Întrebare: Cât durează să atingi lumea superioară? La urma urmei, probabil că nu este ușor.

Răspuns: Cu toții punem această întrebare, deoarece în general acestea sunt nevoile noastre egoiste. Dar nu ne punem această întrebare atunci când ne uităm la un nou-născut. Știm că va dura cel puțin 18-20 de ani să se adapteze la această lume.

Și aici vorbim despre mutarea din lumea noastră în lumea superioară și adaptarea la ea. Adică vorbim de câțiva ani.

Astăzi este mult mai ușor și nu se întâmplă în același mod în care am trecut în timpul meu. Am parcurs etapele mele individual. Și astăzi lumea a devenit globală. De la sfârșitul anilor nouăzeci ai secolului al XX-lea, lumea s-a găsit interconectată.

Prin urmare, datorită influenței noastre reciproce și diseminării reciproce, totul se accelerează.

În zilele noastre, milioane de oameni din lume sunt implicați în dezvoltarea spirituală în cadrul organizației noastre și a altora. Cabala este deschisă tuturor. În sfârșit, oamenii încep să înțeleagă ce înseamnă. Înainte de asta, ei aveau o concepție greșită despre Cabala.

Astăzi, influențându-ne reciproc cu gândurile și proprietățile, ne ajutăm reciproc. Prin urmare, dezvoltarea spirituală a tuturor durează mult mai puțin timp decât zeci de ani, așa cum se făcea înainte.

Văd cum oamenii care vin acum la noi, atât tineri, cât și bătrâni, literalmente într-o perioadă scurtă de timp, intră într-un sentiment de spiritualitate. Încă din primele lecții este clar că o persoană înțelege deja despre ce se vorbește. Mi-au luat luni și ani și, în zilele noastre, un an mai târziu, eram o persoană deja diferită.

Din emisiunea de pe KabtV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În momentul în care simt că mă deconectez de grupul de zece, cad în această lume. Și indiferent de ce gânduri și dorințe aș avea în acest moment, tot nu voi părăsi cadrul acestei lumi.

Și de îndată ce mă alătur celor zece cu toate dorințele și gândurile mele și doresc să construiesc o rețea comună de conexiuni cu prietenii mei, chiar dacă nu simt niciun beneficiu sau câștig în acest sens, sunt deja angajat în munca spirituală, construind un  Kli spiritual.

Este o greșeală să crezi că este posibil să obții realizarea spirituală, senzația sau înțelegerea, de unul singur. Acest lucru nu se va întâmpla deoarece spiritualul este în conexiunea cu alți oameni. Totul a început cu ruperea sufletului comun și, prin urmare, ascensiunea spirituală se realizează prin unirea Kelimului (vasului) spart.

Și rămân rupte, adică toate diferențele lor sunt păstrate, dar deasupra lor trebuie să ne conectăm. Despre aceasta se spune: „Iubirea va acoperi toate nelegiuirile”. Egoismul crește din ce în ce mai mult și, deasupra acestuia, conexiunea crește din ce în ce mai mult, ceea ce înseamnă că urcați pe scara spirituală.

Dacă nu mi-l imaginez în această formă, atunci mă întorc învȃrt cerc și nu avansez. Nicio dorință nu poate fi realizată singur. Aceasta este o amăgire crudă și cine crede așa își pierde timpul și va muri fără a obține vreo revelare spirituală.

Înaintarea spirituală se realizează numai prin conexiunea ȋn grupul de zece. Până când nu sunt într-un grup de zece, nu mă mișc deloc. Creatorul conduce o persoană la locul potrivit, la o soartă bună și spune: „Alege-o!” Altfel este imposibil. Este extrem de dificil, dar trebuie să faceți schimbarea în minte pentru a realiza că avansarea spirituală este posibilă doar prin apropierea de prieteni.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate omenirea să se ridice la provocarea naturii cu care se confruntă acum? Este clar că toată lumea ia o decizie despre sine. Medicii merg la spitale pentru a salva vieți. Oamenii de știință dezvoltă vaccinuri. Cum se poate întâmpla acest lucru cu întreaga omenire?

Răspuns: Numai dacă există cu adevărat o problemă uriașă cu care se confruntă absolut toți oamenii de pe Pământ și toată lumea își va simți dependența totală de o amenințare superioară, atunci, probabil, toți oamenii lumii se vor ridica și se vor uni depășind această amenințare. Ar fi grozav!

Între timp, nu văd asta. Totul depinde de apariția unei amenințări externe universale. Chiar dacă ceva răsună undeva, cum ar fi tsunami-ul din Japonia sau centrala nucleară de la Cernobîl, este posibil ca restul să nu știe despre asta. Avem nevoie să se întâmple ceva atât de extrem, încât toată lumea de pe Pământ să tremure și să înceapă să se gândească la ce să facem cu viața noastră.

Întrebare: Sentimentul unei astfel de probleme are în sine o forță de conectare a oamenilor? Poate că va fi un fel de schimbare psihologică, o scuturare psihologică?

Răspuns: Nu. Cred că trebuie să se întâmple ceva foarte grav, cum ar fi, să zicem, un cutremur mondial, astfel încât Pământul să fie zguduit corespunzător. Apoi, va fi nevoie să ne unim în fața unei amenințări externe globale.

Chiar și căderea unui meteorit nu ar putea aduce o astfel de teamă umanității, deoarece doar o parte a Pământului ar fi afectată de aceasta. Dacă un continent întreg intră sub apă, nu este o pierdere pentru întreaga omenire. Este necesar ca toată lumea să experimenteze groaza pierderii într-o asemenea măsură încât va fi gata să acționeze corect după aceea.

Am văzut astfel de oameni care au fost eliberați din închisorile sovietice. Ei spuneau: „Doar pâine și apă, de atât avem nevoie. Suntem gata să trăim așa tot timpul: muncă, pâine și apă. Și dacă vom avea o familie și o farfurie cu supă cu pâine și apă, atunci este un paradis ”. Acesta este șocul pe care toți trebuie să-l experimenteze pentru a avea ocazia de a corecta umanitatea. O persoană este înmuiată de suferință.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express” 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Iubirea adevărată începe atunci când nu se caută nimic în schimb.

(Antoine de Saint-Exupery)

Adevărat. Frumos! Clar, scurt.

Întrebare: Puteți să comentați acest lucru?

Răspuns: Nu. Nu pot. Este exprimat atât de clar și corect.

Unde vei găsi asta? Printre oameni există opinia că acest lucru este posibil.

Întrebare: Dar omul nu are putere să o facă?

Răspuns: Nu, nu este în natura umană.

Întrebare: Prin natură, omul este incapabil să nu ceară nimic în schimb?

Răspuns: Desigur. Trebuie să creăm acest sentiment de iubire pentru celălalt din sentimentele opuse: din respingere, ură, din toate proprietățile, sentimentele și gândurile negative. Trebuie sa o fac

Atunci este posibil să spunem că îl iubesc – pentru că îmi creez dragostea pentru el. În general, ceea ce simt practic pentru el este că îl urăsc.

Întrebare: Adică, dacă aș putea pur și simplu, chiar așa, să urăsc pe cineva și apoi să mă ridic să-l iubesc?

Răspuns: Da. Întoarce-te din interior în afară. Atunci poți spune că îl iubești. Îl iubesc. Și faptul că acest sentiment a apărut în mine de nicăieri.

Comentariu: Nu este ușor.

Răspunsul meu: Da, dar se numește iubire.

A iubi înseamnă a crea o atitudine față de altul din tine, o atitudine de iubire față de cel pe care l-ai urât inițial. Iubirea nu poate fi decât deasupra urii! Altfel nu este iubire.

Din emisiunea de pe KabTV„Știri cu Dr. Michael Laitman” , din 10.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ascensiunea la primul grad spiritual, după care începem să urcăm pe scara spirituală, este cel mai greu pas. Primul contact cu spiritualitatea este cel mai important eveniment, deoarece înseamnă a face cunoștință cu lumea opusă, cu relații, valori, calități și legi opuse.

Înainte de aceasta, ne imaginăm totul numai în interiorul egoismului nostru, doar imaginându-ne spiritualitatea. Cu toate acestea, lumea spirituală are de fapt proprietăți noi, necunoscute și valori diferite. Pe măsură ce începem să o atingem, devenim convinși cât de opus este ceea ce ne-am imaginat. După cum se spune, „am văzut o lume opusă”.

Dar când aceste confuzii se risipesc, zi de zi, începem să simțim asupra căror acțiuni trebuie să ne concentrăm pentru a ne ridica de la treaptă la treaptă.

Nu știm ce este lumea spirituală. Abia în primul moment când reușim să ne conectăm, la ȋnceput puţin, ajungem la o simțire spirituală; adică simțim conexiunea dintre noi, care se numește Ibur (Concepție), și apoi pașii următori: Yenika (Alăptare), Mochin (Maturitate).

Cu toate acestea, toată munca noastră constă în conectarea într-un singur grup, într-o singură dorință acumulată din multe dorințe îndreptate spre conexiune, către dăruire. Principalul lucru este că dăruirea către Creator va deveni pentru noi mai importantă decât orice altceva.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala – 1/22/21, „Spargerea barierelor către  spiritualitate”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbești tot timpul despre creșterea unei persoane. Toți se consideră buni și bine educați. Cum va înțelege o persoană că are nevoie de educație și schimbare?

Răspuns: Numai prin lovituri. Cum altfel? Dacă oamenii se consideră atât de buni, de ce este lumea atât de rea?

Comentariu: Alții sunt răi, prin urmare, lumea este rea. Așa gândește o persoană.

Răspunsul meu: Și vom continua în acest fel până când ne va cădea ceva atât de greu pe cap încât nimeni nu se va mai gândi la nimic.

Întrebare: Putem spune că, făcând acest lucru, invităm chiar mai multe probleme asupra noastră?

Răspuns: Desigur. În loc să ne corectăm, încercând să facem ceva, să ne liniștim. Acest lucru duce lumea la dezastru.

Întrebare: Educația reală înseamnă că încep să mă uit la ceea ce sunt?

Răspuns: Da, atunci când mă uit la mine, la ceea ce sunt. Când mă uit la ce trebuie să fac pentru ceilalți, când sunt singurul care nu este corectat, adică tot ceea ce există este în mine: un mincinos, un hoț, un înșelător, un duşman. Nu știu cu ce alte epitete să mă adresez. Sunt tot eu.

Iar toţi ceilalți nu sunt. Toţi ceilalți nu există deloc. Toţi ceilalți sunt diferitele mele reflecții, pe care le văd în jurul meu. Adică mă uit în jurul meu la o mulțime de oameni, fiecare dintre ei înfățișează un eu negativ. În această formă și în aceea și, de asemenea, în aceasta.

Există opt miliarde de oameni în lume și fiecare dintre ei reprezintă o calitate negativă a mea. Opt miliarde! Eu sunt aici. Așa este concepută lumea noastră. Și așa o văd.

Întrebare: Ce fac când văd răul, când văd o persoană rea?

Răspuns: Dacă mă corectez, încep să văd lumea mai conectată, aspirând mai mult la dăruire, la iubire, la unitate. Drept urmare, înțeleg că toate acestea sunt un singur sistem, aceasta este o singură persoană, numită Adam. Și acest Adam sunt eu   pentru că l-am adunat în felul acesta prin faptele, acțiunile, gândurile și tot felul de corectări ale mele.

Întrebare: Înseamnă că absorb lumea în mine? Devin acest suflet unic, Adam?

Răspuns: Da.

Întrebare: Acesta este adevărul?

Răspuns: Acesta este adevărul.

Întrebare: Și ceea ce vedem este o minciună?

Răspuns: Nu, vedem și adevărul, dar este un adevăr parțial, rupt de egoismul nostru interior.

Întrebare: Înseamnă că aici, este ca și cum nu trecem prin egoism? Nu privim prin egoism.

Răspuns: Da. Dacă îi adun pe toţi într-o singură imagine, atunci sunt eu.

Aceasta este sarcina noastră – să adunăm întreaga lume și să spunem „Acesta sunt eu”, iar această lume depinde de mine.

Întrebare: Sunt responsabil pentru toată lumea și pentru orice?

Răspuns: Absolut pentru tot ce este aici.

Întrebare: Este fiecare persoană, cea mai simplă, cea mai obișnuită persoană, responsabilă pentru lume, pentru tot ce se întâmplă în această lume teribilă?

Răspuns: Da, în măsura în care se găsește în această lume.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 28.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Se spune că Avraam a început să adune oameni în jurul său și să-i învețe despre unitate. Zeci de mii de oameni l-au urmat. Și, ce începe să colecteze omul în el? Caută sprijin sau unele dorințe?

Răspuns: Omultrebuie să-și adune toate dorințele, gândurile și impulsurile în interior și să le direcționeze către Creator, adică către o singură putere, un singur scop și o singură proprietate – proprietatea dăruirii. Nnu lucrează în interiorul său, ci în afara lui.

Întrebare: Dacă vede, în spatele tuturor obiectelor și fenomenelor lumii noastre, nu o forță, ci altele, atunci înseamnă că slujește unor diferiți zei?

Răspuns: Da. Fiecare dintre noi, în această lume, se străduiește spre un scop mic, particular și încearcă să-l obțină. O astfel de muncă umană în lumea noastră este egoistă, meschină și goală.

Ideea în Cabala este să-mi schimb percepția egocentrică asupra lumii, atunci când văd toate forțele separat, într-o percepție holistică.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 15.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când vine vorba despre marile provocări din viață, de multe ori stăm la o răscruce de drumuri: fie credem că suntem neputincioși împotriva marilor schimbări, fie stăm împreună pentru a face față provocării. Oamenii de știință susțin așa-numitul „optimism încăpățânat”, atunci când optimismul profund duce la acțiuni decisive.

De exemplu, la începutul pandemiei, în câteva săptămâni, omenirea a reușit să organizeze o mișcare pentru a proteja grupurile vulnerabile ale populației, pentru a începe dezvoltarea unui vaccin împotriva coronavirusului, deși nimeni nu știa dacă va avea succes sau nu. Perspectivele erau asumate, dar nu vizibile.

Este adevărat că oamenii sunt pregătiți pentru acțiuni cu scopuri foarte importante numai atunci când simt că au puterea de a schimba ceva?

Răspuns: Da. Altfel, nici nu ar începe să joace. Faptul este că cineva poate face ceva numai sub influența unei forțe convingătoare, fie atrăgându-l către niște victorii și câștiguri mari, fie împingându-l din spate cu ajutorul suferinței. Dar dacă aceste forțe nu sunt prezente, umanitatea însăși este foarte inertă.

Întrebare: Care este această stare când omul simte că este capabil să schimbe ceva?

Răspuns: Este o afecțiune care acumulează încet mai mulți parametri: este posibil – nu există nici o cale, există o nevoie – nu este nevoie, de făcut – să nu faci, și cu siguranță nu există altă cale. Când toate aceste date sunt colectate împreună, acestea conduc la acțiune.

La urma urmei, nu vorbim despre o singură persoană, ci despre o masă mare de oameni. Deci, aici sunt necesare forțe speciale și motive speciale.

Din emisiunea de pe KabTV „Kabbalah Express”, 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum se explică singurătatea, atunci când o persoană nu poate găsi nici măcar simpatie reciprocă? Acum există o mulțime de oameni ca asta. Înseamnă asta că nu au suflet pereche și că sunt singuri în viață, pentru totdeauna?

Răspuns: Egoismul se dezvoltă constant în noi, de la începutul creației și până în zilele noastre și va continua să se dezvolte tot mai mult.

Pe măsură ce egoismul personal se dezvoltă, fiecare persoană se va simți din ce în ce mai îndepărtată de ceilalți oameni. Îi va fi din ce în ce mai greu să-și găsească sufletul pereche și, în general, să se întâlnească cu prietenii.

Dacă umanitatea nu începe să se corecteze, atunci viitorul său, desigur, este foarte nefericit. Oamenii vor trăi în alegerea creioanele cu care vor sa scrie viaţa lor, iar acesta va fi în culoarea aleasă.

Comentariu: Dar aceasta este o mare suferință.

Răspunsul meu: Se vor obișnui, vor lua droguri sau altceva. Și ce poți face împotriva egoismului? Fie remediați-l, fie lăsați-l așa cum este și înăbușiți-l în liniște.

Din emisiunea de pe KabTV„Întrebați un cabalist” din 20.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Omenirea recunoaște adesea că este neputincioasă când se confruntă cu o schimbare mare. Mulți filozofi și lideri de-a lungul istoriei au spus „Suntem neputincioși”, totuși, omenirea a încercat să facă ceva.

Răspunsul meu: Nu trebuie să încetăm să lucrăm chiar dacă este absolut imposibil să facem un anumit lucru. Este la fel în viața noastră. Chiar dacă este posibil să nu vedem mari perspective, știm că trebuie să ne ridicăm, să mergem la muncă, să venim acasă de la serviciu, să trecem prin această zi și așa mai departe. Și atunci acest lucru ne va conduce undeva.

Adică nu vedem sistemul extern care ne controlează. Nu vedem programul conform căruia existăm. Totuși, munca noastră zilnică și participarea la acest sistem își dau rezultatele.

Comentariu: Să luăm acest exemplu. Oamenii care luptă împotriva schimbărilor climatice globale nu pot spune când se va întâmpla. Se pare că există un decalaj de timp imens între acțiunile lor și faptul că unele schimbări vor avea loc în viitor. Cu toate acestea, ei au încă puterea de a efectua acțiuni intenționate.

Răspunsul meu: se datorează faptului că ne confruntăm cu adevărat cu o problemă mare, globală, inevitabilă. Ce diferență are dacă se întâmplă acum sau peste o sută de ani? În orice caz, suntem siguri că acest lucru se va întâmpla și, înțelegând acest lucru, am creat o știință întreagă. Prin urmare, este important pentru noi să acționăm astăzi ca și când acest lucru se va întâmpla mâine.

Din emisiunea de pe KabTV„Kabbalah Express” din 12.01.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→