Este clar că o persoană nu poate face nimic pentru Creator. Ea acţionează de teama pedepsei sau cu speranţa unei recompense, dar mereu pentru propriul interes. Din momentul în care lucrurile îi merg bine, uită imediat de Creator. Vedem că o persoană se întoarce de obicei spre Creator, atunci când se simte rău şi când nu poate gestiona ceva. În momentul în care vede că se poate descurca fără Creator, ea Îl părăseşte imediat. Totuşi, noi efectuăm acţiuni prin care dorim să ne apropiem de Creator şi dorim, de asemenea, să corectăm intenţia noastră, sau cel puţin să facem un efort în acest sens.

Există oameni care consideră că au deja intenţia în scopul de a dărui şi se conectează cu Creatorul prin meditaţie. De fapt, este imposibil să funcţioneze intenţia în scopul de a dărui sau măcar să atingi intenţia de a dărui, dacă nu efectuezi nici o acţiune. O intenţie fără o acţiune este numită “demon” un spirit care nu este real.

Totuşi, dacă operăm cu dorinţa de a schimba intenţia noastră şi de a stabili prima parte corectată a sufletului nostru, se va întâmpla. De aceea suntem azi aici, în lumea acţiunilor. Trebuie numai să efectuăm acţiunea corectă, corectitudinea este evidentă şi intenţiile sunt corectate în măsura în care toată lumea vrea să le corecteze. Lucrul principal este să nu stăm cu mâinile în sân.

 Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Lumina s-a extins din lumea Infinitului după mai multe restricţii şi a atins punctul central al tuturor lumilor, în care toată sfinţenia, adică forţa dăruirii, se termină. În acest mod, această lume materială apare, ca amprenta celor 10 Sefirot ale lumii spirituale. Putem face acţiuni materiale în această lume materială în care trăim. Stă în puterea noastră şi este spus: “faceţi tot ceea ce stă în puterea voastră!” Şi intenţia vine numai ca urmare a Luminii care Reformează.

Prin urmare, dacă dorim să atingem corecţia, trebuie să efectuăm acţiunile indicate de cabalişti, adică să încercăm să ne iubim unul pe celălalt, baza tuturor corecţiilor. Tot ceea ce facem pentru a ajunge la această regulă fundamentală înseamnă acţiuni corecte dacă sunt în forma corectă. Este imposibil să reproşăm formei, deoarece am încercat să ne unim, să ne anulăm în faţa prietenilor şi să simţim dorinţa fiecăruia.

Cu alte cuvinte, am acţionat corect, nu am avut doar intenţia corectă! Şi, în măsura în care dorim să schimbăm intenţiile noastre în aceste acţiuni, Lumina Înconjurătoare care Reformează acţionează asupra noastră. Lumina aşteaptă să ne atingă şi să corecteze intenţia noastră în dăruire.

Prin urmare, o persoană vine în starea de Lishma, dăruire spirituală, doar după o perioadă de pregătire în care aceasta acţionează în Lo Lishma. Cu alte cuvinte, intenţiile sale sunt mereu egoiste, dar ea efectuează toate aceste acţiuni posibile, de la o dorinţă de a realiza o adevărată intenţie de dăruire.

Deci, trebuie să tratăm acţiunile noastre foarte serios – să organizaţi diverse evenimente, conferinţe, dezbateri, mese rotunde, să întâlniţi publicul cu fiecare ocazie pentru a efectua toate acţiunile care facilitează diseminarea şi unitatea. Prin asta, atragem o puternică Lumină care Reformează, care ne face să progresăm rapid.

Prin urmare, avetizez din nou şi din nou oamenii care au posibilitatea de a participa la diseminare către publicul larg şi care nu fac asta. Ei nu-şi permit să efectueze acţiuni care ar putea să-i facă să avanseze spre sfinţenie, în lumea spirituală, chiar dacă acestea nu au încă intenţia corectă. Este un păcat să ratăm această oportunitate excepţională!

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 08.10.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Prin ce trebuie să treacă o persoană pentru ca să-şi dorească să intre în lumea spirituală?

Răspuns: Este foarte simplu, ea trebuie să simtă o mare tristeţe spirituală, deoarece este în exil în Egipt. Nu din întâmplare Avraam a cerut Creatorului: “Cum voi şti că-l voi moşteni?”  Cu alte cuvinte,  cum vom primi o dorinţă spirituală? La urma urmei, “pământul” înseamnă dorinţa şi “pământul Israel”, referitor la ceea ce Avraam cerea, este o dorinţă spirituală, care este în totalitate  în intenţia de a dărui.

Deci, cum putem avansa spre ea? Nu am nici o dorinţă pentru ea, nici mijloace interne, nici externe. Răspunsul Creatorului la această problemă este: Mergi şi caută oameni ca tine. Începeţi să vă conectaţi, faceţi eforturi, învăţaţi cum să trăiţi împreună, într-un singur cort. Şi când veţi fi, cu adevărat, conectaţi, atunci veţi simţi că legătura dintre voi este motivul pentru toate necazurile voastre.

Dar nu abandonaţi, continuaţi să vă conectaţi şi mai mult. Veţi simţi că este teribil, că este Egiptul, unde ego-ul, adică Faraonul, domină conexiunea voastră. Veţi petrece şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete. La început totul va fi bine, dar apoi, iubirea de voi înşivă vă va apuca de gât şi vă va strânge, nu veţi fi în măsură să continuaţi, nici în interior, nici în exterior. Vă veţi simţi sufocaţi şi vă veţi apuca de gât: “Patru sute de ani! Cum ne menţinem în această stare?”

Deci, am pregătit ego-ul pentru voi, astfel încât vă va forţa să ieşiţi din Egipt. Dacă veţi face ce este mai bine pentru a vă conecta mai puternic, vă voi ajuta, cu siguranţă.

Încercând să vă conectaţi, aşa veţi putea profunzimea interioară a ego-ului vostru,  în aşa măsură încât „copiii lui Israel strigă din cauza muncii”, datorită faptului că nu puteţi să vă conectaţi. Cu cât veţi încerca mai mult, cu atât veţi avea probleme interne şi externe. Nu veţi fi în măsură să le suportaţi până când strigaţi pentru un singur lucru: să ieşiţi, să părăsiţi natura voastră. „Mai bine moartea decât o astfel de viaţă”.

Atunci când doriţi o nouă viaţă, care este în totală opoziţie cu natura voastră, atunci o descoperiţi şi nu înainte. Deoarece vasul vostru, dorinţa voastră, trebuie să fie întreagă. Indiciul pentru asta este atunci când sunteţi gata „să săriţi în mare”.

În plus, veţi fi gata pentru garanţia reciprocă, ceea ce este chiar mai rău pentru ego. Garanţia reciprocă înseamnă să daţi sufletul vostru altora. Moartea este închiderea contului, în timp ce garanţia reciprocă înseamnă că mă vând la toată lumea în sentimentele mele şi mintea mea, tuturor celor pe care nu-i pot îndura.

Astfel, vom scăpa din Egipt, căci descoperim cât de mult ne urâm. Această descoperire maximă a răului nu ne lasă altă alegere. Avraam a înţeles toate acestea din marea lui experienţă. A înţeles răspunsul Creatorului, “ştiu că tu vei fi o sămânţă străină într-o ţară care nu este a ta”, adică noi trebuie să simţim exilul. Nu credeţi că trecerea spre spiritualitate este imediată. Nu, trebuie să fiţi echipaţi cu o dorinţă foarte puternică, astfel că această dorinţă vă va deschide poarta de răscumpărare.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.02.2013, “moştenirea pământului”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De la cine primesc o dorinţă mai mare: de la grup sau de la public?

Răspuns: Sunt două forme diferite de dorinţă. Primesc necesitatea unităţii şi coeziune de la grup şi de la mase, necesitatea Cratorului. Da, exact pentru Creator.

La urma urmei, eu nu am nevoie de El şi nici prietenii mei. Punctul din inimă ne orientează doar în direcţia Lui, dar nu ne dă un veritabil impuls, nu creşte “carnea” dorinţei, nu constituie un vas gol flămând.

În unirea cu prietenii, noi nu cerem Creatorului. Nimic nu ne presează, nici nu ne îndeamnă să o facem. Cât de mult ne pot impulsiona dorinţele noastre? Un pic mai mult şi mai mult, dar este o presiune artificială. Fiecare este un tip grozav, toată lumea are dreptate, nu există nicio dorinţă între noi care ne va obliga să acţionăm fără ieşire.

Când va acţiona? Când ne vor cere oamenii să răspundem nevoilor lor, oricare ar fi. Ne vom regăsi sub presiune, nevoia creşte, de a avea grijă de ei şi de a-i ajuta şi acolo avem nevoie, cu adevărat, de Creator.  O nevoie esenţială irezistibilă nu va veni la fiinţele create decât sub presiune. De aceea, nu avem posibilitatea de a avansa spre Creator dacă nu ieşim spre lume şi nu ne vom preocupa de mase.

Chiar necesitatea de a ne uni în grup nu se va înregistra fără presiune exterioară. De fapt, de ce avem nevoie să ne unim? Cel care nu vrea nimic pentru sine se simte bine într-o colibă în pădure fără facilităţi. Vasele dăruirii nu simt nevoia de unitate. Punctele lor din inimă nu caută asta de la sine.

Dar, ce vor aduce la Creator? Ce fel de vase de recepţie sunt capabile să conducă la o corecţie? Se pare că, de fapt, noi nu avem nimic. Pe de altă parte, unitatea maselor are un enorm potenţial de vase care nu s-au manifestat încă, atât material, cât şi spiritual.

De aceea, conexiunea în grup şi preocuparea pentru public nu sunt posibile decât sub presiune externă. Faraonul ajută copiii lui Israel să scape din Egipt. Armata îi urmăreşte, “îi ameninţă”, obligându-i să traverseze Marea Roşie, apoi să stea la Muntele Sinai. Ei nu sunt de acord, dar după ruperea primelor table, ei primesc Tora şi procesul continuă.

Nu putem acţiona fără presiune din exterior, avem nevoie de ea. Da, unindu-ne, putem neutraliza un pic această presiune, dar nu complet.

Întrebare: Fiecare prieten are nevoie să se conecteze la dorinţele exterioare sau este suficient dacă grupul mondial, ca un întreg, se implică în toate acestea?

Răspuns: Ambele. Atât munca individuală, cât şi generală sunt necesare aici, în diferite forme. Mai întâi, trebuie să ne unim în interior, pentru a înţelege cum să ajungem la publicul exterior şi apoi să ne integrăm cu el, pentru a resimţi nevoia unităţii interioare. Apoi, trebuie să cerem revelarea Creatorului între noi, pentru a-I aduce Lui mulţumire, transferând satisfacţia la Kli-ul extern.

Astfel, vom fi un releu, un “canal de transmisie”, o tranziţie şi realizăm destinul nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Principala dificultate pe drum este că noi nu simţim nici o lipsă pentru scopul creaţiei. Lipsa noastră este ceva opus, deoarece eu, în mod natural, gândesc numai la starea mea interioară, cum să satisfac ceea ce-mi lipseşte, cum să obţin. Şi, dacă aş avea totul, nu m-aş gândi la nimic.

Dar nu sunt gata să reflectez la cum să satisfac ceea ce-i lipseşte întregului univers, înţelegând nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman sau cum să îl satisfac pe Creator prin ele. Îi lipseşte Lui ceva? Eu nu simt lipsurile Lui, pot simţi nevoile altora, dar nu dorinţa Creatorului. Cum aş putea să ştiu cum să-I dau Lui satisfacţie ? Eu nu am lipsa corectă în mine, nici măcar începutul unei astfel de lipse.

Dar starea finală corectată, care există deja în natură, mă atinge, în ciuda lipsei dorinţei, eu sunt încă atras de ea, dacă nu din inima mea, măcar din curiozitate. Pot obţine o lipsă de la mediu, de la grup. Ei continuă să spună cât este de important, deci încep să acord atenţie şi să muncesc asupra nevoilor altora. Şi, în acest caz, starea finală de perfecţiune acţionează asupra mea şi încep să trezesc în mine schimbări.

Pe măsură ce anii trec, încă nu am nimic, deci încep să reflectez la ceea ce pot face. Nu sunt preocupat de importanţa obiectivului, ci la anii pe care i-am pierdut. Eu văd că ţine de mine să fac ceva!

Trebuie să începem să muncim cu mediul pentru a obţine lipsa şi în răspuns, “Lumina Înconjurătoare” soseşte şi începe să mă schimbe din ce în ce mai mult.

Lucrul principal este să mă aducă la o lipsă, un Kli şi nu la realizare. Îmi imaginez că stau în faţa “Luminii Înconjurătoare” tot timpul şi ţine doar de mine să cer! Ca şi cum aş veni să cumpăr un bilet la casa de bilete, aş arunca o privire şi aş cere un bilet. Depinde numai de mine să cer şi ei îmi vor da un bilet de fiecare dată când aleg.

Trebuie să simt că vreau să obţin biletul, cu condiţia să ştiu încotro vreau să merg şi unde este viitoarea staţie. Dar cum aş putea să ştiu unde este viitoarea staţie? Pentru a face asta, trebuie să fiu inclus în grup, să investesc în el, să dispar în el, să absorb lipsă de la el. Dacă vin la casa de bilete pentru a cumpăra un bilet pentru această lipsă, atunci, fără îndoială că nu vreau să-l pierd, voi lua biletul pentru trenul corect, pentru staţia următoare.

Astfel avansez de la o staţie la alta. Şi totul devine mai clar, de fiecare dată, că staţia spre destinaţia finală este de a aduce mulţumire Creatorului. Este exprimată ca o deficienţă. Pentru că încep să aduc satisfacţie creaturilor, primesc o mică parte din dorinţa de a dărui plăcere Emanatorului, Creatorului, tot timpul. Astfel această dorinţă se descrie din ce în ce mai clar.

Chiar dacă cererea mea este foarte simplă şi nu înţeleg exact ceea ce cer, primesc totuşi lumină în răspuns, un întreg complet de zece Sefirot. Acesta include, de asemenea, lumina corespunzătoare inimii de piatră şi încep să înţeleg că este imposibil să o folosesc. Aceasta include, de asemenea lumina corespunzătoare  Sefirot de Keter, care aparţine unui nivel ce-mi este superior.  În Keter al inferiorului, se simte deja Malchut al superiorului.

Astfel încep să conectez în mine numeroase stări din trecut, prezent şi viitor. Înţeleg deja cum depinde de mine să mă construiesc sub o formă tot mai avansată şi asta tot timpul. Încep să simt ciclicitatea, rotaţia roţilor care se întorc uneori în faţă, alteori în spate, dar care propulsează mereu trenul. Roţile se întorc în direcţii diferite şi opuse, dar trenul se apropie, progresiv, de obiectiv.

În toată complexitatea stărilor, lucrul cel mai important pentru mine este să mă gândesc la o reală rugăciune, care trebuie să fie o rugăciune pentru dorinţa de dăruire. Lucrul principal – este dorinţa de a căuta şi nu dorinţa de a dărui, care este Kli, rugăciunea dinaintea rugăciunii, lipsa lipsei de dăruire. De aceasta avem nevoie.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Obiectivele promovate în mediul exterior mă influenţează mult mai puternic decât obiectivul care este fixat de cabalişti şi decât ceea ce grupul încearcă să-mi transmită. Ce putem face cu această contradicţie?

Răspuns: Am un scop pentru care trăiesc. Dacă nu este pentru asta, aş trăi o viaţă ca o “fiară”, exist pentru că nu pot să mor şi intermitent, mă mulţumesc cu “hrana pentru animale”. Dar nu, am un scop în viaţă şi am nevoie să fiu blocat pe asta, cu ajutorul grupului, să aranjez totul doar pentru acest scop. Şi tot restul activităţilor mele se realizează în funcţie de obiectivul vieţii mele.

Şi scopul vieţii este revelarea Creatorului, adeziunea cu El. Acest scop este realizat cu ajutorul principiului: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, prin intermediul unei legături în grup. Şi nu trebuie să fiu atras decât de asta şi să nu ader decât la El.

De fapt, noi vorbim despre construirea Partzufim spirituale care sunt “inserate” unul în altul. Baza a tot ceea ce este scopul vieţii. Pentru a ajunge la acest lucru, am nevoie de grup. Pentru a consolida grupul, diseminarea este necesară. Şi deci, sunt obligat faţă de lumea întreagă sau “naţiunile lumii”.

Dar, lucrul principal pentru mine este scopul vieţii, în timp ce toate celelalte sunt componente esenţiale necesare pentru a-l atinge. Şi, dacă nu ar fi scopul, nu aş recurge la ele. Eu fac şi folosesc numai ceea ce mă ajută pe drumul spre scop.

Potrivit cu aceasta, de la grup am nevoie doar de ceea ce este bun pentru atingerea obiectivului şi deci, întregul grup trebuie să realizeze obiectivul pentru mine. Prin urmare, este spus: “El a ales cel mai bun mediu tot timpul”, schimb grupul tot timpul şi iau de la el lucrurile care-mi sunt necesare pentru atingerea obiectivului.

Procesul este dinamic: Diseminarea se schimbă tot timpul, în funcţie de ceea ce avem nevoie pentru a consolida grupul în scopul de a găsi puterea impărţită în centrul său şi de a descopei Creatorul. Dar, pentru a descoperi Creatorul în centrul grupului, prin puterea garanţiei în cadrul grupului şi prin diseminarea corectă, am nevoie de a ieşi spre restul lumii, pentru a primi lipsurile, obligaţiile, temerile şi neliniştile oamenilor pentru ca ei să mă împingă şi să mă forţeze să acţionez. Apoi, voi ajunge la cererea corectă, pentru a descoperi Creatorul.

Toate aceste elemente sunt necesare pe drum, mai puţin din lumea exterioară aşa cum este, diseminarea pe care o facem este de ajuns. Avem trei niveluri: Creatorul în centrul grupului, grupul cu o garanţie şi eu sunt în grup şi diseminarea. Este acordul corect care ne este familiar: partea inferioară, partea superioară şi partea superioară a superiorului sau interior, în mijloc şi în exterior.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

A explica publicului exterior că o viaţă bună nu este posibilă decât dacă legea garanţiei mutuale este respectată, nu se poate limita doar la apeluri.

Acest lucru va lăsa oamenii aşa cum sunt, la fel ca instrucţiunile unui învăţător de şcoală, căruia elevii nu-i acordă atenţie.  Pentru a avea, cu adevărat, o influenţă asupra oamenilor, trebuie să acţionăm nu prin puterile noastre, ci trebuie să atragem Lumina. După ce le-am adus cunoaşterea a ceea ce nu există în natura noastră, ei au nevoie să creadă în tine şi să simtă că există, cu adevărat, în cuvintele tale,  posibilitatea de realizare a ceea ce a fost spus.

Prin ce forţă poate fi realizat acest lucru? Oamenii nu ne cred şi ne consideră visători naivi. Cum putem explica metoda educaţiei integrale în câteva cuvinte pentru ca ei să simtă forţa reală din spatele ei şi să nu ne considere membrii unui kibbutz sau comunişti?

Altfel, ar fi doar lecţii despre faptul că noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi ei vor întreba: Ce? Ai picat din lună? Nu vezi lumea asta în care trăim? Voi singuri nu vă faceţi griji în legătură cu ceilalţi, aşa cum spuneţi. Vorbiţi de lucruri complet nerealiste, pe care nimeni nu le va accepta, cu excepţia câtorva mii de persoane ca tine.

Creatorul trezeşte aceste câteva mii de persoane speciale din lumea întreagă şi le dă forţa de a se uni. Dar nu ai niciun merit pentru asta; totul se face de către forţa superioară care ne ţine. Şi, cum putem explica altora, cum să avem o viaţă mai bună?

Suntem conştienţi că, Creatorul se dezvăluie doar în această lume, în dorinţele acesteia, în acest spaţiu, în niciun alt loc al revelării. Relaţiile noastre trebuie să se îmbunătăţească şi vom avea sentimentul că puterea iubirii se dezvoltă între noi. Este Creatorul. Îl vom dezvălui, dar Îl vom dezvălui aici, aşa cum este transmis în înţelepciunea Cabala, metoda pentru dezvăluirea Creatorului fiinţelor create, în această lume! De fapt, toate lumile spirituale sunt conexiuni mai sofisticate care sunt dezvăluite între noi. Ele nu sunt separate, doar aici.

Astfel, noi putem merge spre publicul exterior numai dacă avem forţa care poate schimba o persoană. Când am explicat oamenilor care înţelegeau ce făceam,  au spus imediat: “Deci, vrei să schimbi natura ? Ei bine, încearcă!“ Oamenii inteligenţi, savanţi, biologi, politicieni şi sociologi, obişnuiţi cu natura umană a acestei lumi, au înţeles că este imposibil, este ca şi cum ai dori să înlocuieşti un minus cu un plus, să anulezi forţa gravitaţiei. Şi, dacă asta nu este posibil, despre ce am putea vorbi?

Deci, în primul rând, trebuie să fiţi siguri că aveţi puterea de a realiza ceea ce a fost spus. Şi atunci când vorbiţi cuiva, veţi fi în măsură să-i daţi sentimentul că vorbiţi de lucruri reale, posibile. Fără asta, nu veţi obţine explicaţii, ci vise dulci. Trebuie să dăm celeilalte părţi sentimentul că suntem în garanţie reciprocă, că există o unitate între noi, o conexiune reciprocă, ceva dincolo de natura noastră.

O persoană nu înţelege ce este natura sa, dar simte că este abordată de un superman, ce posedă noi competenţe, noi perspective, o percepţie, o putere extraordinară, cu instrumentele necesare pentru a aplica cuvintele sale. Şi asta este posibil numai cu condiţia ca voi să fiţi înarmaţi cu garanţia reciprocă, altfel Lumina Superioară nu va veni la voi, nu va acţiona prin voi. Lumina este dezvăluită prin vasul de garanţie reciprocă şi apoi începe să lucreze.

Şi, fără garanţie reciprocă, numai motivele egoiste acţionează în voi. Prin urmare, dacă o persoană nu simte o putere specială în voi, va râde. Cu alte cuvinte, vă va face să înţelegeţi, prin calea suferinţei, că trebuie să vă schimbaţi. Ea trebuie să vadă în voi pe Moise coborând de pe Muntele Sinai, cu tablele legământului în mână, înconjurat de raze de lumină, cu o privire radioasă!

Ea trebuie să vadă în voi această forţă interioară, superioară celei pământeşti. La urma urmei, îi arătaţi un exemplu de comportament social la un nivel ce este deasupra acestei lumi. Şi apoi, persoana va fi de acord, va dori şi ea să devină aşa şi va accepta oferta voastră.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Shamati 38 “Teama de Dumnezeu este comoara sa”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Ne lipsesc impulsul, dorinţa, intenţia, stimularea şi necesitatea. Ni se pare că dorim spiritualitatea, ascultăm şi studiem dar nu suntem gata să ardem, în asemenea măsură încât aceasta să devină o obsesie, o teamă existenţială. Ce putem să facem dacă nu avem o astfel de dorinţă arzătoare?

Se pare că nu putem ajunge la a simţi în mod corect teama, în scopul de a atrage Lumina care Reformează. Nu suntem suficient de puternici pentru asta. Nu putem să fim destul de apropiaţi unii cu ceilalţi, astfel încât să simţim că avem nevoie, cu adevărat, de acest lucru, astfel că toate rugăciunile noastre, speranţele şi dorinţele se vor conecta şi se vor amesteca, astfel încât, fiecare să piardă senzaţia de sine. Noi nu simţim nevoia, nu avem această dorinţă!

Se va întâmpla doar atunci când obţinem o nouă deficienţă din exterior, de la persoanele din exterior care ne cer ajutorul şi ne simţim sub presiune şi lipsiţi de apărare. E ca o persoană care trăieşte pentru sine şi nu-şi face griji pentru ea, gândind că ea va reuşi cumva. Dar apoi, ea are o familie şi se gândeşte toată ziua la ceea ce va aduce acasă seara, pentru a-şi hrăni copiii. Acestea sunt, deja, obligaţii de care nu puteţi scăpa.

Acelaşi lucru în cazul nostru. Atunci când stabilim legături cu publicul şi îi promitem ceva, ca urmare a înclinaţiei pentru respect, control şi frica de ruşine, suntem obligaţi să ne facem griji cu privire la realizarea tuturor angajamentelor noastre. Necesitatea de a completa deficienţele publicului ne obligă să fim mai puternic conectaţi între noi, simţim în ce măsură avem nevoie de prieteni.

Dacă aceste nevoi externe nu sunt suficiente pentru a ne face să simţim neliniştea şi teama de a ajunge la conexiune, Creatorul ne trimite duşmani şi persecutori împotriva cărora trebuie să luptăm şi să învingem. Altfel, aceasta va face rău mândriei noastre şi reputaţiei noastre, simţindu-ne inconfortabil şi dezamăgiţi. Astfel, noi locuri goale sunt revelate în noi, locuri pe care nu am putea să le revelăm niciodată prin noi înşine, datorită forţei protectoare a ego-ului nostru, în corpul nostru. Creatorul le dezvăluie trimiţând adversari externi, “câini lătrând”.

Trebuie să considerăm aceste mijloace ca un ajutor de sus. Aceste forţe negative adaugă la puterile noastre slabe prin care am încercat să ne conectăm şi să ajungem la ceva, acestea ne dau un impuls puternic să avansăm şi impresii corporale care pătrund până la oase şi lovesc în locul cel mai sensibil.

Sperăm că aceste puteri să fie suficient de puternice pentru a ne duce la un strigăt de ajutor, cum este spus “şi fii lui Israel au strigat din cauza muncii. Şi Domnul a auzit gemetele lor”. Este o muncă foarte serioasă. Nu trebuie să estompăm şi să ignorăm aceste atacuri, ci ar trebui să ne temem, să avem ruşine şi să muncim cu mijloacele corecte pe care le-am primit pentru a reuşi.

Acestea sunt toate, un “ajutor împotriva noastră”. Nimic în lumea noastră nu a fost creat fără motiv, doar pentru a ne ajuta. Deşi dorim să ne protejăm şi să luăm o poziţie corectă în ceea ce priveşte criticile şi toate problemele pe care le întâlnim, ne facem griji cu privire la reuşită şi împlinirea promisiunilor  faţă de public, trebuie să mulţumim, de asemenea, Creatorului pentru toate mijloacele, impresiile amare, medicamentul pentru ego-ul nostru care ne ajută să ne detaşăm de acesta şi să ne ridicăm.

Trebuie să ne echipăm cu o lipsă care acoperă diferenţa dintre cele două niveluri: nivelul actual şi nivelul viitor, spiritual. Formula care include dorinţa mea de primire şi cea a publicului şi a duşmanilor mei. Trebuie să unim toate acestea la o formulă şi să o includem în rugăciune, MAN, pentru a o face suficient de puternică, în scopul de a primi un răspuns de sus, MAD. MAN şi MAD formează Lumina Directă şi Lumina Reflectată şi ne ridică pe noi, conectaţi ca unul, la nivelul superior.

Este ascensiunea noastră comună. Moise nu a ieşit din Egipt datorită lui, a scăpat cu Ietro pentru un timp şi apoi, a revenit. Numai împreună noi putem ieşi din robia ego-ului şi asta nu trebuie să uităm.

Vom stabili o puternică dorinţă de a ieşi din Egipt şi de a sări la nivelul spiritual, prin diseminarea noastră largă. Toate temerile, neliniştile, loviturile şi dezamăgirile ne-au fost date în unicul scop de a ne conecta mai puternic şi de a ne forţa să scăpăm la momentul potrivit. Armata Faraonului, forţa negativă şi noaptea, sub acoperirea căreia am avut posibilitatea să scăpăm, în ciuda stării de întuneric şi a stării neplăcute, toţi conectaţi într-un întreg corect de forţe  menite să ne conducă la naşterea noastră în noua lume.

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 30.09.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune:”Recompensa este în funcţie de durere”. De ce trebuie să suferim şi să simţim durere, robul Domnului nu ar trebui să se bucure?

Răspuns: Nu văd că elevii mei sunt mereu fericiţi ca în cazul în care ar fi la nunta lor cu Creatorul. Acţionăm împotriva voinţei noastre şi aceasta necesită mari eforturi, fiind mereu concentraţi pe conexiune, pe anularea ego-ului nostru şi cu intenţia de a nu ne gândi la noi înşine.

Suntem obligaţi să ne exercităm, fără nicio compensare, în dorinţa egoistă de primire cu care noi lucrăm. Dar, am făcut un efort, calorii arse şi corpul meu şi sufletul meu cer satisfacţie în schimb. Dar, nu primesc nimic; atunci, cum va fi capabil corpul meu să continue munca, fără nicio recompensă ? La urma urmei, este o maşină, fiziologic şi intelectual, care trebuie să primească satisfacţie, un carburant.

Mi se spune că voi primi o satisfacţie dacă cer şansa de a munci fără satisfacţie. Dar, doresc să primesc ceva pentru mine şi efortul meu este însoţit de durere. Aceasta, deoarece eu trebuie să abandonez ego-ul meu, să renunţ la recompensa mea şi trebuie să mă gândesc la altcineva, în loc să mă gândesc la mine, de fiecare dată. Văd că nu o pot face şi astfel, mă întorc la Creator. Dar, până ce mă voi întoarce la El şi până ce El îmi va răspunde, trebuie să trec printr-o stare neplăcută…şi este un moment destul de dificil.

Când o persoană vine iniţial în grup, este fericită şi gata să mute munţi, să facă ceva. Totuşi, mai târziu, vedem că ea se retrage şi o vedem mai puţin, în loc să se aşeze în primele rânduri, se îndepărtează şi se apropie, progresiv, de ieşire, până ce dispare complet.

Este spus: “o mie intră într-o cameră şi numai unul iese ca un instructor”. În zilele noastre, nu este doar unul, ci sunt mult mai mulţi, dar acest principiu este mereu adevărat. Doar cei care pot abandona totul şi spun că nu-şi fac griji de ce se va întâmpla cu ei, deoarece nu există alt adevăr şi de aceea sunt acolo! Este ceea ce numim “cumpără adevărul şi nu-l vinde!” Dar, astfel de persoane nu sunt numeroase şi aceasta depinde de dorinţa unei persoane, de punctul din inimă pe care Creatorul i l-a dat.

De asemenea, o persoană se poate ruga la Creator şi să ceară, chiar dacă este dificil şi complicat. Dacă o persoană nu a primit dorinţa de primire, punctul din inimă care-i permite să ajungă la obiectivul creaţiei de la naştere, atunci el poate, încă,  construi o rugăciune, o rugăciune destul de puternică pentru a-l întări, în ciuda slăbiciunii punctului său din inimă. Ca şi cum ar sări, de la o generaţie la alta, de la o viaţă la alta.

Acum, puteţi primi direct ceea ce ar trebui să primiţi în câteva vieţi conform planului general, revenind în această lume, trăind şi suferind în ea, murind şi apoi revenind, printr-un mare efort la cererea voastră – ca şi cum aţi fi capabili să săriţi în timp.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, Introducere, Articolul 122: Cu toate acestea, dacă ZON sunt conectate în partea de jos, Sitra Achra poate primi abundenţa, deci AVI sunt separate mai sus şi Zivug al lor este oprit.

Toate discernămintele inerente în Malchut de Ein Sof  (Infinit) sunt incluse în vasele noastre. În munca noastră, trebuie să impunem restricţii în vasele pe care le utilizăm şi în cele pe care nu le utilizăm. Îmi este imposibil să mă debarasez de ceva în mine, să tai ceva în interiorul meu, dar decid importanţa pe care o dau contactului meu cu Creatorul, cu dăruirea. Pentru a-L dezvălui, trebuie să precizez, constant, unde mă limitez şi unde lucrez cu Masachim (ecrane).

Când ZON iluminează, este o stare periculoasă, este un exemplu al modului în care două atribute pot fi conectate, chiar dacă sunt opuse prin natură. În general, conexiunea ZON în timpul coborârii, poate furniza lui Sitra Achra putere pentru a se conecta. Deci, Zeir Anpin şi Nukva nu trebuie să se conecteze în partea de jos. Conexiunea nu este posibilă, decât atunci când se ridică în partea superioară.

Întotdeauna, corecţiile sunt efectuate în partea superioară: suntem încorporaţi în ea şi ne oferă modelul corect. Pot să mă comport corect, impecabil, dacă mă găsesc într-un loc cu toate condiţiile necesare pentru a o face. De exemplu, pot veni la o sărbătoare unde bărbaţii şi femeile stau pe laturile opuse ale unei mese şi nu se amestecă în comunicare.

Aceasta mă conduce, imediat, la un anumit ritm, un anumit cadru, nelăsând niciun loc pentru confuzie: particip la conversaţii de afaceri şi nu sunt distrat, nu sunt atras în direcţii diferite. De fapt, locul în sine modelează forma corectă pentru mine şi mă păzeşte.

În ceea ce priveşte ZON, vasele sale inferioare sunt, în întregime, impuritate (Klipa). Deci, nu pot exista măsuri precise specifice în ele în partea de jos, care să permită conexiunea când coboară. Conexiunea nu poate fi decât sus, când ele sunt în Partzuf al părinţilor, în AVI.

Deci, cum coboară ZON la suflete, pentru a le oferi Lumina? ZON coboară cu adevărat şi dă, în scopul de a ridica sufletele cu ei. Nu există, niciodată, corecţii în jos unde vasul este incorect. Aceasta este legea: Toate corecţiile sunt numai în timpul urcării.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 17.09.2013, Introducere la Cartea Zohar

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Zohar - Niciun comentariu→