Michael Laitman, în Quora: „Cum putem atinge maturitatea spirituală?”

O persoană matură din punct de vedere spiritual este aceea care încetează să urmărească plăcerea auto-orientată și, în locul ei, caută dragoste, dăruire și conexiune pozitivă cu ceilalți.

În mod similar, în viețile noastre corporale, în calitate de copii, tot ce știm este cum să ne bucurăm de noi înșine și alergăm după un lucru distractiv, unul după altul. Apoi, într-un anumit stadiu al maturității corporale, când devenim adulți, trebuie să ne asumăm un rol mai dăruitor și mai responsabil în societate, să lucrăm și să contribuim social în diferite moduri. Cu toate acestea, chiar și un adult din lumea noastră, care lucrează și contribuie la societate, funcționează în conformitate cu o dorință fundamentală de a se bucura pe sine.

Atingerea maturității spirituale înseamnă că inversăm scopul asupra dorințelor noastre de la „în beneficiul nostru” la „în folosul altora”.

Procedând astfel, trecem o barieră între lumea noastră corporală și lumea spirituală. Esența plăcerii noastre se schimbă, de asemenea : în loc să ne bucurăm trecând de la o plăcere auto-orientată la alta printre dorințele de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, ne bucurăm în schimb să fim conectați la scopul vieții noastre și sursă – forța spirituală a iubirii, dăruirii și conexiunii care există în perfecțiunea eternă absolută. Cu alte cuvinte, maturitatea spirituală înseamnă a trăi în dragoste, dăruire și legătură pozitivă cu ceilalți, nu de dragul plăcerii pe care ni le aduce, ci de dragul conectării cu sursa vieții noastre.

Maturitatea spirituală vine astfel după stabilirea unei legături și a unui nivel de asemănare cu forța spirituală a iubirii, dăruirii și conexiunii. Procedând astfel, ne ridicăm deasupra nivelului corporal al vieții noastre, unde căutăm plăcerea egoistă.

Dacă luăm un instantaneu al evoluției umane pentru a vedea unde suntem în prezent, în raport cu o astfel de maturitate spirituală, ca umanitate, atunci putem vedea că suntem în proces de tranziție la o nouă eră în care nu mai extragem același lucru, e un fel de plăcere din plăcerile corporale, cum am fost odinioară. Nici acum nu mai vedem nicio imagine roz. În trecut, am putut apela la diferite sisteme pentru a le înlocui pe cele actuale. Astăzi nu mai este cazul, întrucât putem imagina deja falimentul direcțiilor pe care le-am încercat. Pur și simplu nu mai anticipăm primirea unor noi plăceri speciale în viață.

O astfel de stare face parte din evoluția noastră naturală: am ajuns la o limită în dezvoltarea noastră corporală și a sosit timpul să trecem la o nouă paradigmă spirituală. Într-o limbă engleză simplă, acest lucru înseamnă că găsim împliniri din ce în ce mai mici din alergarea după plăceri tot timpul, pentru a ne da seama că adevărata împlinire în era noastră viitoare este să urmărim în schimb sursa oricărei plăceri – forța spirituală a iubirii, dăruirea și conexiune. Mai mult, dacă nu reușim să ne aplicăm acestei tranziții din propria noastră voință, atunci vom experimenta din ce în ce mai multe senzații negative – nemulțumire, vid, depresie, singurătate, stres, anxietate și alte forme de suferință – pentru a ne stimula să realizează nevoia de a te maturiza spiritual. Pur și simplu vom fi opriți din a ne putea bucura de orice și vom începe apoi să punem întrebări fundamentale despre viața noastră, cum ar fi „De ce se întâmplă asta?” „Ce înseamnă toate acestea?” „Pentru ce este această viață?” „De ce există atât de multă suferință în această lume?” și „Ce pot face pentru asta?”

Cu alte cuvinte, vom începe să ne întrebăm nu despre plăcerile în sine, ci despre sursa lor. Cu cât punem mai multe astfel de întrebări, cu atât mai mult vom fi conduși să căutăm medii noi și diferite pentru cele în care ne-am angajat până acum – cele care ne vor ajuta să ne maturizăm spiritual.

Atâta timp cât ne bucurăm în această lume, nu ne întrebăm despre sursa plăcerii. Cu toate acestea, de îndată ce încetăm să ne bucurăm de viață și, de asemenea, nu vedem niciun scop viitor care să ne atragă să ne bucurăm prin a ne îndrepta către un scop demn dinaintea noastră, atunci începem să ne simțim cufundați într-o problemă existențială serioasă. Apoi începem să punem întrebări fundamentale despre scopul și sensul vieții și nu pur și simplu cum să ne bucurăm în timp ce suntem aici.

Într-un astfel de moment, începem să înțelegem că, dacă vrem să ne bucurăm de viață, atunci trebuie să ne apropiem de sursa vieții, ceea ce înseamnă să inversăm scopul prin care ne bucurăm de la „în beneficiul nostru” la „în beneficiul altora. ”

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala din 30 decembrie 2010. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Forța altruistă a iubirii este cea mai importantă forță în natură, deoarece conține o energie creativă și generativă care începe, formează, emană și creează sisteme. De ce se numește forța iubirii?

Răspuns: În lumea noastră, iubirea este atracția cuiva către ceva din care simte împlinire, sațietate sau ceva plăcut. Ar putea fi atras de culoare, sunet, forma, sau orice altceva în afară de oameni. Și la fel este și în oameni.

Întrebare: Foarte des, auzim de la tine, precum și de la mulți filosofi că natura ne iubește. Nici măcar nu vorbesc despre conceptul de Creator, care este din punctul de vedere al Cabalei identic cu conceptul de natură. Ce înseamnă că natura ne iubește și că trebuie să iubim natura?

Răspuns: Iubirea este o lege a naturii. Atracția reciprocă pentru a efectua un anumit tip de funcție comună face posibilă continuarea, etc. În mod particular, noi numim descendenții și reproducerea consecința iubirii.

Întrebare: Iubirea umană nu este construită pe binele altuia, ci pe binele propriu prin binele altuia. Este clar că nu există iubire altruistă. Este o diferență uriașă între iubirea altruistă, când te gândești doar la celălalt și la cum să-l umpli, și iubirea umană. Oamenii nu pot iubi așa, fără un anumit beneficiu pentru sine.

Adesea, iubirea noastră se transformă în ură. Dacă iubesc pe cineva și dintr-o dată mă înșală, atunci iubirea mea se transformă în ură. De ce există o distanță atât de mică între aceste sentimente?

Răspuns: Pentru că vrei să fii împlinit cu acest obiect și în loc de împlinire plăcută obții opusul absolut de la acesta în final. De aceea apare ura în locul iubirii.

Întrebare: Ce ar trebui să se întâmple cu cineva, pentru ca sentimentul iubirii absolute să se manifeste în el.

Răspuns: Dacă te ridici deasupra ta însuți, astfel încât indiferent de modul în care te tratează ceilalți îi vei trata la fel de bine, atunci iubirea absolută este posibilă.

Din emisiunea de pe „Abilități de comunicare”, 23.10.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul are o mare problemă – El este perfect. Cum poate El să creeze ceva în afara Sa, care să fie și acesta perfect? Mai mult, dacă El este perfect, atunci cum poate fi altceva decât El? Și dacă există ceva și trebuie neapărat să fie precum Creatorul, atunci ce rămâne cu perfecțiunea Lui? Acest lucru ridică o dilemă.

Din punctul nostru de vedere, Creatorul pare a fi într-o stare de neînțelegere, ce se întâmplă în general? Ce ar trebui să facă El cu creația?

Se pare că, pentru ca să fie perfectă creația, ea trebuie creată opus Creatorului, astfel încât acest opus să se realizeze în asemănarea Lui. Și, deși inițial creația este opusă, adică absolut imperfectă, ca urmare a transformării sale, ea va deveni similară cu Creatorul.

Creația trebuie să preia de la Creator perfecțiunea Sa și să se îmbrace în ea. Apoi, amândoi vor fi egali în expresie externă, iar acest lucru îi va conduce la adeziune completă, similitudine între ei, la iubire și reciprocitate completă.

Dar în interiorul creației va rămâne totuși un punct care este absolut opus Creatorului, adică dorința de a se bucura, de a gândi și de a avea grijă doar de sine. Și în acest fel, creația va fi diferită de Creator.

Prin urmare, perfecțiunea Creatorului este în natura Sa de dăruire și iubire deplină. Iar perfecțiunea creației se va manifesta atunci când va deveni similară cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV “Cabala – Ştiinţa vieţii” 01.03.2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul este creat în dorința de a primi. Cum se transformă această dorință în primire de dragul dăruirii Creatorului, astfel încât să devin echivalent cu El?

Faptul este că în mine se formează un sentiment special de antipatie, la simpla utilizare a dorinței mele. Resping această dorință de a primi plăcere, o îndepărtez. Vreau să o restricționez, să o micșorez într-un fel, astfel încât mai târziu să poată fi transformată într-o dorință de a primi, dar cu intenția de a dărui Creatorului.

După ce mă restricționez, trebuie să încep să simt Creatorul și îmi permit să mă bucur numai în măsura în care simt că Îl împlinesc. Prin urmare, senzația Creatorului apare în plăcerea mea de la El. Și se dovedește a fi un cadou dublu de la cineva care mă iubește. Prin urmare, se spune că cei drepți câștigă dublu.

Acest dar îmi provoacă plăcere nu de două ori, ci de miliarde de ori mai mult, pentru că simt atitudinea iubitului meu în el și în același timp simt că îi dărui și Lui și mă bucur de ceea ce mă bucur de la El.

Circulația reciprocă a plăcerii duce la o integrare internă, numită adeziune. Aceasta este cea mai înaltă stare a creației în raport cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „Cabala – Știința vieții” din 01.03.2018

Filed under: Creatorul, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferența dintre invidia albă și neagră?

Răspuns: Invidia albă este atunci când îi invidiez pe alții, dar nu îi afectez, ci învăț doar de la ei.

O astfel de invidie poate fi relativ egoistă dacă, uitându-mă la modul în care alții sunt entuziasmați de știință, artă și așa mai departe, îi invidiez și asta mă face să avansez. Adică nu vreau să le fac rău, dimpotrivă, poate, sunt chiar atât de sensibil încât vreau să reușească și mai mult și voi ajunge și eu din urmă.

Invidia neagră este atunci când vreau să reușesc în ceva, dar văd că nu pot și, prin urmare, pentru a nu rămâne în urmă, fac totul pentru ca alții să se împiedice și să nu reușească. Atunci nu-i duc mai departe și nu avansez cu ei. Chiar dacă avansez, tot nu vreau ca ei să nu aibă nimic.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” K din 03.04.2019

Filed under: Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Astăzi națiunile sunt amestecate în Europa ca în Babilonul antic. Dacă conexiunea dintre oameni este greșită, se va dezvălui treptat o mare ură. Ce ar trebui să facem pentru a informa oamenii din Europa despre acest lucru?

Răspuns: Trebuie să ne ridicăm deasupra contradicțiilor și diferențelor dintre noi și să nu le acordăm nicio atenție și să cerem luminii superioare să ne unească. Cum? Aceasta este treaba ei, este forța ei. Trebuie pur și simplu să fim atrași în mod constant de ea din centrul grupului de zece.

Încercați să nu percepeți lumea personal, în munca voastră spirituală, „Eu, eu, eu”. Scăpați de „eu” și rămâneți doar la „noi” numai prin intermediul grupului de zece. Apoi, dacă vă simțiți bine sau rău, vă veți întoarce în permanență către Creator și veți primi în consecință răspunsul Său.

Totul trebuie construit pe acest fundament, fără nicio aspirație sau cerere personală din partea Creatorului. Aceasta este problema, pentru că vă veți surprinde în mod constant cum cereți pentru voi, vorbiți pentru voi, încercând să primiți pentru voi, în timp ce toate acestea trebuie să fie doar pentru grupul de zece.

Ar trebui să vă întoarceți către Creator în timp ce vă aflați emoțional în grupul de zece, deoarece şi El este acolo. Este ca și cum ați sta împreună cu grupul de zece în fața unui zid, iar Creatorul se află în spatele zidului.

Din emisiunea de pe KabTV „Fundamentele Cabalei” din 02.06.2019

Filed under: Creatorul, Educatie, Egoism, Evolutie, Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Iubire, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Comentariu: În Cabala, se crede că bucuria este un indicator al drumului corect.

Răspunsul meu: Vorbim despre un cabalist: dacă merge în direcția corectă, atunci se bucură.

Întrebare: Cum pot să simt bucurie, dacă sunt egoist și Creatorul îmi cere un fel de acțiuni altruiste?

Răspuns: Aceasta înseamnă că îți lipsește credința, proprietatea dăruirii, proprietatea apartenenței la un grup, la Creator. Dar când încerci să intri în grupul de zece, să te dizolvi în el, simți bucuria că ai unde să intri, în ce să te dizolvi, în ce să te predai.

Comentariu: Să presupunem că studiez, tot studiez și încă nu simt bucurie.

Răspunsul meu: Înseamnă că nu lucrezi încă la asta. Aceasta este o mare problemă.

Întrebare: Cum ar trebui să lucrez?

Răspuns: Ar trebui să îți imaginezi că te afli într-o astfel de stare, într-un grup, în lume, unde ai totul pentru a atinge revelația Creatorului, iar El așteaptă acest lucru, El dorește acest lucru. Ești unul dintre puținii aleși pe care El îi atrage spre Sine.

Întrebare: Dar aceasta este împotriva legii naturii. Cum pot să mă bucur de calitățile mele egoiste din stări spirituale a căror natură este opusă mie?

Răspuns: Ideea este că cineva ar trebui să primească bucurie nu din lumina interioară (Ohr Pnimi), ci din lumina înconjurătoare (Ohr Makif), din starea viitoare spre care tânjești.

Imaginează-ți că peste o lună vei călători într-o țară în care nu ai mai fost, împreună cu prietenii. Și deja ai un sentiment de bucurie. Când te gândești la asta, ești încântat, te bucuri de viitor.

Așa ar trebui să ne imaginăm întregul viitor, deoarece este cu adevărat imens, plăcut și umple totul.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În lumea noastră, întreaga omenire are o înțelegere comună a ceea ce este credința. Vi s-a spus ceva și, deși nu ați văzut-o, nu ați simțit-o și nu o atingeți, credeți în aceasta. Iar cunoașterea este ceea ce obținem în cele cinci simțuri ale noastre.

Dar Cabala studiază o stare numită credință mai presus de rațiune. Ce înseamnă aceasta?

Răspuns: În Cabala totul este absolut diferit de această lume. Starea de credință deasupra rațiunii atinge o persoană după o perioadă de muncă destul de grea, când începe să înțeleagă ce spune Cabala despre lumea noastră și lumea spirituală.

Făcând anumite exerciții, o persoană începe să simtă că tot ce i se întâmplă vine dintr-o forță superioară, inteligență superioară, voință superioară și urmează un anumit program, care poate fi numit Creatorul, dorința Creatorului, planul Creatorului. Și apoi persoana vede că practic mai are o singură acțiune în lumea noastră – de a-și conecta toate simțirile cu Creatorul. Iar el o face treptat.

Ea atribuie tot ce se întâmplă în jurul său forței superioare, nu pentru că este scris să facă acest lucru, ci pentru că începe să simtă că există o anumită tendință, sens și scop în aceasta – în toate cazurile vieții de a direcționa o persoană către o singură sursă, Creatorul.

Ca regulă, o persoană începe să experimenteze tot felul de senzații neplăcute, amenințări, frici și înfrângeri în egoismul său, în mândria și în conștiința sa de sine. Simte ostilitatea lumii față de el, emanând din diverse surse. Și apoi, în spatele tuturor acestor surse, începe să vadă un anumit sistem de forțe numit „Creatorul”, care lucrează asupra lui  în acest fel, astfel încât să se îndrepte către El. Adică, în spatele tuturor varietății naturii minerale, vegetale și animale există un fel de forță, un plan, un program; există o singură sursă.

Iar forța în sine este ascunsă unei persoane. I se manifestă în mod deliberat în așa fel încât să privească în direcția sa. Ce înseamnă în direcția sa? Nu este încă clar. Doar că, în tot ceea ce i se întâmplă, se obișnuiește să vadă unica sursă.

Făcând eforturi în acest sens, o persoană, ca să spunem așa, se ridică la un alt nivel de atitudine față de ceea ce se întâmplă în lume, în univers, la ceea ce se numește credința deasupra rațiunii.

Rațiunea este ceea ce o persoană poate simți în cele cinci simțuri ale sale în lumea noastră, ca toți ceilalți oameni. Iar credința este abilitatea de a raporta tot ce i se întâmplă la nivelul următor, la o anumită forță, care în acest fel, o educă treptat.

Inițial, aceasta este doar o senzație, deoarece o persoană nu atinge exact sursa însăși. El nu poate spune nimic despre El, decât un singur lucru: este sursa care îi trimite toate încercările. Și deasupra încercărilor, aceeași sursă ajută persoana să se întoarcă la El.

Astfel, El îndreaptă o persoană către Sine: „Fii atent la Mine. Primiți totul de la Mine. Sunt singurul conducător din această lume. Eu sunt singurul care stăpânește asupra ta, asupra tuturor acțiunilor, stărilor, gândurilor, sentimentelor tale, asupra a tot ceea ce te înconjoară, asupra întregului univers. Și tot ceea ce te afectează vine de la Mine ”.

Acesta este începutul atingerii Creatorului, ca sursă a tot ceea ce se întâmplă, când tocmai în condiții critice apare nevoia de ceva mai mare și o persoană nu înțelege ce i se întâmplă, de ce și cum. Totul îl copleșește și îl derutează.

Și apoi, ca urmare a unei mari frământări interioare, se trezește brusc un sentiment că provine de la forța superioară.

Din emisiunea de pe KabTV “ Stări Spirituale” 11.03.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Are fiecare persoană propriul său Creator?

Răspuns: Da, fiecare dintre noi simte Creatorul în felul nostru și Îl atingem în mod individual. Apoi, conexiunea are loc și ajungem într-o stare în care avem un singur Creator. Sensul și scopul creației este ca noi să ne conectăm.

Creatorul ne conduce pe căi identice. În fața mea sunt câteva sute de studenți, cărora le vorbesc despre ceea ce ar trebui să studiem și să realizăm acum în noi. Fiecare dintre ei simte acest lucru în simțurile lor, precum și deasupra lor. Adică, în fiecare persoană, are loc realizarea individuală a Creatorului. Apoi, treptat, acest lucru se adaugă la zeci, sute și mii.

Întrebare: Este ca și cum în lumea noastră, dacă spunem „Aceasta este o masă”, avem o înțelegere comună că este o masă. Este la fel cu Creatorul?

Răspuns: Este același lucru. Adică eu vorbesc în termeni generali, dar fiecare realizează în el în mod individual.

Apoi, această individualitate dispare, pentru că începem să ne conectăm între noi printr-o singură sursă. Dacă nu am avea o singură sursă pentru noi toți, nu ne-am putea conecta deloc.

Prin urmare, astăzi, în lumea noastră, când oamenii trebuie deja să se conecteze pentru a îndeplini programul creației sau pentru a fi salvați de probleme, singura salvare este ca ei să se îndrepte către Creator și să se conecteze prin El.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 19.03.2019

Filed under: Creatorul, Criza, globalizare, Economie si bani, Educatie, Intrebare si Raspuns, Iubire, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este starea de dăruire? Ce simte omul care se află în această stare?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala, care studiază natura omului, starea lumii și întregul univers, afirmă că nu există dăruire la nivel corporal. Întreaga natură a lumii noastre este egoism, adică dorința de a primi.

Nimeni nu dă nimănui nimic. Nimeni nu poate. Nici o ființă la nivel mineral, vegetal, animal sau uman, nu poate da nimănui nimic fără a primi ceva în schimb. Și aceasta nu este dăruire, ci mai degrabă un schimb, primire.

Dacă dau pentru a primi ceva bun în schimb, înseamnă că primesc. Când plătim bani pentru o achiziție într-un magazin, dăruim?

Întrebare: Deci este acesta un fel de altruism egoist?

Răspuns: Nu există un concept precum altruismul. A fost inventat de filosofi.

Comentariu: Dar tu însuți ai dat un exemplu de celule din corp care parcă dau de dragul întregului corp.

Răspunsul meu: De dragul corpului, deoarece participă la metabolismul general al corpului, fără de care nice ele nu vor putea trăi. Iar în celulele canceroase, programul intern al unei astfel de coexistențe este întrerupt și, prin urmare, ucid corpul și pe ele înșiși. Adică acționează în detrimentul lor. Se împușcă singre în picior, ca să spun așa.

Întrebare: Înseamnă că nu există dăruire pură în natură?

Răspuns: Nu. Există doar primire. De aceea, înțelepciunea noastră se numește înțelepciunea Cabala, știința primirii, deoarece vorbește clar despre primire.

De foarte multe ori auzim o soție reproșându-i soțului: „Ți-am dat toată viața!” Sau părinții le spun copiilor lor: „Ți-am dat viața!”

Cu toate acestea, nimeni nu dă nimic nimănui! Doar că, dacă prețuim acest obiect, atunci oferindu-i, simțim că primim. Chiar adesea ne întrebăm: „Vă rog, luați-l, mâncați-l” și așa mai departe. Adică, pentru noi, este ca un act de a primi și de a nu da.

Prin urmare, dacă privești corect ceva din lumea noastră din punctul de vedere al Cabalei, vei vedea că nimeni nu dă nimănui și nu poate! Acest lucru nu este inerent programului nostru. Dăruirea absolută vine numai de la Creator.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 28.01.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→