Întrebare: Ce vrea natura de la noi?

Răspuns: Natura vrea să ne dorim să fim buni și amabili.

Întrebare: Asta este tot?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu mai fii rău și devino bun? Ce înțelegi prin „bun și amabil”?

Răspuns: Bun și amabil înseamnă că absolut toată lumea este cu adevărat mulțumită de tine. Nu în lumea asta. Acest lucru nu se poate întâmpla în lumea noastră. Acei egoiști din jurul nostru….

Întrebare: Deci, nu mă joc doar cu cei care vor…?

Răspuns: Nu. Când vorbesc despre umanitate și despre natură în general, mă refer la un nivel de existență complet diferit.

Întrebare: Când vor fi mulțumiți de mine? Ce bunătate așteaptă de la mine?

Răspuns: Când eu îi voi corecta și ei vor deveni absolut buni, perfecți și corectați.

Întrebare: Pe cine corectez?

Răspuns: Pe toți oamenii.

Întrebare: Trebuie să-i corectez pe toți oamenii?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Eu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Aceasta este treaba mea? Corectarea lucrurilor este treaba Creatorului!

Răspuns: Este datoria ta.

Întrebare: Poate că trebuie să mă corectez pe mine însumi, mai degrabă decât pe toți ceilalți din jurul meu?

Răspuns: În acest fel te corectezi pe tine însuți.

Întrebare: Corectând toți oamenii, mă corectez pe mine însumi?

Răspuns:  Da.

Comentariu: Aceasta este ceva nou. Corectând-mă, îi corectez pe oameni.

Răspunsul meu: Este același lucru.

Întrebare: Este într-adevăr același lucru?

Răspuns: Desigur. Te vezi pe tine însuți în oameni.

Întrebare: Deci, dacă ajut la corectarea lor, ca urmare mă corectez pe mine însumi?

Răspuns: Este unul și același lucru! Vezi o reflectare a ta însuți. În acest fel, Îl corectezi pe Creator.

Întrebare: Fiecare propoziție este o revoluție. Creatorul trebuie corectat?

Răspuns: Desigur. Trebuie să-L creăm!

Întrebare: Este El imperfect? ​​Nu este El constant?

Răspuns: El nu există deloc; trebuie să-L creezi tu! Străduiește-te constant să-L faci din ce în ce mai bun.

Comentariu: Nu vom dezlega niciodată această enigmă.

Răspunsul meu: Nu. Nici nu trebuie!

Întrebare: Deci ar trebui să o lăsăm așa? Să-L creăm pe Creator?

Răspuns: Da. Exact asta este scris în Tora: „Voi M-aţi făcut.”

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 20.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi că dacă mă corectez pe mine însumi, întreaga lume îmi va părea corectată. Atunci de ce sunt necesari atâția cabalişti pentru a corecta lumea dacă lumea este în mine?

Răspuns: A corecta lumea înseamnă a te corecta pe tine însuți. Nu exiști într-o lume exterioară vastă, iar oamenii pe care îi vezi nu există din întâmplare; ei sunt părți ale sufletului tău.

Prin urmare, în afară de tine și de Creator, nu există nimeni altcineva. Tot ceea ce vezi – nivelurile mineral, vegetal, animal și uman – ești tu; toate sunt părți ale sufletului tău! Prin unirea lor în tine, vei atinge unitatea completă cu Creatorul. Aceasta va fi corectarea ta completă.

Din Lecția de Cabala în limba rusă, 19.08.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este în neregulă cu noi, care este boala noastră?

Răspuns: Boala noastră constă în faptul că nu putem distinge binele de rău și nu putem aduna binele în noi înșine și să-l integrăm în așa fel încât să acopere treptat răul. Este o cale foarte dificilă.

Întrebare: Deci, vom căuta acest bine? Ceva de luat, cum ar fi o pastilă, pentru a scăpa de rău? Cu alte cuvinte, în ceea ce privește răul, vom ajunge să simțim că suntem complet egoiști?

Răspuns: Tocmai asta va fi considerat rău.

Întrebare: Și vom înțelege că este rău?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Și apoi vom cere un fel de remediu?

Răspuns: Da. Pentru că prin suferință, atragem deja o iluminare de lumină binevoitoare care ne poate dezvălui unde se află de fapt răul nostru.

Comentariu: Este acesta cel mai important lucru? Ne întoarcem mereu la acest punct. Dvs. ne conduceţi constant spre acest punct: ca omul să se privească și să se vadă așa cum este: malefic, rea și cu defecte. De obicei, oamenilor li se spune contrariul: „Mai există ceva bun în tine; ești capabil; poți reuși.”

Răspunsul meu: Acesta există doar ca punct de plecare. Dar cine ești tu cu adevărat? Ești răul absolut. Totuși, există o scânteie în tine care te va călăuzi. Și trebuie să o alimentezi până o transformi într-o flacără.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 15.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce sunt aceste stări în care trebuie să-L căutăm pe Creator?

Răspuns: Fiecare stare își are originea în rădăcina sa spirituală, coboară în lumea noastră și se îmbracă în diverse forme materiale. Prin aceste veșminte, eu trebuie să găsesc legătura cu cel care a aranjat această situație pentru mine; trebuie să descopăr originea și cauza a ceea ce se întâmplă.

Tot ceea ce coboară la mine de la El prin toate lumile spirituale, prin diversele corpuri ale acestei lumi și prin tot felul de circumstanțe; trebuie să raportez totul înapoi la Creator. Sub nicio formă nu ar trebui să cred că există alte forțe în afară de Creator.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când omul caută sursa stării sale și caută conexiunea cu Creatorul, are vreun rost să ne întrebăm de ce ne sunt trimise aceste stări?

Răspuns: Creatorul ne oferă întotdeauna stările necesare conform rădăcinii sufletului nostru. El dezvăluie Reşimot [înregistrări spirituale] prin care trebuie să trecem printr-o anumită etapă, astfel încât, din interiorul acelor stări, să-L putem atinge și să stabilim o conexiune cu El. Nu este treaba noastră să alegem acele stări.

Nu ar trebui să ne adâncim în ele, căutând ceva care în opinia noastră, ar aduce o conexiune mai puternică sau mai profundă cu Creatorul. Nu este nevoie de asta. Mai degrabă, în fiecare stare, ar trebui să înțelegem Creatorul ca fiind cauza acelei situații.

De îndată ce încep să caut contactul cu Cel superior în fiecare circumstanță, eu fac un efort. Da – nu, da – nu; sunt aruncat dintr-o stare în alta, iar acestea se schimbă continuu.

În stări de frică și anxietate, când omul începe să le raporteze la Creator, atunci chiar în acel punct, în acea simțire, percepe o conexiune cu divinul. Apoi, Creatorul Se ascunde din nou, iar omul experimentează din nou frica, asemenea unui copil speriat de un urs imaginar.

Creatorul Se dezvăluie și se ascunde alternativ, iar în consecință, omul găsește alternativ o conexiune cu Cel superior și apoi o pierde din nou. Ar trebui să căutăm întotdeauna să dezvăluim cauza; ar trebui să ne detașăm de viziunea superficială asupra realității și să ne angajăm în viziunea interioară.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu există nimic mai natural pentru om decât să caute cauza fiecărei stări pe care o experimentează. Există multe glume despre copii care le pun părinților întrebări precum: „De unde am venit? Cum am ajuns pe această lume?”

Adulții presupun în mod eronat că, copiii sunt interesați de procesul de concepție în sine. Desigur, nu este cazul. Un copil nu ar avea niciodată un astfel de gând în minte. Într-adevăr, aceasta este o întrebare foarte profundă și naturală pentru o ființă umană: „De unde am venit?” Este o întrebare despre rădăcină, despre Creator.

De ce încearcă omenirea să afle ce s-a întâmplat acum milioane de ani și ce cunoștințe dețineau civilizațiile antice? Căutăm sursa pentru că noi credem că odată ce o vom descoperi, vom afla de ce existăm. Omenirea vrea să găsească acel punct inițial de la care a început totul; crede că acesta deține răspunsul pentru care este scopul tuturor acestor lucruri și la ce se va ajunge în cele din urmă.

Și copiii pun această întrebare în căutarea rădăcinii lor. Nu există o întrebare mai naturală decât întrebarea despre sursa vieții. Prin urmare, știința Cabala este cea mai apropiată de natura interioară a unei ființe umane; este cea mai apropiată de esența noastră.

Dacă un om Îl vede pe Creator în fiecare stare, pe Cel care a aranjat acea stare pentru el, și conectează instantaneu această situație cu El, urmărind legătura cauză-efect, atunci omul corectează complet acea stare și obține beneficii spirituale maxime din ea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 157

Dacă dezamăgirea finală vine doar la sfârșitul căii, de ce ar trebui să ne amintim constant despre „Nu există nimeni în afară de El”?

Dacă omul disperă în cele din urmă și apoi se întoarce către Creator doar la sfârșitul căii, de ce spunem constant: „Nu există nimeni în afară de El”? De ce trebuie să ne întoarcem către El tot timpul? Se pare că omul ar putea sta, aștepta, uita de El și lucra pentru sine ca și cum El nu ar exista, până când în cele din urmă devine dezamăgit de toate, iar ulterior un „punct” din minte și inimă se va trezi și ne va aminti să ne întoarcem către El.

Problema este că, dacă nu ne raportăm neîncetat la „Nu există nimeni în afară de El”, atunci tot efortul pe care îl depunem aparent pe cont propriu este îndreptat către un alt scop. Ratăm ținta și nu avansăm în direcția corectă.

Ce este dezamăgirea față de propria noastră putere? Este o dezamăgire menită să stabilească faptul că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta este adevăratul punct al dezamăgirii.

Ce înseamnă să atingi corectarea finală? Ne aflăm într-o anumită stare chiar acum. Ce înseamnă să atingi corectarea finală în această stare? Înseamnă să o atingem cu tot ce avem în prezent. Nu știm ce altceva vom avea mai târziu sau dacă va exista ceva mai mult decât ceea ce avem acum. Poate că ceea ce am atins până acum este deja corectarea finală și nu există alte grade? Cum putem ști unde ne aflăm pe scară? Nu știm nimic.

Dacă putem acum conecta complet și absolut calitățile noastre din noi înșine, starea în care ne aflăm și mediul nostru (atât condițiile noastre interioare, cât și cele din jur), împreună cu Creatorul, și dacă putem lega toți acești factori într-un întreg unificat, fără nicio diferență între ei, aceasta constituie corectarea noastră finală.

Ce se va întâmpla la următorul grad și dacă acesta există măcar, cine știe? Poate că totul este pe cale să fie revelat în momentul următor? Nu ar trebui să ne gândim la ce va fi. Trebuie să acționăm acum.

Dacă în acest moment devenim dezamăgiți de propria noastră putere și ne întoarcem către Creator, aceasta este cea mai bună acțiune posibilă. De ce?

Pentru că, dacă încercăm cu adevărat să conectăm aceste trei variabile, ajungem la conștientizarea faptului că nu putem. Acesta este un semn că ne-am îndreptat cu adevărat spre unirea acestor trei factori. Este ca omul care țintește cu o pușcă, unde își aliniază ochiul, țeava și ținta într-o linie dreaptă. Dacă strigăm către Creator că suntem incapabili, acesta este un semn că L-am găsit într-adevăr. Dacă nu ne îndreptăm cu precizie apelul către Creator, tot credem că putem reuși prin propriile noastre puteri.

Dacă ne întoarcem cu adevărat către Creator și Creatorul realizează această unificare pentru noi la nivelul nostru, este ca și cum am fi în corectarea finală. Dobândim o lumină interioară, o poziție spirituală, poate o parte din corectarea finală. Dar cum am ști că este doar o parte? Nu am ști. Nu știm totul, și prin urmare, nu cunoaștem valoarea acelei părți în cadrul imaginii de ansamblu. Cabaliștii spun că există încă 620 de astfel de stări până când omul ajunge la corectarea finală.

Omul devine dezamăgit de încercarea de a uni Israelul, Tora și Creatorul ca Unul. Numai din această muncă disperăm. Aceasta este munca și este ceea ce înseamnă „Nu este nimeni în afară de El”. Disperăm de incapacitatea noastră de a realiza această unificare. Nu există nimic altceva de făcut decât asta.

Mai mult, dacă disperăm că nu putem realiza această unificare și ne întoarcem către Creator, este un semn că suntem într-adevăr aproape de unitate, poate deja în interiorul ei, pentru că ne întoarcem către Creator chiar din starea în care am atins-o și vrem să le conectăm pe cele două: „Nu este nimeni în afară de El”. Ce altceva există în afară de asta? Este strâns conectat.

Acesta este semnul că ne-am îndreptat cu adevărat către Creator și nu către ceva ce ne-am imaginat a fi Creatorul. Este testul că ne-am îndreptat calea și viziunea tocmai către El.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă pricina stărilor noastre este constantă, ce se schimbă? Sunt stările în sine?

Răspuns: Da, stările se schimbă, forma în care sunt îmbrăcate se schimbă, dar cauza rămâne aceeași. Cauza este lipsa revelației divinului în tine, în materia ta, în dorința ta.

Să o spunem așa: omul este o „cutie neagră” împărțită în mii de celule. În fiecare celulă, gradul de revelație al Creatorului este diferit.

De exemplu, Creatorul vrea să-l revelezi într-un anumit loc chiar acum. Așadar, Creatorul îți aranjează o stare specifică în care Îl revelezi. Prin aceasta, realizezi corectarea acelei stări și primești următoarea. Aceasta continuă până când Îl revelezi pe Creator în fiecare celulă, până când ai corectat toate stările.

Din toate stările trimise către tine, dezvălui cumva prezența divină. În același timp, aceste stări îți intensifică dorința de spiritualitate și oferă o înțelegere mai profundă a realității și a experienței. Treci de la ascunderea dublă la cea simplă.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/06/26, Rab

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se întâmplă trecerea de la dubla ascundere la ascunderea  simplă?

Răspuns: Trecerea de la dubla ascundere la ascunderea simplă are loc aici, în această lume, lent și treptat. Omul fluctuează între o stare și alta, și prin urmare trece treptat la o stare de ascundere simplă.

Ce este ascunderea simplă? Atunci când, pe fundalul oricărui eveniment care mi se întâmplă, simt că acesta este trimis de Sus, Creatorul se află în spatele tuturor acestor lucruri. Treptat, acest sentiment începe să însoțească constant omul și trăiește cu el chiar înainte de Machsom (bariera spirituală). Acest lucru se întâmplă mult mai devreme, se acumulează și se manifestă în simțirile noastre.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce rol joacă grupul atunci când trecem prin diferite stări?

Răspuns: Avem nevoie de grup din mai multe motive. De fapt, există un singur motiv, dar din moment ce Creatorul ne este încă ascuns, acest motiv este împărțit în mai multe sub-motive în raport cu mine. La început, simt că grupul îmi amintește de importanța muncii spirituale. Influența sa mă ajută să revin pe drumul cel bun cu munca mea. Fără un grup, pierd direcția corectă.

Toate acestea sunt doar la începutul căii. Pe măsură ce progresez, încep să văd grupul ca o parte a sufletului meu. Construcția spirituală este concepută în așa fel încât să existe o parte din sufletul meu în fiecare om, și în cele din urmă trebuie să mă unesc cu fiecare dintre ei. Nu știu încă cum, dar va trebui să o fac cumva.

Suntem învățați că toate acestea sunt aranjate ca o piramidă. Trebuie să mă unesc cu toată lumea, dar nu în aceeași măsură. Mă conectez cu unele suflete la nivel mineral (Domem), cu altele la nivel vegetal (Ţmeach) și cu altele la nivel animalic (Chai). Cu alte cuvinte, mă unesc cu toate părțile sufletului comun al lui Adam HaRişon, dar fiecare la un nivel diferit de unitate.

În cele din urmă, am nevoie de prieteni în jurul meu cu care să pot lucra ca un singur Kli (vas). Ei și cu mine vom funcționa ca organe ale unui singur corp, un singur Kli. Așa trebuie să lucrăm. Într-adevăr, vedem că cele mai avansate și eficiente modele din lumea noastră se bazează pe această metodă.

Omul singur pur și simplu nu poate avansa. Tot ce poate face este să realizeze cumva, de-a lungul mileniilor, că nu poate pătrunde singur în spiritualitate. Oricine fuge de societate este complet fără speranță.

Din Lectia zilnica de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→