Daca nu ne corectam la timp, va trebui sa experimentam suferinta la gradul insufletit, pentru a cultiva in noi gradul uman. Insa sta in puterea noastra sa inaintam fara suferinta! Toate bolile si nenorocirile vin ca sa ne „forteze” sa venim la corectare, dar de ce trebuie sa ne corectam in acest fel?

Hai sa cautam problemele si bolile dinainte, ca un batran care merge incovoiat, de parca ar fi pierdut ceva. Chiar daca nu simtim in Kelim prezent ca exista o lipsa de corectare, hai sa o dezvaluim. La urma urmei, orice Ir fi, va trebui sa facem foarte multa corectare, pana ajungem la corectarea finala.

Deci, cum facem sa dezvaluim coruptia? Trebuie sa o cautam la granita dintre “radacina, suflet, corp” si “vesminte si castele”, adica Kelim interior si exterior, Galgata ve Eynaim si AHP. Acolo se afla toate problemele noastre: in relatiile dintre noi si toti ceilalti, mai degraba decat in noi, sau in ei.

Trebuie sa dorim sa atasam “vesmintele si castelele” care sunt sufletele exterioare – sa le atasam de noi, de “radacina, suflet, corp”. Acesta este modul in care vom primi un Kli intreg si perfect, un singur suflet.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Am aceasta perceptie falsa ca exista cineva in afara mea, ca exista oameni care sunt aproape si departe, pe care pot sa ii indepartez, sa ii insel sau sa ii exploatez. Dar toate astea nu sunt decat o iluzie. E un joc complicat, un exercitiu care imi da voie sa imi analizez si sa imi transform dorinta, pana cand incep sa ii iubesc pe altii mai mult decat pe mine insumi. Atunci, o sa le dau altora ultimul meu scaun si ultima mea perna, pentru ca voi ajunge sa vad dorinta lor, care pentru mine era atat de oribila inainte, ca fiind mai importanta decat cea pe care obisnuiam sa o vad ca fiind a mea.

Exista dorinte care exista in mine de la inceput si pe care le percep ca “sinele” meu. De fapt, acestea sunt dorintele cele mai slabe, care apartin de Aviut zero. Primul nivel de Aviut apare ca fiind separat de “sinele” meu, cum ar fi familia si rudele mele. Al doilea nivel e si mai indepartat – cum ar fi oamenii care imi furnizeaza tot felul de beneficii si de care depinde bunastarea mea intr-un fel sau altul – de exemplu, doctori, savanti, oameni de stiinta si asa mai departe.

Al treilea nivel e si mai departe – sunt oamenii pe care vreau sa ii exploatez, dar sunt dispus sa ii las in viata. Cel mai indepartat nivel este al patrulea – acestia sunt dusmanii mei de moarte.

Rezulta ca, cu cat dorinta pe care o percep e mai departe, cu atat este mai mare puterea ei, comparativ cu propria mea dorinta. Ca urmare, atunci cand imi atasez aceste dorinte “exterioare”, le traiesc ca mult mai puternice decat acelea care, inainte, imi pareau ca fiind ale mele. De aceea sunt atat de dispus, mai tarziu, sa dau si “ultima perna” pe care o am pentru aceste dorinte.

Le prefer dorintei mele initiale de Aviut zero, pentru ca aceasta este atat de slaba. De fapt, care este cu adevarat masura dorintelor mele actuale de hrana, apa, familie, bani si cunoastere? Ele sunt chiar nesemnificative, atunci cand le compar cu celelalte dorinte ale mele, cu dorintele “prietenilor” mei. Acestea sunt dorintele care imi permit sa dobandesc lumile spirituale si starile superioare.

Daca reusesc sa imi atasez dorintele prietenilor mei la primul grad, facandu-le ale mele, asta se numeste atingerea Lumii Assiya. Ceea ce urmeaza sunt Lumile Yetzira, Beria si Atzilut. Aceste lumi reprezinta distanta intre mine si prietenii mei.

Ca urmare, “iubeste-ti prietenul asa cum te iubesti pe tine” nu e un slogan al acestei lumi, care face apel la pacea mondiala. El vorbeste despre corectarea sufletului, in care imi atasez intreg universul, imi corectez viziunea si perceptia intregii realitati si ating eternitatea.

Toate aceste lumi sunt eu; eu sunt Malchut al Lumii Infinitatii – intreaga realitate creata de Creator.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

In “Prefata la Cartea Zohar”, Baal HaSulam scrie ca, desi mi se pare ca totul are loc in exterior, in fata ochilor mei, orice om rezonabil stie ca toate aceste imagini exista doar in creier. Cand imi dau seama de asta, sunt gata sa incep sa abordez chestiunile despre care vorbeste stiinta Kabbalah.

Lipsa acestei intelegeri este motivul pentru care Cartea Zohar e ascunsa de noi si pentru care nu stim cum sa o deschidem si sa o citim. Asta deoarece cheia pentru a o intelege se afla in a avea perceptia corecta a realitatii. Cartea Zohar trebuie abordata numai imaginandu-mi descrierile inauntrul meu. Terminologia, sunetele, lumile, obiectele spirituale, sufletele si relatiile sunt, toate, notiuni in interiorul meu. Acest lucru este adevarat mai ales atunci cand abordez parametrii perceptiei realitatii: lume, an si suflet – care sunt, toate, deasupra de timp, spatiu si miscare.

Daca percep textul ca pe un tipar in plina desfasurare de relatii intre forte si calitati inauntrul meu, voi dezvalui treptat stari interioare din ce in ce mai profunde. Atunci, imi va fi clar ca aceasta realitate exterioara nu e reala cu adevarat, desi mi se pare reala. Eu doar o vad ca existand in afara mea si independent de mine.

E nebunia mea prezenta, sa ma gandesc ca eu nu creez aceasta realitate, gandindu-ma in mod gresit ca ea se desfasoara inaintea mea de la sine, ca a existat inainte de nasterea mea si ca va exista cu siguranta si dupa moartea mea. Trebuie sa incerc sa schimb toate aceste convingeri, pentru a incepe sa inteleg ce vrea sa-mi explice Zohar-ul.

Cheia si intrarea la Cartea Zohar se afla anume in a transporta totul in interiorul meu, conform principiului, “O persoana e lumea intreaga”. Pot sa-mi dau seama daca studiul meu e corect, verificand: Cat de mult ma astept sa simt si sa dezvalui intregul meu viitor inauntrul meu?

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: La ce ar trebui sa ne gandim, in timp ce citim Cartea Zohar, pentru a fi mai sensibili la ea?

Raspunsul meu: De fapt, eu nu am raspunsurile la nicio intrebare pe care o pui, pentru ca toate raspunsurile sunt date de Lumina care Reformeaza. Treaba mea e doar sa incerc sa te indrept catre aceasta Lumina.

Unii oameni ma intreaba despre senzatie si se gandesc: “De unde pot sa iau mai multe?”. Altii ma intreaba despre minte, “Cand ar trebui sa o folosesc sau sa nu o folosesc?”. Altii imi pun intrebari de genul, “Cand o sa incep sa vad si sa simt tot ce studiem? De ce ma simt intr-un fel acum, iar mai tarziu ma simt altfel?”. Raspunsul e ca eu nu am raspunsuri la aceste intrebari – si nici nu ar trebui sa le am. Un raspuns este o manifestare a Luminii in interiorul unei persoane; este starea corectata a persoanei, care se afla in partea opusa intrebarii – care e starea anterioara, necorectata a persoanei.

Persoana trebuie sa aiba o singura preocupare: “Sunt indreptat catre raza de Lumina care se numeste Lumina care Reformeaza, astfel incat aceasta sa straluceasca peste mine?”. Nu trebuie sa ne gandim la a ne umple senzatia si mintea cu raspunsuri la orice alte intrebari, decat unica intrebare despre Lumina care Reformeaza. In paranteza fie spus, de aceea radea Baal HaSulam de “kabalistii din Ierusalim” care stiau Cartea Zohar pe de rost, dar ii respingeau esenta interioara.

Singurul lucru pe care ar trebui sa-l stocam in memorie sunt conceptele de baza ale stiintei Kabbalah, pentru ca ele indreapta o persoana catre daruire, dandu-i interpretarea corecta, spirituala a cuvintelor. Ele elucideaza obiectivul si indreapta persoana catre acesta. Daca persoana studiaza corect, atunci va primi raspunsuri la toate intrebarile sale, atat in senzatie, cat si in minte. Va inainta si va intelege ce se intampla, iar in cele din urma va fi multumit de asta. Va vedea cum inainteaza in fiecare zi.

Acum studiem intensiv Cartea Zohar. Daca persoana incearca sa se pregateasca pentru lectie si sa participe serios la ea, atunci, intr-un timp foarte scurt, ea va trebui sa simta cum se intampla in interiorul sau schimbari calitative. Va deveni mai sensibila la conexiunea sa cu altii si va simti o schimbare in atitudinea sa fata de mediu, de studii, de calitatea daruirii si de Creator. Dar trebuie sa devina mai sensibila, pentru a discerne ce e util si ce nu e.

Toate astea au loc ca rezultat al studiului. Pe langa asta, nu e nimic la care sa lucram. De aceea, vorbesc intotdeauna despre intentie – ce anume vrem de la studiu si ce ar trebui sa ne dea studiul.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum pot sa ma acordez la Lumina care Reformeaza, atunci cand studiez Zoharul?

Raspunsul meu: Lumina care Reformeaza e forta daruirii care vine de Sus si construieste calitatile de daruire peste vointa noastra de a primi. Dar cum putem sa atragem aceasta forta, daca ne gandim doar egoist ca vrem sa daruim? Asta n-o sa ne fie de folos. In schimb, trebuie sa ne acordam la sistemul care ne influenteaza.

Sufletul nostru trebuie sa primeasca influenta Luminii Inconjuratoare. De aceea ni s-a dat Cartea Zohar, care ne spune tot felul de povesti despre un magar si un sarpe, despre diferite natiuni, despre trei linii, despre Zeir Anpin si Malchut, despre Templu si multe alte lucruri. Nu stiu la ce dorinta lucrez acum si daca am intentia corecta, dar citind Zohar-ul cu mentalitatea corecta, acesta functioneaza ca un sistem de conectare intre sufletul meu si Sistemul Superior.

Exista un Sistem Superior, in care sufletul meu este deja inclus intr-o stare pe deplin corectata; intre timp, sufletul meu necorectat este dedesubt. Aceste doua sisteme au o structura identica. Singura diferenta intre ele este folosirea dorintei, adica intentia, care determina modul in care e folosita dorinta. Corectandu-mi dorinta, sufletul meu se va extinde, pornind de la un punct si vor aparea noi dorinte, ascunse. Dar am nevoie de un mecanism care sa ma conecteze pe mine cu aceste doua stari.

Cartea Zohar functioneaza ca aceasta legatura. Atunci cand o citesc corect, dezvalui aceasta conexiune. Tot ce am de facut este sa incerc sa ma imaginez pe mine in forma corectata. Trebuie sa ma acordez la text si sa incep sa traiesc inauntrul lui. Trebuie sa doresc ca el sa ma „imbrace” ca sa devin protagonistul a tot ce e descris acolo. Textul vorbeste doar despre mine si despre batalia mea interioara cu sinele meu corupt, unde ma lupt pentru o sansa de a fi asemenea Creatorului. Toate calitatile si personajele sunt eu; totul este in interiorul meu.

Daca asa ma pregatesc sa citesc Zohar-ul, atunci voi atrage proactiv Lumina Inconjuratoare catre mine.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, capitolul VaYishev, Item 125: Oricine s-a ocupat de Tora in aceasta lume e rasplatit cu implicarea in ea in lumea urmatoare.

Aceasta vorbeste despre doua grade sau doua stari in dorinta. In lumea noastra, noi existam intr-o singura calitate: dorinta de a primi sau de a fi impliniti de dragul ostru. In lumea spirituala, existam tot in dorinta de a primi, dar nu o folosim. Acolo, intentia noastra este “daruirea de dragul daruirii”, Hafetz Hesed, cunoscuta si ca dorinta de a primi de dragul altora.

Dorinta ramane intotdeauna, caci ea a fost creata de Creator. Este caramida invariabila a creatiei. Insa ea poate sa aiba doua intentii diferite. Intentia de a o folosi pentru noi insine este intentia naturala, cu care suntem nascuti si prin care percepem aceasta lume. Intentia spirituala, corectata, in care percepem Lumea Superioara, este intentia de a o folosi de dragul altora.

Dezvoltarea noastra spirituala apare atunci cand dorinta noastra corupta evolueaza, dar noi ne corectam intentia de la “de dragul meu” la “de dragul celorlalti”. Astfel, descoperim mereu noi stari inauntrul noii intentii. Dorintele noastre trebuie sa se schimbe, pentru ca noi sa putem avea ocazia sa schimbam intentiile cu privire la ele. Nu avem acces la dorinte in sine, caci ele sunt materie fundamentala si nu se afla in mainile noastre.

Chiar daca avem succes la gradul prezent, atunci cand intram in starea de embrion la gradul urmator, nu stim ce se intampla acolo si nu putem sa ne orientam.

In lumea noastra, si dorintele persoanei cresc, dar ele au intotdeauna aceeasi intentie – de dragul sau. Ca urmare, starile pe care le experimentam in diferite dorinte sunt similare, pentru ca intentia este intotdeauna aceeasi: de dragul sau. Insa in lumea spirituala, cum intentia asupra dorintei noastre de a primi este “de dragul altora”, sentimentul de implinire cuprinde o contradictie: sa te implinesti de dragul altora si sa simti lumea prin altii. Ca urmare, fiecare grad spiritual e total nou si are dorinte si senzatii neasteptate.

Eforturile noastre la un anumit grad ne dau un start bun la gradul urmator, in ciuda faptului ca noua stare incepe intotdeauna de la absenta realizarii, adica de la o intelegere foarte restransa a actiunilor noastre prezente. Cu toate acestea, eforturile in starea prezenta sunt necesare, pentru a ne pregati pentru gradul urmator. La urma urmei, tot ce realizam de fapt in gradul urmator vine din realizarea noastra la gradul prezent. Asta este din perspectiva pregatirii materiei noastre, vointa de a primi.

Sa spunem ca absolvim clasa a sasea si incepem clasa a saptea. In clasa a saptea, invatam materii noi, pe care nu le-am mai studiat si de care nu am mai auzit pana atunci. Insa pentru ca ne-am pregatit bine in clasa (la gradul) anterioara, deja avem experienta si diversele forme de perceptie care ne-au imbracat materia.

Stim exact in ce mod percepe materia noastra forme noi. Stim ca putem sa lucram cu grupul si sa primim ajutor de la el. Putem sa ne influentam prietenii, iar ei ne vor influenta pe noi, iar aceasta influenta reciproca ne va permite sa preluam alte forme. Acum stim cum sa lucram cu cartile, cu materialele de studiu si cu profesorul.

Cu alte cuvinte, lucrarea in aceasta lume – gradul la care suntem situati si pe care il percepem acum, ne pregateste pentru „lumea care va veni”, pentru urmatoarea stare de perceptie. Desigur, nu ne ofera nicio intelegere despre ce se va intampla in lumea care va veni, dar dupa toate eforturile noastre, devenim vrednici de revelarea acestei intelegeri si avem o fundatie pe care sa ne continuam calea.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

De ce simt unele Kelim ca interioare (eu insumi, Galgalta Eynaim) si altele ca exterioare (tot universul, in afara de mine, AHP)? Pentru ca nu am un ecran pentru Kelim exterioare ale AHP si, ca urmare, nu pot sa corectez aceste niveluri de dorinta.

Pot sa construiesc un ecran, cu intentia de a darui deasupra “radacinii, sufletului si corpului”, adica Galgalta Eynaim. Atunci voi simti aceste Kelim ca pe ale mele, caci ele sunt adevaratele Kelim ale primirii. Eu pot sa realizez numai iubirea si daruirea incompleta.

Ca urmare, rezultatul celei de a doua restrictii este urcarea lui Malchut la Bina. Pana la Bina, sunt plin de Kelim ale Creatorului si, ca urmare, aici toate vin laolalta: radacina, sufletul si corpul. Simt ca exist acolo, pentru ca pot sa fiu imbracat de Bina. Altfel n-as simti nici macar ca exist.

Insa acolo unde Bina nu poate sa imbrace “vesmintele si castelele” (AHP), acolo domneste ego-ul meu. Asta explica atitudinea mea egoista fata de lume si ura care exista intre oameni.

Intelegand cum functioneaza acest sistem, dobandim un instrument, o parghie care ne permite sa ne schimbam.

Filed under: Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Deschizand iar si iar Cartea Zohar, in cele din urma, inspiratia noastra initiala cedeaza. Aceasta inspiratie ne-a fost data de Sus, la fel ca punctul din inima care ne-a adus la stiinta Kabbalah. Se numeste o “trezire de Sus” (Itaruta de-Leila), ceea ce inseamna ca ne e data de Forta Superioara.

Dorinta pentru Nivelul Superior actioneaza ca un combustibil, care ne impinge in mod natural sa aspiram mai departe, ca si cum am sta pe jar. Din ce in ce mai mult, vrem sa simtim ce este ascuns in carte si despre ce anume vorbeste ea. Suntem treziti de Sus, ca sa cautam contactul cu cartea.

Dar apoi, aceasta inspiratie trece, iar noi suntem preluati de alte dorinte, carora le lipseste trezirea Creatorului de Sus. Atunci trebuie sa adaugam propria noastra trezire, de jos, pentru a continua sa inaintam. Trebuie sa cautam independent raspunsuri la intrebari de genul: “De ce am nevoie de aceasta lucrare si pentru ce este ea?”.

Creatorul doreste ca noi sa dezvaluim continuu importanta Nivelului Superior, sa dezvoltam o cerinta persistenta de a ne conecta cu El si sa realizam importanta tuturor mijloacelor de a realiza conexiunea, dintre care Cartea Zohar este principalul mijloc. El vrea ca noi sa continuam sa cautam aceste discernaminte interioare mereu.

Mai departe, ajungem la o stare la care trebuie sa ne dam seama ca suntem angajati in “lucrarea lui Bezalel” – construirea unui vas spiritual in interiorul nostru, un Templu cu tot ce contine acesta. Aceasta mare lucrare necesita timp si multa pregatire.

De fapt, noi nu facem niciodata nimic; tot ce se cere de la noi e disponibilitatea, dorinta si intentia. Insa dincolo de acestea, totul este realizat de Forta Superioara, Bina, desi influenta acesteia este initiata de o trezire de sus. In aceasta consta lucrarea noastra.

Ca urmare, pe de o parte, lucrarea noastra consta in a depune eforturi si a discerne la fiecare pas. Dar pe de alta parte, se numeste “lucrarea Creatorului”, pentru ca e facuta de Creator, nu de noi.

Cu adevarat, noi trebuie doar sa obtinem dorinta, chemarea sau rugaciunea; tot restul e facut de Creator. Acesta este intelesul versetului, “Da o jumatate de shekel, iar Creatorul va completa restul”.

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Intrebare: Orice film are un protagonist. Cine este protagonistul in filmul vietii?

Raspunsul meu: Orice persoana obisnuita care traieste acest film este protagonista. Totusi, nu se simte ca un actor si este convinsa ca viata sa este reala!

Din cauza asta viata este ca un vis. Cand avem in vis real, experimentam emotii puternice cum ar fi bucuria sau teama, si ne trezim sub influenta visului, fie ea buna sau rea. In acelasi fel ne vom trezi, eventual, la Gmar Tikkun (Sfarsitul Corectarii) si vom realiza ca viata a fost pur si simplu un film.

Acum, vom ajunge la aceasta realizare chiar mai repede, cand Zohar-ul ne ilumineaza starea actuala. Dar atat cat vom exista in acest film si ne vom simti ca parte a lui, nu ne vom putea deconecta de la el si ne vom vedea prin urmare din exterior.

Cand Lumina face o mica corectie in noi, si ne atasam o anumita parte dintr-o dorinta externa la o dorinta interna, vom incepe sa vedem acest vis pentru ceea ce este, si vom realiza iluzia in care am trait inaintea acestei descoperiri. In prezent, suntem inselati, nu numai cu privire la lumea inconjutaroare ci si fata de noi insine. Exista atat de multe straturi de falsitate in noi incat nu stim nimic despre noi insine.

Intr-un vis ne vedem pe noi insine ca eroi – calarind undeva pe un cal, ce zboara spre luna – dar nu este decat un film, si ne trezim in patul nostru. Totusi, odata ce ne atasam unui Kli extern – transformandu-l intr-unul intern, iubindu-ne prietenii ca pe noi insine – prin aceasta legatura vom descoperi Lumina Superioara. Asta se intampla atunci cand ne trezim din acest vis si incepem sa traim in Lumea adevarului.

Intr-adevar, dorintele pot fi unite daca descoperim altruismul in ele, pentru ca noi, prin urmare, ne atasam unei parti externe pe care o uram. Va incepe apoi sa ne pese mai mult de aceasta dorinta externa decat de noi insine si vom vrea sa daruim prietenilor nostri tot ce avem.

Corectam iluzia reprezentata de dorinta noastra egosita. Creatorul ne-a dat aceasta realitate impartita, doar pentru a putea sa ajungem la El. In realitate, toate Kelim-urile noastre se afla in exterior. Fiecare dintre noi trebuie doar sa-si schimbe atitidinea fata sa sine, si sa aduca in interior tot ce pare ca se afla in afara. In acest fel ne corectam toate Kelim-urile.

In interiorul lor, il vom simti pe Creator, Forta Superioara care actioneaza in interiorul nostru, intentia de a darui cu care trebuie sa ne unim intr-un intreg.

Filed under: Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Care este abordarea stiintei Kabbalah la perceptia realitatii?

Raspunsul meu: Abordarea e foarte simpla. O fiinta umana e o dorinta. Aceasta dorinta se imagineaza pe sine din interior – cine sunt eu, ce sunt eu, din ce sunt format, cum exist, precum si ce si cum simt? In plus, isi imagineaza ca exista, pasamite, in afara acestei dorinte, ca si cum ar fi o alta forma de dorinta, descrisa cumva ca fiind in afara sa.

Exista o mare distanta intre dorinta care pare sa imi apartina (in care ma imaginez pe mine) si dorinta in care percep tot ce ma inconjoara. Dorinta in care imi imaginez mediul meu exterior este deconectata de “eul” meu interior.

Aceasta dorinta exterioara pare straina fata de dorinta mea interioara; insa eu o analizez numai in masura in care dorinta interioara poate sa aiba folos de la ea, adica sa primesc placere de la ea, in dorinta mea interioara. Ca urmare, pot sa ucid aceasta dorinta exterioara; pot sa scot din ea toata viata si toata Lumina, pentru ca nu imi pasa ce se intampla cu ea. Lucrul cel mai important pentru mine este sa castig in dorinta mea interioara. Folosesc dorinta exterioara numai pentru a ii fi de folos dorintei mele interioare.

De ce percepem lumea si pe noi insine in acest fel? Baal HaSulam explica astfel: exista o singura dorinta, dar ea are doua diferente launtrice, inerente – separarea in interior si exterior. Prin aceasta sfaramare, Creatorul ne-a permis sa simtim diferenta dintre El si noi – sa simtim cat suntem de opusi unii altora si cat de indepartat este El de noi. Insa, in loc sa Il simtim pe El, noi ne imaginam lumea care ne inconjoara acum.

Si atunci, cum altfel poate El sa se insufle pe Sine, calitatea daruirii, in noi – calitatea primirii? O face dandu-ne un exemplu despre ce reprezinta aceste doua forme ale naturii, ce inseamna sa primesti si sa daruiesti.

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→