Ceea ce face o persoană singură, nu este luată niciodată în calcul pentru că ea singură nu este capabilă de acţiuni spirituale. „Spiritual” înseamnă că este direcţionată către corectarea spargerii şi este orientată spre conexiunea care are nevoie de participarea forţei comune. Dacă cineva face ceva de unul singur, acţionează întotdeauna din egoism, pentru că nu este capabil de nicio altă acţiune.

Aşadar, acest tip de efort nu este luat în calcul. Cineva îşi imaginează că depune foarte mult efort, că se privează foarte mult şi că se angajează cu o uriaşă putere; totuşi, eforturile lui nu au niciun rost şi nu vor fi luate în considerare. De-a lungul timpului, începe să fie indignat că nu vede nicio avansare, nu se mişcă deloc; devine dezamăgit de abilitatea lui de a obţine spiritualitatea. Totuşi, asta nu înseamnă că nu este capabil să o obţină; pur şi simplu nu a făcut nimic în direcţia corectă.

Câteodată, este nevoie de până la 10-15 ani pentru a înţelege unde suntem şi pentru a auzi în final ceea ce ni s-a spus de atâtea ori, chiar din prima zi a studiului nostru. Numai după ceva ani începe omul să realizeze faptul că puterea spirituală se poate obţine numai de la grup, de la mediu şi numai în măsura în care acesta se anulează. Omul este capabil să se anuleze chiar dacă nu îşi implică în asta gândurile sau dorinţele, ci numai la nivelul simplu al acţiunilor fizice. Cu cât îşi apleacă capul mai mul, cu atât va accepta mai mult gândurile şi dorinţele altor oameni care sunt orientaţi către spiritualitate. Acelea vor fi gânduri şi dorinţe spirituale, deoarece omul le primeşte suprimându-şi propriul ego! Astfel, va avansa câte un pas; se spune că mai mulţi bănuţi se acumulează într-o sumă mare.

Aşadar, iubirea prietenilor este singura şi unica premisă care serveşte ca pârghie şi trambulină pentru obţinerea scopului. Dacă cineva nu face un „zero” din el însuşi în relaţie cu prietenii săi, nu va obţine forţa spirituală şi nu va înainta cu ajutorul ei.

A înainta înseamnă că, cu ajutorul ei, persoana se poate anula încă odată, apoi primeşte inspiraţie de la grup încă odată şi, prin această inspiraţie ajunge în contact cu Creatorul. Aşadar, este la fel ca şi cu un copil mic comparat cu grupul de adulţi. Primesc o senzaţie de măreţie a scopului relaţionându-mă prin ei la Creator. Aşa avansez, din nou şi din nou, urcând printr-o spirală, avansare numită „în cercuri”.

Nu există alte oportunităţi de a avansa. Reţeaua, singurul vas care a fost spart, este chiar în faţa noastră, chiar în acest moment. Chiar dacă nu putem munci activ cu 99% din vase, pentru că nu vor să devină partenerii noştri în acest tip de muncă, avem totuşi prieteni care ne-au fost daţi de Creator, Cel care ne-a strâns împreună pentru ca noi să ne ajutăm unul pe celălalt, anulându-ne fiecare în faţa celorlalţi, pentru a primi putere de la fiecare dintre noi. Cu ajutorul acestei forţe, vom continua avansarea noastră către Creator.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala din 7/4/12, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă o persoană nu s-a realizat într-un grup, nu a dobândit o intenţie pentru a dărui, cum poate să se întoarcă spre marele public şi să-şi facă griji pentru el, să se preocupe de el?

Răspuns: Aici este interesul grupului, ca o avangardă pentru noi. Întâi, ne construim. Şi ieşim spre marele public cu condiţia că, mai presus de toate, ajută grupul. În timp ce eu nu accept forma corectă în mijlocul grupului, nu am niciun motiv să merg spre mase. Chiar şi azi, diseminarea noastră exterioară masivă înseamnă că noi simţim o nevoie şi mai mare de a ne uni în interior.

În plus, copiii care sunt născuţi într-o familie, dau mai multă forţă uniunii conjugale; ei dau părinţilor lor necesitate şi motiv pentru a continua să fie împreună. Şi invers, cuplurile fără copii divorţează mai uşor, fără sentimentul reciproc de apartenenţă; ei nu văd niciun motiv pentru a continua să fie împreună.

Prin urmare, cand ne facem griji pentru public, noi menţinem în primul rând consolidarea şi unitatea prietenilor. Şi apoi, în munca cu marele public, avem un dublu avantaj: pe de o parte, realizăm acest lucru, conform poruncii Creatorului, pe de altă parte, prin consolidarea constantă în grup conform cu cerinţele factorilor externi, dobândim capacitatea de a primi forţă interioară de sus.

În acest mod, componentele acestui triunghi acţionează mutual: grupul, publicul extern şi Creatorul. Şi Creatorul acţionează asupra noastră prin publicul larg.

 Şi aşa, până ce totul devine unul.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Originea omului este din maimuţă şi el s-a dezvoltat progresiv, aşa cum a spus marele cabalist Ari, 300 de ani înainte de Darwin. Ari a spus că, corpul fizic al unei persoane provine din maimuţă, în timp ce conţinutul spiritual interior este determinat de o combinaţie de forţe superioare. Cabala tratează persoana în sine şi nu corpul fizic.

Fiecare persoană se dezvoltă graţie relaţiei sale cu mediul său, deoarece ea absoarbe atributele şi opiniile celorlalţi. O persoană nu poate să se dezvolte dacă trăieşte singură în pădure. Ne dezvoltăm graţie integrării noastre reciproce.

Se spune: “Mergeţi şi câştigaţi o viaţă de la celălalt” care, în spiritualitate, înseamnă că toată lumea include pe toată lumea în interiorul ei şi astfel, se dezvoltă. În măsura în care o persoană absoarbe dorinţele celorlalţi, cunoştinţele şi codul de comportament, ea se dezvoltă. Nimeni nu poate să se dezvolte singur (prin el însuşi). O persoană nu se dezvoltă deoarece devine mai inteligentă, ci absorbind de la ceilalţi.

În măsura în care suntem îmbogăţiţi prin încorporarea noastră reciprocă, vom ajunge la noi descoperiri ştiinţifice şi vom descoperi o nouă societate. Nu există niciun alt factor prin care putem descoperi noua realitate, atât în sens corporal cât şi în sens spiritual, cu excepţia cantităţii încorporării noastre şi a conexiunii dintre oameni.

Astfel, extindem vasele noastre de percepţie şi toată lumea se îmbogăţeşte graţie celuilalt şi începem să vedem o imagine, din ce în ce mai complexă. Aceasta include dezvăluirea noilor forţe şi legi, dezvoltarea ştiinţei şi totul este revelat unei persoane în funcţie de complexitatea încorporării ei în toată lumea.

Trăim într-o realitate perfectă şi tot ceea ce este de ştiut despre asta deja există. Totuşi, înainte de a descoperi acest lucru, trebuie să fim uniţi şi să ne conectăm mai puternic cu toate părţile care sunt în fiecare dintre noi. Când începem să reunim aceste piese după spargere, această conexiune permite să descoperim înţelepciunea realităţii, adevărata formă pe care o numim dezvoltarea ştiinţei.

O descoperim mai mult, deoarece fiecare din noi este inclus în toată lumea. Această complexitate, această conexiune, ne permite să înţelegem imaginea realităţii în ciuda separării, comparând plus şi minus, comparând condiţiile şi calităţiile opuse.

Deci, chiar la nivelurile lumii corporale, succesul nostru depinde doar de conexiunea dintre toate părţile îndepărtate. Aceasta determină dezvoltarea nostră mentală şi emoţională, atât corporal cât şi spiritual, după spargere şi corectare. Doar prin conectarea şi completarea corectă reciprocă vom descoperi esenţa generală a realităţii pe care o numi Creator, forţa care este dincolo de orice realitate. Aşa cum este scris: Prin acţiunile Tale noi Te vom cunoaşte, adică vom ajunge la ideea originală că totul a fost creat de El, ca urmare a descoperirii realităţii, forţelor sale şi diferitelor sale fenomene.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Uneori, o persoană îşi pierde toate forţele în timpul unei coborâri şi încearcă să scape de munca în grup. Cum putem accelera tranziţia între coborâri?

Răspuns: Nu ar trebui să fugă de grup. Oricine care nu mai vine în grup, în timpul unei coborâri, dăunează întregului grup. Ceilalţi, pur şi simplu, trebuie să-i aducă pe o targă. Prietenii trebuie să fie foarte sensibili la ceea ce se întâmplă în grup. Dacă nu sunt atenţi la prietenii lor care sunt în cădere, care nu mai vin la lecţii, acesta este un semn că nu sunt suficient de serioşi şi că le lipseşte spiritul potrivit pentru a ataca.

Dacă nu credem că fiecare zi este o zi de atac, ca pe front, atunci nu vom înţelege că nu putem câştiga dacă pierdem chiar şi un prieten. Un prieten care cade în luptă, perturbă integritatea armatei şi distruge liniile, dar noi nu suntem conştienţi de asta şi, chiar şi prietenii care cad, nu sunt conştienţi de pagubele pe care le cauzează celorlalţi prieteni. Aceasta înseamnă că, nu muncim la conexiunea dintre noi şi că încetinim progresul nostru.

Noi efectuăm numeroase acţiuni, dar ele ar trebui să fie concentrate pe sentimentul de unitate dintre noi, care este în centrul tuturor eforturilor noastre şi a recompensei noastre. Centrul, locul dezvăluirii Creatorului şi al finalului corecţiei, este în întregime concentrat în punctul conexiunii noastre.

Descoperim ura reciprocă, respingerea şi separarea şi apoi, conexiunea, unitatea şi revelarea Creatorului, doar dacă privim în interiorul acestui punct central de conexiune în grup. Este acelaşi punct pe care trebuie, în mod constant, să-l atingem şi spre care ar trebui să fim atraşi şi singurul punct pe care ar trebui să ne concentrăm.

Dar, în loc de asta, fiecare priveşte în interiorul propriului buzunar.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati 33, Sorţii de Yom Kipur şi Haman

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Regulile atelierelor noastre sunt potrivite pentru atelierele pe care le facem pentru 99% din umanitate?

Răspuns: Absolut. Regulile tuturor nivelurilor sunt aceleaşi, numai expresiile ar trebui să fie selectate, astfel încât să nu îndepărteze oamenii. Legea este aceeaşi în toate lumile, inclusiv lumea noastră. Şi totul, legăturile dintre noi sunt aceleaşi. Doar că nu vorbim de Lumină, Kli (vas), MAN, MAD, etc. Noi vorbim în termeni obişnuiţi: conexiune, iubire, înstrăinare, convergenţă.

Înţelepciunea Cabala a fost considerată secretă şi nu a fost dezvăluită până ce oamenii nu au început să aibă nevoie de ea. Şi, de îndată ce a apărut necesitatea şi lumea s-a arătat ca un întreg dezasamblat şi rupt, înţelepciunea Cabala a fost dezvăluită imediat şi acum trebuie să vorbim tuturor, dar numai în termeni obişnuiţi ai lumii noastre.

De la Congresul Stockholm, “Bucuria în unitate”, 31.08.2013, Lecţia 4

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Scopul creației este de a incânta ființele create prin dezvăluirea Creatorului lor. Revelatia este în funcție de echivalenta de forma. Ființele create trebuie sa atinga revelația Creatorului în înțelegerea, simțurile și percepția lor la adâncimea completă a sistemului superior de la o stare opusa, ca avantajul luminii din întuneric .

Astfel, trebuie să ne începem munca de la starea cea mai joasa, izolata, cea mai lipsita de valoare, care este atât de întunecata incat nici nu simtim acest întuneric și confuzia noastra. Pur și simplu trăim ca animalele care au căzut pe o anumită planetă în spațiu, târându-se ca gândacii care încearca sa se descurce cât mai bine in timpul care le-a fost alocat pentru existența.

Dar există oameni carora le-a fost data o dorință specială de sus, care îi cheamă să se înalțe mai presus de această viață și să încerce să separe viața de zi cu zi, din care toți facem parte, de viața spirituală, să împarta viața lor în două părți. Apoi, ei stabilesc că necesitățile de bază sunt suficiente pentru viața corporală și doresc să dedice orice altceva vietii spirituale veșnice deasupra suprafeței corporale, la un alt nivel de existenta.

Cu ajutorul cărților speciale, unui mediu, unui profesor și unui grup, încercam să ridicam importanța vieții spirituale și avantajul său in comparatie cu viața corporala. În funcție de natura noastră și a mediului în care trăim, care ne obligă să fim ca toți ceilalți, vom fi întotdeauna atrasi de valorile corporale, deoarece acesta este modul în care mediul în care trăim ne influențeaza, fie că ne place sau nu, din moment ce aceasta atitudine este în aer.

Noi, însă, trebuie să fim sub influența unui mediu special care ne va impresiona și ne va aduce la o stare în care ne vom simți ca si cand ne-am afla în fața unui rege pe care ne dorim sa-l descoperim și sa-i asemănăm și să-l forțam să să fie în contact cu noi, iar pe noi să fim în contact cu el. Aceasta este toata munca noastra .

Din pregătirea pentru lecția zilnica de Cabala 23/08/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă o persoană este în căutarea unei modalitati de a se conecta cu Regele, pentru a apărea înaintea Lui, ii este trimisa această oportunitate. Suntem onorați să efectuam o astfel de diseminare asupra publicului larg, incat găsim necesitatea de a lua contact cu Creatorul, simtind dependența noastra fata de El.

Întreaga lume se simte dependenta de ceva care nu este clar. În fiecare zi există un sentiment crescând de neputință și de incertitudine a ceea ce se va întâmpla mâine. Dar noi am ales dezvoltarea spirituală ca scopul vieții noastre și merităm oportunitatea de a efectua actiuni materiale pentru acest lucru. Aceasta munca ne aduce la concluzia despre propria noastră neputință în raport cu scopul.

Noi înțelegem că avem nevoie de Creator, de ajutorul Lui. Ne lipsește motivația, importanța scopului, persistența și stabilitatea în avansarea catre el și ne întrebam de ce facem acest lucru și cine are nevoie. Toate acestea ne forțeaza să cautam legătura cu Creatorul, sa cerem ajutor, și sa legam tot succesul nostru de El.

Cu cat mai multe eforturi facem, cu atat mai prețios devine scopul în care am investit atât de mult și cu atat mai mult avem nevoie de Creator. Și cine nu vrea să investească mult efort, nu apreciază mult scopul și , prin urmare, nu are multa nevoie de Creator. Rezulta că contribuția fizica in diseminare, in munca cu publicul , este mijlocul care ne aduce mai aproape de Creator, deoarece din cauza aceasta, simțim tot mai mult dependența fata de El.

Putem dezvolta acest sentiment al dependenței noastre fata de forța superioară în grup la atelierele de lucru . Și dacă suntem leneși în asta , Creatorul va trebui să adauge unele probleme, suferinta. Dintr-o dată, există dușmani, rau-voitori, și ne vom simți mult mai dependenti fata de Creator.

Aici este răscrucea dintre calea suferinței și calea Luminii. Dacă vom încerca să ne agațam de Creator atunci când viața este bună, vom avansa prin calea Luminii. Iar dacă uităm și suntem un pic leneși, atunci vom vedea imediat cum avem mai puțin  succes și avem mai multi și mai multi dusmani. Creatorul ne corectează în acest fel , ca și cand ar indrepta racheta catre țintă, corectandu-i traiectoria la dreapta și la stânga, și returnand-o la cursul corect. Astfel, trebuie sa continuam sa ne mișcam, pentru a atinge scopul. Întregul proces va fi dezvăluit în această munca.

Este bine ca de fiecare data venim la o companie, închisoare, școală , organizam conferințe, workshopuri și mese rotunde, ne simtim obositi si lipsiti de orice forță, de orice motivație. Și atunci avem nevoie să apelam la Creator din nou! Astfel, suntem permanent reînnoiti. Acest lucru ne obligă să fim reînnoiti. Iar cei care nu fac acest lucru, nu simt nevoia de a apela la Creator, nu există nici un motiv pentru asta.

Astfel, ridicam o rugăciune pentru ajutor, MAN , pentru că vedem că Creatorul trebuie să fie la începutul tuturor acțiunilor noastre. Și doar ca să-L multumesc pe El, merg la fiecare misiune. In fiecare acțiune trebuie să ma văd pe mine efectuand aceasta misiune, iar pe oamenii pe care îi întâlnesc în calitate de reprezentanți ai Creatorului. Creatorul i-a trimis la mine pentru ca, prin contactul cu aceste persoane sa descopar pe Creator în practică, între noi, în legătura dintre vasele sparte.

În final, trebuie să ajungem la starea când ne vom anula ego-ul; acesta rămâne mai jos și ne conectam deasupra lui, dupa cum se spune : „Dragostea acoperă toate greșelile”.  Ajungem la iubirea pentru Creator, prin iubirea  pentru fiintele create. Una este Lumina, iar ceilalti sunt vasul. Astfel, vom avansa.

Se spune: „Cel care stă acasa nu este ca cel care sta in fata Regelui”. Dacă suntem gata să iesim din casa noastră și să stam în fața regelui, atunci iesim sa diseminam. Și atunci, în fiecare secundă avem posibilitatea de a contacta Creatorul și nevoia, necesitatea pentru acest contact, pentru că altfel nu putem face nici un efort.

Trebuie doar să înțelegem că slăbiciunea noastră este un înger special care ne ia puterea pentru a ne forța să apelam la Creator. Nu există nici o uitare; toate acestea sunt forțe speciale care lucreaza in mod special cu noi. Nimic nu este intamplator… Nu este nici un accident !

Din pregătirea pentru Lecția zilnica de Cabala 23/08/13

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cel mai rău lucru cu privire la starea fizică şi spirituală este frivolitatea. Anumite zâmbete, un gest sau un act de lipsă de respect şi asta-i tot. Totul în mine cade. Trebuie să ne temem de acest lucru, aduci un prejudiciu unui prieten, dar îţi faci ţie mult mai mult rău.

Trebuie să fii mereu într-o “bucurie serioasă”, din inimă. Chiar dacă starea ta este cea mai rea, dacă aspiraţia vine din inimă, aceasta va ajuta. În niciun fel nu ar trebui să arăţi nimic, doar dacă joci intenţionat pentru a încuraja un prieten. Acest lucru este esenţial pentru a menţine nivelul nostru şi a fi constant preocupat de creştere, din ce în ce mai mult, tot timpul. Nu uita lucrul cel mai important, pregătirea.

Îi sfătuiesc pe cei care au posibilitatea, să se conecteze la transmisia în direct a lecţiei de dimineaţă. Deşi eu spun că nu este nicio diferenţă atunci când o priveşti, este posibil să o priveşti mai târziu, dar dacă poţi, acesta este momentul potrivit. Are o importanţă psihologică pentru o persoană. Energia spirituală care  există în lume se găseşte aici.

Dar atunci când cineva simte că în acel moment nu este nevoie să se agaţe de această stare şi să se teamă că va trece, adică este într-o stare de relaxare, se ridică de la calculator, bea o cafea şi aşa mai departe, ea nu este lipită de ecran. Prin urmare, vă îndemn imperios, vă recomand, dacă este posibil, să urmăriţi cel puţin o parte din transmisia în direct a lecţiei şi nu rataţi conexiunea noastră şi unitatea de duminică seara.

Veţi vedea ce înseamnă pregătirea: suntem gata să ne pregătim pentru starea de corecţie finală, de adeziune a lumii întregi cu Lumina. Toate vieţile noastre, toată ascensiunea spirituală se numeşte “Pregătire” şi, prin urmare, trebuie să preceadă toate activităţile noastre. Înainte de curs, am nevoie de sfert de oră pentru a citi ceva. Trebuie să fac ceva cu mine. Am nevoie să aud ceva în direcţia cursului.

Citiţi Psalmii sau părţi din literatura noastră, ceva ce nu este conectat la nimic, ceva ce te face să faci o actualizare pe drum. Un violonist sau violoncelist îşi acordează instrumentul indiferent ce melodie va cânta mai târziu. Deci, noi trebuie, de asemenea, să ne reglăm “instrumentele” noastre apoi, în timpul lecţiei, vom interpreta.

Nu mă pot imagina venind la lecţie fără să mă pregătesc. Nu contează să ştiu ce voi spune. Credeţi-mă, mă aşez acum, privesc la subiectul cursului şi încep. Asta nu face nicio diferenţă pentru mine, dar eu trebuie să mă reglez înainte!

Înainte de lecţia de noapte, Rabash mergea pe stradă timp de o jumătate de oră. Mă ridic o jumătate de oră înainte de curs, chiar dacă trebuie să merg doar cincizeci de metri. Am nevoie să fac un duş cald, să mă trezesc, să citesc ceva din materialul său care nu-mi distrage atenţia de la lecţie, ci dimpotrivă, mă reglează în mod corect.

Uneori, se întâmplă că ai citit un anumit material şi apoi, îţi este dificil să te regrupezi şi să vii. Ajungi şi brusc, un subiect total diferit ţi-a fost pregătit. Este vorba de responsabilitate, în faţa mea există zeci de mii de studenţi din întreaga lume!

Astfel trebuie să se simtă fiecare din noi, deoarece lucrăm într-un kli comun. Nu sunt acordat la ceva anume. Mă ajustez la această conexiune pe care puteţi să mi-o daţi în orice moment, iar dacă nu se poate, atunci lecţia este inutilă.

Uneori, starea voastră, conexiunea voastră, mi se deschide astfel, că vorbesc liber şi cu uşurinţă şi asta nu depinde de numărul de persoane. De fapt, aceasta depinde de calitatea conexiunii. Uneori, voi reuşiţi apoi şi apare un minunat material. Prin urmare, este necesar să luăm în considerare toate acestea şi să fiţi copii buni.

Din Congresul St Petersburg, 13.07.2013, Lecţia 4, Ziua 2

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Într-unul din mesajele de pe blog aţi spus: După ce oamenii au atins o disperare completă asupra a tot ceea ce au încercat, putem să le spunem că avem o metodă care le va aduce sănătate, control, respect, bani şi aşa mai departe. Ei vor avea tot ceea ce au nevoie în această lume, o grădină a Edenului pe pământ, dar pentru asta au nevoie de conexiune.

Cum putem să le explicăm acest lucru dacă, în ciuda tuturor eforturilor noastre pentru a ne conecta, nu avem încă nimic?

Răspuns: O persoană nu poate, niciodată, să îndeplinească o acţiune spirituală dacă nu este “în disperare completă a propriilor acţiuni” şi nu strigă la Creator, când ea se află la ultimul nivel şi încă un pic mai mult, ea va cădea într-un abis. Numai atunci salvarea vine de la Creator. Altfel, ea nu are kli (vas) care să fie pregatit.

Cum putem ajunge la asta în această lume ? Dacă nu facem nimic, atunci Creatorul ne trimite lovituri, Lumina va străluci pe noi tot timpul şi ne vom simţi tot mai mult în opoziţie cu El, adică în stările care sunt cele mai rele. Este drumul suferinţei. În timp ce nu am atins încă stadiul final al morţii, nu putem devia de la asta. Dar putem atinge o stare de nevoie pentru a primi ajutorul Creatorului conştient, fără a ajunge la o stare de neputinţă. Cum putem realiza acest lucru conştient? Va fi atunci când sunt opus Luminii. Totul depinde de condiţiile în care se găseşte persoana. Să presupunem că sunt născut într-un sat sărac din Africa şi primesc o jumătate de ceaşcă de orez şi câteva grame de pâine pe zi. Brusc, un grup de la Organizaţia Naţiunilor Unite soseşte şi începe să distribuie un kilogram de pâine şi o sticlă de lapte pentru toată lumea, spunând că, în cazul în care copiii se vor purta bine, vor primi de mâncare. Şi oricine mănâncă, va vedea şi un film. Adică, o lume complet diferită le va fi revelată, condiţii complet diferite.

Pot să obţin condiţii ca acestea ? Când trăiam în Africa cu un kilogram de pâine pe zi mi se părea că sunt în grădina Edenului. Dar, dacă eram în ţările avansate, dacă ziua nu se termina la un restaurant cu prietenii, era o zi pierdută. Eram mai deprimat decât atunci când aveam numai un kilogram de pâine pe zi în satul african.

Adică, totul depinde de condiţiile în care se găseşte persoana. Deci, nu există niciun sens absolut al suferinţelor.

Eu sunt o persoană comună, de acord. Brusc, am câştigat un milion de dolari la loterie. Am verificat cifrele de zeci de ori, totul este în ordine, totul este conform a ceea ce este în ziar: “imi cresc aripi”. La sfârşitul săptămânii, au prezentat premiul, am mers pentru a-l primi şi mi-au spus că a fost o eroare în ziar. Ce pot să fac? Sunt disperat, dar este artificial, deoarece înainte nu aveam nimic. Disperarea a apărut ca urmare a gândului că am câştigat la loterie, dar mi-au spus că a fost vorba de o eroare.

Adică, ne putem aduce într-o astfel de situaţie artificial, atunci când sunt extrem de deprimat pentru că doresc cu ardoare Lumina Superioară şi nu o am. Cum pot face aceasta? Cu ajutorul mediului. Cu ajutorul prietenilor, mă pot grăbi atât de mult şi strig că vreau asta acum, imediat! Şi cu asta ating conştient că nu am nimic, doar “un pumn în faţă”. Depinde de noi să facem acest lucru pentru noi. Nu este uşor. Sigur, suntem un pic infantili când o facem, dar astfel, ajungem la o stare de disperare imensă a propriilor forţe şi voi cere Creatorului că aici, El trebuie să mă ajute! El nu are de ales, pentru că eu cer de la El!

Depinde de noi să dorim cu adevărat şi disperarea va veni. Şi atunci, totul va reuşi.

Din cursul zilnic de Cabala, 25.08.2013, Întrebări şi răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum putem să ne ajutăm prietenii în timpul unei căderi?

Răspuns: Nu este necesar să identifici în mod special pe cineva care este într-o cădere. În schimb, în cadrul grupului, trebuie să păstrezi o stare de bucurie, o stare de spirit bună, importanţa obiectivului şi angajamente comune, pentru a rămâne în conexiune şi garanţie reciprocă.

Dacă toate acestea sunt în grup, vom fi în măsură să schimbăm imediat aceste coborâri în urcări şi să atingem dezvăluirea. Singurul lucru care ne lipseşte este o conexiune mai puternică. Oamenii nu simt angajamentul lor reciproc. Toată lumea crede că acţionează pe cont propriu şi că are numai colegi de muncă, ca într-o uzină: el a venit, a muncit, a fost plătit conform muncii sale şi s-a întors acasă.

Transferăm atitudinea noastră cu privire la munca externă obişnuită spre munca spirituală. Noi nu realizăm că munca spirituală nu este decât în conexiune, prin contractare pentru a deveni un întreg, în garanţie reciprocă şi a deveni un om cu o singură inimă şi doar atunci vom fi plătiţi! De fapt, recompensa este de a crea un loc unde Creatorul ar putea fi revelat. Pentru aceasta, noi trebuie să-I aducem mulţumire şi să atingem adeziunea cu El, după voia Lui.

Nu acordăm suficientă atenţie acestui punct de unitate şi nu realizăm că acolo este toată munca şi recompensa. Acest sentiment ne lipseşte, este necesar să-l simţim, nu să ne amintim cuvinte, astfel încât inima mă împinge acolo tot timpul şi doresc să fie acolo.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.09.2013, Shamati # 33

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→