Shamati, articolul 1, ”Nu e nimeni în afară de El”: Și doar când există cu adevărat la om o dorință autentică primește ajutor de Sus și i se arată constant cât este de defect în starea lui actuală. Adică i se trimit gânduri și opinii care se opun muncii.

Toate aceste gânduri sunt rezultatul Reshimot care apar, pornind din interiorul unei persoane și cerând să se realizeze. Cândva a existat o singură dorință dar a fost spartă în mai multe dorințe, în fragmente.

Această unică dorință era doar un mic Kli de dăruire care se numea Adam HaRishon (Primul Om) care a fost circumcis, care s-a născut fără ego, ca un înger. În primul rând, exista doar o mică dorință de dăruire în el. Dar mai târziu, i s-a alăturat dorința de primire, AHP, gustând din pomul cunoașterii. De acolo, o dorință puternică a fost adăugată, care a zdrobit dorința de a dărui în mici părți.

În acest mod, în loc de o singură dorință de dăruire, multe dorințe de dăruire au fost create. Se pune întrebarea: Cum a putut să fie spartă dorința de a dărui în mai multe bucăți? La urma urmei, este împotriva naturii de dăruire, care ne atrage mereu pentru a ne conecta împreună, precum mai multe picături de apă care se conectează imediat într-o singură picătură.

Dar, dorința de primire a reținut mica dorință de dăruire în captivitate și a menținut-o în robie în interiorul ei, precum poporul Israel în Egipt. Astfel, există o dorință de dăruire în interior, dar este în întregime învăluită într-o intenție pentru primire. Ca urmare, chiar și în interiorul dorinței de dăruire, o persoană este obligată să muncească în scopul de a primi.

Dorința de dăruire se află sub controlul Faraonului. Chiar dacă în această perioadă, această stare este opusă Creatorului, o nouă tendință se descoperă în interior, un nou și puternic Kli. Deoarece dorința de a dărui, care se află în captivitate în dorința de a primi, a crescut în funcție de AHP, inima de piatră, care a conectat Kelim poporului Israel. Și de aici, în momentul corectării, a existat o mare îmbunătățire. Așa cum este scris, poporul Israel a ieșit din Egipt cu o mare avere. Au luat tot ceea ce era posibil de la Faraon. Și doar ce era imposibil de corectat a rămas în Egipt.

Din prima parte a Lecției zilnice de Cabala, 29.10.2014, Shamati 1

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

În timpul nostru, a întemeia o familie ”pentru binele familiei” este perimat. Acest gen de viață de familie despre care spunem ”casa mea este castelul meu” nu mai există. Astăzi, persoana nu se poate izola de societate și să se rupă de toată lumea cu un gard înalt. Această situație nu mai există.

Masele mari de oameni se deplasează liber prin lume, interacționând, interconectați. Ei nu mai simt că aparțin unui loc, un popor sau o anumită societate. Apare un sentiment la oameni că sunt cetățeni ai lumii. Ei pot trăi în toate colțurile globului, fără să se conecteze unui anumit cadru,  mai ales acum când limba engleză a devenit limbajul general de comunicare.

Nu mai suntem limitați prin ceva: nici prin regiune, nici prin familie, nici prin țară. Astăzi, trebuie să examinăm întreaga omenire ca o singură familie, și întreaga planetă Pământ ca o casă comună.

Astfel, rolul înțelepciunii Cabala este de a schimba gândirea unei persoane. Ea trebuie, cu adevărat, să devină cetățean al lumii. Și, în timp ce există acum anumite națiuni care sunt încă, în izolare și detașare, afirmând că acționează după bunul plac, în viitor asta se va manifesta ca o situație foarte neplăcută.

Deoarece ele merg împotriva legilor naturii care aspiră a fi globale, să fie solidare, la uniune și unitate, la ștergerea tuturor frontierelor, la ceea ce au fost înainte de spargerea sufletului colectiv. Este imposibil să vă opriți și să vă întârziați față de această integrare generală. Indiferent ce gen de integrare va fi, pentru bine sau pentru rău, este integrare și trebuie să mergem spre ea altfel, națiunea sau poporul vor fi ignorate și vor fi condamnate la mari suferințe și mai târziu, vor avea nevoie să se disperseze.

Din kab.tv, ”Scurte povestiri”, 23.10.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Este important de știut:”Ce mă preocupă?” În fiecare moment în care mă simt viu și bine, sunt plin de griji. Deci, ce mă neliniștește?

Sunt îngrijorat pentru propria mea bunăstare, liniștea mea, realizarea, ce mă va face mai fericit, pace și liniște, securitate, hrană și bunăstarea familiei?

Sau îmi fac griji cu privire la prieteni ca o mamă cu un copil, căutând ce le lipsește și ce ar trebui făcut pentru ei? Trebuie să-mi fac griji pentru grup ca o bonă credincioasă? Asta înseamnă că trebuie să verific intenția grijilor mele.

Întreaga creație coboară progresiv până la lumea noastră în care existăm sub o formă fizică și în situația cea mai de jos. Ne simțim ca și cum am fi detașați de lumea spirituală când, de fapt, asta nu poate să fie. Deci, această lume este numită imaginară.

Presupunem că existăm într-o lume vastă umplută de multe obiecte fizice. Totuși, de fapt, este în întregime spirituală, dar noi nu o recunoaștem și nu o simțim.

Este deci foarte important de verificat ce mă neliniștește în fiecare moment. Intrarea în lumea spirituală înseamnă a continua să mă preocup de ceea ce este și vital în viață: hrană, somn, sănătate, bani și relații cu oamenii dar, inconștient, sunt mereu tulburat de gândul despre cum să organizez grupul pentru ca să devină Sechina (divinitate), un loc ideal pentru a descoperi Creatorul.

Trebuie să mă obișnuiesc să fiu fericit de preocuparea mea pentru grup. Dacă încetează să mă preocupe acest subiect, atunci sunt neliniștit să știu de ce nu îmi fac griji pentru prieteni. Asta trebuie să devină un obicei. În lumea noastră, obiceiul devine a doua natură.

Să presupunem că mi se dă un copil care îmi este străin pentru care nu am sentimente. Dar, nu am alegere; Sunt obligat să-mi fac griji cu privire la el, zi după zi. La final, încep să mă gândesc la el tot timpul. La fel este în ceea ce privește grupul. Trebuie să atingem această stare care este posibilă doar prin determinare și revenind fără încetare la gândurile mele cu privire la grup.

Și după toate aceste planuri frumoase de grijă cu privire la grup, sprijinul meu, atragerea Luminii în el, cu privire la Creator și a-I aduce mulțumire, trebuie să mă întreb, unde este El și unde sunt eu subconștient. Trebuie mereu să precizez pentru cine/ce fac toate acestea. Desigur, sper să primesc o recompensă, dar ce anume?

Ar putea fi faptul că, între timp, nu sunt pregătit să-mi imaginez o recompensă. S-ar putea să înțeleg că, mai târziu, prin efortul meu, voi cere control, respect și transcendența vieții și morții, ceva tangibil și foarte important pentru mine. Și acolo, trebuie să știu ce este mai important pentru mine. Este recompensa mea sau capacitatea de a aduce mulțumire prietenilor și Creatorului?

Pot renunța la recompensă sau, cel puțin, la o parte din aceasta? Și, când renunț la o recompensă, nu o înlocuiesc prin altceva, precum gloria și apoi onoarea?

Ce înseamnă a aduce plăcere Creatorului? Prin ce mijloace pot să o fac și ce dorințe resimt? Prin ce voi simți că, Creatorul este mulțumit de mine? Este necesar să încerc să separ dorințele mele și percepția mea în cât mai multe părți posibile și să văd cum muncesc cu ele. Cu cât am mai mulți parametri, cu atât mai mult dezvolt percepția mea.

Asta seamănă cu pixeli pe un ecran al calculatorului care determină rezoluția sa: într-un centimetru pătrat nu pot exista două sute de pixeli; ar putea să existe o mie, sau ar putea să fie două mii. Cu cât există mai multe puncte, cu atât imaginea este mai frumoasă și mai bună.

Același lucru se întâmplă cu dorințele noastre. Cu cât le analizăm mai mult, cu atât de apropiem de adevăr, de adevărata percepție.

Din congresul de la Los Angeles, ”a doua zi”, 01.11.2014, Lecția 4

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Tu spui că ființa umană, ca legătura cea mai ridicată din natură,  afectează puternic procesele sale. Dacă așa stau lucrurile, ar fi posibil să se anticipeze o catastrofă precum avalanșa din Nepal?

Răspuns: Asta depinde de nivelul dezvoltării noastre. Dacă participăm la natură și descoperim forțele sale interioare, procesul său general, sistemul și scopul său atunci, fără îndoială, am putea să vedem cum evenimentele sunt legate, nu doar în lumea noastră, ci, de asemenea, în lumile superioare.

Deoarece natura înglobează întreaga realitate, inclusiv cea care acum ne este ascunsă.

Întrebare: Mereu au existat oameni care erau capabili să simtă ceea ce nu era accesibil percepției altora. De exemplu, chiar și astăzi, armata folosește urmăritori beduini în anumite zone, deoarece ei sunt capabili să identifice mai multe lucruri, conform unor semne ”imperceptibile”, decât ar putea o persoană obișnuită. Dar, catastrofa din Nepal a luat prin surprindere chiar și pe localnicii care aveau generații de experiență în spatele lor. Nici unul nu a simțit abordarea problemei. De ce?

Răspuns: Ne apropiem de etapa în care o persoană trebuie să devină conștientă de natură și să preia conducerea acesteia asupra sa. Dar astăzi, nu suntem mereu pregătiți să aspirăm la asta și, prin urmare, beduinii, ghizii din Himalaya, și alți experți naturali, își pierd capacitatea să citească natura.

Astfel, în acest stadiu, trebuie să pătrundem într-o nouă profunzime, să descoperim programul său și scopul său, și să înțelegem mai bine evoluția sa. Deoarece noi suntem în întârziere în asta, nu am atins puterea pe o scară mai largă și, astfel, rămânem neputincioși.

Întrebare: Ce este această nouă profunzime a naturii?

Răspuns: Este același nivel cu care trebuie să ne familiarizăm și avem nevoie de înțelepciunea Cabala pentru a-l realiza. Prin urmare, se dezvăluie în zilele noastre. Înțelepciunea Cabala dezvoltă sensibilitatea noastră față de forța generală și completă a naturii. Chiar dacă experții populari ai naturii pot descoperi forțele speciale și distincte din natură, astăzi, aceste capacități nu mai există, datorită unei forțe globale generale care apare tot mai mult.

Ea influențează nivelurile mineral, vegetal și animal din natură dar, mai ales, asupra omului, la un nivel care nu este accesibil copiilor din deșerturile fierbinți, munții înzăpeziți sau pădurile virgine. În spatele naturii cu care sunt familiarizați se ascunde conturul natural al întregii creații.

Întrebare: Cum este posibil să se obțină un răspuns corect de la natură?

Răspuns: Nu primim răspunsul corect de la natură cât timp nu am realizat și înțeles întregul sistem. Trebuie să mergem în această direcție și, pentru a se realiza, avem nevoie, în mod special, de înțelepciunea Cabala. De fapt, ea ne deschide ochii asupra sistemului. Dacă, în orice moment, suntem preocupați de menținerea echilibrului nostru cu natura, atunci totul se va calma, se va rezolva și vom dobândi securitatea unei vieți bune și liniștite.

Din programul ”Viață Nouă”, 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, „Leviticul” (Shemini), 11: 41-11: 42: Si orice creatură târâtoare care se târăște pe pământ este o urâciune; ea nu va fi mâncată. Orice [creatură], care merge pe burtă, și orice [creatură] care merge pe patru picioare [] până la orice [creatură] care are mai multe picioare, dintre toate creaturile târâtoare care se târăsc pe pământ, nu veți mânca, pentru că ele sunt o urâciune.

Târârea pe pământ este cel mai scăzut nivel al dorințelor egoiste. Este imposibil să le creşti la un nivel care să poată fi folosit sau consumat ca hrană.

Ce simbolizează mâncarea si mâncatul? Este folosirea unei dorințe de nivel animal, în scopul de a revigora nivelul vorbitor. Cu toate acestea, acest tip de dorințe nu pot fi nici măcar detașate de pământ (de ego).

Dar toate aceste imagini sunt alegorice. De fapt, trebuie să ne uităm la aceste dorințe în noi și să le sortăm.

Din emisiunea KabTV „Secretele Cărţii Eterne” 22/01/14

Filed under: Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora ne spune cum organizează omul treptat sistemul spiritual în care Lumina și dorința, care au fost create de către Creator, se topesc în conexiunea dintre ele, cum Bina intră în Malchut, Malchut în Bina, și un sistem comun se formează.

Când Malchut intră în Bina, adică atunci când dorința penetrează Lumina, slăbește treptat Lumina, ceea ce se traduce prin apariția de niveluri diferite. Când Malchut primește Lumina, construiește simultan toate sistemele care o vor ajuta să realizeze nivelul Luminii în viitor.

Tora descrie cadrele în care Lumina se poate propaga prin dorință și dorința poate să fie asemenea Luminii.

De exemplu, ce simbolizează moartea lui Nadav și Avihu, fiii lui Aaron? Aaron este marele preot și simbolizează unul din gardienii sistemului Providenței, GAR de Bina, care nu este autorizat să transmită Lumina de Hochma prin el.

Fiii lui Aaron, Nadav și Avihu, care simbolizează atributele acestui sistem, au dorit să adauge Lumina de Hochma în el, dar nu au putut să o suporte și au fost rupți de Lumină. În același timp, nu este moartea sistemului, ci crearea unui gardian, în care va traversa doar forța Luminii pe care Aaron o poate transmite.

Asta se numește moartea fiilor lui Aaron, adică să nu primească în această dorință, ocolind acest gardian al Luminii de Hochma, deoarece o Lumină mai mare decât Lumina nivelului lui Aaron nu poate să treacă în jos.

Se pare că Aaron este un filtru care taie intrarea Luminii în jos, deoarece inferiorul nu o poate accepta și percepe. Dacă cineva vrea să urce la nivelul Luminii de Hochma, el trebuie să urce la nivelul lui Aaron.

Întrebare: Asta înseamnă că nu poate exista o altă spargere?

Răspuns: Nu este o spargere, ci o adaptare a conexiunii dintre Lumină și dorință. Aceste două forțe ale creației trebuie să stabilească o simbioză de acțiuni reciproce între ele pentru ca ele să filtreze corect Lumina și dorința de Sus și de jos, pentru a permite sufletelor să urce corect de jos în sus, să se extindă, să se dezvolte, și astfel să fie umplute cu Lumină.

Astfel, Nadav și Avihu sunt sistemele care sunt create special pentru a organiza cadrele în care Lumina se poate propaga în interiorul dorinței și prin care dorința poate să fie asemenea Luminii.

Din kab.tv, ”Secretele Cărții Eterne”, 19.03.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum trebuie să incovăm în mod corect teama? Ar trebui să fie în centrul grupului prin mine ca individ?

Răspuns: Eu pot stimula grupul nu ca o persoană spirituală, ci ca un individ egoist material. Totuși, dacă fuzionez cu grupul, sunt deja un element spiritual, pentru că grupul este un corp spiritual, și este posibil a influența mediul la următorul nivel prin el.

Doriți să vă ridicați la un nivel superior? Nu este posibil decât prin grupul de zece!

La următorul nivel, atunci când conectați zece grupuri de zece într-unul singur, veți munci la un nivel de o sută, și așa mai departe. Astfel sistemul este organizat. În plus, el muncește în profunzime mai degrabă decât în lărgime, adică în aprofundarea generală. Trebuie să fim atenți la asta, și să aspirăm în permanență să ameliorăm calitatea conexiunii noastre. Asta este foarte important.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Atelier 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În grupuri mici, grupurile de zece includ de multe ori începători și studenți vechi. Ei vorbesc un limbaj diferit, au niveluri diferite de înțelegere. Cum se pot uni într-un astfel de grup de zece diversificat?

Răspuns: Nu văd o problemă. Priviți rădăcina, interiorul unui grup, un nou venit și unul vechi sunt absolut identici. Este ca în exemplul lui Rabbi Yossi Ben Kisma care a văzut la elevii săi un grup ideal, chiar dacă erau începători neștiutori ce nu înțelegeau nimic. Diferența dintre ei era ca de la cer la pământ. Dar, el a văzut esența lor interioară, cum erau uniți unul cu celălalt în lumea spirituală.

Dacă dorim să privim prietenii noștri astfel, atunci nu există diferență dacă cineva este într-un grup de câteva luni și un altul este acolo de cinci ani. Trebuie să ne îndepărtăm un pic de caracteristicile exterioare.

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 08.10.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem trece de la teama artificială la teama cognitivă emoțională?

Răspuns: Este posibil să o facem aruncându-ne în gând și emoție. Dacă sunt printre prieteni și îi ascult tot timpul, mă cufund în cuvintele lor încercând să navighez pe valurile gândului lor, absorb caracteristicile și emoțiile lor.

Chiar dacă în inima mea totul poate să fie mort, ca urmare a unei astfel de influență reciprocă, încep să apară propriile mele emoții. Dacă o persoană este plină de la început, nu este bine. Cea mai bună situație este atunci când sunteți goi; nu aveți nimic, nici cea mai mică dorință. Veniți la grup mecanic și începeți să munciți asupra voastră plecând de la o stare complet adormită, de la o stare complet vidă.

Dar nu este cazul să intri într-o astfel de stare intenţionat și nici să îți faci griji că nu ești în ea. Învață să muncești cu dorințele altora și să ajungi la o stare de teamă pentru că absorbi sentimentele prietenilor tăi. Este foarte bine.

Dacă nu ești pregătit, investește eforturile tale în ceilalți; încearcă să faci ceva fizic, sau pur și simplu să vorbești cu prietenii tăi deoarece ei te vor trezi și îți vor da inspirație.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, 19.09.2014, Atelier 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Apropiindu-mă de ceilalți, eu cer Creatorului să mă ajute să mă gândesc la ei. El mă ajută și noi suntem aici într-o singură mișcare, un triunghi închis. În ce formă trebuie să cer Creatorului a mă gândi la alții? Cum pot forma această cerere?

Răspuns: Grija pentru ceilalți ar trebui să vă arate cum să modelați această abordare. Cum îi puteți ajuta pe ceilalți? Cu ce calități bune?

Ne îmbrățișăm și ne susținem unii pe ceilalți, dar interior credem că nu avem nimic să ne dăruim. Vedem că, cuvintele de încurajare pe care le spunem nu ne mai ajută. Mesele festive și tot soiul de evenimente, de asemenea, nu dau nimic. Sincer, totul este inutil.

Asta doar ne oferă posibilitatea de a renunța la propria forță pentru ca să resimțim nevoia pentru Creator, și atunci voi simți nevoia de El tocmai din cauza propriei mele slăbiciuni, confuzii, dezorientări, astfel că, în cele din urmă, să realizez că sunt o ființă creată și că El este Creatorul.

Doar atunci o rugăciune urgentă, o cerere spre El, se ridică în mine precum la un mic copil care cere ceva părinților săi. Această condiție se numește ”Fii Mei M-au învins”, pentru că rugăciunea corectă, cererea corectă, place Creatorului, Îi aduce mulțumire.

Astfel, El se manifestă în noi. Prin urmare, interacțiunea corectă între noi ar trebui să ne conducă la necesitatea de a munci cu cea mai înaltă forță a naturii.

Din congresul de la Sankt Petersburg, ”prima zi”, Atelier 1, 19.09.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→