Până la corectarea finală în sine (Gmar Tikkun), întreaga noastră muncă spirituală este realizată în mediu, până ce acest mediu şi cu mine vom deveni un tot. Toate aceste niveluri sunt ca cercurile concentrice în jurul unui punct central.

De la cercul exterior, de la mine, egoist complet, intru întâi în primul cerc, în grup şi încep să mă deplasez în 125 de cercuri tot mai adânc. Cu cât mai mult sunt inclus în grup, cu atât mă apropii de Creator care se află în centrul lui. Punctul central este punctul aceste lumi, punctul central al lumii Infinitului. Totul revine la un punct, “punctul negru” de Malchut.

Toate stările pe care le studiem vorbesc despre modul în care suntem conectaţi, înconjuraţi în conexiune, devenind tot mai puternic calitativ şi cantitativ. În acest mod, nivelurile spirituale sunt măsurate. Este posibil să spunem că eu încep de la cel mai mare cerc şi apoi sunt în cercuri tot mai concentrate, centrate tot mai mult din punct de vedere al clarificării, conexiune şi unitate, însemnând calitativ.

Este posibil să spun asta, dacă pot să mă extind mai mult la oamenii din exterior, la educaţia integrală, deoarece Creatorul mi-a dat AHP pentru a munci, care îmi este necesar pentru a avansa. Eu fac contrariul, voi pleca din punctul central spre cercurile tot mai largi. Este posibil să spun, de asemenea: prin urmare, ies spre cercurile tot mai largi, spre mase, cu alte cuvinte mă transform într-o “creştere cantitativă”, în acelaşi timp cu munca cu această mare cantitate, mă adun cu emoţiile şi cunoştinţele mele tot mai mult spre centru, însemnând mai calitativ, tot mai aproape de un tot unic.

În acelaşi timp este posibil să spun că în acest loc am crescut şi am devenit tot mai mult precum Creatorul. Acolo, în punctul central, eu găsesc Creatorul şi devin ca El, începând dintr-un punct şi crescând tot mai mult.

Este posibil să exprim acest proces sub diferite forme, în esenţă nu este altă muncă, nu există alte realizări şi mijloace în afara mediului. Mediul este grupul, Rav, cărţile şi Creatorul care este ascuns în ele şi devine obiectivul nostru final. Altfel, nu ne putem orienta spre El.

Nu putem să ne întoarcem spre Creator dacă nu-I permitem să se stabilizeze în centrul conexiunii grupului. Tot restul va fi greşit. În plus, munca cu publicul extern mai larg este imperativă.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Zohar

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Singura noastră problemă este stabilirea unei conexiuni potrivite. Pentru moment, nu suntem conectaţi deloc, dar când conexiunea  devine mai puternică şi mai precisă, vom avea nevoie să ştim cum să o realizăm.

Să presupunem că am milioane de şiruri de caractere de alăturat şi tu dispui de milioane de şiruri de alăturat şi trebuie să ştim cum să le unim corect, care şir se conectează la altul, în ce frecvenţă şi când, în ce ordine şi secvenţă.

 Esenţial este a se simţi importanţa obiectivului. Garanţia reciprocă este  sentimentul interior care ar trebui realizat, ce determină starea interioară a noii realităţi. Nu este doar un punct de conexiune între noi, se lărgeşte apoi şi devine un punct al noii realităţi. De aceea, avem nevoie de sentimentul importanţei care ne dă atât de mult şi care susţine şi favorizează punctul garanţiei reciproce, care devine mai târziu garanţia reciprocă între mine, care include întreaga lume şi Creator.

Este importanţa obiectivului, importanţa grupului şi importanţa prietenului. Trebuie să precizez constant lucrurile, să ştiu ce am nevoie în scopul de a creşte ideea de garanţie reciprocă la un moment dat: ce este redundant, adică ce nu am nevoie.

Importanţa muncii trebuie să fie mare şi noi trebuie să o evocăm în fiecare prieten.

În cele din urmă, ne întoarcem spre măreţia grupului care trebuie să impresioneze pe toată lumea într-un mod diferit, aprinzând gelozia, pasiunea, o dorinţă de respect, de control, cu alte cuvinte, folosind toate mijloacele pentru a ne încuraja şi a ne agita. Astfel, toată lumea ar trebui să muncească asupra tuturor. Garanţia reciprocă începe atunci când văd că este responsabilitatea mea ca prietenul meu să fie într-o stare de spirit bună fiind printre noi şi apoi, această garanţie reciprocă se dezvoltă tot mai mult.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Lecţie privind pregătirea pentru congres

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este imposibil să verificăm şi să judecăm stările noastre în funcţie de sentimentele noastre. O femeie însărcinată uneori nu se simte bine, dar vrea ea să avorteze? Dimpotrivă, ea vrea să continue! Scopul este de a fi mamă, să aibă un copil şi să ţină copilul în braţele sale şi asta compensează şi justifică durerea şi disconfortul pe care le simte.

Corpul suferă, întreaga perioadă a sarcinii şi a naşterii nu este uşoară şi poate să fie tragică, periculoasă şi critică. Dacă un extraterestru, care nu ştie nimic despre viaţa noastră, ar vedea asta, ar fi şocat de tortura în care se află biata femeie, dar suntem fericiţi şi încântaţi de întregul proces al sarcinii şi naşterii unui copil.

Noi avansăm spre naşterea unui nou nivel, deci ce ne lipseşte pentru a fi fericiţi în fiecare stare? Ar trebui să vedem “Tu pregăteşti în faţa mea o masă, în prezenţa duşmanilor mei”, aşa cum este spus în Psalm 23:”duşmanii mei”, care sunt în mine deci, ei vor vedea.

Nu vreau să-i liniştesc prin asta şi invers, mai degrabă să-i tachinez şi să laud obiectivul. Dacă nu puteţi resimţi mai multe impresii decât cele pe care le-aţi simţit ieri, asta înseamnă că nu aveţi susţinerea grupului. Întregului grup îi lipseşte forţa unităţii, pentru a permite fiecăruia şi tuturor să supravieţuiască stării actuale.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 31.12.2013, Subiectul lecţiei: Pregătire pentru Congres

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Trebuie să vorbim despre măreția scopului în grup, despre dorința noastră de a ne ridica deasupra naturii noastre, în care nu mai putem rămâne, și despre nevoia de a ajunge la conexiune între noi. Avem destule probleme. Dacă vrem să ne îmbunătățim viețile în lumea aceasta, trebuie să atragem forțe pozitive, o atitudine pozitivă în ceea ce privește conexiunea noastră.

Mă întorc către toți prietenii astfel încât împreună vom discuta cum putem ajunge la această conexiune. Trebuie să facem tot ce putem pentru a ne imagina conexiunea bună care exista înaintea ruperii vaselor, atunci când era un singur suflet, un vas, un gând și un sentiment pentru toți, astfel încât fiecare îi va simți pe ceilalți ca și cum aparținem unui singur corp și suntem în el, ceea ce se numește ca un singur om într-o singură inimă.

Fiecare, chiar dacă se simte pe sine, îi va percepe pe ceilalți ca celule într-un organ, și că fiecare celulă le dă celorlalte și le dăruiește astfel încât întregul corp va funcționa corect. Dacă înțelegem că aceasta trebuie să fie înclinația noastră pentru a ajunge la  o stare în care Creatorul este revelat, Evlavia, Forța superioară, spiritualitatea, atunci toate mijloacele sunt în mâinile noastre. Creatorul ne pune mâinile pe soartă și spune Accept-o drept bine.

Întreaga lume ne sprijină în această muncă în așa măsură încât viața devine grea și fără sens. Totuși, pe de altă parte, există un drum nou iluminat care se deschide înaintea noastră și o oportunitate încântătoare și specială. Astfel, construim o arcă în care ne putem salva pe noi înșine și poate întreaga lume de la potopul care se apropie și care se mărește din ce în ce mai mult. Între timp, acest potop doar ne sperie și ne amenință de la distanță, dar este simțit deja în unele locuri, împrăștiind haos și neputință.

La prima noastră întâlnire cu un grup sau cu publicul, trebuie să explicăm că spiritualitatea este bazată în totalitate pe forța garanției reciproce. Este important ca mai întâi să ne simțim departe unul de celălalt, opus unul altuia, să simțim ură și respingere. Este intenționat că suntem cu toții la poalele Muntelui Sinai într-o stare de ură reciprocă, asemenea studenților lui Rabbi Simon.

Dar este o stare bună, din moment ce prin depășirea ei, putem dobîndi atributele Dumnezeiești. Ca ființe create, putem simți doar o stare de avantajul Luminii din întuneric. Dacă avem aceste două discernăminte, atunci în contrastul dintre ele putem să ne vedem și să ne simțim unul pe altul. Nu putem vedea numai Lumină sau numai întuneric. Dar putem vedea Lumina în contrast cu întunericul sau întunericul în contrast cu Lumina. De aceea, Creatorul a aranjat această stare pentru noi, astfel încât noi vom fi în stare sa ajungem la, să simțim, să înțelegem și să dobândim Evlavia.

Acesta este scopul primei noastre adunări. Aici începe grupul. Dacă vrem să pornim pe calea spirituală, trebuie să știm că începe de la îndeplinirea primei condiții: ajungerea la garanție reciprocă. Aceasta este divizată în câteva stadii: mai întâi, trebuie să înțelegem și să acceptăm lucruri și apoi să începem să o împlinim treptat până când ajungem la garanție reciprocă. Aceasta este de fapt prima fază.

Din Pregătire pentru Lecția Zilnică de Cabala, 30.12.2013

Filed under: Diseminare, Garantia reciproca, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Se spune că “încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”. Încrederea se referă la Lumina Reflectată, Lumina de Hassadim, o stare a unui drept care nu are nici chiar o cămaşă, dar nu are nevoie, deoarece are o astfel de Lumină puternică a încrederii.

Noi nu înţelegem asta, deoarece lumea noastră există prin forţa de primire. Creatorul este forţa de dăruire, lumea spirituală, care este starea noastră spirituală în acord cu Creatorul, adică noi, cu forţa noastră de primire dobândim forţa Creatorului de dăruire şi ajungem să integrăm aceste două forţe în noi.

Lumea spirituală, ceea ce înseamnă starea noastră spirituală, este stabilită atunci când echilibrăm aceste două forţe. Noi nu înţelegem ce este forţa dăruirii. Reprezintă o inimă şi o minte într-un mod cu totul diferit. Nu este numai o stare opusă pe care putem, cumva, să o imaginăm ca fiind contrară stării noastre. Este imposibil de imaginat, deoarece nu este nimic în noi care aparţine dăruirii, a dărui. Tot ceea ce noi considerăm ca dăruire nu este dăruire deloc.

Prin urmare, este spus:” Gustaţi şi vedeţi că Domnul este bun “. Dobândirea celui de-al doilea nivel este numită naştere, răscumpărare, deoarece este scris: “Am văzut o lume opusă”. Forţa de dăruire este atinsă de Sus. Doar când Lumina care Reformează vine, simţim şi înţelegem ce este, începând să muncim cu ea într-o anumită măsură.

Prima impresie a Luminii care Reformează este un anumit sentiment de libertate, a fi independent de dorinţa de primire, de voinţa de a mă umple, de a-mi face griji cu privire la mine, sentimentul constant al vasului meu, al lipsei, a căuta altceva care să mă împlinească. De îndată ce simţim primul sentiment de libertate, avem, de asemenea, un sentiment de încredere. Ne oprim să examinăm şi să controlăm vasul nostru, cât este de plin şi în ce măsură are nevoie de o umplere şi a măsura totul în raport cu mine.

Ne oprim să întrebăm: Ce am eu? Şi începem să întrebăm: Ce pot să fac? Sau, cel puţin să încercăm să o facem. Noi primim Lumina care Reformează care ne ridică şi ne  trimite la un nivel la care devenim independenţi de dorinţa noastră de primire. Asta înseamnă că, am dobândit încredere. Cu cât mai mult ne putem restrânge, cu atât mai sus ridicăm Lumina Reflectată, dorind să stabilim dăruirea prin noi înşine, cu atât mai mult vom dobândi forţa încrederii şi Lumina de Hassadim în care putem revela Creatorul.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Atunci când avansăm în munca noastră, întâi trebuie să acceptăm că nu există rău fără bine şi că nu există bine fără rău. Trebuie să ajungem la starea finală în care tot răul este revelat şi faţă de el, tot binele, unul susţinându-l pe celălalt ca “avantajul luminii asupra întunericului”. Cu cât este mai mare întunericul, cu atât mai mult avem şansa să descoperim în contrast o lumină mai mare.

Aşa este dispusă creaţie, deoarece noi găsim în ea două forţe, două părţi, două atribute, care sunt în esenţă Creatorul şi creatura. Deci, dacă dorim să avansăm, trebuie să ştim în avans că putem să o facem numai prin creşterea forţei negative şi în contrast a forţei pozitive. Dar întâi se dezvoltă forţa negativă, cum este spus: “Şi a fost o seară şi a fost o dimineaţă, o zi.” Apoi, ele continuă să apară una după alta, forţa negativă şi forţa pozitivă, negativă şi pozitivă.

Rolul nostru este de a găsi locul liniei de mijloc în care putem exista şi determina stările noastre echilibrate. Acest echilibru nu este posibil decât dacă ne unim şi ne conectăm. Apoi, fiecare adaugă propria sa stare la toată lumea şi aşa aducem pe toată lumea la o stare de echilibru. Dacă examinăm punctul de echilibru, vom descoperi HaVaYaH care este directă şi opusă, cele zece Sefirot ale Luminii Directe şi cele zece Sefirot ale Luminii Reflectate, care este o întreagă structură spirituală, numită Partzuf. Este structura care realizează o stare de echilibru.

Este un principiu elementar, două forţe opuse care realizează o stare de echilibru şi astfel fixează întreaga realitate.

Din pregătirea Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Toate schimbările apar în dorinţa de a primi, în timp ce Lumina Superioară este în repaus absolut. În acelaşi timp, ştim că totul vine de Sus şi că nu este nimeni în afară de El, de Creator, şi că El singur decide şi acţionează. Atunci cum se poate ca odată să spunem că totul este determinat de Lumină şi altădată să spunem că totul depinde de vas, de eforturile noastre, de dorinţă, de munca noastră?

Putem vedea asta în două feluri: din perspectiva Luminii sau din perspectiva dorinţei. Dar este clar că toate atributele şi programul care sunt părţi ale Luminii, operează într-o manieră ascunsă asupra dorinţei şi o activează. Asta se numeşte „forţa operatorului asupra celui operat”.

Putem estima Lumina care operează asupra dorinţei, funcţie de acţiunea ei asupra dorinţei. Asta înseamnă că toate revelaţiile noastre încep de la vas, de la dorinţă. Nu descopăr Creatorul care operează asupra mea ci descopăr fenomenul în vasele mele, fenomen prin care ghicesc că El operează înăuntrul meu.

Lumina este întotdeauna acolo, iar eu descopăr numai influenţa Ei. Atunci, se pare că dorinţele mele sunt pline şi că încep să lumineze ca nişte scântei de Lumină, dar ele doar revelează Lumina care este deja în ele. Aşadar este mai bine să privim vasele din altă parte, deoarece ne ajută să ne concentrăm în mod corect la muncă şi să nu aşteptăm ca ceva să vină de Sus de la Lumină.

Lumina Superioară nu îşi încetează niciun moment iluminarea asupra celor de jos. Asta înseamnă că influenţa ei nu se schimbă, pentru că este bună şi benevolentă cu toată lumea. Forţa nu se schimbă, doar vasele o fac, sub influenţa acestei forţe. Trebuie să o spun pentru că mă obligă să am grijă de vasele mele, să mă gândesc la conexiunea cu prietenii şi să absorb deficienţe spirituale suplimentare de la ei.

Mulţumită acestei deficienţe suplimentare pe care o primesc de la conexiune, printr-o mai mare importanţa a scopului, eu cer Lumina! Nu îi cer să mă ilumineze mai mult ci să îmi deschidă dorinţa, iar apoi Lumina mă poate influenţa mai mult.

Dorinţa se deschide iar Lumina rămâne la fel. Aceasta este o diferenţă semnificativă de abordare. Doar ne rugăm şi cerem milă sau ştim că totul depinde de munca noastră? Dorinţa noastră este rezultatul muncii noastre şi a conexiunii dintre noi. Aşa se pare că operăm cu Lumina dar, de fapt, noi doar deschidem un canal în dorinţa noastră de primire, canal în care se poate revela Lumina.

Dacă vorbesc din perspectiva vaselor, mă oblig să îmi fac în permanentă griji legate de ele. Nu aştept ca Lumina să se schimbe şi nu vărs o lacrimă atunci când nu operează asupra mea şi nu mă umple, şi nu o blamez pentru ce mi-a făcut mie şi întregii lumi în trecut. Asta înseamnă că nu văd Lumina ca responsabilă pentru tot, aşa cum o văd de regulă oamenii când fac o greşeală. De fapt, nimic nu depinde de Lumină pentru că „El a dat o lege care nu se poate încălcă.” A dat totul omului, ca un sceptru, astfel încât el să fie rege şi să conducă. Aşadar totul depinde numai de mine şi nu mai este nimeni pe care să contez.

De aceea, trebuie să ieşim să disemină şi să sprijinim grupul şi să nu fim materialiştii şi misticii care se sprijină pe o anumită forţă superioară ascunsă. Aceasta este mare diferenţă dintre diferite religii şi Cabala, adică dintre credinţe şi ştiinţă. În Cabala, toate instrumentele sunt în mâinile noastre, deoarece ştim că dorinţa noastră determină totul şi Creatorul nu decide nimic; El ne dă de fapt control total.

Atunci de ce spun Cabaliştii că totul depinde de Creator? Dacă descoperim că totul depinde de noi, vom descoperi că totul depinde într-adevăr de El, conform muncii pe care o facem. De aceea, este spus: „Am depus efort şi am descoperit, crede!” Dar asta este de fapt ceva pe care lumea nu este pregătită să o accepte. Numai prin eforturile noastre nu putem obţine nimic şi altfel putem să stăm în rugăciune pentru totdeauna. În acelaşi timp, spunem: „Dacă ar putea cineva să se roage toată ziua.” Asta înseamnă că ar trebui să atingem în rugăciunea noastră o deficienţă care să fie constant reînnoită, mulţumită muncii noastre asupra conexiunii dintre noi. Acesta este mărul discordiei care distinge înţelepciunea Cabla de toate celelalte credinţe.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 12/19/13, Talmud Eser Sefirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pot eu să mă rog pentru mine dacă vreau, cu adevărat, să progresez în spiritualitate? Desigur că nu. Cum pot să fiu sigur că cer putere, o schimbare a stării de spirit, o schimbare a stării reale, astfel că va fi spre dăruire, pentru Creator?

Doar cerând pentru grup pot să fiu sigur şi să mă verific, ca în cuvintele unui cântec: “Pentru fraţii şi prietenii mei, voi vorbi despre pace”. Asta înseamnă că eu cer pentru grup, pentru prieteni şi pentru că sper să ajungem la cererea corectă şi pentru plăcerea Creatorului. Este ordinea corectă: de la iubirea pentru fiinţele create, la iubirea pentru Creator. Graţie iubirii pentru fiinţele create, pot să văd şi să fiu sigur că mă orientez corect şi că nu sunt dezorientat, nici nu mă mint. Astfel, prin iubirea de fiinţe create, trebuie să mă concentrez pe iubirea de Creator. Este imposibil să ajung la Creator fără trecerea prin iubirea de fiinţe create. De aceea a avut loc spargerea şi a fost creată lumea noastră spartă.

Altfel, nu am putea niciodată să dăruim Creatorului, deoarece El ne este ascuns. Dacă El ar fi revelat, am alerga la El ca un hoţ care aleargă în faţa mulţimii strigând “Hoţul”” Eu aspir la El ca o sursă de plăcere şi nu aş vrea să mă conectez la El, decât pentru propriul meu interes. Dar, pentru că El este ascuns, nu am unde să merg şi nici măcar nu ştiu cine este Creatorul.

Este motivul spargerii vaselor şi, din întreaga lume spartă, mi s-a dat o mică parte numită grup. Dacă practic în mod corect în grup, încercând să mă conectez la el ca la Creator, atunci, pot să mă verific mereu şi să fac ce trebuie făcut. În final, ating stadiul de a pune în practică: scopul înţelepciunii Cabala şi adăugarea ei practică, care este educaţia integrală.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 23.12.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Sufletul este singurul şi unicul vas (Kli) în care ne simţim ca un tot unic. În lumea spirituală, nimeni nu se simte separat deoarece noi toţi resimţim unitatea, simţim rezultatul sumei conexiunilor.

În acesta, noi ne pierdem în mod individual, fiecare din noi se găseşte exact în unitatea totală şi este un sentiment indescriptibil. Nu trebuie să vă temeţi că vă pierdeţi, deoarece aici noi dobândim o existenţă eternă şi perfectă şi nu o existenţă mizerabilă egoistă, temporală şi pierdută.

Mai mult, din lumea eternă, glorioasă şi infinită, vom vedea coconul nostru şi pe cei care există încă, în interior, ca într-un vis, tinzând ca orbii să exploateze pe toată lumea în propriul detriment şi fără a înţelege asta. Fiecare vrea să tragă pătura pe sine şi crede că prin asta va obţine ceva bun dar, la finalul încercărilor, nu va câştiga decât suferinţă.

Deci, cum este posibil să ieşim din acest cocon? O facem numai prin intermediul grupului. În ce măsură este posibil să începem a face ceva? Pentru asta, ne este dată o stare foarte interesantă, existenţa în corp. Prin urmare, sentimentul nostru interior poate fi o dată în cocon, în corpul nostru egoist şi în exteriorul coconului, în exteriorul corpului nostru, într-o stare altruistă.

Oamenii care există deja, cu sentimente în afara coconului egoist, pot încă să trăiască fizic în lumea noastră, deoarece corpul nostru nu are nici o legătură cu lumea spirituală. Este vorba, pur şi simplu, de o entitate fiziologică, o componentă imaginară care ne este desenată ca existentă dar, în esenţă, această entitate este total imaginară şi nu există. Fizicienii au vorbit, de asemenea, despre asta şi nu doar cabaliştii, ştiinţa se apropie treptat de acest lucru.

Cu alte cuvinte, cabaliştii pot exista simultan în lumea superioară, într-o formă spirituală şi în lumea materială, în corpul fizic, aducând imaginea materială care apare în lumea noastră, ca să ne lase impresiile lor, pentru a învăţa senzaţiile lor, percepţiile şi experienţa pe care ei au primit-o ieşind din lumea noastră spre lumea superioară. Ei ne spun cum au muncit într-un grup, împreună cu el, au învăţat principiile fundamentale ale stărilor grupului şi, cu ajutorul lui, treptat, au trecut în lumea superioară.

Trebuie să folosim sfaturile lor, recomandările lor şi instrucţiunile de urmat, aşa cum urmăm ghiziii care arată calea. Deci, noi îi numim revoluţionari, pionieri şi îi urmăm. Dacă ei nu aveau asta, nu am fi ştiut cum să organizăm un grup, într-o formă precisă, în lumea noastră. Dar, chiar dacă grupul este organizat în forma corectă, nu este întotdeauna suficient.

În plus, trebuie să fim implicaţi în studiul lumii superioare şi a legilor cooperării reciproce de iubire şi de dăruire care există, cu dăruire deasupra primirii, cu depăşirea constantă a înclinaţiei noastre rele. Pe de altă parte, trebuie, de asemenea să fim implicaţi în diseminarea externă astfel ca, celelalte părţi ale sufletului unic colectiv, să ne urmeze, până ce vom realiza adeziunea completă, ne vom uni, ne vom conecta, până ce vom atinge o astfel de stare, care va fi similară Creatorului, în toate caracteristicile.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 4

Filed under: Diseminare, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cabaliştii care au lăsat scrieri, cărţi, manuale ne învaţă câteva reguli generale privind modul corect, pentru oameni, de a se conecta la un grup cabalistic.

Prima condiţie este anularea. Noi trebuie să ne anulăm şi să arătăm acest lucru celorlalţi, ca şi cum am proclama: Eu sunt pregătit să fac un zero complet din mine. Faceţi ce vreţi din mine. În nici un caz nu vreau să vă comand, să fiu lider, să fac presiune asupra cuiva. Vreau să fiu un zero complet în grup şi sunt pregătit să fac tot ce este necesar în interesul vostru.

A doua condiţie este măreţia obiectivului. Avansarea noastră depinde de măreţia obiectivului în ochii noştri, de importanţa caracteristicii de dăruire, iubire şi unitate dintre noi. Acesta trebuie să fie lucrul cel mai important pentru mine şi trebuie să arăt tuturor. Trebuie să vorbesc despre asta, chiar dacă nu este atât de important pentru mine personal, deoarece prietenii, în schimb, mă vor stimula şi mă vor impresiona. Obligaţia noastră este de a ridica grupul, deoarece are un obiectiv nobil. Trebuie să vorbesc asta cu prietenii, tot timpul să ridic importanţa, căci grupul este totul. Acest lucru mă va ajuta să mă anulez.

A treia condiţie este a dărui prietenilor. Trebuie să încerc să le dau cadouri. Prin cuvântul “cadou” vreau să spun a dărui prietenilor. Merg la bucătărie şi spăl vasele, şterg, fac ceva pentru ei. Încerc să-i servesc, aşa cum un adult serveşte un copil, îi servesc în toate modurile posibile, pentru a dărui, a adăuga la fiecare situaţie în grup. Pe de altă parte, trebuie să mă simt mic, dorind să beneficiez de influenţă, educaţie şi dăruire.

Adică, pe de o parte, eu sunt mare, acord prietenilor tot timpul, înalţ scopul în ochii lor şi îmi pasă de ei. Pe de altă parte, eu sunt mic, pregătit să primesc totul de la ei, care nu poate decât să mă umple. O dublă relaţie în ceea ce priveşte grupul este foarte importantă. Mai mare diferenţa între aceste două relaţii polare: eu sunt jos – grupul e sus şi eu sunt sus – grupul e jos, mai mult mă apropii de obiectiv. De asemenea, trebuie să includem anumite probleme particulare pe care trebuie să le ridicăm pentru a le rezolva.

Totul se întâmplă pentru ca să îmi fac griji mereu, pentru prietenii mei, ca ei să fie bine, să fie fericiţi, pentru a avea o încredere totală în realizarea obiectivului şi ei rămân cu multă energie prin conexiunea dintre noi. Şi, această energie trebuie să fie pompată prin grup, astfel ca noi să “coacem” totul în ea, în cel mai bun sens. Ea ne va încălzi şi ne va arunca astfel încât, vom scutura tot ego-ul din noi şi vom acumula o forţă complet diferită, puterea iubirii şi dăruirii. De aceasta avem nevoie.

Din Congresul virtual de la Moscova, “Unitate fără frontiere”, a doua zi, 14.12.2013, Lecţia 4

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→