Întrebare: La maturitate, omul începe să înțeleagă că timpul este limitat. Se uită înapoi și analizează cât de mult și-a orânduit viața și dacă mai este încă timp să schimbe ceva.

După studiile sociologice, oamenii încetează să-și mai facă griji despre viitorul lor după 65 de ani și-și dedică mintea memoriilor vieții pe care au trăit-o.

Acest lucru se datorează fricii de viitor, de necunoscut, de incertitudinea morții și a existenței noastre temporare. Care este perspectiva ta cu privire la tema vieții noastre limitate și cum ar trebui să ne raportăm corect la timp?

Răspuns: Timpul este un pentru noi un concept foarte concret. Nu îl simțim atât de ascuțit în timpul copilăriei, dar cu cât omul crește și devine adult, timpul devine din ce în ce mai important pentru el.

Deoarece copilul crește, el începe treptat să înțeleagă, ca rezultat al conexiunii lui cu mediul, ce este timpul. Copiii mici și bebelușii nu simt cu adevărat timpul, dar mediul îi presează și îi plasează în îngrădirea de timp. Ei trebuie să se scoale la timp, să mănânce la timp, să meargă la școală la timp, să se întoarcă acasă și să meargă la culcare. Un copil nu vrea aceste îngrădiri dar, neavând de ales, este forțat treptat să le accepte. Astfel, ne obișnuim să fim constant constrânși de timp.

Apoi începem să studiem și să muncim și asta agravează și mai mult îngrădirea timpului. Pornim o familie și ne luăm responsabilități și mai mari. În cele din urmă, timpul devine o povară grea pentru noi și ne înrobește.

Acest lucru continuă până când ne pensionăm. Toată această perioadă ne-am simțit înlănțuiți de timp prin diferite obligații, timpul este polițistul nostru cel mai important care ne cere permanent să ne supunem și să ascultăm. Există totdeuna opțiunea de a fi blamați din perspectiva timpului: „Unde ai fost atât de mult timp și ce-ai făcut? Când te întorci?”etc.

Chiar și copil, omul simte că timpul este limitat. Un copil nu vrea să se simtă legat de timp dar i se cere tot timpul să fie îngrădit de el și să se adapteze. Pentru copil, asta este o problemă și încearcă să se lupte cu timpul. El vrea să se joace și nu vrea să fie legat de limitarea timpului între un moment și altul.

Când crește și devine adult, începe să înțeleagă că e fără rost să se lupte cu timpul și că, el poate decide doar cum să-l umple. Atunci el începe să curgă împreună cu timpul încercând să facă cât poate de bine în timpul ce i-a fost dat. Deci, el își evaluează obținerile și, în funcție de acest criteriu, se compară pe sine cu alții: cât de mult succes are la vârsta lui față de colegii săi.

Suntem într-o competiție constantă. Timpul ne reține în plasa lui și este o povară grea pe umerii noștri, asta ne face sclavii lui.

Dar după vârsta de 50 de ani omul începe treptat să pălească. Deja nu mai are planuri mari ca înainte. Planurile lui devin treptat mai modeste, înțelege că trebuie să fie un echilibru și că el nu va mai putea să ceară atât de multă viață.

El simte limitele ei din ce în ce mai mult, nu poate lupta cu timpul și opțiunile lui de a-l umple devin din ce în ce mai limitate. De aceea, el preferă să petreacă mai mult timp cu familia și copiii lui, să se odihnească, să călătorească.

Conceptul de timp devine acum important din perspectiva cantității de plăcere și comfort pe care o simte în acel moment. El începe să trăiască mai mult în prezent și nu în viitor cum făcea înainte.

De aceea, oamenii vârstnici devin asemănători copiilor, fiindcă și copiii trăiesc de asemenea clipa respectivă.

Din KabTv „O viață nouă” din 22/04/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este, după părerea dvs., cel mai dificil punct al ascensiunii către revelarea lumii superioare pentru un cabalist începător?

Răspuns: Aş spune că cea mai mare provocare este revoluția în înțelegerea propriei mele persoane şi a lumii, lucru care mi se revelează atunci când realizez că întreagă diferență dintre această lume și lumea superioară, este doar în percepția mea, în atitudinea mea față de lume: „Când mă raportez la ea natural, după cum m-am născut, egoist, lumea pe care o percep este numită ACEASTĂ LUME.”

Și din moment ce toți oamenii o percep în acest fel, o numim LUMEA NOSTRĂ”.

Când tratez lumea că și cum ea și eu suntem același lucru, când o tratez cu iubire și cu dăruire, atunci lumea pe care o percep și simt în acest caz este numită superioară, spirituală și viitoare, faţă de percepția mea anterioară.

Aşadar, consider că realizarea cea mai dificilă din viaţa omului este de a înţelege că există doar un „comutator” al percepției, iar el se află în om: „dorințele și gândurile îndreptate spre mine” se numeşte „această lume”, iar „dorințele și gândurile pentru alții”, reprezintă „lumea superioară”.

Este de negândit să ne imaginăm şi să simţim asta, încât să devină „a ta” , este atât de dificil încât este nevoie de ani mulți, iar din observațiile mele aș spune….zeci de ani.

Ne putem imagina cu ușurință și în mod natural „o altă lume” în afară lumii noastre, dincolo de limitele noastre, după moarte. E firesc să ne-o imaginăm că Pământul, sau în formă unor alte creaturi și imagini ,dar nu ca ce apare în percepția mea, cum ar fi obiectele și oamenii din jurul meu, că fiind părți ale mele sau părți din mine.

Nu putem acceptă acest lucru chiar dacă am auzit acest lucru în mod repetat și chiar dacă am citit că diferența dintre lumi este în atitudinea noastră față de ce mă înconjoară: către mine – simt această lume, în afara mea – simt lumea superioară.

Suntem atât de obișnuiți și atât de adânc înrădăcinați în senzația lumii înconjurătoare, ca o fermă și neschimbătoare realitate în care nu ne putem imagina că totul depinde de atitudinea noastră față de ea.

Cabala spune că eu percep lumea în interiorul meu și că nu există în afară mea. Prin urmare, mi-am dat seama” că trebuie să mă schimb doar pe mine însumi – percepția mea. A mă schimbă pe mine însumi nu înseamnă să îmi schimb dorințele și calitățile, ci atitudinea mea față de lume, intenția mea și cum să o folosesc, adică, folosindu-mă pe mine și mediul către mine (pentru mine) sau în afara mea (de dragul altora).

Mi-a luat mult timp pentru a formă acest comutator în interiorul meu. Dar după ce îl simți ca existent, lucrezi cu el, iar trecerea de la înspre mine (pentru mine) la în afară mea (pentru alții) devine singurul lucru important din viață. Adevărata lucrare spirituală începe de aici: auto analiză și acțiunea de corectare.

Astăzi, această revoluție în conștiință are loc în întreagă lume; toți oamenii ar trebui să simtă acest comutator în interior lor și deoarece această realizare are loc în mase, va fi relativ ușor pentru fiecare persoană.

Filed under: Criza, globalizare, Diseminare, Diseminarea Cabalei, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Relevanța garantării mutuale

Această discuție este dedicată temei Arvut (garantare reciprocă) prin prisma istoriei poporului lui Israel. Spunem că Arvut poate salva atât societatea israeliană cât și întreaga lume. În această discuție vom călători înapoi în trecut pentru a vedea rădăcinile situației noastre curente.

În esență, un program care ne îndreaptă către Arvut, controlează lumea noastră. Omul este diferit de nivelurile naturii mineral, vegetal și animal fiindcă el este atât de egoist încât se bucură de suferințele altora, vrea să-i conducă, „să înghită” întreaga lume. Dar treptat, pe măsură ce se dezvoltă, el ajunge la o stare în care trebuie să facă o corectare, să se schimbe, să devină ca natura, să se conecteze cu ea.

Unitatea întregii omeniri, „garantarea mutuală” dintre ei, îi conduce la conexiune cu natura. Această corectare a naturii umane se întâmplă prin revelarea răului, a egoismului nostru. Oamenii încep să simtă că relațiile lor egoiste sunt destructive pentru viața lor personală, pentru societate, pentru țara lor și pentru lume, dar nu le este clar ce să facă mai întâi cu natura lor egoistă. Și atunci, prin suferință, ei descoperă metoda care le permite să se unească și să devină asemenea naturii globale și integrale, să se conecteze precum celulele dintr-un corp viu și să se contopească într-un singur sistem complet al naturii.

În această unificare ei revelează un tip special de existență, încep să perceapă sistemul general al naturii și coeziunea tuturor părților ei. Ei văd cum forța interioară a naturii controlează totul și conduce omenirea către perfecțiune. Și astfel, ea nu se dezvoltă prin constrângerea căii „istorice” de dezvoltare, ci se dezvoltă în schimb prin înțelegere și acceptare, prin propria noastră implicare conștientă în acest proces.

Trebuie să avem propriul nostru input în dezvoltarea noastră. Trebuie să luptăm pentru unirea tuturor părților naturii și să înțelegem că acesta este gradul cel mai înalt în dezvoltarea noastră și asta ne dă forma „umană”. Făcând acest lucru, obținem forța integrantă a naturii și ghidăm societatea umană spre înflorire.

Filed under: Garantia reciproca, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Midrash „BeShalach”: De îndată ce copiii lui Israel au văzut că armata egipteană i-a urmărit îndeaproape și când au văzut că nu există salvare, au început să se roage în inimile lor și au ridicat glasul către Creatorul implorându-I ajutor.

În tabăra copiilor lui Israel, a fost frică.

Despre „frică”, extrasele anterioare vorbesc că este o spaima de a rămâne în intenție „de dragul propriu”. În timpul celor mai grele momente, nu ne gândim la Creator sau la cei dimprejurul nostru, ci numai la  noi înșine.

E ca şi cum suntem constrânşi din toate părțile în dorințele și gândurile noastre, intențiile și acțiunile fiind îndreptate spre interior. Astfel, nu avem motive să cerem  proprietatea de a dărui.

Cu toate acestea, omului îi ete frica de a rămâne în această stare, și să trăiască doar de dragul său, deoarece a încercat deja servirea Creatorului și vrea să-și păstreze această condiție.

De la a KabTV „Secretele din Cartea Eternă” 4/23/14

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: Dacă poporul evreu nu e gata să se unească, cum va veni eliberarea lumii?

Răspuns: Începem de la noi înșine. Lumina Superioară acționează prin Bnei Baruh, care se află în poporul lui Israel și poporul lui Israel se află printre neamurile lumii. Lumina face toate corectările. Lumina poate lucra numai cu condiția să fie ceva asemănător ei.

Deci, dacă obținem unitatea, Lumina se găsește în noi. Nici măcar nu vine de sus, pur și simplu se află peste tot și este revelată în noi mulțumită echivalenței noastre de formă.

Prin acțiunile noastre, suntem legați de poporul lui Israel; prin asta, transferăm lor Lumina. Și după asta, fiindcă poporul lui Israel este conectat cu toate neamurile lumii și le influențează, Lumina Superioară trece de asemenea și la ele.

Deci, întâi de toate, noi Bnei Baruh trebuie să fim uniți. Apoi, echivalența de formă cu Lumina Superioară face posibil ca noi să fim în contact cu ea.

Nu trebuie să fie o astfel de unitate între noi și restul poporului lui Israel, fiindcă noi deja îi influențăm prin Kelim-urile (vasele) noastre și, prin aceste Kelim, ei primesc Lumina. De aceea, aici trebuie să fie numai un anumit grad de conexiune, de înțelegere și de integrare cu noi.

Și, între poporul lui Israel și neamurile lumii trebuie să fie un fel de înțelegere a faptului că ne aflam într-o singură lume și într-un singur sistem și, din asta derivă anti semitismul, o atitudine unică față de poporul lui Israel și, și față de sistemul de corectare. Dacă oamenii prind ideea generală despre acest sistem și se conectează un pic cu noi, este de ajuns ca Lumina Superioară să treacă prin ei.

De fiecare dată, în coborârea acestor niveluri spirituale, este formată o corelare între Kelim și abundența care se răspândește de la nivelul de mai sus către cel de mai jos și de la cel de jos către cel de sus. În general, despre asta vorbim în diseminarea noastră.

Dar lucrul principal pentru noi este tocmai unitatea cu Lumina Superioară. Atunci ea se va răspândi, va trezi un răspuns în oameni și oamenii vor începe să vorbească cu cuvintele noastre, vor fi de acord cu noi și vor fi gata să meargă cu noi. Toată munca este făcută de Lumina Superioară . Să lăsăm Lumina să muncească și ea va curge precum apa și va penetra în pământ și va ajunge să ude în toate locurile, tot ceea ce omul crește în pământ. Atunci, pe drum, ea ne va umple și pe noi, ne va conecta într-unul singur. În ce fel va face asta? Asta este treaba ei, asta este munca ei, aceasta este munca Creatorului. Noi trebuie să lucrăm numai la conexiune.

Întrebare: Dacă este așa, trebuie noi să facem diseminare în exterior?

Răspuns: Dacă nu luăm Lipsa (Hisaron) de la oameni, dacă nu luăm dorințele lor, problemele lor, dacă nu le luăm să le ridicăm la noi, nu vom avea deloc nevoie să ne conectăm cu Creatorul. Putem să stăm și să studiem din surse sute de ani, dar totul va fi numai teorie. Atâta timp cât noi nu suntem integrați cu oamenii, nu va fi trezită în noi dorința de conectare. Dorința de conectare este trezită numai de Lipsurile pe care le luăm de la oameni și din aceste Lipsuri putem ridica MAN, cererea de corectare.

Deci, dacă tu crezi că vrei acum să te unești, nu este adevărat, asta nu este adevărata unitate. Adevărata unitate este posibilă numai și numai dacă ieși afară la oameni, transpiri și muncești cu ei la conexiunea lor. Numai de acolo vei primi o adevărată cerere de conectare.

Întrebare: Asta înseamnă că dacă noi ne unim cu adevărat, toată omenirea va fi schimbată automat și noi nu vom mai avea nimic de făcut?

Răspuns: Da. Numai dacă grupul Bnei Baruh se schimbă, va fi schimbat poporul lui Israel. Și dacă poporul lui Israel va fi schimbat la un anumit grad, toată realitatea va fi schimbată, toți oamenii, toată omenirea. Astfel lucrează aceste trei cercuri. Dar fiecare depinde deopotrivă și de cel de sus și de cel de jos. Și fără Lipsa (Hisaron) celui de jos, tu nu poți să obții superiorul.

Deci, noi trebuie să lucrăm cu poporul lui Israel astfel încât să avem nevoie să ne conectăm între noi și să fim precum Creatorul. Prin poporul lui Israel trebuie să ieșim la toată omenirea astfel încât în omenire se va simți nevoia să se întoarcă spre poporul lui Israel și de la popor la noi și de la noi la Creator.

Toate aceste trei niveluri trebuie să lucreze ca unul. De aceea, noi lucrăm pe „trei fronturi”.

Din Discuție pe tema „Unitatea Națiunii” din 7/10/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot zece oameni să aibă informația despre tot universul?

Răspuns: Nici nu ai nevoie de zece oameni pentru asta. Încă un om în afară de mine ajunge. Lucrul principal este să ies din mine însumi. Percep lumea, realitatea, cu simțurile mele. Percep chiar și realitatea interioară în măsura în care o pot cuprinde sau percepe în formă opusă felului în care este ea în afară și să ies din ea.

Atunci Masah-ul (ecranul) prin care văd imaginea lumii nu mai este în mine, ci în afara mea. Acum măsor din afară totul față de toți ceilalți. Asta se cheamă „iubirea pentru aproape ca pentru tine însuți”, ceea ce înseamnă obținerea unui nou simț.

Întrebare: Asta înseamnă probabil o schimbare calitativă în percepția noastră și nu una cantitativă?

Răspuns: Sigur! Ies din mine și trăiesc acolo. În acest fel percep realitatea adevărată care este în exteriorul meu. Nu o denaturez prin defectele din mine și, de aceea, nu o văd distorsionată.

Pot să percep chiar și întreaga realitate în vasul meu mic fiindcă, pot să mi îmi folosesc mica mea pipetă să trag din oceanul vast o informație și să văd numai ce conține ea sau, pot să ies din acest tub și să cuprind întregul ocean fiindcă am ieșit din mine.

Întrebare: Înseamnă că eu rămân cu acest tub mic?

Răspuns: Nu, pur și simplu obțin un nou simț prin acest tub care este în afara lui. Astfel percep tot ceea ce este în oceanul enorm.

Întrebare: Nu e nevoie ca pentru asta să am multe tuburi?

Răspuns: Trebuie doar să-l scoatem afară și să părăsim percepția egoistă anterioară. Asta înseamnă că tu ai obținut toate cele zece Sfirot și chiar dacă sunt foarte mici, ele sunt exterioare ție și asta este de ajuns ca să începi să simți realitatea spirituală.

Noi nu percepem niciodată adevărata realitate exterioară nouă, dar ne dezvoltăm din ce în ce mai mult și ne apropiem de adevărata imagine. Asta indică urcarea noastră pe scara spirituală.

Întrebare: De ce este de ajuns un grup de doi pentru a simți adevărata realitate exterioară mie?

Răspuns: Dacă mulți oameni se conectează și sunt gata să se unească, este mai ușor pentru fiecare din ei să iasă din sine. Dar este posibil de asemenea și pentru doi oameni să o facă, dacă sunt împreună. Sunt cazuri când un om își conduce obținerea revelării spirituale singur, dar este foarte dificil. Cu cât sunt mai mulți oameni care te susțin și încearcă să facă asta împreună cu tine, cu atât mai ușor este de îndeplinit. Este cel mai bine când sunt cel puțin zece oameni.

Atunci începi să vezi realitatea din afara corpului tău, ceea ce înseamnă, în Lumina Reflctată. Nu este în tine, ci în afară și fuzionează și se integrează cu realitatea exterioară.

Din programul KabTv „Întâlnirea Lumilor” 20/06/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Există mari concepții greșite despre înțelepciunea Cabalei. Oamenii întreabă: „De ce este necesar să se studieze intelepciunea Cabalei? Este interesant pentru noi să știm câți îngeri sunt în cer și cum se numesc? Este important ceea ce noi numim lumile, Partzufim,

sau Sefirot? De ce ar trebui să ne așezăm și să învăţăm lucruri nepractice ca acestea care sunt irelevante pentru viața reală? ”

Am deschis cartea și citim: Iată că, înainte de emanaţiile care au fost emanate și de crearea creaturilor, lumina simplă de sus a umplut întreaga existență. Unde sunt toate astea? Acest lucru este atât de departe de noi, în afară de această lume și univers, în afara acestui spațiu în care fiecare dintre noi există, împreună cu planeta noastră, soarele, și toate stelele. Toate acestea sunt absolut abstracte și detașate de lumea noastră.

Nici un beneficiu practic nu se vede, nici mijloace concrete care ar face posibilă îmbunătățirea vieții noastre și de a efectua orice acțiuni. Se sugerează pur și simplu să studiem. Deci, care este sensul?

În afară de faptul că, sunt cei care spun că, deoarece acest studiu este prea abstract, este posibil să o iei razna. Din studierea Talmudului şi a Mitzvot-urilor (poruncile), Shulchan Aruch permite să se aplice studiului de activități practice și este de preferat pentru organizarea vieții noastre. Suntem în măsură să oferim o educație bună și informare a copiilor, astfel încât aceștia vor putea să procedeze în modul în care o făceu strămoșii lor.

Se obișnuiește să se creadă că religia aduce beneficii pentru oameni, în timp ce înțelepciunea Cabalei este ca un fel de filozofie. Deci, de ce persoană obișnuită are nevoie de asta? O astfel de opinie este larg răspândită și comună în lume. Sau oamenii cred că, cu ajutorul înțelepciunii Cabalei, este posibil să se facă minuni prin activarea forțelor de pe lumea cealaltă. Și astfel înțelepciunea Cabalei pare chiar mai periculoasă sunt aspectul mistic și pare susceptibilă pentru tine și pentru alții ca fiind ceva rău. Oamenii sunt împotriva cuiva implicat în ceva despre care ei nu ştiu nimic, pentru că cine știe ce poate să facă? Poate veți avea acces la butonul roșu prin care va fi posibil să se arunce în aer întreaga lume.

Dar toate aceste opinii eronate sunt rezultatul ignoranței absolute. Oamenii nu înțeleg că înțelepciunea Cabalei este cea mai practică dintre științe și fiind implicat în ea, este posibil să atragi Lumina care reformează. Într-adevăr, este greu de explicat aceasta. Chiar și cei care vin să studieze la început nu înțeleg ceea ce doresc cu adevărat și de ce au venit. Dupa ani de studiu și învățare, este dezvăluit treptat fiecărei persoane că înţelepciunea Cabala este doar o metodă practică. Acest lucru se datorează faptului că am trezit o putere unică cu ajutorul ei, care schimbă totul în lumea noastră, o putere care se numeşte Lumina Superioară.

Dacă nu atrag încă Lumina, e pentru că încă acționează conform planului său. Și așa ne controlează, în orice caz, dar într-o formă care este destul de neplăcută și nu este de dorit pentru forța superioară sau pentru o persoană.

Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala 1/08/15, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Tora, Leveticul, 20.13: De se va culca cineva cu bărbat ca şi cu femeie, amândoi au făcut nelegiuire şi cu siguranţă să se omoare; sângele lor asupra lor este.

Omul se omoară singur folosind dorinţa, partea bărbătească, în mod incorect, atunci când cel care dăruie devine cel care primeşte.

Asta se referă la dorinţa care poate fi folosită pentru dăruire dare este folosită pentru primire. Nu creăm doar un contact greşit între părţile bărbăteşti şi femeieşti ale dorinţei, ci de fapt îi coborâm nivelul.

La asta se referă „şi cu siguranţă să se omoare “. Asemenea contacte ne aduc moartea.

Tora, Leveticul, 20.14: Dacă îşi va lua cineva femeie şi se va desfrâna cu mama ei, nelegiuire face; pe foc să se ardă şi el şi ea, ca să nu fie nelegiuiri între voi. A ici este vorba despre un scurtcircuit, o conexiune greşită între nivelele superioare şi inferioare. Acest lucru este imposibil.

Tora, Leveticul, 20.14: Cel ce se va culca cu dobitoc să se omoare cu siguranţă şi să ucideţi dobitocul. Nivelul animal al dorinţei nu este pregătit pentru a fi folosit cu intenţia de dăruire. Dorinţa coboară cu un nivel şi începe să crească din nou de la nivelul vegetal la cel animal şi după aceea la cel de vorbitor.

Tora, Leveticul, 20.16: Dacă femeia se va duce la vreun dobitoc, ca să se unească cu el, să ucizi femeia şi dobitocul să se omoare, că sângele lor este asupra lor. Tora vorbeşte numai despre cum poate cineva să îşi sorteze dorinţele din interiorul lui, să le compare în mod corect şi să creeze o reţea corectă folosindu-le.

Există, de exemplu, numeroşi neuroni în creierul nostru, care trebuie să se conecteze în sinapse, de care depinde totul. Daca aceste conexiuni sunt corecte, omul este normal, dar dacă contactul dintre neuroni este greşit şi sunt, de exemplu, 500 000 de neuroni în loc de un milion, copilul se naşte nedezvoltat.

De aceea, Tora ne spune cum să creăm forma exactă a sistemului corect înăuntrul nostru, deoarece acesta ni s-a dat când era în totalitate destrămat. Dar atunci când noi îl punem la loc, începem să realizăm principiul său interior, principiu pe care este imposibil să îl obţinem altfel. Eşti ca un mic copil care începe să crească şi să devină mai înţelept jucându-se cu diferite jucării, înţelegând cum sun făcute. Şi aici, ne sunt date instrucţiunile corecte pentru a înţelege proiectul Creatorului. Numai prin acest tip de muncă ajungem să Îl cunoaştem pe El.

Din emisiunea Kab Tv „Secretele cărţii eterne” 23.04.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot să îmi dezvolt o nouă percepţie, care să îmi permită să ies din acvariul acestei lumi?

Răspuns: Mai întâi, trebuie să investighez cum trăiesc. Îmi doresc să ies din acest acvariu, dar toate simţurile mele operează înăuntrul lui.

Aspir să evadez, dar este doar o nevoie interioară care mă face să simt asta. Atunci, ce urmează? Cum pot ieşi din acvariu pentru a simţi lumea externă?

Vreau să las corpul de peşte în acvariu şi să scap ca un spirit fără corp, astfel încât sufletul meu să evadeze din peşte, din apă, din acvariu şi să înceapă să trăiască în afară! Aceasta este dorinţa pe care o simt! Dorinţa provine din acelaşi suflet care doreşte să iasă din corpul meu.

Iar în aceste caz am nevoie de un ghid care să îmi spună ce să fac dacă sun peşte aşa de nebun. Poate este ceva în neregulă cu mine sau poate am început deja să mă dezvolt către următorul nivel.

Această tânjire pare anormală, deoarece 99% dintre oameni trăiesc în pace în acvariu şi se simt bine, în timp ce eu simt dintr-odată că a trăi într-un acvariu închis este mai rău decât moartea şi că trebuie să ies din el. Trebuie să descopăr realitatea exterioară, să cunoască forţa superioară, să cunosc lumea care este dincolo de pereţii acvariului, care a devenit pentru mine o închisoare.

Apoi încep să caut o modalitate de a executa această revoluţie în interiorul meu şi descopăr înţelepciunea Cabala. Înţelepciunea Cabala nu îl învaţă pe începător ce este extern lui, pentru că la început nu este nimeni să fie învăţat. La început nu am nimic decât dorinţa de a ieşi din corpul de peşte. Înţelepciunea Cabala mă învaţă cum să ies afară.

Atunci când sunt în afara acvariului, încep să mă dezvolt în noua lume. Principalul lucru este să ies afară! Acvariul rămâne, la fel şi peştele din el, cu corpul fizic şi cu toate simţurile în apă, dar o dorinţă specială care s-a trezit în peşte, care se numeşte punctul din inimă, iese afară din acvariu şi se dezvoltă noi simţuri din el, un corp spiritual nou.

Nu mă mai identific cu peştele şi el îmi devine nesemnificativ. Trăieşte iar eu sunt gata să îi furnizez tot ce are nevoie, atât timp cât mă lasă în pace. De fapt, peştele nu are nevoie decât de cele necesare existenţei: mâncare, sex, familie, bani, respect şi cunoaştere. Îi pot furniza toate astea, atâta timp cât nu interferează cu dezvoltarea noului meu simţ.

Acest nou corp are şi el cinci tipuri de senzaţii: „văz, auz, gust, miros şi tactil”, dar au nume diferite: Keter, Hochma, Bina, Zeir Anpin şi Malcut. Prin ele primesc cinci tipuri de impresii care ca îmi pictează imaginea lumii spirituale. Această lume este numită spirituală (Ruhani) deoarece la început eu mă dezvolt în ea la nivel mineral şi apoi la nivel vegetal (Ruach – spirit), care este primul nivel care depinde de mine.

Astfel, încep să mă dezvolt în afara acvariului. Peştele rămâne în acvariu şi poate trăi şi muri în el. Este conectat într-o oarecare măsură cu noua mea parte care trăieşte în afara acvariului, numită suflet, dar principalul lucru este că mi-am eliberat deja punctul meu din inimă, care a vrut aşa de mult să evadeze.

L-am luat din dorinţele mele corporale care erau absolut egoiste şi am început să îl dezvolt în afara lor. Acum încep să simt realitatea din afara acvariului, pe care nimeni din lume nu o simte şi nu nici măcar nu îşi imaginează că există.

Sunt oameni care se gândesc la ce a fost înainte de naştere sau ce este după moarte. Înainte de naştere, materia noastră a existat într-o formă diferită, iar după moarte se transformă din nou, dar naşterea, viaţa sau moartea noastră, nu au nimic de a face cu lumea spirituală, pentru că sunt exprimate în materia dorinţei egoiste de a primi. Pe de altă parte, materia lumii superioare este dorinţa de dăruire.

Din emisiune Kab Tv „întălnirea lumilor” 12.0.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În mediul meu, se obişnuieşte să se spună glume pentru a crea o atmosferă relaxată. Dar ce ar trebui să fac, dacă prin natura mea nu îmi plac glumele?

Răspuns: Glumele promovează încorporarea reciprocă unul în altul. Numai că trebuie să fie glume inteligente, pline de umor subtil.

De exemplu, la curtea fiecărui rege exist un bufon. I se permitea să facă orice, chiar să glumească pe seama regelui. Oricine altcineva care ar fi făcut asta, ar fi avut capul tăiat, dar nu şi bufonul. Şi cu toate că regii erau oameni foarte serioşi, determinaţi, ei continua să ţină la curte bufoni. De ce aveau nevoie de bufon?

Problema este că oamenii care erau încoronaţi să fie regi, erau deasupra tuturor celorlalţi din jurul lor. Aşadar, cine putea să îi influenţeze? În acele zile, de fapt bufonul era cel care putea să îi ridice spiritul regelui şi astfel să îl ajute în multe probleme.

Dacă ceva neplăcut se întâmpla sau apăreau anumite probleme, bufonul începea să îl amuze pe rege şi regele se relaxa şi începea să gândească diferit despre ceea ce se întâmpla. Acestea erau subiecte foarte adânci şi importante.

Din emisiune Kab TV „O nouă viaţă” 21.10.2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara - Niciun comentariu→