Întrebare: La ce se referă următoarele: Leviticul 25:3-25:4 – „Șase ani să semeni ogorul tău, șase ani să lucrezi via ta și să aduni roadele lor; iar în al șaptelea an, să fie an de odihnă a pământului, Șabat al Domnului, ogorul tău să nu-l semeni și via ta să n-o tai în anul acela.”

Răspuns: toți cei șase ani de muncă a pământului sunt șase ani de corectare a dorințelor noastre, când muncim constant la asta. Iar în al șaptelea an, dorința corectată va fi umplută de Creator cu Lumină.

Atunci nu vom mai avea nevoie de nimic fiindcă Lumina umple dorința generală, o slăbește și o domină, în așa fel încât lucrul cel mai important pentru noi va fi să nu ne amestecăm.

Ceea ce înseamnă că, toate acțiunile care ne revin, trebuie direcționate în așa fel încât să nu-l deraranjăm pe Creator de la scufundarea în noi, de la umplere, conexiune și de la așezarea noastră într-un singur pachet în care, toate caracteriticile Creatorului la nivelurile mineral, vegetal, animal și vorbitor, sunt conectate de unica și singura Lumină într-un singur întreg.

Asta se numește „ al șaptelea an”, anul unei odihne sfinte. De aceea este numit Șabat, libertatea și oprirea din muncă. Însă, este de fapt o muncă interioară foarte puternică, numai că, este direcționată în direcția opusă, fiindcă mă anulez și nu fac nimic, făcând astfel posibilă acțiunea Creatorului.

În același timp, eu sunt în deplină unitate cu El, în deplin acord. Muncesc, dar munca mea se rezumă la acțiunea sincronizată cu El și acesta este un lucru foarte complicat și dificil.

Trebuie deci să mă pregătesc pentru odihnă astfel ca toată densitatea egoului, toți cei șase ani în care l-am corectat să îmi aducă cel de al șaptelea an, anul odihnei sfinte, anul de Șmita(de lăsare să plece).

După asta vor veni al optulea, al nouălea și al zecilea an (mileniu) care corespund obținerii nivelului de GAR, nivelurile de Bina, Hohma și Keter. În ei obținem gândirea Creatorului, planurile lui și pe El însuși. Acesta este cel mai înalt nivel, numit „secretele Torei”.

Ce se înțelege prin „secretele Torei”? După ce am obținut al șaptelea mileniu, toate imaginile mele, tot aparatul meu de înțelegere și conștientizare este atât de transformat, încât abia atunci voi fi capabil să înțeleg ce simbolizează cele trei niveluri: al optulea, al nouălea și al zecilea mileniu.

Întrebare: Se poate spune că cei șase ani de muncă a pământului, ară, ridică și transformă egoul?

Răspuns: Da, transform egoul așa cum transform pământul când îl ar și îl semăn. Semințele spirituale ale omului nu pot crește dacă el nu-și transformă dorințele (pământul). Acest lucru se face timp de șase ani și în al șaptelea an se întâmplă umplerea prin Lumina a ceea ce a fost plantat.

Întrebare: Este atunci când apar lăstarii?

Răspuns: Nu, ei ies în fieacre an. Este numai în timpul celui de al șaselea an (Hesed, Gvura, Tiferet, Nețah, Hod, Yesod). Eu muncesc pământul în așa fel ca, în al șaptelea an, tot ce am obținut prin munca de săpare la egoul meu este gata să fie umplut de către Lumină.

Lumina face deci asta, fără acțiunile mele. Acum eu închei munca prin acțiuni opuse, fiindcă trebuie să ajut Lumina să facă asta din partea ei și nu din partea pământului.

Întrebare: Ce înseamnă „umplerea de către Lumină”?

Răspuns: Când dorința omului se transformă complet devenind similară cu Lumina în cantitate și calitate, atunci omul simte că Lumina se găsește în interiorul lui.

De fapt, Lumina a fost totdeauna în el, numai că acum începe omul să simtă asta, fiindcă și-a pregătit simțurile, înțelegerea pentru asta. El vede că și înainte de asta a fost în lumea Creatorului și că totul era umplut cu Lumină, că „nu e nimic în afară de El”, dar acum simte și descoperă asta. Acesta este al șaptelea mileniu.

Deci Șabatul este numit zi sfântă fiindcă este suma la toată munca imensă pe care a făcut-o omul pentru obținerea Creatorului, pentru descoperirea Lui în el însuși.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/2014

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne împlinim deficienţa pe care o avem de a ajunge la ajutor reciproc şi la adevărata conexiune?

Răspuns: Adevărata conexiune se referă la munca interioară a omului şi nu doar la adunarea într-un loc, pentru diferite evenimente. Nu trebuie să mergem în deşert pentru a ne conecta, o putem face oriunde suntem. Munca de conexiune este concentrată în inima unei persoane şi trece prin toate inimile.

Trebuie să simţim îngrijorarea reciprocă, necesitatea şi nevoia unuia faţă de altul. Conform cu această tânjire, conform cu nevoia de conexiune, Lumina Superioar ne va influenţa. Şi asta este necesar să o facem, pentru că nu vom avea succes în diseminare fără ea.

Toată lumea trebuie să participe la diseminare şi nu contează ce rezultate sunt, atâta timp cât este încorporat în dorinţa oamenilor şi simte angajament faţă de ei. Toată lumea trebuie să aducă aceste deficienţe în grup şi apoi vom simţi o mai mare nevoie de conectare.

Întrebare: Cum conectăm toate aceste dorinţe într-o singură rugăciune generală care poate fi acceptată de Suerior?

Răspuns: Ce este important nu este dorinţa publicului, pe care o simţim, ci faptul că nu avem un răspuns pentru ei. Acestă deficienţă neprocesată pentru ceva anume, trebuie să fie adusă în grup. Pentru că suntem cu toţi nerăbdători sub influnenţa acestei deficienţe, ea ne va forţa să ne conectăm. Aceasta este munca în inimă, insecuritatea pe care o simţim după o acţiune de diseminare, care ne va forţa să ne uităm pentru conexiune în societatea în care găsim securitate, împlinire, un loc sigur şi să obţinem odinhnă faţă de toate grijile şi necazurile noastre. Este la fel ca a fi în pântecul mamei, ca a fi într-o pesteră secretă, ascuns de toată lumea. Unde este acest loc în grup?

Vei descoperi că el există! Prietenii tăi sunt conectaţi acolo şi este loc şi pentru tine. Îl vei descoperi la fel ca viziunea lui Rabbi Chiya, care a văzut întâlnirea sufletelor superioare. Şi tu îţi vei vedea adevăratul eu, stând pe un tron în cer, vorbind cu prietenii. Vei vedea acea stare ca un adevăr absolut, pentru că toate nivelele există deja în potenţial. Încorporat în grup, caută locul tău, iar apoi, la fel ca Rabbi Chiya, vei descoperi că totul este uşor şi că stai printre prieteni.

Întrebare: Există anumite indicii care mă pot ajuta să găsesc ceea ce caut?

Răspuns: Cauţi forţa conexiuneii, pentru vasul în care să simţi Lumina, împlinirea. Îţi lipseşte vasul, care este conexiunea cu ceilalţi, atunci când aceste deficienţe se conectează într-o singură dorinţă spirituală, pe un nivel superior, la fel cum materia minerală egalează o singură plantă. Vom fi recompensaţi cu Lumina care se revelează. Lumina ne conectează şi devenim o dorinţă de a primi pe un nivel superioar al calităţii. Forţa superioară aşteaptă numai cantitatea şi calitatea eforturilor noastre, măsura noastră.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/25/14, Discurs despre importanţa unităţii

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, Leviticul 25:1-25:5 :„Și Domnul a spus lui Moise pe Muntele Sinai zicând „Vorbește copiilor lui Israel și să le spui:… să vă semănați pământul șase ani și pentru șase ani puteți tăia via și aduna rodul ei, dar în al șaptelea an, pământul se va odihni complet, un Șabat pentru Domnul; nu semănați ogorul și nu tăiați via. Ceea ce va crește pe ogorul tău să nu seceri și strugurii de pe vița netăiată să nu-i culegi, ca să fie acest an de odihnă pentru pământ.

Întâi întâlnim conceptul de „pământul să aibă odihnă completă, Șabat pentru Domnul” din Porțiunea săptămânală a Torei „BaHar” (Pe Munte), fiindcă nu există niciun Șabat al pământului. Dar atunci când o nație care se supune Legilor Spirituale trăiește pe acel pământ, totul este sub acea nație, lumea mineraluilui, vegetalului și animalului începe să obțină atributele nației și efectele lor.

De aceea, nu există nicio țara a lui Israel fără nația Israel. Când ei se adună în acel loc are loc un fenomem de corespondență între nația Israel și țara Israel. Legile care acționează asupra pământului sunt o replică a Legilor Spirituale ale poporului care trăiește pe el.

Asta înseamnă că obiceiurile oamenilor care trăiesc acolo se aplică și la mediul lor și, în special, ziua lor de odihnă, Șabatul. Aceasta nu este o vacanță, o zi de odihnă, ci o zi plină de eforturi, o stare spirituală specială, fiindcă sunt făcute corectări foarte speciale în Șabat, pe care oamenii nu le pot face în nicio altă zi.

Când starea spirituală a unui om este replicată în nivelurile inferioare de mineral, vegetal și animal (sau părți ale lumii noastre), totul se schimbă și este definit altfel. De exemplu, săptămâna devine an, pentru pământ este un an de prosperitate. Este un an special când nouă ne este absolut interzis să lucrăm pământul. Este anul de Șmita.

În timpurile antice, această poruncă s-a întâlnit în Israel cu mai mult de 2000 de ani înaintea distrugerii Templului. Rodul celui de al șaselea an era de ajuns pentru următorii trei ani, ceea ce făcea ca fiecare să fie liniștit.: „nu avea grijă, vei avea destul rod pentru următorii câțiva ani, până vine următoarea recoltă.

Comentariu: Dar mintea omenească obiectează la asta spunând: „trebuie să aduni în fiecare an mai mult rod, cum să iei o pauză?”

Răspuns: Noi vorbim despre starea spirituală a unei nații întregi, în care legile lumii noastre nu se aplicau.

Din KabTv „Secretele Cărții Eterne” 13/08/214

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Maimonides, un mare cabalist, filosof, fizician și astronom din secolul 12, a dedicat destul de multe articole medicale meselor și nevoii de hrană. El a scris anume că: „Mâncarea trebuie mestecată pentru a primi cu adevărat plăcere” altfel, mâncarea va fi dăunătoare „Mulțumesc Domnului pentru asta!”.

În Lumea Spirituală, mâncarea este Lumina Superioară pe care e nevoie să o primim pentru a dărui, adică pentru plăcere și nu pentru că vrem să ne satisfacem foamea și nu avem de ales.

Este spus (chiar și de către aceia care nu sunt cabaliști) că pentru a mesteca mâncarea este nevoie să mesteci cu dinții de 72 (Ayn-Bet) ori. Din punct de vedere spiritual, dinții mestecă Lumina Hohma, împărțind dorința în într-o mulțime de fragmente, astfel încât să fie posibil să le amestece cu Lumina Hasadim. Și în lumea fizică este exprimat acest lucru prin amestecarea mâncării cu saliva în timp ce mestecăm.

Este nevoie să mănânci în liniște printre prieteni sau în familie (de preferat să nu mănânci singur), astfel încât, în fiecare moment, să simți mulțumire.

Așa era cu profesorul meu Rabaș; masa începea în liniște deplină, nimeni nu spunea un cuvânt. Aveam foarte mare grijă, chiar cum ne mișcăm, astfel încât să nu-i deranjăm pe ceilalți și să rămănă în gândurile lor interioare.

În general, cu educația noastră actuală, suntem obișnuiți să vorbim în timpul mesei. Oamenii se adună într-o cafenea sau într-un restaurant pentru conversația dintre ei, pentru a se conecta în continuare. Aici însă, totul este complet diferit, totul este făcut în liniște, lucrând la relațiile cu ceilalți, dar în interiorul tău. Deci Rambam scrie că „trebuie să mănânci în liniște, printre prieteni sau în familie și să simți în fiecare moment mulțumire”.

Sper că în cele din urmă vom avea mese de acest fel.

Din „Lecția zilnică de Cabala” din 17/04/2014 – Întrebări și răspunsuri cu Dr. Laitman

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce se întâmplă dacă facem acţiuni care nu sunt îndreptate către Creator?

Răspuns: Dacă nu îndreptăm acţiunile noastre către Creator, atunci ne închidem în cel mai mic cerc. Apoi Creatorul nu este în nici unul dintre cercurile acestei lumi iar noi trăim pe acest Pământ: aceleaşi naţiuni, aceeaşi oameni, natura minerală, vegetala şi animala, acelaşi univers şi nu vedem nimic altceva decât aceste lucruri.

Nu vedem motivul pentru care trăim, iar asta este problema noastră principală. Nu ştim pentru ce există viaţa, de unde vine şi unde ne duce. Ce se întâmplă înainte de naştere şi ce se întâmplă după moarte? Suntem comprimaţi într-un clişeu foarte îngust.

Animalele nu ştiu nici ele nimic despre viaţa lor. Omul vine la ele, vrea să le omoare şi să le mănânce, dar ele nu suspectează nimic şi trăiesc conform cu ceea ce le este alocat. Dacă nu aspirăm să ieşim din acest clişeu al acestei lumi, atunci atitudinea noastră faţă de viaţă nu este diferită în niciun fel. Trăim pur şi simplu şi continuăm să trăim şi să căutăm constant ce este mai bun pentru noi, la fel ca animalele.

Animalul se comportă aşa pentru a-şi găsi un loc care este cel mai confortabil, în fiecare moment al vieţii sale. Şi noi căutăm constant lucruri care sunt mai bune pentru noi şi nu ne gândim mai departe de asta. Nu ne putem ridica deasupra acestor lucruri, aşadar şi noi suntem la nivelul animal, doar că avem un sistem de clarificare mai dezvoltat. Caut locuri unde lucrurile sunt mai bune pentru mine conform cu multe criterii: este important pentru mine ce spun alţii despre mine, ce este nou în modă, etc.

La animale totul este simplu, iar cu oamenii totul este mult mai complex şi mai complicat. Dar în principiu, este aceeaşi abordare primitivă: o aspiraţie pentru plăcerea materială maximă a vieţii, iar asta este tot.

Toată lumea este condusă de aceeaşi abordare, cu excepţia acelor oameni care primesc o dorinţă de a-şi deschide ochii şi de a ieşi din graniţele lor fizice. Apoi trebuie să îşi îndrepte atenţia tuturor simţurilor în afară, în loc de înăuntrul lor.

Şi asta este ceea ce învăţăm noi: cum este posibil să mă detaşez de abordarea anterioară, să încetez să mă concentrez la material, să îndepărtez ochelarii egoişti şi să văd lumea într-un mod diferit, ca efect a tot ceea ce se întâmplă.

Din Congresul din Franţa, ziua a doua, 5/11/14, Lecţia 4

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce reprezintă tot acest lanţ care începe cu preotul şi se termină cu omul obişnuit?

Răspuns: Este scala dorinţelor din om, conform cu egoul care se descoperă în el.

De fapt, nu există păcat. Nimeni nu este vinovat, pentru că toate păcatele derivă din sursa noastră originală. Aşa cum este scris: „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie pentru ea, pentru că Lumina din ea o va reîntoarce spre bine” (Kidduşin 30b)

Dacă studiem Tora în mod corect, în cer, în prietenie, în condiţii speciale, atunci vom trezi asupra noastră influenţa puterii unice a caracteristicii dăruirii. Lumina Torei ne influenţează şi ne ajută să ne schimbăm proprietatea primirii în dăruire, trecând de la natură individuală la altruism.

Aşadar, dacă cineva se pune într-o societate specială şi lucrează asupra lui în cercul de prieteni, toate păcatele se revelează în el. În timpul primirii Torei pe Muntele Sinai, devine clar că Lumina Torei acţionează asupra oamenilor numai dacă ei tind spre conexiune, pentru garanţie reciprocă, Arvut. „Tora” derivă din cuvântul „Ohr” (Lumină).

Cercul în care clarificăm lucrurile, simbolizează poziţia din jurul imensului ego şi munca noatră cu el. Iar dacă vrem să ne ridicăm deasupra egoului, atunci punctul de conexiune dintre noi, numit „Moise”, se urcă pe munte şi intră în contact cu Creatorul. Acest punct este ghidul nostru spiritual.

Toate dorinţele egoiste sun numite Egipt. Mai întâi ieşim din ele, primim instrucţiuni, Tora, pe Muntele Sinai, care sunt mijlocul prin care corectăm dorinţele egoiste, şi începem să ne conectă. Iar când vrem să ne conectăm mai  mult, descoperim deşertul Sinai, „ura reciprocă” („Sina” ură – în ebraică) şi împreună cu asta tânjim pentru conexiune. ŞI totuşi, cu cât aspirăm către conexiune, cu atât mai mare este respingerea pe care o descoperim.

Tot Egiptul (egoul nostru) începe se reveleze din nou în noi. Asta numim „păcatele” care se descoperă în noi. Şi toate au fost pregătite pentru asta de la început, pentru ca tot ceea ce se revelează într-o persoană este ceea ce este pregătit pentru ea. Iar noi înşine nu comitem niciun păcat.

În Tora sunt scrise toate legile purităţii, corectării „păcatelor” noastre interne care sunt pregătite pentru noi de la început. Aşa cum a fost spus, „Am creat înclinaţia rea, am creat Tora ca mirodenie”. Înclinaţia rea se descoperă treptat în noi şi o corectăm în bine prin tânjirea către conexiune şi apropiindu-ne de Lumina Superioară.

Din emisiunea de pe Kab TV Secretele Cărţii Eterne din 27.11.2015

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Psalmul 60:1 – 60:6: Un psalm al lui David, Mai Marelui cântăreților; pentru instrumente cu coarde.
l. Auzi, Dumnezeule, cererea mea, ia aminte la rugăciunea mea!
2. De la marginile pământului către Tine am strigat; când s-a mâhnit inima mea, pe piatra m-ai înaltat.
3. Povățuitu-m-ai, că ai fost nădejdea mea, turn de tărie în fața vrăjmașului.
4. Locui-voi în locașul Tău în veci; acoperi-mă-voi cu acoperământul aripilor Tale,
5. Că Tu, Dumnezeule, ai auzit rugăciunile mele; dat-ai moștenire celor ce se tem de numele Tau.
6. Zile la zilele împaratului adaugă, anii lui din neam în neam.

Lupta este pentru ca omul să se unească și astfel, el va înțeleage că toate sentimentele lui vin direct de la Creator și asta chiar dacă tot ceea ce se întâmplă este în ascundere și opus la ceea ce poate fi așteptat de la Binele care face bine. Totuși, pare să fie opus fiindcă este perceput prin dorințele unui om care nu a suferit încă o corectare.

Asta arată omului unde este nevoie să se corecteze pentru a simți că Creatorul este bun și face binele și chiar răul, până când, pentru el, totul este integrat într-o singură sursă. Toate expresiile și manifestările de rău – confruntare cu dușmani, ură, toate aceste lucruri se întâmplă la „capătul pământului” (haAreț), cu alte cuvinte, la extremitățile dorințelor încă necorectate.

El trebuie să se întoarcă spre Creator, cu alte cuvinte, să se conecteze cu Creatorul tocmai de la acele dorințe de la „capătul pământului” fiindcă, așa cum e scris, „Nu este nimic în afară de El”. El face asta până când obține, în situația dată, alipirea totală și, se pregătește pentru starea următoare; și asta se întâmplă până la completarea corectării.

Dacă un om se gândește la prezent și se pregătește pentru viitor, el este în rugăciune, într-o cerere, mulțumind Creatorului, ceea ce spune că el își exprimă mereu dorința de a se conecta cu El, de a fi în adeziune și, în felul acesta el reușește. Creatorul prelungește zilele și anii săi de la generație la generație.

La început, omului i se pare că are dușmani, că unii îl urăsc. El trebuie să se lupte și să se apere de ei și, într-adevăr, sunt situații în care e nevoie să mergem la război.

Cu toate acestea, după ce omul atribuie totul Creatorului, nu-i mai rămân niciun dușman, niciun vrăjmaș, cu alte cuvinte, nu mai există niciun alt control în afară de Creator. Totul vine de la El, fie din fața Lui, fie din spatele Lui, ceea ce îi arată omului că el trebuie să construiască două feluri de relații și diferențieri între forța dăruirii ce vine de Sus și forța primirii ce vine de jos, de la om. În acest fel el poate vedea că adevăratul dușman se află în el.

Când acest dușman este trezit și se ridică împotriva lui, omului i se pare că Creatorul a plecat de la el și a dispărut. Însă, când omul atribuie toate acestea Creatorului, atunci pentru el nu mai este nicio diferență între întuneric și Lumină. El nu mai depinde de starea lui de spirit și nu mai atribuie ceea ce se întâmplă la tot felul de forțe sau lui însuși. El înțelege că nici el nu are niciun control, ci totul vine de la Creator.

În momentul în care omul se direcționează în acest fel, el vede că și înainte era într-o stare corectată revizuită și echilibrată și că nu a părăsit niciodată Sfințenia. Totuși, a obținut asta abia acum și toată diferența este în asta.

Din Pregătirea pentru „Lecția zilnică de Cabala” din 19/05/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

 În Știri (de la Lenta.ru: „Funcția de undă este o realitate obiectivă.

„Funcția de undă descrie starea de particule micro. Conectat cu ea sunt majoritatea manifestărilor teoriei cuantice, deosebindu-se de fizica clasică.

„Modulul pătrat al funcției-psi determină probabilitatea unei particule de a lua acestă  stare sau alta. Aceasta poate fi reprezentată ca o sumă de stări, iar procesul de măsurare este redus la extragerea uneia din stările posibile.

„Oamenii de știință reţin una dintre cele două opinii despre funcția de undă:

1. Funcţia – psi este reală, adică, face parte dintr-o realitate obiectivă.Obiectivitate înseamnă că această proprietate a funcției de undă nu are nimic de-a face cu omul și ideile sale despre natură.Funcția de undă este indiferentă față de ceea ce o persoană „gândește” cu privire la aceasta.
2. „Funcția de undă este un obiect matematic,  introdus din cauza lipsei de cunoaștere a lumii cuantice. Asta este ceea ce a spus Einstein: „Oare Luna exista numai atunci când te uiți la ea?” –  a mai spus el. Acest concept înseamnă că funcția de undă este doar instrumentul de cunoaştere și nu are nici o legătură cu realitatea obiectivă.

„Interpretarea conform căreia viitorul poate influența trecutul nu contrazice experimentele oamenilor de știință.”

Comentariul meu: Cabala spune că nu există nimic, cu excepția a două lucruri : Creatorul și Creația. Creatorul este dorința de a da, de umplere , de dragoste, de lumină veșnică și constantă, care umple creația, dorinţa de a primi: să se bucure de ea.

Se pare că imaginea de ansamblu a lumii pe care noi o „vedem”, nu reprezintă altceva decât proprietăţile noastre interne, pe care le vedem (simţim), în fața noastră pe un fundal de lumină albă. Cu alte cuvinte, lumea percepută este „curajul,”  nostru „întors pe dos”, aşa că putem vedea mai bine  și mai corect.

Filed under: Criza, globalizare, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala vorbește doar despre ce se întâmplă în interiorul nostru. Termenii „Israel” și „popoarele lumii” descriu proprietățile noastre interioare. Oricum, noi folosim aceste definiții că și cum am vorbi despre realitatea fizică. Și totuși, aceste noțiuni niciodată nu se referă la această dimensiune. Dimpotrivă, ele se referă la calitățile interioare ale unei ființe umane.

Cabaliștii folosesc cuvinte obișnuite, simple, pământești, ca să descrie spiritualitatea, pentru că nu există alte cuvinte în vocabularul nostru. Chiar dacă am vedea cealaltă dimensiune, noi nu am fi capabili să găsim cuvinte exacte care să exprime impresiile noastre. Nu am reuși să dăm nume fenomenelor întâmplate aici.

Dacă am fi scris titlurile tuturor obiectelor din cameră pe hârtiuțe de notițe, ar fi lămpi, uși, ferestre și biblioteci, căci fiecare lucru are un nume. Dacă ne corectăm proprietățile, vom mută peretele care ne separă de spiritualitate. Vom mută peretele care ascunde de noi Lumea Superioară, dar, tot nu am găsi cuvintele corecte care să descrie ce vedem noi acolo de fapt.

Este imposibil să găsești cuvinte corecte pentru a denumi forțele și acțiunile asociate cu cealaltă dimensiune. Cum ai explică altora ceea ce ai văzut în lumea spirituală? Să spunem că cineva îți cere: „Te rog, povestește-mi un pic despre ce e acolo! Sunt dornic să știu! Tu nu ai fi capabil să descri nimic.

Cărțile de cabala explică inexplicabilul. Cabaliștii au fost cei care au găsit o soluție. Toți trăim pe această lume, și cabaliștii, și oamenii obișnuiți. Toți cunoaștem această realitate.

Astfel, cabaliștii au spus: „Va vom povești despre spiritualitate.” Ei au scris cărți despre dimensiunea spirituală: Tora, Talmudul babilonian și cel din Ierusalim, Mishnah, Zoharul, Studiul celor 10 sefirot. Toate aceste cărți sunt numite sfinte; ele nu sunt cărți obișnuite, pentru că ele descriu Lumea Superioară.

Oricum, nu putem descrie lumea spirituală folosind cuvinte spirituale, pentru că nu există cuvinte acolo. De aceea, aceste cărți ne spun povești, că și cum ele se întâmplă în această lume, când de fapt, toate sunt despre realitatea superioară

Lumea spirituală este paralelă cu această lume. Este o dimensiune de forțe, dorințe, impresii și senzații. Este un domeniu al sentimentelor! Oricum, acolo sentimentele nu sunt egoiste, așa cum sunt pe planetă această. Dimpotrivă, ele derivă din proprietatea de a dărui, care nu există în această lume. Acestea sunt senzațiile de iubire, dăruire, unitate, reciprocitate, doar sentimente pozitive.

Din „Capitolele Torei cu Shmuel Vilozni”, KabTV, 2/02/15

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cabaliștii spun că atunci când un om descoperă lumea spirituală, el înțelege că toată viața lui anterioară a fost un vis. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Uneori ni se pare că trăim într-un vis. Și uneori, visele sunt atât de puternice și de clare că au un mare impact asupra noastră, uneori mai mare decât ceea ce se întâmplă în viață. Aceste vise au un impact așa de adânc prin sentimentul pe care îl lasă.

Uneori, visul de noapte continuă evenimentele care au avut loc în timpul zilei și este greu de descifrat dacă omul este treaz sau adormit.

Întrebare: De fapt nu ne-am trezit?!

Răspuns: Întrebarea este dacă ne-am trezit cu adevărat sau doar visăm că ne-am trezit?

Dacă ne uităm la realitatea noastră, putem vedea atunci cât de limitați suntem. Percepem această realitate cu cele cinci simțuri: vedere, miros, auz, gust, pipăit și nimic altceva! Poate că sunt alte căi de percepere a realității indisponibile nouă?

Suntem lipsiți chiar și de realitatea percepută de animale. De exemplu, un câine percepe o lume a mirosurilor, un șarpe percepe lumea prin modele de căldură. Șarpele vede imaginea lumii făcută din pete calde și reci, ca pe pixelii de pe un monitor.

Trăim într-o lume în care e posibil să descoperi ceva nou în fiecare minut, dar nu simțim de unde vine. Universul crește, întreaga noastră viață se dezvoltă și, poate că asta are loc după un anumit program? Trebuie să existe un program al Creației?

Vedem că în lume totul are loc după legi clare și neschimbătoare. Dacă în viața noastră au loc unele evenimente întâmplătoare asta înseamnă că n-avem nicio idee de unde vin. Nu există dubiu că acestea au fost rezultatul legitim al unei formule.

Întrebare: Eu sunt în vis sau în viața reală?

Răspuns: Este imposibil de determinat.

Întrebare: Eu văd totuși o cameră în jurul meu, obiecte diverse, oameni?

Răspuns: Poți simți toate acestea la fel de bine și în vis. În vis și în realitate vedem totuși și unele imagini pe care, în acel moment, nu suntem în stare să le determinăm ca fiind reale sau false.

Numai după ce ne trezim putem spune dacă înainte am dormit. Până în prezent, trăim această viață și încă nu ne putem trezi. În această viață visăm că uneori suntem adormiți sau treji și, în afară de asta, nu știm nimic altceva. Poate că sunt niveluri mai înalte de somn și trezire acolo? Cabala vorbește despre astfel de niveluri.

Un om poate obține deschiderea ochilor prin studiul Cabalei și să se ridice la nivelul la care să i se reveleze întreaga realitate. Asta se întâmplă când el înțelege că a fost adormit toată perioada dinainte.

În timpul nostru, în generația noastră, suntem obligați să ne trezim și să ieșim din somnul în care suntem fără să înțelegem scopul vieții noastre. Cabala ne dă metodologia prin care ne putem trezi cu adevărat.

Din Programul radio 103 FM Israel din 8/02/2015

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→