Întrebare: Prin ce își poate determina omul starea?

Răspuns: Omul nu poate atribui o definiție propriei stări. Nu este stăpânul stărilor sale. Este capabil doar să discernă starea în care se află, să o măsoare și să o evalueze.

Își poate evalua starea în funcție de gradul în care Creatorul îi este revelat. De exemplu, eu mă simt rău. Sunt cufundat în rău, complet absorbit de el. Nu am nimic în viața mea. Cine sunt eu? Ce sunt eu? Nu știu. Pur și simplu mă simt rău.

Apoi, dintr-o dată îmi amintesc că deși mă simt cu adevărat rău, această stare este necesară pentru că trec printr-un anumit proces și există un scop în a mă afla în ea.

După ce am trecut prin această stare rea, iau o lecție din ea, și prin aceasta, devin vrednic să cunosc binele. Tocmai în această stare rea, în acest rău, încep să înțeleg mai mult și să discern mai mult.

Apoi, când voi intra într-o stare bună, voi putea înțelege acel rău și voi vorbi despre el dintr-o perspectivă complet diferită. Cu cât contrastul dintre stările rele și cele bune este mai mare, cu atât ajung să cunosc mai multe. Cu cât confuzia este mai mare, cu atât înțelegerea și realizările care urmează sunt mai mari.

Așadar, ce determină starea în care mă aflu? Este determinată de măsura în care Creatorul mi se revelează în cadrul acelei stări. Dacă El mi se revelează puțin mai mult, atunci, în ciuda faptului că încă mă simt rău, deschid cartea Şamati și încep să înțeleg că aceasta nu este o stare atât de teribilă, până la urmă. Este pur și simplu o etapă pe calea prin care trebuie să trec. Atunci starea nu mai este atât de rea. Este neplăcută ca senzație, dar favorabilă pentru avansarea spirituală.

De exemplu, construiesc o casă. A sosit un transport de blocuri de beton și trebuie să le duc până la etajul doi. Pe ce te concentrezi, pe munca grea în sine, sau pe ce va rezulta în cele din urmă din ea? Dacă vezi scopul, atunci a căra blocurile nu este atât de dificil. Dar dacă te uiți doar la starea în care te afli acum, ca muncitor obișnuit, mai degrabă decât ca proprietar al viitoarei case, atunci în mod firesc, să cari blocurile se simte ca o muncă grea

Din Lecţia zilnică de Cabala 20/07/26, Rabaș – Art.27, 1986-Creatorul și Israel au plecat în exil

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce se întâmplă dacă brusc, îți dai seama că te-ai înșelat? Și ți-ai pus deja toate cărțile în acest singur lucru. Ai găsit ceea ce părea a fi munca vieții tale, și dintr-o dată, se dovedește că te-ai înșelat.

Răspuns: Atunci trebuie să te investești dincolo de toate limitele în acel singur lucru care îți rămâne, în care acum simți și descoperi că te-ai înșelat, că nu este lucrul principal, și în afară de el, nu mai rămâne nimic altceva. Altfel, vei fi pierdut.

Întrebare: Tocmai aţi spus ceva ce nu este simplu. Aţi spus: „Înțelegi deja, acum simți că aceasta este o greșeală și totuși te investești complet în ea.” Peste rațiune?

Răspuns: Desigur. Dar asta doar dacă ești sigur că nu-ți mai rămâne nimic altceva, că ai dat acestei chestiuni totul, întreaga ta viață.

Întrebare: Și ce se va întâmpla atunci? Iată-mă, mergând în această gaură neagră.

Răspuns: Atunci Creatorul te va ajuta. Atunci trebuie să te ajute. În principiu, exact așa se întâmplă în Cabala.

Comentariu: Există tot felul de stări.

Răspunsul meu: Există multe stări, dar în final, cu toții ajungem la una singură.

Întrebare: Pentru ca Creatorul să te ajute?

Răspuns: Într-o stare de dezamăgire absolută față de tine însuți, față de Creator, față de chestiunea în sine, față de scop – față de tot!

Comentariu: După ce ți-ai investit întreaga viață în asta.

Răspunsul meu: Da, și când ajungi la o astfel de dezamăgire, atunci poți renunța la tot și vei vedea succesul.

Întrebare: Cabaliştii scriu că atunci când ai trecut prin toate porțile, rămâne o singură poartă: „Poarta Lacrimilor”. La asta faceţi referire?

Răspuns: Aceasta este dincolo de lacrimi.

Întrebare: Ai trecut deja de „Poarta Lacrimilor”? Deci, sfatul tău este să continui să lovești în acel punct până la sfârșit?

Răspuns: Dacă poți continua să lovești și să lovești, atunci acestea nu sunt încă porțile finale.

Întrebare: Deci această dezamăgire trebuie să fie acolo? Trebuie?

Răspuns: Absolut! Pentru că merge împotriva naturii umane însăși, împotriva modului în care Creatorul ne-a creat. Prin urmare, trebuie să fie o dezamăgire absolută.

Întrebare: Unde este mila superioară în toate acestea?

Răspuns: Este dincolo de acestea. Când Creatorul conduce omul prin toate aceste încercări, apoi dincolo de ele, omul dezvăluie mila superioară a Creatorului.

Comentariu: Ar trebui să fii un om foarte puternic.

Răspunsul meu: Nu. Cred că nimeni nu este puternic. Toată lumea este foarte slabă. Creatorul va face totul.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 01.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum mă pot agăța de „Nu există nimeni în afară de El” când sunt angajat în diverse lucruri care mă distrag și mă derutează, aducând fie plăcere, fie suferință?

Răspuns: În primul rând, trebuie să credem că toate aceste lucruri îmi sunt date astfel încât prin ele, să determin treptat că „Nu există nimeni în afară de El”. Acesta trebuie să fie scopul.

Ar trebui să-ți faci memento-uri, să creezi un sistem, cadre stricte, astfel încât toate acestea să te oblige la fiecare 15 sau 30 de minute să revii la aceeași stare. Totul ar trebui să-ți amintească mecanic de Creator. După aceea, vei putea deja să lucrezi independent.

Bineînțeles, la început nu există niciun gust în acest sens, dar în timp vine. Prin aceste acțiuni, care par să nu aibă „niciun beneficiu”, atragi lumina înconjurătoare, iar aceasta te influențează într-un mod general, astfel încât să-ți amintești și să rămâi constant în această conștientizare.

Treptat, ajungi la o stare în care simți că cel puțin, nu te mai afli într-o dublă ascundere, ci într-o simplă, unică ascundere, unde Creatorul este constant prezent în fundal, totuși simți că El este ascuns.

În cazul învățătorului meu, Rabaş, se putea simți că nu a fost niciodată deconectat de Creator, iar acest lucru a lăsat o impresie foarte puternică.

Din Lecţia zilnică de Cabala 17/07/26, Rabaș – Art.28, 1989-Cine trebuie să știe că un om a rezistat testului

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce criteriu putem folosi pentru a verifica constant dacă ne aflăm în mediul potrivit?

Răspuns: Mediul potrivit este un mediu care ghidează gândurile și dorințele unui om pentru a se conecta cu Creatorul cu forță maximă.

Mediul potrivit reprezintă toate calitățile mele interioare raportate la punctul meu din inimă, care mă conectează cu Creatorul. Tot restul din mine trebuie să contribuie la acest punct de conexiune cu Creatorul.

Calitățile, dorințele și aspirațiile mele se numesc mediul meu. „Eul” meu, care este numit „Moise” în mine, adică punctul în care începe formarea sufletului, poate crește doar în mediul potrivit.

Rabaş scrie că trebuie să existe o stare inițială, etape de dezvoltare ale acestei stări, mediul și etape de dezvoltare ale acestui mediu. Dacă toate acestea funcționează împreună pentru conexiunea cu Creatorul, se creează condiții optime pentru dezvoltarea sufletului.

Trebuie să verific pe care dintre acești patru parametri îi pot influența și pe care nu. Este păcat să pierdem timpul, căci aceasta este munca noastră. Există mulți oameni care își irosesc respirația, incapabili să vadă că preocupările lor sunt zadarnice. Desigur, vor înțelege acest lucru în timp, dar este păcat să depună eforturi doar pentru a realiza greșeli.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce este necesar să se pună presiune asupra grupului, astfel încât acesta să fie direcționat mai precis către scop? Ce înseamnă să pui presiune? Se pare că grupul se opune constant acestui lucru.

Răspuns: Nu, grupul este alcătuit pur și simplu din oameni exact ca tine. A pune presiune asupra lor face parte de asemenea, din libera ta alegere.

Punându-te sub influența prietenilor tăi, ca și cum ai sta sub un duș, astfel încât aceștia să te influențeze și să te curețe, trebuie să examinezi exact cum te influențează ei. Poate că sunt frivoli; poate că stai în „compania batjocoritorilor”.

Trebuie să ceri constant ca grupul să se îmbunătățească.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum este grupul legat de „existența din absență” (Yeş mi Ayin)? De ce ar trebui să-mi ofere forțe cu care el nu are nicio legătură?

Răspuns: Grupul nu aparține lui Yeş mi Ayin, și prin urmare, îţi poate oferi putere suplimentară. Puterea grupului constă în conexiunea sa cu rădăcina noastră, unde toate sufletele sunt unite.

Prin urmare aici, în lumea noastră, prin acțiunile mele externe, pot trezi acele forțe superioare în care puterea „eului” meu nu este doar o forță individuală, așa cum este în lumea corporală, ci este inseparabil legată de alte 599.999 de astfel de forțe.

La rădăcina noastră, eu și toate celelalte suflete existăm la nivelul lui Adam HaRişon. Prin urmare, în timp ce trăiesc în lumea noastră, pot trage putere din rădăcina mea.

Din Lecţia zilnică de Cabala 15/07/26, Rabaș – Art.24, 1989-Ce înseamnă în muncă Să nu nesocotești binecuvântarea unui laic

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce ar trebui să ne așteptăm de la poruncile Torei?

Răspuns: O „poruncă a Torei” constă în extragerea conceptului de „Tora vieții” din Tora, dobândind însăși viața. Baal HaSulam scrie despre acest lucru în TES (Studiul celor Zece Sfirot). El nu se referă la studiu în sine, ci la rezultatul acestuia.

Întrebare: Să presupunem că oun om mătură podeaua în clădirea noastră sau lucrează în bucătărie. Se consideră acest lucru că studiază Tora?

Răspuns: Dacă fac ceva în bucătăria noastră și intenționez prin aceasta să obțin ceva în viața mea, atunci dorința care a apărut în mine în acel moment, înmulțită cu lucrul bun, benefic pe care l-am adus contribuţie grupului, adică înmulțită cu dorința colectivă a grupului de a atinge spiritualitatea, devine propria mea dorință.

Slujindu-mi prietenii, le dobândesc dorințele, mă includ în ele și apoi acele dorințe mă influențează și îmi direcționează propria dorință pe cursul corect.

Prin urmare, în timpul lecției intenționez să atrag lumina Torei care reformează din ceea ce studiez, nu să devin un mare înțelept sau altceva.

Din Lectia zilnica de Cabala 14/07/26, Rabaș – Art.30, 1990-Ce înseamnă că ‘lege și ordine’ este numele Creatorului, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Spuneţi că fiecare are propria cale.

Răspunsul meu: Desigur!

Întrebare: De ce depinde?

Răspuns: În natura globală a umanității, suntem atât de diferiți încât, tocmai prin conexiunea noastră viitoare, vom crea o structură universală numită „Om” (Adam).

Întrebare: Va avea fiecare propriul loc?

Răspuns: Da.

Întrebare: Fiecare națiune?

Răspuns: Desigur! S-ar putea să mă învârt cu o viteză extraordinară, alții mai încet, iar alții chiar mai încet, este la fel cum în corpul nostru există sisteme care funcționează cu o viteză și o intensitate extraordinare, în timp ce altele funcționează mult mai lent. Puteți compara unghiile de la mâini și de la picioare. Unghiile de la mâini cresc cu aproximativ un milimetru pe săptămână, în timp ce unghiile de la picioare cresc cu aproximativ un milimetru pe lună. Fiecare are propriul ritm, chiar dacă este aparent același țesut.

Comentariu: Totuși, este un singur organism.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Ați menționat scopul. Este scopul același pentru toată lumea sau nu?

Răspuns: Scopul este același pentru toată lumea. Dar cine știe de fapt ce este? Dacă am ști că toți avem un singur scop, am fi de acord unii cu alții. Am începe să căutăm împreună cum să atingem acel scop.

Dar în schimb, simțim că fiecare are propriul său scop. Egoismul ne sfâșie și nu ne permite să simțim că trebuie să ne îndreptăm cu toții împreună către un singur scop.

Întrebare: Putem totuși ajunge la asta? Vom fi aduși spre acest scop unic sau nu?

Răspuns: Cred că trebuie clarificat din interior.

Întrebare: Care este acel scop?

Răspuns: Scopul este foarte simplu: să atingem sensul vieţii.

Întrebare: Și care este acesta?

Răspuns: Sensul vieții? Este să-i atingem sensul.

Întrebări: Deci se pune întrebarea și trebuie să o fac?

Răspuns: Când ating sensul vieții, mă simt absolut împlinit! Știu de ce exist. Știu cine mă guvernează, către cine mă îndrept, ce fac în fiecare moment al existenței mele și unde mă îndrept. Orizonturi mereu noi se deschid în fața mea. Mă simt ca un copil care a intrat în Disneyland. Și totul este incredibil! Totul este un basm! Așa ar trebui să se simtă omul atunci când dezvăluie planul Creatorului.

Întrebare: Are fiecare propriul sens al vieții sau nu?

Răspuns: Fiecare se va bucura de el în mod individual, pentru că așa suntem creați. Dar fiecare se va bucura de el din faptul că se conectează constant cu ceilalți. Revelația acestui „Disneyland” spiritual vine din faptul că dezvăluim din ce în ce mai mult conexiunile integrale dintre noi. Și acestea vor fi dezvăluite tocmai ca atingerea lumii superioare. Este o aventură serioasă.

Întrebare: Deci acum ați ajuns la concluzia că scopul unui om este să atingă lumea superioară?

Răspuns: Da.

Întrebare: Este acesta scopul omului?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și ce este lumea superioară? Vorbim cu oameni care nu studiază Cabala. Simplu spus, ce înseamnă să atingi lumea superioară?

Răspuns: Înseamnă să atingi armonia interacțiunii tuturor forțelor complet diferite ale naturii. Și să simți acea armonie atunci când vezi cum toate problemele, acțiunile, gândurile, aspirațiile – totul, din toate timpurile – se unesc și totul se dovedește a fi armonios interconectat, atât de necesar unul pentru celălalt, încât revelarea acestei armonii este revelarea gândului Creației, planul Creatorului.

Întrebare: Și vorbiţi constant despre dezvăluirea relațiilor armonioase dintre oameni. Este și aceasta inclusă aici?

Răspuns: Desigur! Firește. Acesta este cel mai înalt grad al întregii acestei armonii.

Întrebare: Cel mai înalt grad? Că suntem cu toții conectați armonios?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și acesta este scopul vieții unui om – să descopere această armonie?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 8.07.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare de pe Facebook: Poziția dumneavoastră este să mergeți pe calea suferinței. Spuneți că atunci când vom fi încolțiți, vom vedea că dreptate au cabaliștii. Există o altă cale? Ne puteți convinge fără să ne speriați?

Răspuns: Dacă poziția mea ar fi „să mergem pe calea suferinței”, nu aș spune nimic și nu aș face nicio prezentare publică. Dar îmi doresc cu adevărat ca omenirea să se dezvolte într-un mod bun.

Sunt împotriva căii suferinței. Sunt în favoarea soluţiei ca această cale să fie iluminată de lumina superioara și să ne conducă înainte. Vă rog să nu luați evaluările mele drept tactici de intimidare.

Pur și simplu privesc cu sobrietate perspectivele umanității, „condiția sa de pornire” și văd că suntem în cădere liberă. Egoismul crește în noi, dar nu compensăm pentru această creștere și nu ne corectăm traiectoria.

Sper cu adevărat că ne putem aduna și nu ne putem scufunda în suferință înainte de a începe ascensiunea noastră. Cel mai bun lucru care i se poate întâmpla umanității este recunoașterea la timp a egoismului și realizarea proprie corectă care se ridică deasupra lui.

Din KabTV emisiunea „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 19.05.2023

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 190

Cum ne putem imagina ce este dăruirea?

Când suntem într-un grup, ni se spune că iubirea pentru prieteni duce la iubirea pentru Creator și că dăruirea către prieteni duce la dăruirea către Creator. De ce? Pentru că încercăm să stabilim aceeași conduită între noi ca și cum am fi cu adevărat printre sufletele de la sfârșitul corectării. Din acea lume superioară, unde toate sufletele sunt incluse și conectate împreună, noi atragem lumina înconjurătoare (Or Makif).

Dacă încercăm să stabilim aceeași lege, aceeași stare, în această lume, printre corpuri, printr-o idee, printr-o atitudine, prin conexiune și scopul comun de a avansa împreună, chiar și într-un grup mic, creăm efectiv o asemănare cu starea în care există sufletele la sfârșitul corectării, la nivel spiritual în cadrul acelui grup. În măsura în care depunem acest efort, noi atragem lumina înconjurătoare, care vine și corectează vasele.

Prin urmare, conexiunea dintre prietenii dintr-un grup afectează direct progresul lor spiritual. Prin această reflecție pe care o creăm în această lume, începem treptat să simțim ce este conexiunea spirituală. Desigur, nu putem niciodată cunoaște cu adevărat forma superioară în avans. Dacă ne aflăm la un anumit nivel, cum pot percepe nivelul superior lui? Chiar și în viața obișnuită, în starea noastră actuală, următoarea stare este întotdeauna necunoscută și este revelată brusc, ca ceva nou.

Așadar, cum putem tânji după ceva superior nouă? Nivelul superior (Parţuf-ul superior) ne arată un mic exemplu de dăruire așa cum există la un grad superior. O face în două etape.

În prima etapă, nivelul superior ne arată puțin din lumina din interiorul său, plăcerea pe care o conține. Apoi, o dorim, tânjim după ea și ne simțim înălțați. Cabaliștii numesc aceasta „ascensiune”, deși nu este o adevărată ascensiune, deoarece nu ne ridicăm de fapt. În schimb, nivelul superior ne oferă puțină vitalitate de la un grad superior. Această iluminare este lumină la nivelul superior, dar doar o strălucire slabă pentru noi, deoarece nu putem primi mai mult în vasele noastre actuale.

În a doua etapă, după ce ne iluminează, nivelul superior ne oferă o coborâre. Ne permite să ne simțim propriile vase. Ce sunt aceste vase? Sunt vase ale dăruirii prin care simțim întunericul. Cu alte cuvinte, ne simțim calculând: „Cum este posibil să dăruim fără să ne gândim deloc la propriul nostru beneficiu?”

Astfel, prin aceste două impresii de la nivelul superior, experimentăm două extreme: ce este lumina (chiar dacă este percepută doar parțial) și ce este vasul dăruirii. Apoi, vedem cât de mult iubim lumina și cât de mult suntem opuşi vasului. Din acești doi poli, prin studiu, efort și muncă persistentă, ajungem treptat la nivelul superior.

Când îl atingem și realizăm acea stare, un nivel și mai înalt dezvăluie din nou atât împlinirea, cât și vasul din el. Aceste două stări ne dau încă o dată un sentiment al extremelor din cadrul nivelului superior, și din nou, ne străduim să le atingem, pas cu pas, urcând mai departe.

Prin urmare, calea noastră este construită din ascensiuni și coborâri:

1. Ascensiuni – sentimentul de împlinire care există la nivelul superior.
2. Coborâri – simțirea vaselor (natura dăruirii) ale nivelului superior.

Efortul dintre ele este dorința noastră constantă de a dobândi aceste calități, fie mai mult, fie mai puțin, până când le atingem pe deplin.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→