Intrebare: Ce pot cere de la societate?

Raspuns: Daca intrebarea este pusa in mod fundamental, atunci este incorect chiar sa ne gandim ca exista o societate si ca trebuie sa cer ceva de dragul ei. Problema nu este lipsa de mancare sau sanatate. Creatorul are din abundenta aceste lucruri si totul vine de la El. Ceea ce trebuie sa corectam este spargerea. Trebuie sa dobandim echivalenta de forma cu El si apoi vom avea totul! Dar daca nu cerem cel mai important lucru, motivul pentru care suntem aici, atunci noi, de asemenea, nu vom avea motive sa ne sustinem existenta.

Senzatia tuturor suferintelor, de la cea mai insignifianta la cea globala, ne apare numai pentru a ne arata cererea corecta. Motivul tuturor bolilor este spargerea sufletului comun in suflete particulare care se urasc unul pe celalalt si, de aceea, adevarata rugaciune a societatii sta in dorinta de a ne uni cu totii. Asta se intampla atunci cand toti isi doresc sa devina un singur om cu o singura inima, din nou, pentru ca legea garantiei reciproce sa ne influenteze in egalitate si fratie completa.

Asta nu trebuie sa se intample asa cum au facut comunistii, de dragul unei vieti mai bune in aceasta lume, ci de dragul unitatii cu Creatorul, deasupra lumii noastre. Apoi Creatorul, Lumina Superioara va corecta egoismul si ura transformandu-le in daruire si iubire. Ne va uni pe toti, dorintele sufletului, intr-o singura aspiratie de a deveni egali cu Creatorul.

Facand aceasta corectie vom revoca egoul care ne separa si vom deveni egali cu El si uniti ca El. Toti impreuna vom deveni un vas pe care El il umple, ca la inceputul creatiei, in Malchut al Lumii Infinitului.

Aceasta este rugaciunea societatii.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala, Importanta rugaciunii celor multi.

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune, Societate - Niciun comentariu→

Am primit o scrisoare de la cineva care se plange ca nu intelege nimic la lectie din Studiul celor Zece Sfirot. Este scandalizat de faptul ca deodata am trecut peste mijlocul textului, la Partea  7 pentru studiul spargerii Kelim (care este un obicei Cabalist inainte de 9 Av, ziua cand a fost distrus Templul), in loc sa vorbim despre corectie. Si in general vorbind, a auzit ca Studiul celor Zece Sfirot este pentru oamenii care au atins deja spiritualitatea, iar Cabalistii au scris aceste texte numai pentru acestia.

Si, intr-adevar, Baal HaSulam spune, in Paragraful 154 la Introducere la Studiul celor zece Sefirot ca, Cabalistii au scris aceste texte pentru aceia care percep deja spiritualitatea si care inteleg despre ce vorbesc textele. Altfel nu vei intelege o vorba din ele. Daca nu simti textele inauntrul tau si nu le experimentezi ca actiuni ce au loc in tine, nu vei intelege un cuvant.

Este posibil sa le intelegi numai cu inima, dorinta in care toate astea au loc. Dar daca o pesoana inca nu are dorinta care este capabila sa faca acte de daruire, atunci normal, nu va putea intelege niciun cuvant din ceea ce este scris.

Cu toate acestea, Baal HaSulam a creat Talmud Eser Sefirot pentru a lucra ca un remediu, cu conditia ca noi sa ne dorim starea in care il vom simti in noi, cand sufletul omului il va invata. Este imposibil de studiat lumea spirituala teoretic, cu mintea. Cabalistii ne pot sfatui numai cum sa accedem la ea. Cand studentul o face, el releva Lumea Superioara pentru el si sufletul lui il invata. Numai atunci cand o persoana dobandeste acest nivel incepe sa simta si sa inteleaga ce se discuta!

Este imposibil de studiat fara sentimente, pentru ca omul traieste prin sentimentele din interiorul dorintei. Trebuie sa studiem ce se intampla in interiorul dorintelor noastre pentru a simti in interior ceea ce studiem. Apoi vom citi cartea si ea ne va explica ce simtim. Ne va invata, de asemenea, cum sa discernem din multitudinea de forme ale sentimentelor din interiorul nostru.

Stiinta Cabala este stiinta cunoasterii interioare. De aceea, este natural ca, la inceput, o persoana sa nu inteleaga nimic.  Trebuie sa incerci sa dobandesti senzatia! Nu studiem pentru a memora textul prin inima sau pentru a-l intelege teoretic. Singurul nostru scop este de a atrage Lumina care Reformeaza.

Din partea a treia a Lectiei zilnice de Cabala, 13.07.10, Studiul celor Zece Sfirot

Filed under: Carti, Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Mergem in orasul Regelui (aceasta lume) cu totii impreuna. Aceia care lucreaza increzatori pentru Creator, transforma pudra Sa magica, in dulceata, mirodenie fina. Iar aceia care nu fac aceasta munca, pastreaza gustul amar al pudrei si nu se pot desfata cu festinul Lui.

Totul depinde numai de efortul corect al unei persoane. Sunt multi cei care vin sa studieze Cabala, pun mult efort in acest lucru, dar in cele din urma o parasesc. Realizeaza ca acest ospat nu le satisface gusturile si, in loc sa se invinovateasca pe ei, il invinovatesc pe Rege, gandind ca metoda Cabala, ca si grupul si prietenii ii dau un gust amar. Ca rezultat, ei pleaca, gandind ca pot gasi placere in alta parte, fie luand-o mai usor fie folosind alte metodologii. Totul depinde de faptul daca o persoana realizeaza in ce loc de munca a intrat, ce responsabilitati ii revin si catre ce trebuie sa se indrepte in munca sa pentru a gusta o aroma dulce. Festinul este asezat in fata noastra! Este scris: Gusta si vei vedea ca Domnul este bun! Trebuie doar sa-L gustam, adica sa ne pregatim vasele pentru Lumina Lui si sa primima acest supliment, o aroma dulce.

Dar oamenii nu muncesc in locul corect si, mai tarziu, se uita la ceas si vad cat de mult timp au petrecut si cantaresc cat de mult efort au depus. Dar ei nu pun efortul lor in cea mai importanta munca: in unitatea dintre suflete. De aceea munca nu are gust bun pentru ei. De fapt, gustul dulce vine doar din conexiune, care este chiar vasul in care Lumina se reveleaza.

In loc de asta, ei muncesc in alta parte, in van. Este ca si cum ai munci pentru o companie, pentru o luna,  si la sfarsit mergi la alta companie ca sa iti iei salariul. Crezi ca te vor plati? Nu ai castigat Kli-ul corect, vasul necesar pentru primirea recompensei. Recompensa poate fi primita numai in vasul colectiv, pentru ca numai acolo este descoperit Creatorul, Festinul sau, Lumina sa. Si daca o persoana nu depune efort sa castige asta, munca sa nu valoreaza nimic.

Trebuie sa fim concentrati si alertati in aceasta privinta. Fiecare trebuie sa se examineze: Inteleg ca fiecare efort trebuie sa fie concetrat numai in dobandirea conexiunii interioare si unitatii catre scop, dorinta, unde creatorul se va releva? Daca o persoana tinteste la asta, festinul sau va incepe, gradual, sa fie dulce, gustos. Si daca nu, el va deveni in cele din urma, obosit si dezamagit in aceasta munca, pentru ca, in loc de gust dulce el va gusta praf si pudra amara, si va pleca.

O asemenea persoana se intreaba, Cat de mult poate munci cineva, fara a primi ceva in schimb? Dar ea nu vede ca munceste in locul nepotrivit, ca nu munceste unde ar trebui sa fie. Devine evident in atitudinea cuiva fata de grup si de prieteni, daca este sau nu prezent in grup si munceste in el.

Acest efort nu poate fi substituit nici de bani nici de abilitati profesionale. Numai daca muncesti pentru unitatea sufletelor, aceasta pudra amara, ascunderea, va disparea si vei descoperi lumea spirituala, care este chiar aici, langa tine. Pana atunci, tu, pur si simplu nu ai gasit dipozitiviul interior, Kli-ul, care iti permite sa te acorzi la lumea spirituala, ca un radio care se acorda la frecventa corecta.

Din Lectia zilnica de Cabala, 9.07.10, Baal HaSulam, Scrisoarea 26, pag. 85

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Oamenii cred ca rugaciunea se refera la religie si la oamenii religiosi si ca este inventata de oameni obisnuiti, din timpuri stravechi. Dar nu este adevarat! Toate hainele noastre exterioare, corpurile fizice si obiectele care ne inconjoara in aceasta lume sunt expresia dorintelor. Nu exista nimic decat dorinta,  care a creat toate aceste invelisuri pentru ea insasi.

De aceea, fara a sti, determinam intreaga noastra viata cu dorintele noastre, incluzand si starea in care vom intra in momentul urmator si cum vom experimenta aceasta realitate! Fie ca vrem sau nu, noi ne rugam tot timpul, sau cerem o anumita implinire pentru dorinta noastra. O facem complet inconstienti. Nu trebuie sa ma rog pentru ceva sau cineva intentionat. Dorintele comprima intreaga noastra esenta interioara si senzatia ca imi lipseste ceva se numeste rugaciune.

Vrem ceva  in fiecare moment. In acest fel influentam realitatea, care nu contine altceva decat dorinta si forta dorintei.  Asta inseamna ca in fiecare moment vreau ceva si ma rog pentru acel lucru. Dorintele noastre se conecteaza una cu alta si controleaza intregul univers, producand continuu noi imagini si noi stari pentru noi.

Construim aceasta lume cu rugaciunile noastre! De aceea, singurul lucru de care avem nevoie este sa ne schimbam cererile, in ciuda dorintelor inimii noastre. Atunci vom descoperi o noua lume, pentru ca intreaga lume este senzatia din interiorul dorintei mele.

Stiinta Cabala vine de la cuvantul Kabalah, receptie, pentru ca vorbeste despre ce vei primi in momentul urmator. Numai tu determini care va fi urmatorul moment, ce vei primi si vei simti. Vei fi capabil sa-ti schimbi viziunea asupra lumii, indreptand dorinta ta in directia necesara (care este numita rugaciune)? Daca iti schimbi rugaciunea, astfel incat, in loc sa-ti doresti ceea ce iti doresti acum, iti vei dori lucrul corect, atunci vei schimba intreaga imagine a lumii si toata realitatea.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12.07.10, Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

O fabula din Igrot (Scrisori), Baal HaSulam, Scrisoarea 26, pag. 85: Un Rege mare si bun avea un singur scop: sa daruiasca placere cetatenilor regatului sau. Le-a dat ordin sa munceasca pentru el timp de un an si a destinat un loc special pentru asta, in palatul  sau. Recompensa a fost stabilita la locul de munca, unde Regele a pregatit mese abundente cu delicatesuri variate.

Au inceput toti sa munceasca crezand ca Regele va pune garzi sa-i pazeasca, dar Regele s-a ascuns si ei au putut face ce le placea. Nu stiau de inventia Regelui, un condiment, pudra magica care dadea tuturor felurilor de mancare umplute cu delicatese si dulciuri, un gust putin neplacut. Dar in locul in care oamenii munceau, acest condiment facea ca mancarea sa aiba un gust divin.

Aceia care au fost loiali Regelui, au muncit asa cum li s-a spus si au urmat ordinele intocmai, chiar fara a fi urmariti. Astfel, praful magic le-a umplut corpurile. Cand a venit timpul festinului, lucratorii au fost capabili sa guste dulceturi si arome pe care nu le-au cunoscut inainte. Ei se rugau si fara incetare multumeau Regelui.

Dar acei muncitori care nu au recunoscut maretia Regului si ca ar fi trebuit sa-l iubeasca neconditionat (pentru ca niciun gardian nu i-a pazit), nu au tinut cont de locul destinat muncii si au ales sa munceasca acolo unde era mai placut. Atunci insa cand a venit momentul festinului, mancarea avea un gust oribil din cauza prafului magic. Au inceput sa-l blesteme pe Rege si festinul lui, pentru ca le-a preparat o asa proasta plata pentru munca lor. Si pentru ei, Regele a devenit un mare mincinos pentru ca le-a dat amaraciune si sare in loc de delicatesuri si dulceturi.

Din  Lectia Zilnica de Cabala, 9.07.10, Baal HaSulam, Scrisoarea 26, pag. 85

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Tot ceea ce ne descriu Cabalistii, se intampla in senzatiile lor. Desi se intampla, de asemenea, in mine, in materia mea (Kli), totusi nu o percep! Trebuie sa primesc proprietatile acelor procese pe care doresc sa le percep si apoi voi fi capabil sa le simt.

Toate actiunile descrise in Studiul celor Zece Sfirot au loc in noi: actiuni infinite au loc in fiecare moment. Si totusi, noi nu le percepem pentru ca noi existam fara constienta (spirituala). In acelasi fel, in lumea corporala, incep sa fiu inundat de numeroase unde. Emise de numeroase dispozitive electronice, milioane de conversatii telefonice si toate canalele de televiziune si radio, trec chiar prin mine. Putem recunoaste aceste frecvente, cu ajutorul unor dispozitive variate.

Similar, locuim in mediul spiritual unde activitatile descrise de Cabalisti au loc constant. Trebuie sa invatam sa le percepem. Trebuie sa ne dezvoltam o sensibilitate catre daruire. Trebuie sa fim capabili sa determinam ce este, catre cine sa daruim, bazat pe ce, ce recompensa vine odata cu asta si daca merita sau nu sa o facem.

Daca incep sa o analizez, imi voi dezvolta un simt in mine, care va fi capabil sa recunoasca proprietatile daruirii. Ca rezultat, voi incepe sa aud frecventele daruririi ca undele radio. Voi crea un receptor capabil sa primeasca diferite tipuri de frecvente ale daruirii, care sunt numite Lumini. Prin aceste Lumini, voi incepe sa percep sursele de unde vin, unde se indreapta si in ce scop. Si la sfarsit, dar nu in ultimul rand, voi incepe sa stiu ca acest post de emisie, care genereaza aceste unde, este Creatorul! Dar asta va deveni posibil numai daca eu construiesc receptorul (radioul) in mine, care poate citi asemnea proprietati.

De fapt, conform cu legea echivalentei formei (rezonanta), pentru a primi aceste frecvente trebuie sa creez o frecventa similara in mine. In aceste unde, interne si externe,exista o caracteristica comuna: unda purtatoare. In unda externa, totusi, mai exista una, unda acompaniatoare, care este inclusa in cea principala; ultima este cea care poarta informatia pentru mine.

Creand o unda cu aceeasi frecventa (de exemplu 93 MHz) in radioul tau (sufletul tau), vei fi capabil sa primesti acest semnal extern (Creatorul), sa intelegi semnalul valid: unda (o voce, cantec sau mesaj al Creatorului).

Radioul spiritual functioneaza pe acelasi principiu ca cel corporal, deoarece natura nu se schimba. Noi si Creatorul avem nevoie de o baza comuna, aceasta frecventa (93 MHz), forta daruirii,imbracata intr-un mic semnal, pentru receptia ta. Acest semnal intra in tine si tu il receptionezi. Cand te aliniezi cu unda care vine, in proprietatea de daruire, ea aduce un atribut aditional inferior – pentru abilitatea ta de a primi, Lumina Hochma care te umple.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Intreaga noastra realitate este  impartita in doua parti: cea dezvaluita, de care suntem constienti si cea ascunsa, despre care nu stim nimic. Prin avansarea stiintei conventionale, ne putem largi, cu siguranta, cunoasterea partii evidente a realitatii, dar numai prin rafinarea celor cinci organe senzoriale pe care le avem si nimic altceva. Totusi, acest lucru nu ne va permite sa facem un salt cuantic si sa descoperim o noua dimensiune.

Cabala spune ca ne putem dezvolta un simt aditional, care ne va permite sa percepem realitatea cealalta. Totusi, trebuie sa fim constienti ca ea va fi opusa celei pe care o percepem astazi. Acum, perceptia noastra a realitatii depinde numai de abilitatea de a o absorbi prin cele cinci simturi ale noastre: vaz, auz, gust, miros si pipait. Senzatiile furnizate de aceste orgne sunt numite lumea noastra.

Dar avem abilitatea de a ne dezvolta perceptii aditionale. Nu inseamna sa primim brate aditionale, picioare, gusturi sau ceva asemanator, inseamna sa pasim in afara noastra prin dezvoltarea altor cinci organe ale perceptiei: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut. In aceste extra organe ale perceptiei, care sunt complet opuse celor corporale, incepem sa percepem tot ceea ce are loc in afara noastra.

Asta inseamna ca perceptia noastra devine fara limita si noi existam intr-un spatiu fara sfarsit. Vedem toate lumile. Abilitatea de a le percepe depinde numai de cat de dezvoltate sunt organele noastre spirituale. Nu suntem limitati la corpul nostru, care este legat de cat de mult suntem in stare sa consumam pana la satietate. Acum totul depinde de cat de mult ne putem extinde.

Atunci incepem sa adunam toate fortele, gandurile, dorintele, obligatiile si scopul creatiei: intreaga lume din jurul nostru. Incepe sa intelegem ce se intampla in noi. Altfel, fara aceasta cunoastere nu vom intelege niciodata ce se intampla in jurul nostru si cum ne influenteaza, nici in lume, nici in noi insine.

Stiinta care te invata cum sa pasesti in afara eului si cum sa dezvalui viata in dimensiunile Superioare se numeste intelepciunea Cabala. Cand, in final, iesim din egoul nostru si incepem sa exploram universul, descoperim scopul creatiei, de ce exista totul.

Cand iesim din eul nostru, iesim liberi din restrictiile corpului nostru si ne ridicam deasupra timpului, miscarii si spatiului; asta este, ne ridicam deasupra perceptiei realitatii corporale, in cele trei axe: sus-jos, dreapta-stanga, inapoi-inainte.  Incetam sa mai experimentam timpul, pentru ca nu exista timp in realitate: Vedem alte cauze si efecte, adica primim proprietati si abilitati absolut noi, in afara conexiunii cu corpul nostru animal.

In aceeasi masura in care suntem capabili a vedea, a simti si a intelege o persoana care se afla in fata noastra, trebuie sa cunoastem si sa intelegem intreaga realitate numita Creator si Forta Superioara. Deci, ne vom simti mai rau si mai restrictionati in realitatea noastra limitata, pana cand vom gasi o cale de a iesi in lumea deschisa!

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 9.07.10, Articolul Intelepciunea Cabala si Esenta ei

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum sa ne imaginam procesul care are loc in spiritualitate si este descris de intelepciunea Cabala? Cand si unde se intampla, sau deja a avut loc?

Raspunsul meu: Toate aceste procese au inceput deja in radacinile noastre spirituale. Tot ceea ce facem este sa le descoperim urcand de jos in sus si, in acest fel, apropiindu-ne de ele. Totusi, totul s-a intamplat deja. Timpul, in spiritualitate, este o secventa de cauze si efecte.

Creatorul a creat dorinta de a primi placere. Apoi, aceasta dorinta a primit Lumina. Dupa aceea, a inceput sa experimenteze rusinea, s-a restrictionat, a luat o decizie de a primi totul ne-egoist (folosind un ecran/intentie) si a inceput sa primeasca pentru a darui, conform gradului de abilitate pe care il avea, si asa mai departe. In alte cuvinte, studiem o secventa de actiuni care s-au intamplat inainte sa le simtim noi.

Aici am fost nascut si din acest moment incep sa ma simt. Stiu ca inainte de a ma naste au trait alti oameni, dar nu stiu cu adevarat, ce inseamna inaintea mea. Incep sa percep realitatea numai din momentul in care m-am nascut. Conform perceptiei mele a realitatii, se pare ca exista alti oameni in jurul meu, care s-au nascut inaintea mea si chiar unii care s-au nascut si au murit inainte ca eu sa ma nasc. Dar toate astea exista numai in realitatea in care m-am nascut si in care eu traiesc acum. Ei sunt ceva pe care mi inchipui, ca imagini in capul meu. Noi toti lucram numai cu dorintele noastre interioare, care trebuie clarificate.

De aceea, realitatea mea incepe la nastere. Tot ceea ce presupunem ca s-a intamplat inainte de a fi nascut, este o pregatire pentru senzatia mea curenta. Se leaga de Creator si actiunile Lui din mine. El le-a facut pentru a ma pregati sa percep lumea si realitatea din jurul meu in felul in care o fac, incepand din momentul nasterii mele. Cine sunt mama si tatal meu, si toti oamenii din jurul meu? De ce actioneaza ei in acest fel? Creatorul este Cel care a pregatit acest sistem din grija pentru mine. Intreaga lume pe care o vad este facuta de Creator de dragul muncii mele.

De aceea, viata noastra este conectata cu procesele spirituale, care sunt menite sa ne aduca trezirea spirituala si relevarea unor noi sentimente. Chiar crezi ca exista un singur moment nefolositor in viata noastra?

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala, 8.07.10, Introducere la Cartea, Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Toata lumea stie ce inseamna o rugaciune. Ea exista in toate religiile si culturile. Oamenii se intorc unul la celalalt cu rugaciuni, implorand ceva. Rugaciunea poate fi directionata catre oameni sau catre Forta Superioara (asa cum si-o imagineaza fiecare persoana).

Rugaciunea contine o mare putere pentru ca, atunci cand o persoana simte ca este intr-o situatie fara iesire, o adevarata rugaciune o ajuta sa iasa de una singura. Aceasta este o reactie naturala pe care o numim rugaciune, o rugaminte sau o plangere.

Mai exista, de asemene, o rugaciune de multumire care tasneste din inima noastra. Aceasta actiune trezeste rezerve interioare enorme si aduce, in ceea ce priveste vindecarea, abilitatea de a depasi obstacolele care pareau insurmontabile.

Totusi, in Cabala, rugaciunea nu este doar o simpla rugaminte ci o cerere pentru corectie, pentru dobandirea scopului creatiei. Inainte de caderea noastra din a-L simti pe Creator, nu am avut carti de rugaciuni, pentru ca oamenii credeau in Creator si fiecare persoana se adresa Lui, din inima, conform versetului, Sufletul unei persoane il invata. Fiecare persoana stia ce trebuie sa discearna si ce ii trebuia pentru a se apropia de scop, de a se uni cu Creatorul si de a dobandi echivalenta de forma cu El.

Asta s-a intamplat inainte de distrugerea Templului, pentru ca intreaga natiune traia senzatii marete si simtea ce este nevoie sa ceara. Senzatia din inima oamenilor era, de fapt, rugaciunea. Oamenii traiau dupa principiul Orice simte cineva in inima este si ceea ce vorbeste.

Oamenii simteau in inimile lor aspiratia catre daruire, iubirea de semen, iubirea pentru Creator si echivalenta cu El. Acestea erau simtite din inima si de aceea cuvintele nu erau necesare. Exprimarea acestor sentimente verbal, o facem adesea, pentru a ne auzi si intelege ceea ce inima simte.

A fost un timp in care eram in stare corectata. Totusi, cand Templul a fost distrus in inimile noastre, datorita caderii generale a oamenilor din iubirea pentru semeni, la ura nefondata dintre ei. Astfel, am incetat sa mai fim similari Creatorului si am pierdut echivalenta cu El. De aceea, El a disparut din senzatiile noastre si noi am inceput sa cerem lucruri pentru egourile noastre, in loc sa cerem pentru corectia noastra.

Cerem lucruri care sunt necesare noii dorinte care ne-a acaparat, egoismul nostru. Si ce poate dori acest egoism? Doreste sa se simta bine, iar ceilalti sa se simta rau, deoarece atunci, s-ar simti chiar mai bine comparativ cu ei!

In acest mod opereaza, noua noastra inima, inima de piatra. Evident, nu obtinem rugaciunea adevarata decat atunci cand ne corectam dorintele. Dar, pe de alta parte, trebuie sa stim ce inseamna, cu adevarat, rugaciunea, pentru a intelege, cel putin cu mintea (daca nu cu inima), si sa avansam in aceasta directie, corectandu-ne calitatile.

De aceea Cabalisii au realizat o carte de rugaciuni, ca sa stim ce trebuie sa cerem.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 12.07.10, Importanta rugaciunii celor multi

Filed under: Intentie, Lectia zilnica, Munca interioara, Rugaciune - Niciun comentariu→

Intrebare: Spui ca Lumina care Reformeaza poate fi atrasa doar din lectie. Atunci ce rost au cantecele, dansurile si imbratisarile de la adunarile prietenilor, la apropiatul Mega-Congres?

Raspunsul meu: Toate sistemele naturii vin de la cele patru faze ale expansiunii Luminii Directe. Si ce se intampla acolo, este combinatia a doar doua forte: primire si daruire sau, respectiv, Lumina Hasadim si Lumina Hochma.

Ele lucreaza ca un piston: o parte este umpluta in timp ce cealalta este goala, si asa mai departe, una dupa alta. Aceste secvente de umplere si golire au loc in fazele Alef (1), Bet (2), Gimel (3) si Dalet (4). Toate sistemele din lumea noastra opereaza conform cu acest principiu, de asemenea, similar cu pulsatia inimii. Nu exista nicio miscare fara alternarea umplerii si golirii.

Acelasi lucru se intampla si in progresul nostru spiritual: intr-o perioada studiem si, in alta perioada ne unim, dansam si cantam. Cele doua perioade trebuie sa alterneze.

Lumea noastra este construita in asa fel incat o persoana trebuie sa munceasca, sa manance si sa creasca copii. In esenta, ce facem in toate aceste actiuni? Comunicam cu noi insine si cu Creatorul, fara se realizam ca, de fapt transferam aceste doua forte, primire si daruire, de la o calitate la alta. Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin si Malchut, Lumina Hochma si Lumina Hasadim, una devina plina in timp ce cealalta se goleste (vezi Partea a cincea din Talmud Eser Sfirot, Mati Ve Lo Mati – intrarea si iesirea Luminii din suflet).

De aceea, este un timp pentru unificare si un timp pentru studiu. Asta este ceea ce Cabala face. De aceea tinem o adunare a prietenilor o data pe saptamana, o unitate regionala o data pe luna si un Congres mondial o data la sase luni.

Din partea a doua a Lectiei zilnice de Cabala 11.07.10, Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→