Întrebare: Zicala „Un judecător are doar ceea ce pot vedea ochii săi” înseamnă că nu putem atribui lucruri bune Creatorului dacă nu le vedem?

Răspuns: Se spune: „Un judecător are doar ceea ce pot vedea ochii săi”. Aceasta înseamnă că omul trebuie să judece realitatea înconjurătoare așa cum o percepe, conform modului în care este recepționată în Kelim ale sale (vasele de percepţie).

Dacă omul este dezvoltat doar la 20%, atunci el vede realitatea din jurul său în funcție de acel grad și nu o poate percepe diferit. Dacă dorește să o vadă diferit, trebuie să se ridice la un nivel de dezvoltare de 30%.

Dar în fiecare etapă, „cine condamnă, o face prin propriul său defect”. Eu văd întotdeauna prin propriii mei ochi, prin propriul meu Kli (vas de percepție). Prin urmare, este imposibil să ceri ca omul să înțeleagă lucrurile diferit. Corectează-l și apoi, ca urmare a acelei corectări, el se va comporta diferit și va înțelege diferit.

Dar omul nu se poate schimba pur și simplu de unul singur. O astfel de schimbare poate veni doar ca urmare a multor lovituri, studii și influențe din exterior. Nu există altă cale. Prin urmare, „un judecător are doar ceea ce ochii lui pot vedea” înseamnă că omul percepe realitatea doar prin ceea ce Kli-ul său este capabil să perceapă.

Întrebare: Dar ce se întâmplă dacă omul încearcă să gândească corect, într-o direcție pozitivă, chiar dacă ochii lui nu văd în acest fel?

Răspuns: Dacă ochii lui nu văd, atunci nu este real pentru el și o astfel de stare este foarte instabilă. Nu-i aparține cu adevărat și nu va putea să o cuprindă și să o mențină. Numai printr-o corectare interioară pe care omul o face asupra sa, el poate fi sigur că va păstra o astfel de percepție, deoarece aceasta devine apoi natura sa.

Din Lecţia zilnică de Cabala 07/06/26, Rabaş – Art.7, 1990-Ce este timpul de rugăciune și cel de recunoștință în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este cunoașterea diferită de simțire?

Răspuns: Cunoașterea este definită ca o realizare clară în vasele de primire. Credința mai presus de rațiune înseamnă că nu voi realiza nimic în vasele mele de primire; nu acesta este scopul meu. Scopul este de a atinge echivalența de formă, adeziunea la credința mai presus de rațiune, mai presus de vasele de primire.

Întrebare: Este egoismul o parte a procesului de corectare?

Răspuns: Egoul nu face parte din proces și nu este procesul în sine; este forța prin care îmi construiesc procesul de corectare. Pot rămâne la nivelul dorinței de a fi în locul Creatorului, de a dobândi în locul Lui sau pot ajunge la înțelegerea faptului că trebuie să fiu asemenea Creatorului, să dobândesc calitățile Sale și apoi să domnesc în locul Lui. Dar „în locul Lui” nu înseamnă „împotriva Lui”.

Întrebare: Care ar trebui să fie măsura credinței mai presus de rațiune?

Răspuns: Măsura credinței mai presus de rațiune trebuie să se aplice întregii rațiuni a omului. Toate vasele de primire trebuie acoperite de vasele de dăruire, de calitatea dăruirii, de Bina.

Întrebare: Ce înseamnă „a-L iubi pe Domnul Dumnezeul tău”?

Răspuns: Atingerea stării de „a-L iubi pe Domnul Dumnezeul tău” înseamnă că am efectuat corectarea întregii mele cunoașteri și a tuturor vaselor mele de primire până la punctul în care am atins echivalența completă cu Creatorul. Adică, prin credință mai presus de rațiune, am dobândit vase și mă aflu acum în starea de „a-L iubi pe Domnul Dumnezeul tău”.

Întrebare: Ce este credința completă și cum o poate atinge omul?

Răspuns: Există credință și există credință completă. Ce înseamnă asta? Credința este numită calitatea dăruirii, pe care omul o dobândește de la Bina. Dacă el atinge starea mică de GE (Galgalta veEnaym, dăruire de dragul dăruirii), aceasta înseamnă că el a dobândit forța credinței. Dacă poate adăuga AHP la GE, să primească de dragul dăruirii, aceasta se numește credință completă, atunci când în interiorul luminii de Hasadim există lumina de Hochma.

Din Lecţia zilnică de Cabala 10/06/26, Rabaș – Art.21, 1986-Despre Credinţa mai presus de raţiune

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este milostenia (Ţdaka) în sens spiritual? Este același lucru ca în lumea materială?

Răspuns: Nu știu ce este milostenia în lumea materială. De douăzeci de ori pe zi cineva bate la ușa mea cerând milostenie. Ar trebui să dau? Este neplăcut și jenant să nu dau, din moment ce toată lumea dăruiește.

Există diverse calcule. Omul se gândește: poate merită, pentru că voi primi satisfacție din faptul că am dat. Și uneori se face fără un astfel de calcul, pur și simplu pentru că am primit o educație care mă obligă să acționez în acest fel și de aceea dau. Și acesta este un fel de calcul: Dacă nu acționez așa cum am fost educat să acționez, mă voi simți rău. Cu alte cuvinte, este un obicei. Asta înseamnă milostenia în lumea materială.

În spiritualitate, milostenia este atunci când ești capabil să dai ceva ce îți aparține fără nicio plată. Adică, dacă faci toate calculele posibile și îți este clar că nu vei primi absolut nimic din asta, vei mai avea puterea să dai? De unde ar veni acea putere? Știm că orice acțiune efectuată din dorința de a primi necesită „combustibil”. Și acest „combustibil” face posibilă efectuarea acțiunii. Aceasta este natura dorinței noastre de a primi.

Imaginați-vă o mașină care nu se va mișca decât dacă introduceți un jeton. Aici vorbim despre un scenariu în care nu îi dau absolut nimic și totuși se poate mișca. Acesta este un lucru complet imaginar, imposibil de realizat.

Totuși, ni se spune că se poate face. Și faptul că nu puteți primi nimic în schimb înseamnă că dorința care efectuează această acțiune nu primește cu adevărat nimic; altfel, nu ar fi caritate, ci cumpărare și vânzare.

Dau unui cerșetor cinci șekeli în caritate pentru a fi sănătos, pentru a ajunge în lumea viitoare, pentru ca lucrurile să-mi meargă bine și pentru a simți satisfacție pentru că am făcut o donație astăzi. Oamenii se urcă într-un autobuz și pun un șekel într-o cutie de caritate pentru ca autobuzul să nu explodeze.

Se numește asta caritate? Este pur și simplu o plată către Forța superioară, astfel încât să mă protejeze, ca și cum i-aș spune Creatorului: „Uite, am făcut o donație și acum, în timp ce merg cu acest autobuz, asigură-te că nu se întâmplă nimic.” Acesta este un contract, nu o donație.

Desigur, vasele de primire nu primesc nimic; doar vasele de dăruire primesc. Cu alte cuvinte, trebuie să dobândesc o corectare specială numită „dorința de a dărui”, în cadrul căreia primesc un retur, o compensație, pentru că am dat caritate. Și aceasta trebuie să servească drept „combustibil”, pentru că fără ea nu aș putea da caritate.

Adică, în realitate nu există nicio acțiune pe care să o pot îndeplini fără a primi o formă de retur sau recompensă. Doar compensația care intră în dorința de a primi se numește animalică, materială, de dragul primirii și nu spirituală.

Dar dacă sunt capabil să dau și să primesc compensație în cadrul dorinței de a dărui, atunci se consideră că efectuez un act de dragul dăruirii, dând caritate, adică fără a primi nimic în schimb. Cu toate acestea, primesc putere – o formă de putere, o răsplată, în dorința de a dărui. Dar „combustibilul” pe care îl primesc acolo servește exact aceluiași scop pentru care am dat caritatea. Acest „combustibil” mi-a dat puterea de a oferi caritate.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Chiar la sfârșitul Eclesiastului, este scris: „Sfârșitul chestiunii, după ce ai auzit tot ce era de spus, teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui, căci aceasta este omul întreg.”

Ați putea explica aceste două principii? „Teme-te de Dumnezeu.” Ce înseamnă asta? Pentru om, frica este de obicei percepută ca ceva negativ.

Răspuns: „Teme-te de Dumnezeu” înseamnă: nu lăsa egoismul tău să domine și să te împingă în tot felul de acțiuni inutile. Iar „păzește poruncile Lui” înseamnă: urmează instrucțiunile Lui.

Întrebare: Care instrucțiuni?

Răspuns: Acele instrucțiuni care se aplică în lumea noastră, ceea ce vedem în lumea noastră. Construiește-ți o cale normală pe care să o poți urma calm. Nu este nevoie să agiți constant totul. Nu crede că ești pe cale să creezi ceva complet nou.

Întrebare: Vă rog să explicaţi puțin mai mult. Înțeleg să nu iei ceea ce aparține altora și să-mi urmez propria cale. Dar ce înseamnă să-mi urmez propria cale? De unde știu care este aceasta?

Răspuns: Înseamnă să urmezi ceea ce ți se pare a fi de bun simț. Dezvoltă-l și, cu ajutorul lui, vei merge corect pe calea vieții.

Întrebare: Bunul simț înseamnă relații normale, calde cu ceilalți oameni? Că ar trebui să existe iubire, nu ceva excesiv, ci ceva suficient și autentic?

Răspuns: Da.

Întrebare: Deci, a crea un astfel de cerc cald în jurul nostru, este acesta bunul simț?

Răspuns: Acesta este bunul simț.

Întrebare: Dacă omul urmează această abordare, asta se înțelege prin „Teme-te de Dumnezeu și păzește poruncile Lui”?

Răspuns: Da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 27.05.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când guvernarea superioară ne influențează într-o formă neplăcută pentru noi, rea din perspectiva simţirilor noastre, nu simțim spiritualitate și nu ne amintim că există Creatorul. Credem că acest lucru se întâmplă deoarece durerea ne încețoșează mintea, și prin urmare uităm că totul vine de la Creator. Dar această înțelegere este greșită.

Faptul că Creatorul se ascunde, atunci când aparent ne face lucruri rele, nu este pentru ca noi să-L blestemăm, să-L uităm și pur și simplu să suferim. De ce acționează El așa?

El o face pentru ca tu să-ți corectezi Kelim [vasele] și să le aduci într-o stare în care nu mai contează dacă te simți bine sau rău. Principalul lucru este că El nu te părăsește. Nu vei mai fi preocupat dacă simți ceva dulce sau amar, ci doar de adevăr și fals, dacă El îți este ascuns sau revelat, dacă simți prezența Lui în tine sau nu.

Apoi începi să-ți judeci starea în funcție de prezența Creatorului în tine. Dacă simți o conexiune cu El, atunci dulcele și amarul nu mai contează. Prin urmare, spunem că Creatorul nu apare niciodată ca unul care face răul, deoarece atunci când El este revelat, este imposibil să te simți rău. Chiar dacă simți durere, aceasta este percepută ca ceva cu scop.

Din Lecţia zilnică de Cabala 09/06/26, Rabaș – Art.3, 1986-Omul este răsplătit cu dreptate și pace prin Tora

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O ființă umană este construită din dorința de a primi și nu este în esență, nimic mai mult decât o celulă senzorială; tot intelectul, cunoștințele și deciziile provin din ceea ce simte.

Prin urmare, omul se poate apropia de scop doar prin intermediul ascensiunilor și coborârilor. Adică, apropierea de Creator se întâmplă prin coborâri, prin distanțarea de El.

Omul este distanțat de spiritualitate, împins înapoi și i se arată cât de opus este scopului; i se dezvăluie propriul său rău. Numim aceasta recunoașterea răului. Omul vede că nu poate face nimic pe cont propriu și este nepotrivit pentru sfințenie. Din toate aceste simțiri, în cele din urmă se maturizează în el o stare în care își dă seama că nu are de ales, trebuie să depășească propria rațiune.

Cum ajunge la o astfel de stare? Abia după numeroase căderi, una după alta, similar exemplului din Studiul celor Zece Sfirot, al omului care se străduiește să ajungă la palatul Regelui cu toate puterile sale, în timp ce gărzile și santinelele îl împing înapoi, îi barează calea și el se prăbușește de pe muntele pe care se află palatul Creatorului.

Dar de fiecare dată când este doborât, el se ridică și se întoarce. Este împins înapoi cu și mai multă forță și se ridică din nou și merge înainte cu răbdare și perseverență. În cele din urmă, prin toate aceste ciocniri și perioade de distanțare de spiritualitate, el își dezvoltă o dorință reală de a atinge scopul în sine.

Străduința sa pasională către scop este ceea ce declanșează ulterior un sentiment de respingere. Funcționează întotdeauna așa – prin contrarii. Din respingere, el dezvoltă o înțelegere a importanței scopului. Fiecare lucru dă naștere opusului său.

Prin urmare, dacă nu are căderi profunde, ascuțite, zdrobitoare care aduc dezamăgire și disperare, nu va putea să prețuiască cu adevărat scopul. Pe de altă parte, dacă nu depune suficient efort pentru a ajunge la el, chiar și atunci când i se pare că mai are încă puțin și va atinge scopul, doar pentru a cădea iar și iar, nu va descoperi cât de departe este de fapt, de scop.

Din Lecția zilnică de Cabala 13.06.2026, Rabaş – Art.6, 1985-Și Domnul i s-a arătat la stejarii lui Mamre

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă observi că ceva din grup nu se aliniază cu scopul sau nu duce la adeziunea cu Creatorul, ar trebui să analizezi cu atenție această situație punct cu punct, să găsești citate, să vorbești cu prietenii tăi și să prezinți problema în fața grupului. Dacă grupul vede că acest lucru poate duce la îmbunătățire, va accepta sugestia.

Trebuie să le arătăm tuturor în mod clar și logic ce trebuie îmbunătățit și de ce, și invariabil, să le legăm de nevoia de a realiza adeziunea la Creator, dar într-un mod simplu și practic.

Ce înseamnă practic? Rabaş scrie că abstracțiunile pot distruge întreaga lume. Abstracțiunea este o formă neîmbrăcată în materie. Nu poți spune: „Trebuie să fii altruist; oricine nu este altruist ar trebui dat afară din grup! Nu există loc aici pentru cel mai mare egoist!”

Trebuie să urmăm calea formei îmbrăcate în materie și să acționăm doar în conformitate cu o realitate care poate fi realizată și întrupată și care definește totul pentru noi.

Este scris că, așa cum un măgar este legat la ochi și merge înainte, așa trebuie să închizi ochii și să mergi. Cum poți închide ochii și merge? Numai dacă grupul te trage după el. Evident, nu poți merge pe drumul acesta singur. Încă nu știi ce forțe spirituale influențează omul.

Știu asta din propria mea experiență. Au fost momente când stăteam acasă, iar Rabaş mă chema și striga: „Vino încoace!” Dar eu stăteam acolo și plângeam în suspin la telefon: „Nu pot veni! Simt o forță care mă oprește.”

Prin urmare, trebuie să stabilim dinainte cum să procedăm. Omul nu se alătură unui grup cu condiția să accepte unele dintre legile grupului, dar nu și altele, și semnează sub această condiție. Intră în grup și semnează totul; printre puncte se numără unul care îl autorizează să acționeze conform regulilor grupului privind modificarea oricăror puncte.

Din Lecţia zilnică de Cabala 01/06/26, Rabaș – Art.4, 1985-Acestea sunt generaţiile lui Noe

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu te uita la ceilalți! Deloc. Ai un suflet diferit; nu poți fi ca ei și ei nu pot fi ca tine. Așa că acordă mai puțină atenție tuturor celorlalți. Ar fi realizat Einstein ceva dacă s-ar fi uitat încontinuu la ceilalți? Este imposibil! Ar trebui să te asculți doar pe tine însuți. Chiar dacă greșesc, acesta sunt eu.

Întrebare: Ce-ar fi dacă am aplica asta unui om obișnuite, de zi cu zi?

Răspuns: Ce înseamnă obișnuit? Oricine poate fi extraordinar. Lasă-i să se asculte pe ei înșiși, să ia aminte la propria voce interioară. Asta pot face eu, asta vreau și asta cred. Nu este contrar altora, ci vine din interiorul meu.

Trebuie să-mi scot „eu”-ul din mine. Atunci te vei simți foarte confortabil cu asta, chiar și în greșeli.

Comentariu: Încerc să-mi aplic asta mie acum, dar nu este atât de ușor!

Răspunsul meu: Închide ochii și ești singur! Dar ești cu tine însuți; tot nu fugi de tine însuți. Asta este tot.

Întrebare: Și ar trebui să trăiesc așa?

Răspuns: Da

Întrebare: Acesta este sfatul dvs.?

Răspuns: Acesta este sfatul meu. Apoi, pentru a-l realiza, va trebui să-ți creezi un mediu special pentru tine și așa mai departe. Dar acesta ești totuși doar tu.

Comentariu: Mă gândesc la propria mea experiență. Dacă simt că „asta e al meu”, spuneţi că trebuie să înțeleg și asta este tot. Acum am simțit odată: „asta e al meu”, cu siguranță am simțit…

Răspunsul meu: Asta realizez.

Comentariu: Și merg pe această cale? Asta e! Și pe drum vor fi furtuni și valuri…

Răspunsul meu: Nu contează; mă va apropia și mai mult de mine.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.04.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aviut este gradul maxim de plăcere pe care îl pot primi?

Răspuns: Aviut este gradul de simțire a plăcerii în cadrul dorinței de a primi. Dacă stau lângă mâncare, dar nu o vreau, atunci Aviut-ul meu este zero. Dar dacă o doresc brusc, atunci am o anumită măsură de Aviut în funcție de cât de foame îmi este.

Cum se poate măsura acest lucru? Îl poți măsura fie prin cantitatea de alimente pe care ești capabil să o consumi, fie dacă este posibil, prin magnitudinea plăcerii pe care o primești. Dar toate acestea se referă la dorințe. Nu vorbim despre dimensiunea fizică a stomacului.

Întrebare: De ce se schimbă Aviut? De ce poate scădea?

Răspuns: Aviut, adică măsura senzației de plăcere, se poate schimba constant, și într-adevăr, se schimbă tot timpul în funcție de tipurile de conexiune cu gazda pe care sunt capabil să le dezvălui prin acest Aviut. Totul este aranjat pentru a mă aduce la o conexiune cu gazda.

Prin urmare, nu ar trebui să fiu atent la ceea ce mi se dezvăluie în orice moment: dacă vreau să mănânc mai mult sau mai puțin, sau dacă vreau să mă bucur de una sau alta într-un fel sau altul. Nu ar trebui să mă preocupe aceste lucruri; ele nu sunt problema mea.

Îmi sunt dezvăluite conform unui calcul superior, în timp ce sarcina mea este să mă orientez continuu în direcția corectă. Dar de ce mi se dă acum o coborâre, apoi o scurtă ascensiune sau o altă stare printr-o dorință sau alta? Asta desigur, nu pot ști. Atât timp cât rămân la un anumit grad, nu pot cunoaște niciodată cauzele sale, deoarece acele cauze pot fi dezvăluite doar de la un grad superior.

Din Lecția zilnică de Cabala 06/06/26, Rabaş – Art.12, 1990-De ce este Tora numită „linia de mijloc” în muncă – 1

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Cum putem determina ce este „adevăr” și ce este „fals”, dacă noi înșine le creăm pe amândouă?

Răspuns: Astăzi luăm diverse valori, cum ar fi „adevărul” și „falsul”, ca standarde sau repere. Totuși, toate aceste lucruri sunt relative. Ceea ce ni se pare astăzi fals poate părea a fi adevăr mâine, iar ceea ce pare a fi adevăr astăzi poate părea o falsitate mâine.

Totul depinde de dezvoltarea noastră egoistă. Cu cât avansăm mai mult, cu atât privim mai adânc în natura înconjurătoare și în noi înșine. Prin urmare, nu există un standard absolut nici în natură, așa cum o percepem, nici în noi înșine; totul depinde de gradul dezvoltării noastre. În acest caz, este imposibil să determinăm ce este bine și ce este rău, ce este adevărat și ce este fals. Totul este extrem de relativ.

Totuși, dacă am descoperi legea generală a naturii – o lege absolută care există independent de om, nu relativă la el, nu condiționată de ființa umană egoistă care trece prin dezvoltare, ci existentă obiectiv în realitatea înconjurătoare – atunci, în conformitate cu această lege, am ajunge să cunoaștem și ce este adevărul și ce este falsitatea absolută.

Atunci prin aceasta, nu ne-am mai înșela. Dimpotrivă, am putea să ne dezvoltăm atitudinea și abordarea conform acestor standarde. Drept urmare, dezvoltarea noastră ar deveni cu adevărat benefică, dezirabilă și îndreptată spre binele întregii lumi.

Astfel, cunoașterea legii generale a naturii și implementarea acesteia – nu din egoul omului, ci din dorința de a ajunge în echilibru și armonie cu acea lege universală – este în esență, sursa a tot ceea ce este bun. Prin aceasta vom ajunge la o viață bună și vom descoperi cu adevărat ce este adevărul și ce este falsitatea.

Din Masa Rotundă a Opiniilor Independente, Berlin, 2006

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→