Întrebare: Cum trebuie să percepem Talmud Eser Sefirot, atunci când citim despre un anumit fenomen, concept, nume ale unor Partzufim, lumi?

Răspuns: Talmud Eser Sefirot descrie sistemul care se îngrijește și ne conduce din lumea Ein Sof. În lumea Ein Sof se găsește întregul plan al creației, de la început și până la sfârșit iar sistemul lumilor îl divide în etape, care corespund ordinii de desfășurare a acțiunilor ulterioare prin care ne dezvoltăm.

Întrebare: Cum acționează acesta asupra noastră, cum ne purifică pentru a fi tot mai conectați în grup?

Răspuns: Sistemul suprem acționează asupra noastră cu condiția să fim de acord să lucreze în scopul aducerii nostre la unitatea cu Creatorul, adică să alegem calea Torei, a Luminii sau pe aceea a suferinței, una din cele două.

În acest sistem însă nu există două căi; ci doar o secvență de forțe care acționează într-o formă precisă, determinată, de la începutul și până la sfârșitul corecției. Totul depinde de modul în care primești influența acestor lumini care ajung până la tine trecând prin toți Partzufim-ii.

Sistemul lumilor dăruiește creaturilor într-o manieră clar organizată. Creaturile sunt acelea care pot primi acest dar într-o formă corectă și astfel să progreseze plăcut și ușor, aducând astfel mulțumire Creatorului, sau nu, și atunci se plasează pe calea suferinței. Sistemul prezintă întotdeauna aranjamente care vin obligatoriu din interiorul său.

Întrebare: Ce înseamnă a primi într-o formă corectă acest dar?

Răspuns: Forma corectă înseamnă în scopul conectării. În fond, avem nevoie doar să ne conectăm sub forma unui vas general, care va trece peste spargere luând în interiorul său toată această spargere. La început a existat o singură dorință; mai târziu lumina a venit și a divizat-o în două părți, insinuându-se între noi. Acum, între dorințele noastre există Lumina sau Creatorul, dar cu minus, într-o formă negativă.

Avem o creatură și încă una iar între ele este Creatorul într-o formă negativă, adică Faraonul, Lumina cu semnul minus. Noi trebuie să o inversăm în plus, în același timp recunoscând și stabilind în fiecare acțiune care ne este revelată că nu există nimeni altcineva în afara Lui și că El este binele care face bine.

Între tine și mine se revelează un mare “minus” iar noi îl inversăm în ”plus,” schimbând întunericul în lumină. În final, Lumina va fi revelată în acest sistem integral, între noi. Aceasta înseamnă că noi ne îmbrăcăm în Creator, că ne găsim în adeziune cu El.

Principalul lucru este să nu uităm că tot acest rău este de fapt Creatorul care este revelat însă într-o formă inversată. Prin spargere, Lumina a intrat în interiorul vasului și dacă noi acum o vom inversa din rău în bine, atunci vom realiza adeziunea dintre Lumină și vas, despre care este scris: “El și numele Lui sunt unul.”

From the 3^rd part of the Daily Kabbalah Lesson 12/8/14, The Study of the Ten Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Din scrisoarea nr. 57 a lui Rabaș: “V-am spus acest adevăr doar pentru ca voi să nu disperați și să nu vă depărtați de iertare. Și deși nu vedeți nimic, nici măcar în momentul în care măsura eforturilor este plină, tocmai acela este timpul pentru rugăciune.”

Întrebare: Este oare rugăciunea parte a efortului sau ea vine separat?

Răspuns: Rugaciunea este rezultatul tuturor eforturilor. Când depui un efort total și măsura este completă, atunci se naște rugăciunea. Trebuie să faci tot ceea ce îți este la îndemână și în puterile tale, abia după aceea vei înțelege că doar Creatorul este capabil să-Și implementeze propriul plan. Atunci te vei adresa Lui!

Întrebare: Ce înseamnă a-ți face până la capăt partea ta de muncă?

Răspuns: Înseamnă să finalizezi toate modurile de conectare cu prietenii în scopul de a dărui Creatorului. Disperarea vine din faptul că nu ajungi la adevărata calitate a dăruirii și atunci izbucnești rugându-te.

Mai întâi doar auzi ce bine este să ajungi la dăruire, dar trebuie să ajungi la o stare în care să vrei să devii tu acela care dăruiește; te rogi fierbinte pentru dăruire, ca și cum nu poți fără aceasta.

Nu ai cum să-ți măsori vasul și, judecând după faptul că este gol, decizi că ți-ai terminat partea de trudă. Dintr-o stare care îți este impusă izbucnește o rugăciune, la care primești imediat răspuns și atunci se petrece schimbarea. Tocmai în urma acestor schimbări vei înțelege că ți-ai îndeplinit partea ta de trudă.

Rugăciunea vine după ce omul s-a analizat dându-și seama că îi este imposibil să schimbe singur ceva; mai degrabă, totul se află în mâinile Creatorului. Și această realizare îl aduce pe om la alipirea de Creator.

Nu ți se cere să creezi artificial această rugăciune. Ci natural, din interior va ieși la lumină plânsul tău, care va fi rugăciunea ta. Rugăciunea este munca inimii.
From the 1^st part of the Daily Kabbalah Lesson 11/26/14, Writings of Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Noi trebuie să recunoaștem că suntem egoiști. Deci, dacă dorim să realizăm ceva în viață, trebuie să atragem la noi Lumina care Reformează. Nu putem face singuri corecții în această lume.

Singurul lucru pe care am reușit să-l facem prin noi înșine este de a ajunge la un punct final al dezvoltării noastre egoiste. Acest drum s-a sfârșit acum. De la acest punct, nu putem avansa decât în sus. Suntem în fața unui zid. Tot ceea ce putem face este să avansăm spre etajul următor. Nu este posibil decât cu ajutorul Luminii Reflectate care ne dă forța potențială care poate să ne ridice.

Pentru ca Lumina Reflectată să acționeze, trebuie să ne unim. Să ne așezăm și să semnăm un contract între noi. Să ne amintim acest acord în fiecare zi, să-l vedem de mai multe ori pe zi. Vom vedea că asta funcționează.

Să vedem în ce punct Lumina Superioară este eficientă și ne învață să o atragem. Să vedem care este cel mai bun mod de a studia și să vorbim despre asta. Este un adevărat laborator unde noi ca oameni de știință, explorăm și facem experimente cu forța superioară. Ajungem la concluzii și înregistrăm fiecare test.

Încercați și veți vedea cum este mai bine să se procedeze și cum să nu se comporte. Asta va fi clar de la început. Problema este că noi nu avem această dorință. Creatorul ne dezorientează intenționat pentru ca noi să nu avem de ales. În final, trebuie să acceptăm că trebuie să ne unim. Altfel, nimic nu va ieși din experiența noastră. Este doar o barieră psihologică, dar ea este dificil de depășit.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 12.12.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: A fost efectuat un studiu cu persoane împărțite în grupuri de cinci. Câteva persoane din aceste grupuri erau cu un grad înalt de inteligență și restul erau oameni de un nivel mediu, dar cu o capacitate puternică de empatie și de conexiune la alte persoane.

Cu toții au primit aceeași sarcină. Surprinzător, în grupurile cu potențial emoțional, rezultatele au fost mai înalte decât în grupurile cu o mare inteligență. Cum este posibil acest lucru, cu o legătură emoțională să muncim cu o inteligență superioară?

Răspuns: Materia noastră este dorința de a primi și ceea ce se întâmplă în ea este numită emoție, ne bazăm pe dorință, emoție și, cu sentimentele noastre, suntem pregătiți să absorbim mai mult, să simțim mai profund și mai larg, deci asta necesită ca intelectul nostru să se dezvolte.

Să presupunem că îmi lipsește simțul auzului. Creierul meu nu are nevoie să absoarbă sunete, să le identifice, să le conecteze într-o singură imagine, să creeze tot soiul de sunete și să învețe cu ele o parte a realității. Prin urmare, capacitatea mea intelectuală este redusă.

În studiul menținat, în grupul care a fost mai bine conectat a existat o realizare a unui sentiment general mai înalt și mai profund. Membrii acestui grup au dezvoltat o inteligență de grup superioară cu conexiunea lor. Astfel, ar putea rezolva problemele și ar înțelege mai bine situația decât oamenii cu o inteligență izolată ce nu erau uniți.

Rezultă că, lucrul principal nu este numărul de participanți și nici realizările personale, ci forța conexiunii. Mai precis, este ceea ce trezește mintea la o nouă formă și la o nouă intensitate a dezvoltării.

Mintea devine integrală. Deoarece absoarbe tot soiul de sentimente ale oamenilor care doresc să se conecteze la o emoție partajată, ea trebuie, de asemenea, să fie partajată. Deci, o singură imagine este creată de la ele, ”ca o persoană cu o singură inimă” și o inteligență. Este un nivel calitativ absolut diferit în raport cu oamenii dotați cu inteligență separată cu diplome științifice. Ei pot să fie mari psihologi dar, dacă nu există nici o legătură între ei, ei nu sunt pregătiți să atingă o astfel de calitate.

Întrebare: Din experiența mea, știu că, dacă se unesc diferite componente, rezultatul va fi o sumă dată. În timp ce aici simt că există o altă componentă care este necunoscută. Care este această componentă?

Răspuns: Aceasta este componenta integrală. Noi nu unim unități pentru a construi un zece, ci din zece construim un singur întreg.

Din kab.tv, ”Viață Nouă”, 26.01.2014

Filed under: Ateliere, Educatie, Educatie integrala, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Lumea noastră este împărţită în patru categorii: mineral, vegetal, animal şi nivelul uman, nu în formă materială, ci în domeniul spiritual. De fapt, ce ne face diferiţi de animale? Aceasta este esenţa noastră interioară, forţa noastră internă de dezvoltare. Cu toate acestea, fiziologic, noi aparţinem de aceeaşi lume animală.

Trebuie să acceptăm încă conceptele de timp, mişcare şi spaţiu care sunt inerente la nivelul primelor trei, mineral, vegetal, animal, şi să trăim la nivel uman. Noi nu înţelegem încă acest nivel, dare el ne aşteaptă.

Întrebare: Privind spre trecut, la sfârşitul vieţii lor, persoanele în vârstă regretă timpul pierdut în cursa inutilă pentru adunare materială. Ei încep să simtă că forţa care umple lumea este puterea iubirii, şi regretă că au lucrat prea greu şi nu au acordat suficient timp pentru copii, familie şi prieteni.

Ce simt oameni mai în vârstă privind înapoi ci ce nu este divulgat tinerilor care încă nu au întrega viaţă în faţa lor? Ce fel de înţelepciune practică au dobândit oamenii maturi şi, prin urmare, de ce regretă timpul pierdut si ce nu stiu tinerii la începutul vieţii lor?

Răspuns: Bătrânii şi cei tineri fac o diferenţă între mijlocul de a obţine bucurie şi sursele de plăcere. Tinerii cred că sursele de placere sunt alimentele, sexul, familia, bani, onoarea şi cunoaşterea, şi toată lumea doreşte să le realizeze. Oamenii mai în vârstă au înţeles deja că nu există nici o împlinire reală în toate acestea.

Există o împlinire materială în ceea ce priveşte mâncarea, sexul, familia, averea, faima, cunoştinţe, dar împlinirea reală este doar în buna comunicare între oameni, în iubire şi relaţii sincere. Ei regretă că nu au investit suficient pentru a realiza o astfel de interconectare, pentru a se bucure de ea şi să îi bucure şi pe alţii de aceasta.

Prin urmare, educaţia integrală trebuie să ofere oamenilor, nu numai cunoştinţe de acest fel, ci şi dovezi, altfel tinerii nu doresc să asculte. Pentru ei, toată viaţă înseamnă acum cum să obţină mai multă bucurie la acele lucruri programate pe plan intern, cum ar fi alimente, sex, familie, bani, onoare şi cunoaştere. În realitate, adevarata plăcere nu depinde de timp şi nu este limitată de spaţiu, ci mai degrabă depinde de relaţiile sincere dintre oameni şi iubirea pentru alţii.

Omul simte o împlinire reală doar atunci când este conectat la alte persoane, şi legătura dintre ei începe să dezvăluie o relaţie sinceră şi dăruire reciprocă.

Apoi, ei descoperă un sentiment de viaţă veşnică în acest context, şi acest lucru este legat de nivelul de om, care este mai sus de nivelul animal. Acest pas nu se face în lumea noastră şi noi trebuie să o recunoaştem, să o construim, să o formăm şi să o locuim. De fapt, ea nu este conectată cu corpul nostru, este conectată la o nouă conştientizare, la o altă matrice de percepţie.

Întrebare: Ce-ai recomanda unui tânăr care vrea să gestioneze timpul său? Care este cel mai bun lucru pe care el ar trebui să-l facă în viaţă?

Răspuns: Să aibă grijă de toate necesităţile în viaţa materială şi apoi să dedice restul timpului spre punerea în aplicare a nivelului spiritual, nivelul de om (Adam), care este dăruire şi iubire.

Din programul O viaţa nouă 4/22/14

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Educatie, Educatie integrala, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Recent, ați avut o serie de prelegeri în Statele Unite. Cine a fost publicul dumneavoastră?

Răspuns: Publicul meu este Babilonul antic, de unde Avraam a dorit să ia toți oamenii și să-i aducă la următorul nivel de existență. Nu împărțim pe nimeni în funcție de culoarea pielii sau a altui motiv; ne adresăm întregii omeniri exact în același mod. La urma urmei, cine sunt evreii? Sunt cei care, în dorința lor de a încerca să găsească sensul vieții, l-au urmat pe Avraam. Există milioane de persoane ca acestea astăzi.

Întrebare: Credeți că poporul evreu a fost ales?

Răspuns: Prin popor evreu, vreau să spun cei care sunt descendenți ai Babilonienilor care l-au urmat pe Avraam, și au creat poporul pe baza legii ”iubește aproapele tău ca pe tine însuți”, adică, cei care sunt conectați unii cu ceilalți, și cei care aspiră astăzi să atingă existența superioară, așa cum discipolii lui Avraam au făcut-o altădată. Și asta nu depinde de culoarea pielii.

Din kab.tv, ”Opinii speciale”, 17.08.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, “Vayikra” Kedoshim, articol 16: Capitolul Kedoshim este întreaga Tora și este amprenta adevărului. În acest capitol, secretele superioare ale Tora sunt reînnoite în cele Zece Porunci și în decrete și pedepse și porunci superioare. Și când prietenii au atins acest capitol ei se bucură.

Sfânt se referă la sfințenie, atributul Bina (dăruire).

Și când prietenii au atins acest nivel se bucură, deoarece au atins un nivel în care toate atributele ascunse în ei sunt pe deplin corectate în scopul de a dărui și acum ei fac față unei stări de primire în scopul de a dărui. Nu este o stare instabilă care se află deasupra norilor, ci o intrare directă și o muncă în interiorul țării lui Israel.

Capitolul Kedoschim este întreaga Tora și este amprenta adevărului, ceea ce înseamnă că întreaga Tora este menită doar să  atingă atributul de dăruire. Dacă vă agățați de ea, puteți să o folosiți ca o amprentă pe diferite dorințe și să le folosiți corect. Acum, puteți fi sigur că nu vă înșelați, deoarece sunteți conduși de dăruire.

Întrebare: Atunci, de ce nu ne oprim aici?

Răspuns: Nu! Nu sunteți încă corectați, dar ați atins doar un nivel în care sunteți pregătiți să munciți cu dorințele care au fost sparte intenționat pentru ca să fiți în măsură să le corectați în scopul de a dărui.

Să presupunem că, Creatorul a creat o mașină și a spart-o în bucăți și că puteți să faceți ceea ce doriți cu aceste piese acum.  Există un manual anexat și prima parte este teoretică, ca de obicei, și descrie numai cum o persoană ar trebui să se pregătească de muncă. În această parte, puteți găsi matematică, fizică, mecanică, electronică, pe scurt, tot ceea ce trebuie să știți pentru a asambla o mașină.

Învățând asta, vă testați și urcați la nivelul Kadosh. Acum, puteți începe să asamblați mașina corect. Vor exista probleme pe parcurs, desigur, și veți face erori într-o parte sau alta, dar în ansamblu, sunteți pregătit de muncă.

Prin urmare, elevii lui Rabbi Șimon, autorii cărții Zohar, au fost atât de fericiți când au atins acest nivel deoarece, la acest nivel adevărata muncă a unei persoane începe.

Până acolo, sunteți ca un student care a obținut o diplomă în urma studiilor sale, dar care nu a dovedit încă în nici un fel. Totuși, aveți deja o bază spirituală cu care munciți.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Shamati, articolul 1, ”Nu e nimeni în afară de El”: Și doar când există cu adevărat la om o dorință autentică primește ajutor de Sus și i se arată constant cât este de defect în starea lui actuală. Adică i se trimit gânduri și opinii care se opun muncii.

Toate aceste gânduri sunt rezultatul Reshimot care apar, pornind din interiorul unei persoane și cerând să se realizeze. Cândva a existat o singură dorință dar a fost spartă în mai multe dorințe, în fragmente.

Această unică dorință era doar un mic Kli de dăruire care se numea Adam HaRishon (Primul Om) care a fost circumcis, care s-a născut fără ego, ca un înger. În primul rând, exista doar o mică dorință de dăruire în el. Dar mai târziu, i s-a alăturat dorința de primire, AHP, gustând din pomul cunoașterii. De acolo, o dorință puternică a fost adăugată, care a zdrobit dorința de a dărui în mici părți.

În acest mod, în loc de o singură dorință de dăruire, multe dorințe de dăruire au fost create. Se pune întrebarea: Cum a putut să fie spartă dorința de a dărui în mai multe bucăți? La urma urmei, este împotriva naturii de dăruire, care ne atrage mereu pentru a ne conecta împreună, precum mai multe picături de apă care se conectează imediat într-o singură picătură.

Dar, dorința de primire a reținut mica dorință de dăruire în captivitate și a menținut-o în robie în interiorul ei, precum poporul Israel în Egipt. Astfel, există o dorință de dăruire în interior, dar este în întregime învăluită într-o intenție pentru primire. Ca urmare, chiar și în interiorul dorinței de dăruire, o persoană este obligată să muncească în scopul de a primi.

Dorința de dăruire se află sub controlul Faraonului. Chiar dacă în această perioadă, această stare este opusă Creatorului, o nouă tendință se descoperă în interior, un nou și puternic Kli. Deoarece dorința de a dărui, care se află în captivitate în dorința de a primi, a crescut în funcție de AHP, inima de piatră, care a conectat Kelim poporului Israel. Și de aici, în momentul corectării, a existat o mare îmbunătățire. Așa cum este scris, poporul Israel a ieșit din Egipt cu o mare avere. Au luat tot ceea ce era posibil de la Faraon. Și doar ce era imposibil de corectat a rămas în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul nostru, a întemeia o familie ”pentru binele familiei” este perimat. Acest gen de viață de familie despre care spunem ”casa mea este castelul meu” nu mai există. Astăzi, persoana nu se poate izola de societate și să se rupă de toată lumea cu un gard înalt. Această situație nu mai există.

Masele mari de oameni se deplasează liber prin lume, interacționând, interconectați. Ei nu mai simt că aparțin unui loc, un popor sau o anumită societate. Apare un sentiment la oameni că sunt cetățeni ai lumii. Ei pot trăi în toate colțurile globului, fără să se conecteze unui anumit cadru,  mai ales acum când limba engleză a devenit limbajul general de comunicare.

Nu mai suntem limitați prin ceva: nici prin regiune, nici prin familie, nici prin țară. Astăzi, trebuie să examinăm întreaga omenire ca o singură familie, și întreaga planetă Pământ ca o casă comună.

Astfel, rolul înțelepciunii Cabala este de a schimba gândirea unei persoane. Ea trebuie, cu adevărat, să devină cetățean al lumii. Și, în timp ce există acum anumite națiuni care sunt încă, în izolare și detașare, afirmând că acționează după bunul plac, în viitor asta se va manifesta ca o situație foarte neplăcută.

Deoarece ele merg împotriva legilor naturii care aspiră a fi globale, să fie solidare, la uniune și unitate, la ștergerea tuturor frontierelor, la ceea ce au fost înainte de spargerea sufletului colectiv. Este imposibil să vă opriți și să vă întârziați față de această integrare generală. Indiferent ce gen de integrare va fi, pentru bine sau pentru rău, este integrare și trebuie să mergem spre ea altfel, națiunea sau poporul vor fi ignorate și vor fi condamnate la mari suferințe și mai târziu, vor avea nevoie să se disperseze.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 23.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Este important de știut:”Ce mă preocupă?” În fiecare moment în care mă simt viu și bine, sunt plin de griji. Deci, ce mă neliniștește?

Sunt îngrijorat pentru propria mea bunăstare, liniștea mea, realizarea, ce mă va face mai fericit, pace și liniște, securitate, hrană și bunăstarea familiei?

Sau îmi fac griji cu privire la prieteni ca o mamă cu un copil, căutând ce le lipsește și ce ar trebui făcut pentru ei? Trebuie să-mi fac griji pentru grup ca o bonă credincioasă? Asta înseamnă că trebuie să verific intenția grijilor mele.

Întreaga creație coboară progresiv până la lumea noastră în care existăm sub o formă fizică și în situația cea mai de jos. Ne simțim ca și cum am fi detașați de lumea spirituală când, de fapt, asta nu poate să fie. Deci, această lume este numită imaginară.

Presupunem că existăm într-o lume vastă umplută de multe obiecte fizice. Totuși, de fapt, este în întregime spirituală, dar noi nu o recunoaștem și nu o simțim.

Este deci foarte important de verificat ce mă neliniștește în fiecare moment. Intrarea în lumea spirituală înseamnă a continua să mă preocup de ceea ce este și vital în viață: hrană, somn, sănătate, bani și relații cu oamenii dar, inconștient, sunt mereu tulburat de gândul despre cum să organizez grupul pentru ca să devină Sechina (divinitate), un loc ideal pentru a descoperi Creatorul.

Trebuie să mă obișnuiesc să fiu fericit de preocuparea mea pentru grup. Dacă încetează să mă preocupe acest subiect, atunci sunt neliniștit să știu de ce nu îmi fac griji pentru prieteni. Asta trebuie să devină un obicei. În lumea noastră, obiceiul devine a doua natură.

Să presupunem că mi se dă un copil care îmi este străin pentru care nu am sentimente. Dar, nu am alegere; Sunt obligat să-mi fac griji cu privire la el, zi după zi. La final, încep să mă gândesc la el tot timpul. La fel este în ceea ce privește grupul. Trebuie să atingem această stare care este posibilă doar prin determinare și revenind fără încetare la gândurile mele cu privire la grup.

Și după toate aceste planuri frumoase de grijă cu privire la grup, sprijinul meu, atragerea Luminii în el, cu privire la Creator și a-I aduce mulțumire, trebuie să mă întreb, unde este El și unde sunt eu subconștient. Trebuie mereu să precizez pentru cine/ce fac toate acestea. Desigur, sper să primesc o recompensă, dar ce anume?

Ar putea fi faptul că, între timp, nu sunt pregătit să-mi imaginez o recompensă. S-ar putea să înțeleg că, mai târziu, prin efortul meu, voi cere control, respect și transcendența vieții și morții, ceva tangibil și foarte important pentru mine. Și acolo, trebuie să știu ce este mai important pentru mine. Este recompensa mea sau capacitatea de a aduce mulțumire prietenilor și Creatorului?

Pot renunța la recompensă sau, cel puțin, la o parte din aceasta? Și, când renunț la o recompensă, nu o înlocuiesc prin altceva, precum gloria și apoi onoarea?

Ce înseamnă a aduce plăcere Creatorului? Prin ce mijloace pot să o fac și ce dorințe resimt? Prin ce voi simți că, Creatorul este mulțumit de mine? Este necesar să încerc să separ dorințele mele și percepția mea în cât mai multe părți posibile și să văd cum muncesc cu ele. Cu cât am mai mulți parametri, cu atât mai mult dezvolt percepția mea.

Asta seamănă cu pixeli pe un ecran al calculatorului care determină rezoluția sa: într-un centimetru pătrat nu pot exista două sute de pixeli; ar putea să existe o mie, sau ar putea să fie două mii. Cu cât există mai multe puncte, cu atât imaginea este mai frumoasă și mai bună.

Același lucru se întâmplă cu dorințele noastre. Cu cât le analizăm mai mult, cu atât de apropiem de adevăr, de adevărata percepție.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→