Întrebare: Oare umanității îi lipsește cu adevărat o mică rază de lumină în acest tărâm întunecat?

Răspuns: Da. Cred că vom depăși treptat această nebunie.

Întrebare: Ce ar trebui pentru ca Creatorul să lumineze puțin? Doar puțin?

Răspuns: Nu poate. Nu are dreptul! Creatorul nu are dreptul! Altfel, ar încălca legea fundamentală a naturii: egoismul este complet opus Lui!

Întrebare: Ce oferă această lege a naturii?

Răspuns: Permite omului să devină egal cu Creatorul la sfârșitul corectării. Altfel, ei nu ar face-o.

Întrebare: Deci, dacă ar face asta, ar suprima omul? El ar alerga pur și simplu după acea mică rază și ar continua să o urmărească pentru totdeauna?

Răspuns: Da. Într-un fel, ar putea ajunge la jumătatea drumului, dar a deveni egali cu Creatorul, a fi liberi în acțiunile proprii, a alege (prin liber arbitru) asemănarea cu Creatorul și a atinge această asemănare în ciuda tuturor problemelor – și a atinge acea asemănare în ciuda tuturor problemelor – a deveni independenți, adică a crea o altă imagine a Creatorului din toate legile și proprietățile universului, asta trebuie să facă omul.

Dacă Creatorul ar face acest lucru, nu ar avea rost. El nu are dreptul să schimbe nimic din aceste condiții; nici măcar o iotă.

Întrebare: Deci, conform cuvintelor dumneavoastră, putem spune că după un timp, va veni un „întuneric complet”?

Răspuns: Da, firește! Cel mai mare întuneric va veni înainte de corectarea finală.

Întrebare: Înainte de ascensiune?

Răspuns: Da! Încă nu l-am văzut.

Întrebare: Deci, acesta nu este încă sfârșitul?

Răspuns: Nu. Va exista o coborâre universală în sălbăticie. După cum este scris, națiunile lumii se vor ridica împotriva poporului lui Israel și așa mai departe. În general, acestea vor fi lucruri teribile.

Comentariu: Vorbiţi despre „lucruri teribile” și o „coborâre universală în sălbăticie”, totuși, tot pare că aveţi o oarecare bucurie interioară.

Răspunsul meu: Am bucurie pentru că aceasta este o etapă necesară prin care trebuie să trecem și o putem parcurge cu succes combătând întunericul cu lumina. Acesta ar fi cu adevărat un salt masiv înainte.

Întrebare: Ce trebuie să facă omenirea dacă se confruntă brusc cu haos complet și întuneric total?

Răspuns: Trebuie mai întâi să creștem până la această stare. Haosul complet și întunericul nu vor fi dezvăluite decât dacă avem și posibilitatea de a dezvălui lumina.

Întrebare: Ne dă Creatorul doar ceea ce putem îndura? Vom fi capabili să-l suportăm și să ne ridicăm în picioare?

Răspuns: Desigur. Dar deocamdată, omul încă se târăște, tot se târăște. Cu cât îi spunem lumii mai mult despre cine și ce este, cu atât mai repede vor apărea problemele și cu atât mai repede le vom rezolva.

Întrebare: Atunci de ce continuaţi să îndemnaţi lumea să-și vină în fire? Dacă acesta este cazul, de ce să te mai deranjezi? Pur și simplu să ajungă în acea stare de întuneric complet.

Răspuns: Exact așa va fi condusă acolo! Cu cât știm mai multe, cu atât mai repede vom fi conduși acolo. Dar suntem obligați să trecem prin asta.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 25.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este întoarcerea către Creator cel mai puternic efort pe care îl face o persoană?

Răspuns: Trebuie să cauți cum să te întorci către Creator; nu se face pur și simplu. Nimeni nu se poate întoarce pur și simplu către El.

În momentul în care Creatorul mi se revelează, fie deschis, fie într-o formă ascunsă, înseamnă că mă invită să mă întorc către El. Nu este vorba doar de a merge și a-L căuta. Unde Îl voi căuta pentru a striga către El sau a-I cere ceva?

De fapt, întoarcerea către Creator, odată ce cineva a meritat revelația Lui, vine brusc, așa cum se spune: „Mântuirea Domnului este într-o clipă”. Acest lucru se întâmplă complet neașteptat ca urmare a întregului efort pe care persoana l-a depus anterior. Cu toate acestea, toată munca depusă anterior este esențială. Fără ea, ar fi imposibil să experimentezi această stare.

Chiar și acum suntem deja în starea de corectare finală, dar o simte cineva?

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa mai presus de raţiune nu este o achiziție a minții, ci o achiziție a unei abilități diferite, care nu există în mod natural în noi. Este un alt canal supranatural, un al șaselea simț, spiritualitate, corectarea vasului de primire, forța Bina. Cum se ajunge la ea? Prin reflecție, muncă și o serie de ascensiuni și coborâri.

Întrebare: De ce ne implicăm în asta dacă se știe dinainte că Creatorul face totul?

Răspuns: De ce ești atât de sigur că Creatorul este cel care o face? Pentru tine, toate acestea sunt doar nume, cuvinte goale; tu nu trăiești în ele. Este scris că există o Forță superioară care guvernează totul, că „Nu există nimeni în afară de El”. Și ce dacă? Ai auzit despre asta, dar nu trăiești în această revelație și nu te identifici cu ea.

Totuși, identificarea determină toate gândurile și acțiunile noastre. Mă simt ca o mănușă purtată pe mâna Creatorului. El determină tot ce se întâmplă în mine, de la mișcarea atomilor la mișcarea gândurilor și dorințelor. Fiecare rezultat depinde de El atât la început, cât și la sfârșit. Așa simt eu manifestarea Creatorului în mine.

Și dacă nu am asta, pot spune că Creatorul este regele? Pot spune că sunt de acord cu asta? Aș face eu însumi, fără constrângere, același lucru pe care îl face El? Toate acestea sunt vorbe goale. Nici măcar nu știu ce face El și nici nu știu cine este El.

Prin urmare, Rabaş spune că există Regele întregii lumi și există Regele lui Israel. Toată lumea vorbește despre Regele întregii lumi: „Creatorul este mare!”

Regele lui Israel este atins printr-o aspirație autentică spre El – Yaşar-El (direct către Creator). Iar aspirația înseamnă o disponibilitate de a renunța la propria cunoaștere și de a merge prin credință deasupra rațiunii. Aceasta este diferența dintre opinia Torei și opinia maselor.

Nu este suficient doar să o spunem. Toată lumea crede că se află deja în starea de corectare finală, în timp ce starea lui Israel este atinsă printr-o muncă foarte serioasă, prin alinierea tuturor dorințelor și intențiilor cu Creatorul, astfel încât acestea să devină asemenea Lui. Abia atunci ajunge omul la o stare în care el poate spune că Creatorul este Regele întregii lumi.

Ce este lumea? Lumea este întregul meu sine și am examinat-o, am simțit-o și am fost de acord că El mă conduce. Ce este acest acord? Este că, chiar dacă El nu ar exista, aș face exact același lucru. Astfel, eu însumi creez imaginea Creatorului în mine. Aceasta se numește creștere de la zero la infinit. Cresc și ating nivelul Său.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaș – Art.21, 1986-Despre Credinţa mai presus de raţiune

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este înțelepciunea interioară la care ajung pe măsură ce trec anii?

Răspuns: Unde să alerg și în ce scop?

Întrebare: Ar trebui să răspund la această întrebare sau nu?

Răspuns: Nu ai un răspuns.

Întrebare: Ar trebui să îl caut?

Răspuns: Vei căuta. Atât timp cât cauți, vei continua să alergi. Apoi treptat, pe măsură ce devii convins că nu există un loc către caree să alergi, te vei opri. Și este corect.

Întrebare: Atunci ce aștept? M-am oprit.

Răspuns: Nu aștepți nimic. Pur și simplu vezi că nicio mișcare nu poate înlocui liniștea.

Întrebare: Deci ajung la o stare de pace?

Răspuns: Da, atât pace interioară, cât și pace exterioară.

Întrebare: Cum numiţi pacea la care ajung?

Răspuns: Absența impulsului de a te mișca.

Întrebare: Atunci ce este mișcarea?

Răspuns: Dorința de a-ți schimba starea.

Întrebare: Deci, gândul corect este să nu-mi schimb starea, să accept orice este?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și cum rămâne cu expresia „Pace nebunului care va adormi omenirea într-un vis de aur”? Ce spuneţi de asta?

Răspuns: De ce vrei să înnebunești lumea? Să-i lăsăm pe oameni să înțeleagă pur și simplu că anularea egoului în fața Creatorului este cea mai înaltă mișcare pe care o putem face.

Întrebare: La asta ajungem în cele din urmă? Aceasta este pace?

Răspuns: Da.

Întrebare: Asta se înțelege prin aducerea Creatorului în această lume?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman, 29.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că restul lumii nu deține cheia rezolvării problemelor. Cum putem transmite această cheie lumii?

Răspuns: Cred că, chiar dacă am începe cu toții să strigăm despre asta din toate părțile și aș continua să scriu articole despre amenințarea anihilării, oamenii tot nu se vor trezi. La urma urmei, știm stadiul de dezvoltare în care se află masele. Chiar și într-o societate dezvoltată, oamenii nu sunt capabili să perceapă ideea spirituală încorporată în aceasta. Nu ne putem aștepta la niciun răspuns din partea lor.

Cu alte cuvinte, trebuie să acționez indiferent de reacție. La urma urmei, eu sunt cel care acționează, nu ei! Eu activez legea progresului, conform căreia întreaga omenire trebuie să-și schimbe calitățile, să ajungă să semene cu calitățile Creatorului și să atingă nivelul Său. Activez această lege pentru că am primit această cunoaștere de sus. Alte câteva zeci de oameni de aici au primit-o și ei.

De ce posedă ei această înțelegere și conștientizare? Pentru că ei au atins acest nivel în propria lor dezvoltare. Dacă un om nu s-a dezvoltat încă la nivelul necesar, indiferent ce i-am spune, pentru el va fi o mantră lipsită de sens, una dintre multele.

Chiar dacă astfel de oameni aud despre asta, o notează și o repetă, la ce bun ar fi? Nu există nimic mai prostesc. Pot ei să acționeze în această direcție? Desigur că nu! Dacă sunt atrași psihologic de asta, este minunat. La nivel uman obișnuit, acesta este un lucru bun, la fel ca multe alte lucruri.

Prin urmare, deși fără îndoială trebuie să lucrăm la diseminare, munca noastră principală este internă, nu externă.

În acest caz, s-ar putea spune: „Dacă da, haideți să reducem eforturile de diseminare și să ne concentrăm toată energia asupra muncii în grup!” Dar adevărul este că nu ne putem descurca fără sprijin extern sau fără a atrage noi forțe din exterior. Prin urmare, nu ne putem descurca fără diseminare. În plus, a ridica toți studenții grupurilor exterioare cu doar un milimetru este echivalent cu a ne ridica pe noi înșine cu zece metri!

Prin urmare, avem nevoie de ambele componente ale muncii noastre. Baal HaSulam scrie despre asta că trebuie să răspândim Cabala printre mase. Dar desigur, în acest mediu nu ne putem aștepta la reacția specifică pe care o dorim din partea acelui mediu. Lucrurile se desfășoară acolo conform legilor care guvernează masele; întrucât noi operăm conform legilor care se aplică individului. Prin urmare, este responsabilitatea noastră să acționăm.

Din partea maselor, va exista doar sprijin; ele te vor urma, dar pentru a face să se întâmple acest lucru, trebuie să distribui materialul nostru printre ei. Totuși, tu ești cel care trebuie să arate calea. Tu însuți trebuie să ajustezi și să purifici constant direcția scopului și să-i tragi pe toți după tine! Nu există altă cale.

Prin urmare, nu ar trebui să transferi responsabilitatea asupra altcuiva. Este scris că cei care se ocupă de aspectele externe ale Torei în loc de cele interne sunt de vină pentru tot, dar ce diferență face asta pentru mine? Îmi pot permite să-i aștept? Ei nu vor face nimic, sunt incapabili de asta. Eu sunt obligat să acționez! Așa trebuie să gândească toată lumea.

Trebuie să predăm acest lucru și în grupurile externe: omul care primește cunoștințe devine un participant activ la muncă. Prin urmare, trebuie să-i conducem să simtă obligația care le revine.

Din Lectia zilnica de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă lumina înconjurătoare începe să intre în Kli, de ce devin coborârile din ce în ce mai dificile?

Răspuns: Lumina înconjurătoare nu poate intra în Kli; acest lucru este imposibil. Intră în Kli doar atunci când devine lumină interioară.

Lumina înconjurătoare strălucește constant asupra unui om: uneori din față, în timpul unei stări de ascensiune, și alteori din spate, în timpul unei stări de coborâre.

Starea în sine este întotdeauna aceeași. Singura diferență este ceea ce este revelat în acel moment: lumina sau Kli-ul. Totul depinde de partea din care privești starea – din partea Kli-ului sau din partea luminii. Așa este experimentată în percepția omului.

Când Kli-ul devine ca lumina, nu mai există o distincție între ascensiuni și coborâri; totul este lumină. Un Kli cu un ecran este simțit ca însăși lumina.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că ascensiunile și coborârile dau două rezultate. Pe de o parte, unui om i se arată cât de departe este de scop, iar pe de altă parte, acesta devine mai important pentru om. De unde vine acest sentiment de importanță?

Răspuns: Scopul devine mai important pentru noi pentru că omul se investește pe sine, eforturile sale, în el. Acest lucru se întâmplă la fel ca în viața noastră obișnuită.

Dacă investesc mult în ceva, aduc o parte din mine în el. Și pentru că mă iubesc, nu mai pot renunța la el. Am sacrificat atât de mult pentru el, am încercat atât de mult, am muncit atât de mult, am avut grijă de el atât de mult, nu pot pur și simplu să-l abandonez. Astfel, scopul și întreaga întreprindere devin foarte importante pentru om.

Mai mult, pe măsură ce avansează, o lumină înconjurătoare din ce în ce mai puternică influențează omul în funcție de investiția și munca sa. Această lumină umple un nou Kli [vas], punctul din inimă, iar omul simte că adevărata viață vine de acolo. Și el simte restul vieții sale animalice ca fiind temporar și având din ce în ce mai puțină importanță pentru el.

Omul ajunge la realizarea faptului că spiritualitatea este mai importantă decât corporalitatea, încă în timp ce se află aici, atunci când intră în simpla ascundere. El începe deja să simtă că forța superioară există, și într-un fel, simte prezența Creatorului. Atunci, toate evenimentele care i se întâmplă în viață și tot ceea ce se întâmplă în lumea din jurul său își pierd semnificația. Lumina din jur radiază eternitate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este egoismul important pentru dezvoltarea noastră?

Răspuns: Egoismul nu este doar important pentru dezvoltare, nu există nimic în afară de el. Nu trebuie suprimat; el trebuie să se dezvolte.

Trebuie să ne preocupăm de corectarea și utilizarea corectă a acestuia, nu de suprimarea lui, deoarece egoismul este natura noastră, dorința de a primi. Este imposibil să-l distrugem.

Întreaga lume este un mare ego care operează la diferite niveluri: mineral, vegetal, animal și vorbitor. Iar scopul lumii este de a ajunge la utilizarea deplină a puterii egoismului, nu de a-l distruge.

Vrei să distrugi materia însăși? Acest lucru este imposibil! Poți transforma omul într-o plantă administrându-i injecția potrivită. Desigur, va simți mai puțin și va suferi mai puțin, dar cât timp poate fi menținută o astfel de stare, chiar și cu ajutorul diferitelor metode?

Prin urmare, nici religiile, nici diversele metodologii nu sunt soluția. Acest lucru devine deja clar.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omul este o dorință de a primi pentru sine. Nimeni nu va cere niciodată suferință.

Răspunsul meu: Corect, omul nu ar cere-o, dar ce este suferința? Omului, îi sunt revelate diverse dorințe care diferă de dorința Creatorului, dar ele trebuie să fie complet similare cu El.

Creatorul strălucește asupra unui om împotriva fiecărei dorințe și apoi, treptat, acesta începe să simtă că ceva este în neregulă, deși încă nu înțelege ce se întâmplă. Aceste suferințe sunt realizarea diferenței noastre față de Creator.

Chiar și acum, oricare ar fi motivul suferinței mele, este un semn că într-un fel sunt diferit de El. Acest lucru se întâmplă atât la nivel animalic, cât și la cele mai înalte niveluri spirituale. Orice suferință se datorează lipsei de asemănare cu Creatorul, discrepanței dintre Kli (vas) și lumină. O astfel de revelație împinge omul spre scop. Nu trebuie să fii foarte intelectual pentru asta. Dacă acordăm atenție acestui lucru, putem accelera dezvoltarea și conștientizarea acestuia. Dar dacă nu acordăm atenție, primim o suferință și mai mare.

Întrebare: La ce ar trebui să acordăm atenție?

Răspuns: Care este sursa suferinței?

Comentariu: Dar nu știu ce este asta.

Răspunsul meu: Ce este cunoașterea pentru tine? Este ceea ce ai auzit de la cineva sau ai citit într-o carte.

Cunoașterea este primirea luminii în Kli. Dacă omul pur și simplu suferă, asta nu înseamnă încă faptul că știe. „A ști” înseamnă a atinge sursa suferinței. Treptat, omului i se dezvăluie cum își poate atinge sursa. Și atunci ar trebui doar să dorești să o investighezi, să lucrezi împotriva suferinței.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaş – Art.6, 1989-Ce este Mai presus de rațiune, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate să știe omul că și-a epuizat întreaga măsură? Sau se dezvăluie acest lucru doar la sfârșit?

Răspuns: Abia la sfârșit, omul descoperă că și-a epuizat întreaga măsură și se află în fața lui Yam Suf (Marea ultimă), pe care trebuie să o traverseze. Aceasta înseamnă că a trecut deja prin toate calitățile și a făcut toate discernămintele necesare în perioada de pregătire. Ori de câte ori cineva striga: „Când se va întâmpla? Când?”, Rabaş răspundea: „Mântuirea Creatorului vine într-o clipă.” Aşteaptă, se poate întâmpla în orice moment.

Fiecare moment următor poate fi cel decisiv. Și de fiecare dată când ești cuprins de dezamăgire și disperare, dar continui să cauți o nouă putere pentru a avansa și a atinge scopul, în ciuda a toate, se poate întâmpla ca de data aceasta, în loc să încerci din nou să mergi mai departe pe cont propriu și să profiți de noile oportunități, să descoperi brusc că nu mai ai nimic. Nu mai ai putere. Nu mai ai mijloace. Ai ajuns la Marea ultimă și tot ce-ți mai rămâne este să o traversezi.

Întrebare: Dar poate că, în loc să încerc constant să găsesc noi puteri și noi mijloace, ar fi mai bine să-mi spun pur și simplu că am epuizat totul și să ajung într-o stare de disperare completă?

Răspuns: Nu poți lăsa calea la jumătatea drumului și să spui: „Am încercat totul. Nu mai am nimic de făcut.” Pentru că acest punct de credință deasupra rațiunii, traversarea Mării ultime, este dezvăluit tocmai prin presiunea și eforturile tale continue de a străpunge terenul și de a merge mai departe.

De obicei, după o perioadă de descurajare și dezamăgire, începi să cauți ce altceva se mai poate face. Nu știi ce să faci și se pare că toate posibilitățile au fost deja epuizate și nu mai rămâne nimic. Tocmai această căutare, împreună cu incapacitatea de a găsi vreo soluție, dă naștere unei cereri autentice, unui strigăt adevărat către Creator.

Și din acel strigăt, se deschid porțile sfințeniei.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→