Întrebare: Baal HaSulam ne-a lăsat informații cu privire la etapele drumului astfel încât să fie posibil să se creeze o metodă, bazându-ne pe aceste informații?

Răspuns: Nu, Baal Hasulam nu ne-a lăsat acest gen de informații. Noi trebuie să găsim mijloacele. Drumul pare clar, dar cum să avansăm de la o etapă la alta, nimeni nu știe. Problema este că trebuie să mergem în acest drum fără nici o garanție, fără cunoaștere, realizând doar necesitatea și că nu avem altă alegere. Lumea face presiuni asupra noastră, adică Creatorul face presiuni asupra noastră prin lume și trebuie să aducem oamenii la conexiune astfel că prin ea, vor atinge echivalența de formă cu Creatorul.

Din momentul în care vom începe căutarea corectă grație conexiunii noastre între prieteni, vom începe să descoperim metoda. Pentru că este imperativ pentru noi și se exprimă în cuvintele noastre, maniera noastră și stil, cu toate condițiile noastre. Nici un cabalist până în zilele noastre nu a putut să scrie ceva despre acest subiect.

Înțelepciunea Cabala este o știință practică care a fost concepută prin experiență. Și cineva care nu trăiește în vremea noastră nu ar ști chiar dacă a fost un mare cabalist. El ar putea vorbi despre tendințe generale, două căi, dar nu ar putea scrie mai mult despre timpul nostru. De aceea, cabaliștii s-au desprins în fiecare generație și acum este timpul nostru.

În scrierile lui Baal HaSulam este posibil să găsim indicii privind timpul nostru. Există ceva menționat în scrierile ultimei generații, dar este imposibil să copiem orbește. Putem descoperi că încearcă să atragă în realitate ceva care se va realiza după mulți ani și care, în același timp, are puțină importanță.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 21.05.2014, Cartea Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este de făcut dacă, după ce am verificat nevoile și lipsurile prietenilor, vedem că nu putem să-i ajutăm, nu știm cum să răspundem nevoilor lor?

Răspuns: Ne rugăm, cerem ajutor.

Întrebare: Cum să facem o cerere corectă, o rugăciune, pentru ca ea să aducă Lumina care Reformează?

Răspuns: Pentru asta, trebuie să intri în problema prietenului ca și cum ar fi a ta.

Întrebare: Dar eu nu pot să mă schimb.

Răspuns: Da, doar prietenii te pot schimba. Pe drumul spiritual, o persoană vede cât este de slabă. În calea spirituală descopăr că nu am mâini. Nu am nici un mijloc să mă ajut și sunt în întregime la mila mediului meu. Dacă prietenii o vor, voi avansa; dacă ei nu o vor, nu voi avansa.

Deci, atingem un adevărat Arvut. Pentru a avansa, am nevoie de conexiunea cu prietenii. Deci, sunt pregătit să le dau totul.

Și apoi, invers: nu mai vreau nimic pentru mine, nu mă gândesc la avansarea mea. În schimb, mă gândesc la posibilitatea de a-i susține, de a-i ajuta. Acesta este adevăratul Arvut.

Din partea a 5-a a Lecției zilnice de Cabala, 16.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între bucuria în Tora și bucuria pe care o simţim în această lume?

Răspuns: Este imposibil să le comparăm. Prima, bucuria corporală, este temporară şi nu veşnică, este limitată de vasul dorinţei. Este atât de mică, ca și cum aţi fost blocați  în închisoare, în carceră şi v-ați bucura la o bucată de pâine şi la apa care vi s-a oferit.Este imposibil de a compara placerile acestei lumi cu cele din lumea spirituală, deoarece acestea sunt îndeplinite în diferite feluri. Cea mai reală si onestă bucurie în această lume este bucuria unui copil care se agaţă de mama sa, să simtă căldura ei şi să beneficieze de o plăcere fizică şi emoţională. În braţele ei, simte că este în cer, respiră parfumul ei, suge laptele ei, o aderarea totala la superior.

Nu există un sentiment mai bun, mai minunat, decât acest sentiment în lumea noastră. Altfel, un copil nu ar putea să crească. Dar este imposibil de a compara această plăcere cu plăcerea spirituală. Lumea noastra este fictivă şi temporară. Putem compara doar concepte care sunt legate într-un fel, care au o formulă comună, ca şi matematica sau fizica.

Trebuie să existe legături între ele, astfel încât poate fi verificat şi măsurată în comparaţie cu standardul. Aici, cu toate acestea, nu este nimic pe care putem să îl măsurăm.

Din partea 1 a Cabalei zilnic Lecţia 20/5/14, scrierile lui Rabasch

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce putem avansa numai în ascundere, dar pe de altă parte ascunderea este ceva rău?

Răspuns:  Ascunderea nu este o stare rea deoarece îmi permite să revelez Creatorul eu însumi. Este scris: ,, Nu există vreun loc în care El să nu fie”, pentru mine însă există un asemenea loc pentru că Creatorul stă ascuns de mine. Și eu trebuie să mă comport că şi cum aş fi în stare de revelație.

Diferența dintre ascundere și revelație este că revelația hotărăște ceea ce fac, nelăsându-mi nicio alegere. Pe de-o parte, este ceva bun pentru că nu-mi cere nici un efort, că o mașină care coboară la vale fără benzină.

Desigur această îmi convine, dar să fiu eu oare fericit cu această situație simplă sau ar trebui să fiu fericit  că pot adaugă propriul meu efort în scopul alipirii de Creator? Oare este El singurul care contribuie la alipirea noastră sau adaug și eu partea mea?

Întrebare: Cum să devină ascunderea o situație  de dorit care îmi permite să strâng conexiunea cu cel ascuns?

Răspuns: Totul depinde de pregătire. În starea de ascundere mi se da ocazia să-I semăn Creatorului, că un copil lăsat singur în mijlocul unei încăperi așa încât el să facă primul sau pas. Dar el plânge și nu vrea să se miște, protestând că a fost lăsat singur, că un om care țipă: ,, de ce m-ai abandonat?” De fapt însă exact din situația asta omul începe să progreseze.

Altminteri el nu poate să semene cu Creatorul, adică, să vrea să-I semene și să ceară ajutorul Luminii care îi va da putere și îl va formă într-o anumită imagine așa încât el să semene cu Creatorul.

Dacă eu uit de unde vine totul, este semn că nici eu și nici grupul nu suntem pregătiți în mod corespunzător și că atât grupul cât și eu trebuie să ne asigurăm că suntem pregătiți. Totul este făcut în așa fel încât eu nu trebuie decât să fac ceea ce depinde de mine. Că la tango: un pas înainte, un pas înapoi; odată Creatorul face o mișcare și odată fac eu și astfel se continuă, fiecare la rândul sau.

Cu toate acestea, dacă eu nu fac o mișcare din partea mea, această este o problemă și Creatorul este forțat  să întregească cumva mișcarea. Atunci El trebuie să mă întoarcă cu forță în direcția corectă pentru că eu să înțeleg ce anume mișcare n-am făcut-o și așa că să o pot face data viitoare.

Rezultă că dacă eu nu particip în mod corespunzător în ascundere, Creatorul întreprinde acțiunea în locul meu și anume o acțiune  dublă. Trebuie să cobor la un nivel mai jos pentru a intră mai adânc în ascundere așa că încă să vreau să ies din ea.

Pregatire pentru lectia zilnca de cabala 5/18/14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă  ”nu există nici un loc lipsit de El„, unde sunt eu?

Răspuns: Chiar gândul vostru ”nu există nici un loc lipsit de El” este trimis de Creator. Adică, El conduce sută la sută tot ceea ce se întâmplă în voi și în jurul vostru, cu excepția unui gând care vă dezorientează și vă obligă să credeți că există, aparent, o altă guvernare în afară de El: fie o guvernare străină, fie propria voastră guvernare.

Trebuie să corectați acest singur gând, să eliminați acest punct care vă faceți să credeți că aparent, există încă altceva în afară de Creator. Asta înseamnă că mereu, trebuie să fiți în conformitate cu forța activă care face totul.

Întrebare: Deci, unde sunt eu?

Răspuns: Tu nu exiști! Faceți astfel ca voi să nu existați și că totul este doar Creatorul.

Voi nu existați acum, ci sunteți această sumă de eforturi pe care ați investit-o în scopul de a descoperi că ”nu există nimeni în afară de El”. În fiecare moment de-a lungul drumului vostru, Creatorul vă dezorientează că mai există alte forțe, oameni care au libera alegere. Dar voi reduceți totul într-un punct, suprimați toate perturbările și spuneți că ”nu există nimeni în afară de El”, că totul se face prin El și că aparține Lui.

Și clipă după clipă, din toate aceste puncte, îti construiești structura ta, privirea asupra lumii, conștiința ta. Acesta vei fi tu!

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala, 14.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Lumea întreagă este aranjată pentru a ne ajuta să atingem spiritualitatea. Trecem prin încarnări din generație în generație pentru a atinge timpul de realizare și spiritualitate.

Întregul scop al lumii noastre, tot ceea ce se întâmplă în ea, natura primită și dezvoltată în timp, sunt îndreptate numai în acest sens. Toate problemele personale și colective care apar în fiecare moment sunt proiectate pentru a ne împinge spre spiritualitate. Dar, cum putem atinge asta? Este imposibil să o realizăm numai prin probleme. În primul rând, este necesar să definim exact ce este corporalitatea și ce este spiritualitatea, pentru că oamenii interpretează greșit acest lucru. Corporalitatea este numită dorința arzătoare pentru profit personal și spiritualitatea este numită dorința arzătoare pentru beneficiul altora, inclusiv Creatorul. Această definiție trebuie să fie mereu în fața mea, într-o formă simplă, clară și concretă.

Nu suntem pregătiți să acționăm pentru binele celorlalți și asta este intenționat pentru ca noi să tânjim după ajutor. Asta înseamnă că dorim să ieșim din dorința noastră ”în scopul de a primi” și dorim să atingem ”în scopul de a dărui”. Nu pentru că ”în scopul de a primi” este rău și ”în scopul de a dărui” este bun. Altfel, nu am face decât să schimbăm un scop egoist pentru altul și cele două ar fi corporalitate.

Trebuie să dorim spiritualitatea pentru că este o mare caracteristică, unică, cea mai înaltă cu ajutorul căreia simțim o atitudine plină de respect specială. Dorim spiritualitatea deoarece în sine, a devenit dintr-o dată importantă pentru noi. Există un fel de farmec în asta, numit ”grația sacrului”.

Noi nu căutăm spiritualitatea pentru beneficiu și profit, deoarece acest beneficiu dispare treptat. Printr-un fel de acțiune de Sus, vom începe să fim schimbați și să resimțim că spiritualitatea este importantă pentru noi și că există un fel de atracție în ea. Dorim să fim în dăruire, nu pentru a fi eliberați de probleme, ci din respect pentru această caracteristică. Deci, de ce acest drum este atât de dificil? De ce nu ajungem la dăruire? De ce această caracteristică nu este dată imediat și complet, în loc să fie necesar să mergem spre ea o lungă perioadă de timp și să primim doar un pic de fiecare dată? De ce suntem atât de presați și storși? Totul este în acest mod pentru ca în fiecare etapă de drum, să avem mereu nevoie de ajutor și să avem nevoie să comunicăm cu Creatorul.

La fel ca la început, vom schimba corporalitatea cu spiritualitatea, apoi, vom schimba spiritualitatea pentru Creator. Asta pentru că, realizarea spiritualității este atât de importantă pentru mine, dar contactul cu Creatorul este atât de important pentru noi. Și este într-adevăr motivul pentru drumul lung și realitatea în care suntem.

Din partea a patra a Lecției zilnice de Cabala, 13.05.2014, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Inițial, a fost creat un mare vas cu ajutorul celor patru faze ale Luminii Directe, numită Lumea Infinitului. Și apoi, această lume a început să se extindă în jos, până la lumea noastră.

Întâi, lumea Adam Kadmon a apărut din lumea Infinitului și după el, a fost creată lumea Nekudim , care a dispărut, spartă.

După această spargere, lumile ABYA (Atzilut, Beria, Yetzira, Assya) au fost create și de la ele, un sistem intern particular s-a născut, numit Adam HaRishon (primul om). Sistemele lumilor pot fi învățate plecând de la primele 15 capitole ale cărții Studiul Celor Zece Sefirot (TES: Talmud Eser haSefirot) și doar ultimile capitole, secțiunea 16, vorbește despre Adam HaRishon sub o formă foarte limitată.

Ideea este că, tot ceea ce se întâmplă cu sistemele lumilor care se extind de sus în jos, vine apoi cu Adam HaRishon. Sistemul superior este numit sistemul lumilor și partea interioară este numită Adam, o ființă umană sau Neshama (suflet).

Sistemul Adam HaRishon evoluează, de asemenea, de sus în jos, și se sparge ca lumea Nekudim. Dar, noi trebuie să procedăm la corectarea întregului sistem, deoarece este munca noastră.

Sistemul lumilor externe este deja pregătit, există și ne influențează, deci trebuie să corectăm sistemul intern.

Din Congresul din Franța, ”Unul pentru toți și toți pentru unul”, ziua a doua, Lecția 3, 10.05.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Atunci când o persoană descoperă că este dominată complet de dorința de primire și că este, pur și simplu, o marionetă fără liber arbitru, ce trebuie să facă cu asta?

Răspuns: Descoperiți că aveți picioarele și mâinile legate și că nu aveți liber arbitru în nimic. Nici măcar nu puteți privi în jur.

Nu aveți libertate de mișcare: nici în gândire, nici în dorință. Toate celulele voastre, toate sistemele voastre, mintea și inima sunt sub controlul unei forțe străine. Un singur gând în care înțelegeți servitutea voastră vine, în special, pentru ca să puteți fugi spre libertate, dacă o doriți.

Pentru asta, trebuie să acceptați acest control în mod voluntar. Este diferența dintre Faraon și Creator. Creatorul vă organizează instruirea astfel încât să vedeți că toate dorințele care vă sunt trimise sunt rele până sunteți de acord cu ele. Dar, în momentul în care sunteți de acord cu ele, devin bune. În acest mod ieșiți de la servitute spre libertate.

Totul depinde de modul în care acceptați guvernarea superioară: precum controlul Faraonului sau al Creatorului.

Din partea a treia a Lecției zilnice de Cabala, 18.04.2014, Scrierile lui Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este actul corect de diseminare?

Răspuns: Actul corect este atunci când nu țin cont de ceea ce este bun pentru mine și rău pentru mine. Eu mă deconectez de asta, ca un judecător care trebuie să fie neutru și nu privesc decât acolo unde pot să aduc beneficiul și dăruirea cele mai eficiente.

În conformitate cu asta, evaluez toate posibilitățile, le efectuez și le diseminez. Mai mult, mă mențin peste calculul privind cât îmi va fi de agreabil sau nu, fără să calculez ce voi obține la final, cât de ridicată va fi starea mea.

Ar trebui să încercați să nu vă focalizați pe voi înșivă, ca și cum ați fi sub anestezie locală pentru durere. Ca și cum mi-au dat o injecție de anestezie și acum nu simt dacă este bine sau rău pentru mine. Sunt detașat de mine însumi ca și cum totul a fost amorțit în mine prin anestezie, toate senzațiile de durere au dispărut.

Apoi, am posibilitatea să mă gândesc numai la ceea ce văd și aud și în interior nu resimt durere, fericire sau plăcere. Imaginează-ți că ți s-a făcut o injecție de anestezie, că ai încetat să simți gustul hranei și că acum mănânci pentru că este necesar să mănânci. Verifici chiar ceasul: ”Am mâncat acum zece minute, înseamnă că este destul”. Nu simți sațietate sau foame.

Încearcă să lucrezi așa și vei vedea că vei începe să muncești în mod corect. Chiar dacă nu ți s-a dat așa ceva de făcut de Sus, ar trebui să îți oferi ocazia de a depăși. Ca exercițiu, este foarte util.

Din partea a doua și a treia a Lecției zilnice de Cabala, 03.04.2014, Întrebări și răspunsuri cu dr. Laitman

Filed under: Diseminare, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Extract din Articolul ”Și asta s-a întâmplat după o perioadă lungă de timp” (Shamati 159): Și atunci Creatorul a făcut ca ”regele Egiptului să moară”, adică ei au pierdut această muncă și din acest motiv, nu au mai putut munci.

Regele Egiptului este mort în interiorul nostru – puterea pe care egoismul o avea asupra noastră a dispărut și noi nu mai putem munci. În tot acest timp acolo noi am muncit într-un mod egoist, dăruind în interesul nostru. Și brusc, nu mai există nimeni căruia să-i dăruim – dorința de primire a dispărut. Și dacă nu există dorință, nu este nimic de făcut: nu avem nici dorință să dăruim, nici dorință să primim.

Este ca și cum egoismul nostru a dispărut și am căzut în disperare, neștiind ce să mai facem. Nu simțim nevoia de a avansa, ne simțim rupți de această viață, care dintr-o dată pare goală. Dar, este clar că nu este decât o trecere la etapa următoare. Și dacă noi ne aflăm fără forță, în acest moment asta ne arată dependența noastră de forța egoismului și în ce măsură suntem sub puterea sa.

Regele Egiptului este mort – înseamnă că egoismul nostru a încetat să mai fie important pentru noi. Nu mai încercăm să îl umplem ca înainte, nu simțim că în această plenitudine există forța vieții.

În viața obișnuită înțelegem că, dacă suntem obosiți de un anumit joc, dacă acest joc își pierde importanța, asta înseamnă că regele Egiptului, adică egoismul care se află în acest joc și care ne dă sentimentul de plenitudine, nu ne mai umple.

Căutăm atunci un alt joc: vom schimba ceva în viața noastră, vom schimba munca…

Dar, în munca spirituală nu știm cum să schimbăm o stare pentru o alta, și asta-i problema. În viața obișnuită avem televizor, internet, publicitate și suntem tot timpul gata să alegem cu ce am putea să primim plăcere, ce am mai putea încerca. Intrăm în supermarket și vedem pe rafturi nenumărate soiuri de vin, brânză, carne: dacă nu aveți dorință de asta, luați altceva.

Asta dezorientează oamenii, formând iluzia a numeroase opțiuni de plăceri care există și îi calmează, că va exista mereu ceva cu care să se umple. Totuși, vedem că în ciuda acestor eforturi un mare număr de persoane deprimate, într-o disperare totală, ajung la droguri.

Apoi, avansăm spre o muncă spirituală comună; astăzi, chiar în lumea materială, oamenii nu pot să înțeleagă unde este regele Egiptului care înainte îi inspira să muncească, aducându-le tot soiul de satisfacții. Astăzi nu îl mai găsim, a dispărut și este problema vieții noastre.

Înțelegem că nu mai putem schimba o activitate pe o alta și nu mai există loc unde am putea să fugim și că trebuie să ne concentrăm pentru a găsi un nou rege. Adică, trebuie să acceptăm puterea forței de dăruire fără nici o recompensă – a primi forța de sus și a efectua toate acțiunile în sus și spre oamenii din exterior.

Trebuie să cerem o detașare completă de orice avantaj personal, de orice sentiment de plenitudine pe care-l putem simți: bun sau rău.

Și mai târziu, când vor merge în deșert și se vor regăsi într-o stare de micime (Katnut), vor dori cu adevărat să se întoarcă în sclavia în care se găseau înainte de moartea regelui Egiptului.

După ce o persoană s-a despărțit de munca în interesul egoului și se află deasupra, este adusă în această stare pentru a i se arăta ce dorințe, ce intenții, ce plenitudine avea înainte! Este în mod intenționat, pentru ca persoana să poată construi aceeași stare deasupra detașării sale, deja o stare spirituală.

Din Lecția zilnică de Cabala, Shamati 159, 18.04.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→