creatorul a creat lumea, El a facut cerul din foc si apa, si ele au fost amestecate impreuna si nu au inghetat. Ulterior, aceasta a inghetat si s-a situat in Ruach superior. Este asa, deoarece pentru a extrage Mochin, in primul rand, cele doua linii – dreapta si stanga – au iesit. Acestea sunt cele doua puncte – Holam si Shuruk, care sunt numite apa si foc.

Cele doua linii ne vin de Sus. Intr-adevar, exista doar doua forte in creatie: Lumina si dorinta de a primi placere care a fost creata. Numai atunci cand acestea se unesc, toata realitatea este construita. Deci, cele doua forte sau proprietati – dorinta Luminii de a darui si dorinta vasului de a primi placere – coboara la noi de Sus, de la Creator. Sarcina noastra este de a rectiona la ele corespunzator, unindu-le in interiorul nostru, creand linia de mijloc.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Daca un Reshimo (inregistrare de informatie spirituala) este o noua stare sau dorinta care ne este data de Sus, atunci cum poate intentia noastra sa schimbe aceasta stare?

Raspunsul meu: Cat timp sunt in starea actuala, simt ca o pot schimba. Aceasta nevoie de a schimba perceptia mea asupra lumii rasare in mine prin Reshimo despre starea viitoare. Ea cuprinde toate starile viitoare, lasandu-mi doar o oportunitate de a o realiza in proprietatea daruirii sau cea a primirii.

De ce simt ca am o oportunitate de a atinge urmatoarea stare? Pentru ca am Reshimo de Hitlabshut (informatie despre Lumina) si Reshimo de Aviut (informatie despre dorinta). Reshimo de Hitlabshut, informatia despre starea viitoare, este mai elevata decat Reshimo de Aviut: 4/3, 3/2, 2/1, 1/0.

O parte din starea urmatoare este intotdeauna prezenta in mine. Avand in vedere aceasta parte, eu pot realiza aceasta (ma trage pana la ea). In acest mod realizez schimbarile.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala, 12.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→