Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar” Articolul 24: Esenta corpului fizic este dorinta de a primi pentru sine si toate manifestarile si posesiunile sale sunt impliniri ale acelei corupte dorinte de a primi, care a fost creata doar pentru a fi eradicata din lume pentru a atinge o a treia stare la sfarsitul corectiei. Din acest motiv este supus mortii, este tranzitoriu impreuna cu toate posesiunile sale, ca o umbra care nu lasa nimic in urma sa.

Nimic nu se intampla dorintei, ea doar se dezvaluie din ce in ce mai mult in timp ce trece prin cele 125 de trepte, intentiile egoiste ridicandu-se impreuna cu dorintele. Sunt doua lucruri diferite: dorinta de a primi si intentia pentru a primi.

Nu ar trebui sa anulam niciodata dorinta. Nu planuim sa ne transformam in pustnici, ci  mai degraba ne straduim sa schimbam intentia, din egoista in altruista.Cea care trebuie “eradicata din lume” este intentia cu scopul de a primi.

Percepem imaginea lumii prin intentiile noastre, prin noi si mediul nostru. Aceasta imagine va dispare daca ne vom redirectiona intentiile din dorinta de a primi spre dorinta de a darui. Tot ce vedem in ziua de azi, intreaga lume cu particularitatile si fenomenele sale, viata si moartea, totul se desfasoara in dorinta de a primi care are o intentie egoista. Daca schimbam intentiile, incepem sa vedem o lume inversata, o lume numita lumea superioara, primul grad spiritual. De acolo, incepem sa vedem cu totul altceva.

In timp ce simtim materia, avem o sansa sa o convertim cu ajutorul fortei superioare, al unui grup, folosind alte metode. Noi suntem cei care au inceput “revolutia”, pentru ca prima oara cand ceva este revelat vedem ca fiind corupt ca si cand ar fi reflectat intr-o oglinda deformata a intentiei noastre egoiste.

Pana acum, intentiile noastre egoiste ”au pus seaua” pe micile dorinte ale lumii acesteia, de aceea arata asa acest taram. Dupa care, sa spunem la al treisprezecelea pas apare o dorinta de un miliard de ori mai mare, desi este venita tot din dorinta de a primi. Ar fi ingrozitor, ca si cand am fi printre ”dinozauri”, intr-o jungla imensa a dorintelor egoiste.

Oamenii ar arata ca niste monstrii ”prieteni” pentru noi; ar arata ca niste criminali, mincinosi, hoti, ceva care inca nu ne putem imagina. In esenta am vedea fortele raului care apartin acestei trepte. Vom incepe sa vedem lectiile ca o stupiditate incredibila, un nonsens. Chiar si grupul apare intr-o forma atata de teribila incat nu putem tolera compania prietenilor, ce sa mai spunem de a respira acelasi aer cu ei.

Daca reusim sa depasim situatia aceasta si sa o schimbam, descoperim ca totul este minunat. De fapt, nimic nu se schimba ci doar dintr-o data vom vedea lumea umpluta cu Lumina, in care toata lumea primeste binevointa de la Creator, nimeni nu sufera niciodata, nimeni nu moare de foame sau omoara pe altcineva. Prietenii nostrii arata ca si cand ar fi cei mai mari oameni de pe fata pamantului si nu exista nimeni mai inalt decat ei. Baal HaSulam scrie despre aceasta stare in articolul “Ascunderea si revelarea fetei Creatorului”.

Toti trecem prin starile acestea, pendulul se misca mai puternic de fiecare data si totul depinde de schimbarea intentiilor noastre, intorcandu-le pe dos, din egoism in altruism. Dorintele raman neschimbate, doar intentiile se schimba.

Intr-un fel sau altul, Creatorul nu ne va aduce niciodata la daruire, caci ar fura sansa noastra de a-L cunoaste. El ne conduce doar prin dezastrele din dorintele noastre de primire pentru a recunoaste nevoia de a darui.

La incepu,t incercam sa scapam de probleme, sa dam vina pe El. Dupa care, cu ajutorul grupului, a lectiilor, a diseminarii, plecand capul in fata prietenilor nostrii si a profesorului, ne intoarcem la Creator si ii cerem ajutorul.

Intrebare: Nu este acesta un lung drum al suferintei?

Raspuns: Secretul este cum acceptam suferinta. Fara suferinta este imposibil sa ne trezim. Fiecare stare incepe prin suferinte: “Si a fost seara si a fost dimineata, o zi”

Drumul nostru nu este lung din cauza problemelor ci din cauza felului incorect in care reactionam la ele.

De aceea avem nevoie de pregatire si de o atitudine corecta.Nu exista dubiu ca starile noastre nu se vor schimba curand, si vom simti goliciune. Mai mult putem sa ne uram prietenii asa cum discipolii lui Rabbi Shimon au facut si tot vom avansa deoarece este un scop in tot ceea ce ni se intampla, acela de a ne ghida inainte.

Din partea a 4-a a lectiei zilnice de Cabala 1/13/14, scrierile lui Baal HaSulam.

Filed under: Intentie, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Baal HaSulam spune in Scrisoarea 5 ca este fericit de răul care este revelat. Sunt forţele create pentru a ajuta, prezente sub forma aceasta deoarece nu sunt corectate . Este vorba despre dorinţele care nu pot fi revelate decat in acest fel.

Luminile si vasele sunt revelate prin acordul dintre acestea. Dorintele, revelate ca bine  sau rau, sunt componentele vasului nou. Nu conteaza cum le vad eu, atata timp cat ele sunt revelate. Acum trebuie sa muncesc cu ele.

Nu trebuie sa le  ignoram, sa le negam sau sa le anulam. Nu pot inchide ochii ca un copil si sa ma prefac ca nu exista. Nu ma pot detasa de ele, nu pot scapa de ele, nu pot adormi, nu pot sa iau droguri sau sa ma imbat. Trebuie sa ma confrunt cu ele si  am la dispozitie ajutorul necesar si anume grupul, studiul, etc.

Nu ignor niciun obstacol. Nu trebuie sa ma gandesc ca ar fi mai bine daca nu ar fi obstacole, deoarece ele construiesc noul vas, o noua caramida in structura vasului. Daca nu ar fi defecte in mine, atunci nu as descoperi nimic. Daca ceva este revelat inseamna ca trebuie sa corectez acea parte a vasului si sa o pun la locul potrivit.

De aceea sunt bucuros. Ma indepartez un pic de probleme, ma uit la ele dintr-o parte, obiectiv, dupa care vad inaltimea la care am ajuns! Se pare ca pot sa o corectez si pe asta!

E greu de inteles, dar la nivel fizic, in corp, ceea ce vine la nivelul acestei lumi este doar ceea ce este trimis noua de la nivelul Superior, cu scopul de a aduce creatura la perfectiune. Pe de alta parte se intampla toate astea deoarece nu putem avansa catre corectare.

Deci de ce sufera cei drepti? Deoarece lumea este rotunda si unita. Depind de ea si nu pot sa o traga dupa ei, chiar daca simt problemele la nivel fizic. Face parte din corectia generala.

Atunci ce pot sa fac cand raul este revelat? Daca pot vedea din exterior cauza pentru care se intampla, atunci ma ridic deasupra corpului si deasupra a ceea ce simte el. Privesc totul din exterior si ma bucur ca trec prin toate aceste corectii. Nu iau corpul in calcul ci doar sufletul pentru ca doar el exista cu adevarat. Deja vad o alta imagine.

Solutia este simpla, facem un efort pentru a avea intentia corecta pentru a darui grupului, detasati de corpul fizic, detasati de aceasta viata. In lumea fizica continui sa fac tot ceea ce este necesar: ma ingrijorez de familie, ma duc la doctor cand este necesar, etc. Dar in acelasi timp sunt detasat de acest nivel. Fac totul doar pentru a urca.

Astfel ma identific cu Creatorul care imi trimite obstacolele. Inteleg ca “pachetele” Lui au avut scopul de a ma ajuta sa stabilesc perspectiva corecta spre toate starile, bune sau rele si de a ma tine in legatura cu El. Acum vad aceasta viata din aceasta perspectiva.

Cartea Zohar descrie cum Rabbi Chiya s-a vazut pe el in Adunarea Superioara in timp ce toata lumea il asculta. A fost lasat sa vada aceasta stare. Si eu ma uit la mine de sus din alta stare in timp ce ader la Creator. Nu este o dubla personalitate ci este imaginea reala a lucrurilor.

Din partea a patra a lectiei zilnice de Cabala 1/16/14, scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare persoană are propriul ei scop și nimic nu este redundant în această lume.

Când citesc despre cât de mulți oameni sunt uciși zilnic în diferite dezastre, accidente sau accidente de mașină nu pot să nu mă minunez cât de impasibilă este societatea noastră.

Odată existau miliții care păstrau ordinea pe străzile din fostul Leningrad, iar noi eram obligați să facem parte din aceste miliții. Acolo am auzit pentru prima dată anunțul următor: A avut loc o crimă pe strada x, mergeți acolo imediat. Nu se scria nimic despre asta și nimeni nu vorbea despre asta. Eram șocați: O crimă?

Astăzi auzim despre astfel de lucruri tot timpul. De exemplu, o mie de oameni au fost uciși în Liban și o altă mie în Siria, etc., dar asta abia deranjează pe cineva. Poate să treacă câteva săptămâni de revolte și să fie multe pierderi până când Națiunile Unite încep încet să denunțe asemenea acțiuni de vandalism. Toate acestea sunt reminiscențe ale mâniei sovieticilor.

Totuși nimic nu este redundant în lumea aceasta și fiecare își împlinește oricum scopul. Atunci când providența de sus îi îndepărtează pe acești oameni prin diferite metode sângeroase, înseamnă că nu trăim această viață în mod corect și astfel ne este luată, corectând astfel lucrurile prin teribile pierderi de vieți omenești.

Dar umanitatea se reportează la asta atât de pasiv încât chiar și media abia menționează faptul că unele organizații internaționale protestează împotriva uciderii, cerând maselor să fie calme.

În mod surprinzător, nimeni nu cere să facă nimic. Toată lumea este calmă. Dacă guvernele nu ar trebuie să reacționeze față de astfel de evenimente în anumite cadre diplomatice internaționale, media nu le-ar menționa deloc.

În trecut, viața oamenilor era mult mai plină de sens. Sclavii valorau mulți bani și puteau să plătească pentru ei înșiși. Trebuia să fie hrăniți și îmbrăcați, dar în schimb munceau de dimineața până seara, și astfel erau bine îngrijiți și prețuiți.

Acest lucru este menționat în multe cărți și mai ales în Talmud, unde se spune anume cum se avea grijă de sclavi. Până la urmă, putea să-i aducă beneficii unui proprietar mai mult decât un animal. Cu alte cuvinte, un devotat, un servitor loial, costă mulți bani. De aceea, niciun prizonier nu era ucis ci transformat în sclav.

Viața era de asemenea valoroasă pentru că în acele vremuri nu era niciun sprijin social așa cum avem azi. Dacă cel care înreținea o familie era ucis, soția și copiii lui mureau de foame pentru că nu era niciun sistem de ajutor social care să-i sprijine. Astfel societatea era interesată de păstrarea vieții oamenilor.

De pe Kab TV, Secretele Cărții Eterne, 19.08.2013

Filed under: Criza, globalizare, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dezvoltarea în grup este surprinzătoare şi frumoasă deoarece, într-un timp scurt, trec prin atâtea stări şi detalii ale percepţiei încât, fără prieteni, ar fi trebuit câteva reîncarnări în viaţa fizică, transformări lungi ale Reshimot.

Între prieteni minunaţi, accelerăm dezvoltarea.

Nimic pe acest drum nu poate fi „trecut”, „calibrat”, „retras de pe listă”. Procesul de realizare a Reshimot este fixat iniţial şi trebuie să trec prin toată această spirală. Dar, ritmul progresului depinde de mine şi este determinat de gradul de integrare în grup.

Chiar dacă stau aşezat în clasă fiind „profund” impasibil, lipsit de înţelegere, nu este grav. Toată lumea trece prin asta.

Grupul este un sistem minunat în care noi ne completăm, adăugăm unul altuia. Unii dezvăluie noi „grosimi” ale dorinţei, alţii sunt îmbibaţi de impulsuri spirituale şi noi interacţionăm ca un tot.

Lucrul principal este de a trăi în grup cât mai profund posibil şi de a ne înclina în faţa lui cu toţii, să ne înclinăm în orice stare: o dată când sunt plin de viaţă, unitate şi când sunt mort.

Talentele şi capacităţile nu vor ajuta aici: nu este cel care este înţelept ce învaţă spiritualitate. În primul rând, sunt obligat să capitulez.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este spus: ”Un bărbat şi o femeie, divinitatea între ei”. Cine sunt acest bărbat şi această femeie? În lumea spirituală totul depinde de rolul specific: o dată dau, altă dată primesc. De fapt, pentru a dărui trebuie, de asemenea, să primesc şi, în scopul de a primi, trebuie să dăruiesc.

Se pare că fiecare dintre noi dă o dată şi primeşte o dată, adică, efectuează rolul masculin sau feminin. Astfel, este realizat:” Un om şi o femeie, Divinitatea între ei”. Dacă suntem în această conexiune reciprocă, Creatorul se dezvăluie între noi. În aceste canale de transmisie de primire şi recepţie vom construi imaginea Creatorului (Bore), care înseamnă “vino şi vezi”, (Bo-re).

Dacă vom construi relaţia corectă dintre noi conform legii echivalenţei de formă, acest canal de conexiune va fi relansat, va dobândi vitalitate. Este nevoie doar să facem un efort pentru a ajunge la acesta şi astfel, vom descoperi că este viu.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 16.01.2014, Atelier

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Pot adera la cantrul grupului dacă nu pot să fac nimic în construcţia noii clădiri, ci doar făcând sandviş-uri pentru prieteni?

Răspuns: Desigur, de ce nu? Pregătești sandviş-uri în scopul de a aduce plăcere prietenilor.

Aveam obiceiul de a sărbători Paştele la Rabash conform obiceiurilor şi regulilor lui Baal HaSulam, care erau dure şi dificile. Rabash obişnuia să bea 10 ceşti de cafea pe zi. Era ceva obişnuit pentru locuitorii din Ierusalim. În scopul de a avea cafea pentru a fi folosită la Paşte,  am avut de verificat fiecare bob ca să ne asiguram că nu era niciun vierme în el; am avut de verificat 15 kg de boabe în acest mod.

După cum ştiţi, eu sunt foarte nerăbdător şi era o tortură pentru mine să mă aşez şi să examinez boabele de cafea ore în şir. Am fumat mai multe ţigări decât boabele de cafea pe care le-am verificat. Atunci Rabash mi-a spus: “Vino, te învăţ cum să o faci”.

Era primul an când studiam cu el. S-a aşezat în faţa mea, la masa la care era o enormă grămadă de boabe, a luat una, a privit-o şi a zis:”Eu verific această boabă pentru ca prietenii mei să poată bea o ceaşcă de cafea. Vreau să o fac pentru ei”. Apoi a pus-o deoparte. Şi, a luat altă boabă şi a spus:”Verific această boabă pentru ca profesorul meu să fie capabil să bea o ceaşcă de cafea! Fac asta pentru el!” Şi aşa mai departe, una după alta…

Dacă faci sandviş-uri, cu siguranţă ai ocazia să spui aceste cuvinte de mai multe ori. Faptul de a avea sau nu anumite competenţe  nu te priveşte. Este spus: “Nu este înţelept care învaţă”. Deci, nu este grav dacă nu eşti prea înţelept. Fiecare dintre noi a primit resursele de care are nevoie şi nu ar trebui să te simţi dezamăgit pentru capacităţile tale. Fiecare proprietate pe care o primeşte o persoană trebuie să fie corectă şi este modul în care ar trebui să fie. Altfel, capacităţile fizice ale unei persoane şi ale mediului nu ar fi compatibile cu rădăcina sufletului său.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 27.12.2013, Shamati 72, “Încrederea este îmbrăcăminte pentru Lumină”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare: Am dubii în privința luării deciziilor în mod colectiv. Este imposibil să stai cu orele într-un cerc și să discuți fiecare întrebare. Poate după o astfel de discuție o persoană tot va lua o decizie? Altfel, va dura prea mult.

Răspuns: Cred că oamenii se vor angaja în mare parte în discuții numai în astfel de cercuri, și în ceea ce privește munca, ar putea fi faptul că ei vor munci timp de o oră pe zi și poate deloc. Tot timpul, ei vor căuta soluții despre cum să fie asemenea Creatorului. În acest lucru, ei vor vedea că aceasta este ocupația lor principală, și vor primi plăcere de la asta. Între timp, noi nu înțelegem cum ceva asemănător este posibil, dar așa va fi!

Acesta va fi centrul vieții lor. Pe lângă mâncat și grija necesară pentru corpul fizic, restul timpului al unei persoane va fi dedicat acestui lucru: 24 de ore pe zi în gând și 15 ore pe zi în acțiune. Persoana va fi implicată permanent în crearea conexiunii cu ceilalți din ce în ce mai strânsă, mai interioară și mai emoțională, din punct de vedere fizic sau virtual, până când începem să descoperim că trupul fizic nu există deloc, și toată această lume va începe să fie văzută ca imaginară.

Fiecare decizie va fi acceptată colectiv. Asta este natural. De unde poate ști cineva mai bine decât ceilalți? Chiar și acum, funcționează astfel. În societățile mari, sute de persoane participă la management și la luarea deciziilor critice. Cum poate cineva sa ia o decizie dacă ceea ce ți s-a părut ieri complet corect, astăzi este pur și simplu ridicol și invers?

O persoană nu este gata să facă nimic singură. Dacă vrea să fie asemenea Creatorului, cum poate să continue munca singură? Acesta nu este un model care să facă posibil să te pună pe calea corectă. De aceea, astăzi, nu avem altă opțiune. Vremea oamenilor talentați, a politicienilor proeminenți, a economiștilor, a liderilor, a trecut. Cel care gestionează azi nu este în niciun fel mai sus decât ceilalți și nu este pregătit să ia decizia corectă. Totul este în declin. Până la urmă, am început o nouă dezvoltare și trebuie să fie colectivă, integrală!

Deci, îi sfătuim pe toți managerii din toate tipurile de societate să organizeze și să adune grupuri pentru luarea deciziilor. Asta se întâmplă deja acum pentru că oamenii intuiesc că o decizie ca aceasta este mai demnă de încredere. Numai că acum se adună și se ceartă și fiecare își promovează părerea. Totuși, treptat, vor descoperi din proprie experiență că, astfel, este imposibil să ajungă la o decizie. Aparent, teoretic, totul este în regulă! Totuși, în viața practică, nu este bine. Nu aduce rezultate bune.

Deci, apoi ei vor asculta sfatul nostru și vor accepta faptul că grupul clarifică problemele, și nu prin ceartă între ei, ci prin anularea de sine a fiecăruia față de centrul grupului pentru a clarifica opinia de sus. Creatorul trebuie să fie prezent, ceea ce le va da soluția perfectă. Deciziile și soluțiile noastre se numesc deja integrale.

Pentru o astfel de discuție, trebuie să fie zece oameni. De aceea, în guverne, există tot felul de comitete; există adunarea. Chiar și prin propriul beneficiu egoist, oamenii înțeleg că nu mai este posibil să i se dea pe mână întregul guvern unei singure persoane așa cum se întâmpla în trecut cu regii. Trebuie să fie conexiune, măcar egoist sau spiritual.

Din prima parte a Lecției Zilnice de Cabala, 02.01.2014, Lecția cu tema 9 pași

Filed under: Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere în Cartea Zohar, Articol 21: Nu fiţi dezorientaţi de filozofi care spun că esenţa sufletului este o substanţă intelectuală şi că ea nu există decât prin conceptele pe care le învaţă, prin care creşte şi că ele sunt chiar esenţa sa.

Conform filozofilor, nevăzând decât această lume, vom atinge şi ceva spiritual. Pe ce bază gândesc astfel? Pe baza raţionamentului. Ei nu cunosc şi nu studiază natura, ci doar scolastica din propria lor minte şi deci, evident, nu au o cunoaştere reală. Domeniul lor este imaginar, nu se bazează pe nici un studiu empiric şi în limitele teoriei.

Prin urmare, punctul de vedere filozofic asupra sufletului uman este: ”Dacă vom reflecta şi vom dezbate asupra sufletului, suntem în contact cu el”.

Pe de altă parte, cabaliştii explică faptul că totul este o mare minciună. Nimeni în lumea noastră nu are suflet. Pentru a obţine sufletul, trebuie să obţinem proprietatea dăruirii care este deasupra dorinţei noastre, deasupra naturii noastre. Cel care a înţeles asta posedă suflet, cel care nu, nu are.

În continuare, noi trebuie să înţelegem ce este existenţa actuală pe care o numim “viaţă”. Oricum, nu există nici o legătură între dorinţele noastre actuale şi suflet. La urma urmei, sufletul este dorinţa de a dărui şi nu se poate raporta la noi. În percepţia noastră, trebuie să separăm cele două părţi printr-un adevărat “zid de fier”.

Fie totul într-o persoană se bazează pe cele pământeşti, dorinţele “animalice”, fie ea se găseşte de cealaltă parte şi le controlează.

În acest caz, toate acţiunile lor nu sunt comparabile cu dorinţa de a dărui, cu posibilitatea de a dărui. Această dorinţă, această acţiune este numită suflet, care creşte urcând cele 125 de trepte ale scării spirituale.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 12.01.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Scopul nostru este de a atinge echivalenţa de formă şi armonia cu Lumina, în alte cuvinte de a realiza completarea corecţiei, către iubire eternă şi dăruire. Această stare necesită ca noi să fim conştienţi, să simţim asta şi să ne creştem toate caracteristicile necesare pentru a înţelege ce ne lipseşte ca să semănăm Luminii, prin ce schimbări interioare trebuie să trecem.

Adică, toată muncă noastră constă în a înţelege ce simt acum şi ce voi simţi în starea corectată. În fiecare stare, eu trebuie să reacţionez ca şi Lumina.

În fiecare moment al vieţii mele, trebuie să tânjesc după echilibrul cu ea, adică la echivalenţa de formă. Pentru asta, mai întâi, este necesar să fiu conştient de proprietăţile Luminii. Totuşi, în acest timp, noi suntem în ascundere şi nu simţim Lumina, atâta timp cât nu am ajuns la echivalenţă de formă cu ea. Cum putem să ne asemănam Luminii, dacă nu o simţim?
Aici ne salvează o condiţie care a fost creată special pentru noi: această lume. Este o minune care nu există în nicio altă lume. Aici, în această lume, chiar dacă sunt complet spart, complet opus Luminii, în ciuda a tot, am posibilitatea să descopăr dorinţe care, ca şi mine, caută echivalenţa cu Lumina. Ca şi mine, acestea primesc aspiraţia de Sus, această picătură de spermă, acest „punct în inimă”, fără de care această aspiraţie nu ar fi trezită.

Din acel moment, putem deja să începem cu acţiuni similare cu cele ale Luminii. Adică, atunci când interacţionăm unul cu celălalt, putem crea din noi înşine un exemplu a ceea ce se numeşte o acţiune a Luminii: dăruire, iubire, ajutor reciproc, cooperare reciprocă şi trezire. Avem oportunitatea să facem acele acţiuni pe care le face Lumina, pentru a ne încălzi pe fiecare un pic, a ne agita, adică a trezi dorinţa şi invidia în prieteni.

În loc de Lumină, de Creator, primim un grup. Creatorul îndreaptă omul către o soartă bună şi îi spune: „Ia-o!” În alte cuvinte, El ne duce într-un laborator, ne pune într-un model prin care avansăm cu ajutorul prietenilor, în ciuda stării sparte, ruinate. Creatorul te duce la ei, iar acum tu începi să acţionezi.

Restul depinde de tine, de maniera în care faci munca şi te relaţionezi la grup ca şi la Creatorul care îţi dăruieşte totul. Atunci când începi dialogul, munca reciprocă, cu grupul, vei începe să clarifici cum te influenţează grupul şi cum influenţezi tu grupul. Apoi, este posibil să vă ridicaţi împreună.

Aşadar, trebuie să atingem o stare care se numeşte Arvut (garanţie reciprocă), care asigură ajutor reciproc şi influenţa reciprocă pentru fiecare membru al grupului. Ne prezentăm în faţa fiecărui prieten ca dăruirea din partea Luminii, ca şi Creatorul, iar el trebuie să reacţioneze ca şi creatura care vrea să se corecteze şi să semene cu Lumina.

În alte cuvinte, fiecare vrea să se identifice cu grupul, să fie conectat, să adere la el, să devină un singur om cu o singură inimă, cu o singură minte. Adică, trebuie să mă topesc total în prieteni, astfel încât să nu rămână nimic din mine. Vreau să mă scufund în grup. Asta trebuie să facă fiecare şi, prin asta, toată lumea ajută pe toată lumea.

Ca rezultat, după ultima picătură de efort, devenim cu adevărat un singur om cu o singură inimă. Această picătură este la fel ca ultima muşcătură pe care o înghiţim la o masă, după care ajungem la saţietate şi simţim că ne-am umplut. În acest fel, completăm întreaga HaVaYaH, cele zece Sefirot. Vedeţi, numai ultima fază, Malchut de Malchut, simte, înţelege şi ştie cu cine are de a face, cum şi de ce trebuie să se comporte aşa, cum este construită, cum este construit Creatorul şi ce trebuie să facă ca răspuns dacă primeşte totul de la El: atât Lumina cât şi dorinţa.

Aşadar Arvut este prima etapă – conexiunea într-un singur întreg – şi pare că nu este nimic mai mult. Totuşi, înţelegem că, între timp, acestea sunt doar cuvinte, aşa cum este spus: „sfârşitul acţiunii este în gândul iniţial.” În gânduri, vrem deja să atingem realizarea finală, dar trebuie să mergem pe un drum care poate fi lung. Vedeţi, eu trebuie să mă construiesc singur şi numai aşa îl voi recunoaşte pe Creator.

Totul este creat de Sus într-o formă perfectă, dar creatura trebuie să realizeze această perfecţiune, să fie conştientă de Creator, să devină ca El, să Îl înţeleagă în întreaga Lui adâncime şi să îi semene în toate acţiunile. Vedeţi, dacă starea creaturii este mai mică decât echivalenţa completă cu Creatorul, nu se consideră că Creatorul a fost benefic cu ea.

Trebuie să trecem prin toate aceste etape şi, atâta timp cât nu am terminat etapa anterioară, nu putem trece la următoarea. De aceea, de la început, vorbim de Arvut, de obţinerea echivalenţei de formă cu Creatorul, despre armonia cu natura: cuplarea, îmbrăţişarea, sărutul, toate expresiile ale echivalenţei de formă cu Creatorul şi, în ciuda tuturor acestea, ele sunt doar cuvinte şi acum începem să construim această starea; adică întrăm în etapa a doua şi ai departe. Per ansamblu, este posibil să descoperim nouă etape pe drumul către descoperirea spiritualităţii.

Din prima partea a Lecţiei zilnice de Cabala din 1/7/14, Topicul lecţiei: “Pregătire pentru congres”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Introducere la Cartea Zohar: pentru a înțelege aceste întrebări și căutări, singura abordare este prin examinarea sfârșitului acțiunii, adică scopul Creației. Pentru că nimic nu poate fi înțeles în mijlocul procesului, ci numai la sfârșitul lui. Și este clar că nu există nicio acțiune fără scop, pentru că numai nebunul poate acționa fără scop.

O persoană nu acționează niciodată fără scop. Dacă o persoană nu gândește, de ce trebuie să depună efort, este un semn de problemă mentală sau este un copil care este purtat de planul dezvoltării sale naturale, deși nu putem detecta acest lucru prin acțiunile reale. Atunci când o persoană construiește o casă pentru a trăi în ea, totul ne este clar. Dar trebuie să înțelegem că nu putem vedea mereu rezultatul unei acțiuni. Dacă nu vedem rezultatul, înseamnă că este o anumită dezordine care nu există în natură.

Vom vorbi despre de ce există astfel de defecte în lume, dar pentru moment să cădem de acord că ele duc la acțiuni neplanificate.

Știu că sunt aceia care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot (pluralul pentru Mitzva), spunând că Creatorul a creat întreaga realitate, atunci să o lăsăm așa, și asta din cauza inutilității creaturilor, nu este potrivit ca Creatorul să privească la căile lor mărunte și rele.

Cu alte cuvinte, există oameni care nu cred că trebuie să ne corectăm dorința de a primi prin Mitzvot, așa cum este spus Am creat înclinația rea, am creat Tora ca un condiment pentru ea. Deci Tora este Lumina care Reformează, mijlocul prin care se face corecția în care există o forță specială.

Dorința noastră este divizată în 613 părți și toate sunt corupte; înclinația unei persoane este rea din tinerețe. Trebuie să corectăm înclinația rea cu ajutorul Luminii care Reformează numită Tora. Astfel, oamenii care spun că asta nu este adevărat sunt numiți cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitzvot. Ei vor să trăiască viața lor obișnuită și să nu-și corecteze natura ca să ajungă la echivalență de formă cu Creatorul și să adere la El. Ei nu înțeleg scopul creației și nu înțeleg de ce a fost creată înclinația rea.

Într-adevăr, fără cunoaștere au vorbit, pentru că este imposibil de comentat asupra micimii și nimicniciei noastre, înainte decidem că ne-am creat pe noi înșine cu toate naturile corupte și detestabile.

Scopul creației este să aducă beneficii ființelor create. A aduce beneficii înseamnă că ființa creată devine asemănătoare Creatorului, din moment ce El este bun și generos într-o măsură completă care nu poate fi subestimată. Nu pot să fac ceva bun la un grad mai mic pentru că ar însemna că nu sunt generos. Deci ființa creată trebuie să ajungă la nivelul Creatorului, dar pentru a-L simți pe Creator, trebuie să rămână o ființă creată. Deci, atunci când ființa creată se apropie de Creator, simte cât de opusă este față de El. Numai prin contrastul dintre Lumina și întunericul dintr-o persoană, aceasta simte măreția completă a nivelului echivalenței de formă cu Creatorul.

Acesta este motivul pentru coruperea din lume, și acesta este motivul pentru care noi nu înțelegem și nu-L simțim pe Creator și astfel nu putem justifica această stare.

Toate acestea sunt adevărate, dar trebuie să studiem motivul pentru ele. Lumea este construită în acest fel în mod intenționat pentru ca noi să ne corectăm singuri. Lumea este de fapt dorința generală coruptă de a primi. Astfel ni s-a dat Tora, nu cartea Tora ci forța spirituală superioară, Lumina care Reformează, ca să ne aplecăm asupra egoului nostru, asupra coruperilor din noi, și astfel să împlinim corectarea până nu suntem cei care aruncă peste spate povara Torei și a Mitvot.

Dar în timp ce noi decidem că Creatorul, care este în totalitate perfect, este Cel care a creat trupurile noastre cu toate atributele de admirat și de disprețuit, cu siguranță nu poate să iasă o acțiune imperfectă din mâna muncitorului perfect, așa cum fiecare acțiune stă martoră pentru făcătorul ei. Și ce vină există pentru o haină proastă, dacă un croitor bun de nimic a făcut-o?

Deci nu putem avea nicio nemulțumire legată de ființa creată, din moment ce există un Creator, toate plângerile trebuie să fie către El.

De aceea am spus că creatura a fost coruptă inițial pentru ca noi să ne corectăm prin noi înșine și pe drum să strângem toate bucățile puzzle-ului pentru a-L simți pe Creatorul bun și generos, conducându-ne către eternitate și întreg.

Astfel găsim în “Masechet Taanit,” 20: o poveste despre Rabbi Elazar care s-a întâlnit cu un om urât.

Rabbi Elazar, fiul lui Rabbi Shimon Bar Yochai, a simțit în interiorul lui revelarea celui mai urât om. A simțit că era umplut cu toate atributele negative posibile pe care o persoană le poate avea. Este un nivel foarte înalt. Pentru că Creatorul le-a creat în contrast unele cu altele și cel care este mai mare decât prietenul său, și dorința lui este mai mare. Asta înseamnă că Rabbi Shimon era gata să accepte revelarea a tot ceea ce este rău în el în formele cele mai urâte posibil.

El și-a spus: cât de urât este omul. Și acesta a răspuns: Mergi și spune-i meșteșugarului care m-a făcut – cât de urât este vasul pe care l-ai făcut. Astfel, cei care afirmă că din cauza micimii și nimicniciei noastre, nu este potrivit ca El să privească peste noi, și de aceea ne-a părăsit, nu fac altceva decât să-și arate ignoranța. Încercați să vă imaginați, dacă ar fi să întâlniți un om care ar crea creaturi, tocmai pentru ca ele să sufere și să fie în agonie întreaga viața așa cum se întâmplă cu noi, dar nu numai asta, ci să le arunce în spate, nedorind nici măcar să se uite la ele, să le ajute puțin. Cu cât dispreț l-ați privi! Poate fi un astfel de lucru de crezut despre El?

A creat Creatorul totul numai pentru ca ființa creată să sufere? Bineînțeles că nu. Acțiuni imperfecte pot să derive de la Cel perfect care acționează.

Din partea a patra a Lecției Zilnice de Cabala, 27.12.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Zohar - Niciun comentariu→