Comentariu: În antichitate, chiar și în timpul Imperiului Roman evreii erau tratați cu mai mult respect decât sunt acum.

Răspunsul meu: La acea vreme era o diferență foarte mare între alte popoare și evrei.

Evreii erau la nivel spiritual; au atins și l-au simțit pe Creator și au trăit conform principiilor Torei: iubește-ți aproapele, nu ucide, nu fura etc.

Restul erau barbari: ucideau, furau, subjugau și violau; nu era posibil să circuli pe drumuri. Cu câteva secole în urmă, acesta era cazul chiar și în Franța foarte cultivată. Aruncau murdăria pe ferestre și așa mai departe.

În Israelul antic nu exista nimic din asta; totul era condus într-un mod complet diferit. Prin urmare, deși oamenii erau în contact unii cu alții, relațiile din interiorul popoarelor erau prea diferite. Prin urmare, fiecare națiune s-a dezvoltat în sine.

Dar mulți au fost interesați de cunoaștere și au primit-o de la evrei. Totul era deschis. Chiar și romanii care doreau să îi cucerească erau foarte conștienți de toate sărbătorile și obiceiurile lor. Acest lucru nu poate fi ascuns în niciun fel.

Întrebare: De ce în cele din urmă Roma a suprimat Ierusalimul? De ce nu puteau locui împreună?

Răspuns: Cert este că există un curs al istoriei care trebuia manifestat. Profeții au spus dinainte că acest lucru se va întâmpla pentru că evreii au căzut din nivelul spiritual. Prin urmare, cel care se opunea trebuia să pună acest lucru în acțiune.

KabTV „Am primit un apel. Ura evreilor” 14/05/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dumnezeu a făcut un om din lut. El a făcut pământul, o casă, animale și păsări pentru om. Și avea o bucată de lut nefolosită. „Ce altceva mai este de făcut?” a întrebat Dumnezeu. „Sculptează-mi fericirea”, a cerut omul. Dumnezeu nu a răspuns nimic, s-a gândit la asta și a pus bucata de lut rămasă în palma mâinii omului.

Răspunsul meu: Aceasta este o pildă bună.

Întrebare: Da. Putem cu adevărat să modelăm fericirea pentru noi înșine? Chiar este această operă în mâinile noastre?

Răspuns: Dacă simți că această bucată de lut îți este dată de forța superioară și El te instruiește cum să o faci singur, atunci evident că trebuie să iei această bucată de lut și să începi să te gândești cum să-ți faci fericirea din ea.

Întrebare: Există încă o precondiție ca să știu că am o bucată de lut de la El?

Răspuns: Ai spus că i-a dat-o Creatorul, nu-i așa?

Comentariu: Da, conform pildei prin care El a făcut-o. În general, umanitatea modelează în mod constant fericirea pentru sine. Omul sculptează și sculptează, dar nu poate face nimic bun.

Răspunsul meu: Nu, nu o facem în viața noastră. Nu poți face nimic în viața asta.

Întrebare: Nu avem această bucată de lut în această viață, pe acest pământ?

Răspuns: Nu există fericire în viață.

Întrebare: Da, nu există fericire în viață. Doar cu condiția să merg cu Creatorul? Și fără El nu pot face nimic?

Răspuns: Nu.

Comentariu: Am vorbit în mod repetat cu dvs. că toate tehnologiile și progresul de fapt este ca o persoană să spună că „Sunt deasupra naturii”, „Pot”, am încercat să opresc râurile, orice altceva și așa mai departe, adică într-un fel sau altul aceasta este o cale spre gol, care nu duce la nimic.

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: Vorbiţi tot timpul despre conexiuni bune, că oamenii ar trebui să se apropie unii de alții. Și dacă toată lumea spune: „Aici am o bucată de lut”. Iar ceilalți vor spune: „Și eu am unul” și altul „Și eu”. Și apoi „Ei bine, să facem împreună o casă comună.” Va funcționa, sau nu va funcționa nici asta?

Răspuns: Nu.

Întrebare: Trebuie să mai existe condiția despre care vorbiți? Trebuie să se știe că Creatorul a dat această bucată de lut tuturor.

Răspuns: Trebuie să înțelegi ce lipsește din această bucată de lut. Nu există suficientă conexiunea internă a tuturor pieselor între toate celelalte. Și apoi ne întoarcem la conexiunea inimilor noastre, la starea numită Adam, asemănătoare Creatorului.

Întrebare: În ce fel semăn cu El?

Răspuns: Înainte de a fi spulberat și împărțit în miliarde de părți, erai un înger. Adică o intenție absolut bună, absolut dreaptă, corectă care a împlinit împreună cu Creatorul tot ceea ce este necesar pentru un univers perfect.

Întrebare: A fost o intenție atât de comună pentru toată lumea? Un singur suflet ca atare? Pot să spun asta? Au fost toate sufletele contopite într-un singur suflet?

Răspuns: Da.

Întrebare: Descrieţi ce a fost la început și apoi cum s-a spart totul în bucăți, iar fragmentele sufletului au căzut, ca să spunem așa în lumea noastră, în această lume. Și trebuie să ne întoarcem din această stare?

Răspuns: Da. Trebuie să ne dăm seama că ne aflăm într-o stare distrusă și că trebuie să ne întoarcem la o stare unificată. Aceasta se numește adunarea bucăților de lut pe care le are fiecare.

Întrebare: Când spuneţi „adună bucățile de lut împreună” ce vreţi să spuneţi?

Răspuns: A fuziona, a uni, a uni inimile. Și atunci va fi ceea ce a intenționat Creatorul.

Întrebare: A plănuit ca noi să fim fericiți?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ce este fericirea în înțelegerea Creatorului?

Răspuns: Fericire în înțelegerea faptului că Creatorul este conexiunea tuturor, împreună, într-o singură dorință, într-o singură acțiune, când suntem cu toții uniți și nu simțim niciun decalaj între noi. Atunci ceea ce experimentăm se numește fericire.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 1/6/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: La un moment dat, mulți oameni din diferite țări ale lumii au venit în Israel: din Maroc, Yemen, Rusia și așa mai departe. Dar cei care nu s-au putut stabili aici au început să plece în America, Germania și alte țări.

Răspunsul meu: Așa este, deoarece doar o persoană care inițial are o justificare pentru a trăi aici poate sta în această țară. Orice altă țară din lume este capabilă să creeze condiții mai confortabile și mai sigure decât aici [Israel].

Unde ați văzut mii de rachete îndreptate spre o bucată de pământ precum Israelul? Este înconjurat de duşmani cu cuțite în mână gata să omoare pe toată lumea. Toata lumea! Fara nici un regret, cu un singur sentiment, un sentiment de bucurie.

În ciuda acestui fapt, oamenii locuiesc aici. În mod subconștient ei resping oarecum acest fapt, pentru că altfel nu poţi supraviețui.

Comentariu: Dar în același timp există un sentiment de securitate mai mare în Israel decât oriunde altundeva. Este sentimentul de siguranță că nimeni nu se va apropia de tine și nu-ți va da o lovitură în cap.

Răspunsul meu: Este firesc pentru evrei. Pot fi niște bătăuși foarte mari, dar niște bătăuși intelectuali. Să folosească banditismul stradal nu este acceptabil pentru ei, nu sunt genul acesta de oameni.

De-a lungul istoriei lor evreii au primit prea multe corecţii educaționale. Prin urmare nu există mișcări interne în ei pentru a afișa forța brută, pentru a se apropia de tine și a te împinge, înjunghia sau altceva. Copiii se pot plimba singuri pe stradă seara fără probleme. În general este sigur. Dar asta se datorează faptului că oamenii sunt așa de la început.

KabTV „Am primit un apel. Ura împotriva evreilor” 14/05/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cel mai puternic lucru pe care îl are omul este percepţia vizuală. Dar dorinţa senzuală așa cum spuneţi, este de multe ori mai bogată și mai puternică decât dorința vizuală. Există ceva asemănător între dorința spirituală și dorința materială? Cum poate fi descris?

Răspuns: Cum putem descrie dorințele? Doar sub forma unui vector, sub forma unei direcții: de la ceva la altceva, și care este natura acestui vector, care este mărimea, puterea lui.

Dorinta este o forţă fizică. Și există multe astfel de forțe. Toate sunt legate între ele și reprezintă o rețea imensă, complexă, împletită la infinit.

Ele sunt atât de interconectate la fiecare milimetru al vectorului lor prin nenumărate împletiri încât reprezintă un singur întreg. Dar în cadrul acestui întreg, fiecare forță există în sine. Numai conexiunea, combinația și includerea lor una în cealaltă creează o singură piesă. Aceasta este întreaga creație.

Odată ce avem o asemănare de dorințe, nu vom mai avea nevoie de nicio descriere. Ne vom simți direct unul pe celălalt. Dacă tu și cu mine avem aceleași dorințe, atunci tu și cu mine avem aceleași gânduri.

Dacă avem dorințe diferite, atunci avem gânduri diferite, dar ele sunt în contact unele cu altele. Atunci de ce trebuie să le îmbrăcăm în cuvinte? De ce ar trebui să coborâm la nivel animal când există o comunicare directă, vie?

KabTV „Am primit un apel. Cum este dispusă dorința?” 27/06/11

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spuneţi adesea că pe lângă studiul textelor și practicarea Cabala, norocul este și el important. Ce vreţi să spuneţi prin noroc?

Răspuns: Prin noroc vreau să spun că o persoană ar trebui să aibă grijă să nu rateze niciun moment din viață. Norocul nu este favoritism. Norocul este atunci când folosesc cât mai eficient fiecare moment pentru a absorbi tot ce pot din orice circumstanță.

După cum se spune: „Căutați norocul”. Nu știu unde este, dar caut ca un câine, unde poate fi? Asta vreau să spun prin căutarea norocului.

Vreau să-mi fac elevii mai simţitori și mai sensibili pentru a nu rata niciun moment.

Întrebare: În orice caz, vă concentrați pe nucleul principal de studenți cu care puteți comunica mai profund?

Răspuns: Nu, lecția mea este concepută pentru un nivel mai mult sau mai puțin mediu de studenți, sau poate puțin mai mare.

Restul ajung treptat din urmă. Mă concentrez în continuare pe partea mai internă, pe un material mai complex, pentru a-i obliga pe ceilalți să crească puțin.

Cineva înțelege cinci la sută, cineva cincizeci și cineva șaptezeci sau optzeci la sută. Dar ce pot face? Trebuie să dezvolt o metodologie atât în amploare cât și în profunzime și puțin în sus, și să arăt că acoperă tot ce există în lumea noastră.

KabTV „Am primit un apel. Cabala accesibilă” 15.07.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce vă face puternic? Cum transformaţi singur obstacolele?

Răspuns: Văd două părți ale lumii.

O parte este lumea noastră, în forma pe care o vezi cu ochiul liber. Lumea asta este împotriva mea. La urma urmei dacă sunt purtătorul unei idei cabaliste, aproape toată lumea din această lume cu excepția cabaliştilor (care sunt puțini și ascunși) este împotriva mea din cauza naturii lor egoiste.

Și chiar și studenții mei în măsura în care nu s-au corectat încă, nu au trecut Machsom și nu au găsit o formă spirituală minimă de integrare, dăruire, conexiune sunt toți adversarii mei. Pe plan intern fiecare dintre ei poate deveni adversarul meu în orice moment, pentru că așa este natura ego-ului lor, nu poți face nimic în privința asta. Așa am fost și eu, am trecut prin toate etapele maturizării spirituale și prin urmare îi înțeleg perfect. Aceasta este în primul rând.

În al doilea rând totul este controlat de forța superioară. Practic nu lucrez împotriva acestor oameni, ci împotriva forței superioare, parcă împotriva egoismului pe care îl creează, pentru a aduce cumva toate particulele sale, adică toți acești oameni care sunt particule egoiste, la conexiunea lor integrală.

Pe de o parte am o atitudine oarecum antagonistă față de lume și, pe de altă parte o văd ca pe un mijloc de avansare.

Desigur există multe probleme în față sub formă de detractori, cei care urăsc, distrugători și sub formă de neînțelegere, lene, precum și sub formă de ajutoare pe cale.

KabTV „Am primit un apel. Distruge?” 28.5.11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Este scris că „o cupă de binecuvântare trebuie să fie plină”, plină de rugăciune, de speranțe și de o dorinţă arzătoare de a sta în fața Creatorului. Toată această pregătire din inimă se numește o cupă de binecuvântare.

Cerem o binecuvântare, îi cerem Creatorului să ne transforme natura, să ne schimbe inima, astfel încât în loc de gânduri și dorințe egoiste, El să ne dea dorința de a-I dărui Lui prin toate ființele vii, Creatorului.

Aceasta este ceea ce se numește o cupă plină de binecuvântare. Binecuvântăm pe Creator, Îi mulțumim că deși El ne-a creat cu o dorință de a primi, cruzi și orbi, cu toate acestea El ne-a dat ocazia să o învăluim în dăruire, în opusul ei.

Înțelegem ce mare schimbare trebuie să se întâmple în noi și Îi suntem recunoscători Creatorului pentru că ne-a oferit oportunitatea de a combina două forme opuse în noi: egoismul nostru, primirea și dăruirea. Când combinăm aceste două forme ne vom apropia mai mult de Creator, ne vom asemăna cu El, ne vom ridica la El, vom putea să-L înțelegem și să-L simțim și să devenim asemenea Lui.

Prin urmare înainte de a intra în contact cu Creatorul, trebuie să simțim unde suntem cu adevărat, de ce Creatorul ne-a creat în această formă și ce trebuie să facem pentru a ne întoarce și a ne asemăna cu El. Pe baza acestor două forme opuse putem, pe de o parte să rămânem ființe create, și pe de altă parte să devenim asemănători Creatorului și astfel să ajungem la corectarea noastră completă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 21/6/23, Scrierile lui Rabash „Ce înseamnă, „O cupă de binecuvântare trebuie să fie plină”, în muncă?”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În 1862, în timpul Războiului Civil din SUA, Richard Gatling a inventat pistolul Gatling, o armă cu tragere rapidă cu mai multe țevi. El a sperat că arma va demonstra nebunia războiului și va descuraja războiul pe scară largă. El este citat spunând: „Mi-a trecut prin minte că, dacă aș putea inventa o mașină – o armă – care ar putea prin rapiditatea focului ei să permită unui om să îndeplinească la fel de multă datorie de luptă cât o sută de oameni, asta ar înlocui într-o mare măsură necesitatea armatelor mari și în consecință expunerea la lupte și boli ar fi mult diminuată.”

El doar se liniștea că creează arme de distrugere cu certitudinea că dacă toată lumea ar avea astfel de arme am fi precauți să intrăm într-un fel de război? Este un sâmbure de adevăr în asta?

Răspuns: Există un sâmbure. Toți dezvoltatorii de arme încă mai cred că fac un fel de faptă bună.

Pur și simplu ei nu înțeleg că egoismul este la baza naturii. Și până când omenirea nu va ajunge în punctul în care va vedea ce rămâne în urma ei (munti de cadavre), asta va face mulți oameni nefericiți.

Întrebare: Dacă toată lumea ar avea acum arme nucleare, s-ar mări pericolul? Sau s-ar adăuga la pericolul de a intra în conflicte? Ce ar fi mai mult?

Răspuns: Da, oamenilor le-ar fi frică.

Întrebare: Este din cauza naturii globale a războiului nuclear?

Răspuns: Pentru că ei văd clar sfârșitul în fața lor. Astăzi, până la urmă armele nucleare nu sunt folosite. Și de ce? Pentru că există deja de ambele părți. Prin urmare ar exista un răspuns instantaneu.

Întrebare: Credeţi că dacă toată lumea are arme nucleare, asta adaugă securitate?

Răspuns: Cred că proliferarea armelor nucleare în țările normale, unde pot fi controlate, este calea către pace.

Ce altceva poti face? Astăzi există probabil treizeci de țări cu arme nucleare. Și acum este încă relativ calm la nivel global. Se calmează unul pe altul, își pun presiune unul pe celălalt, fac ceva, poartă niște negocieri secrete. Totuși, suntem încă în viață.

Întrebare: De ce este sigur? Aceasta este natura fricii?

Răspuns: Desigur. Restricția este o motivație foarte serioasă. Dacă pot primi același lucru în schimb și știu ce este, pentru că și eu îl am, atunci este deja ca și cum nu ar exista. Imaginați-vă că aproximativ treizeci de țări au arme nucleare, inclusiv Pakistan, Iran și Coreea de Nord. Și datorită acestui lucru, totul este calm.

Comentariu: Adică le au și cei complet fără cap.

Răspunsul meu: Ni se pare că sunt fără cap. Nu, nu. Când ai așa ceva în buzunar, capul începe să lucreze de frică.

Întrebare: Dar ei spun „oameni fără frică”, „om fără frică”. Ce este asta? Nu este bine când nu există nicio frică în mine?

Răspuns: Aceasta poate fi fie o persoană complet bolnavă mintal, fie una care dorește astfel să distrugă lumea: „După noi, poate fi şi potopul”.

Dar cred că astăzi nu poate exista asta. Pentru că până la urmă, un întreg grup de oameni trebuie să muncească pentru a apăsa butonul.

Comentariu: Da, există un fel de sistem de securitate.

Răspunsul meu: Da. Ei înșiși sunt interesați de acest lucru. Armele nucleare devin o amenințare, nimic mai mult.

Întrebare: Ce concluzie se poate trage din toate acestea?

Răspuns: Datorită acestui fapt, mergem pe o cale greșită. Dar datorită acestui fapt, vom ajunge la nevoia de a schimba lumea.

Întrebare: Vom ajunge vreodată la necesitatea dezarmării, sau nu?

Răspuns: Nu știu cum să o spun. Nu cred că vom ajunge singuri la asta, ci natura ne va aduce la asta.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 29/05/23

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare:  De ce suferă grupul meu la fel cum o fac şi eu?

Răspuns:  Nu, tu doar vezi asta în percepţia ta distorsionată.

Dacă gândurile tale (de dimineața până seara, în timpul liber de serviciu unde ești liber să gândești și să simți, sau chiar la serviciu) s-au referit la spiritualitate și dacă ai ajutat de asemenea grupul să se gândească la asta și să-ți faci public acest stil de viață, în curând ai putea să simţi toate acestea.

Întrebare:  De ce nu numai mie, ci și prietenului meu din grup i se arată că nu putem ajunge la acest sentiment, de ceva vreme?

Răspuns:  Pentru ca să-și mobilizeze și el toate puterile pentru asta.

Întrebare:  Dacă problema este în percepția mea, de ce suferă un prieten din cauza asta?

Răspuns:  El suferă în percepția ta; nu există altceva decât tine. Acest grup și toate celelalte sunt în percepția ta.

Comentariu: Dar eşti constant sub presiune.

Răspunsul meu: Nu simt nicio presiune. Sunt într-o stare de parcă m-aș arunca într-o apă rece care mă cuprinde din toate părțile și simt că mă dizolv în ea. Este un sentiment atât de minunat!

Întrebare:  Chiar dacă nu te uiți la ea din exterior?

Răspuns:  În exterior, acesta este corpul meu animal. Acesta poate suferi. Simte greutatea, vârsta și așa mai departe.

De asemenea în interior nu simt așa cum am descris-o, adică sunt într-o stare de perfecțiune și bucurie pentru că sunt inclus în toți ceilalți; Eu depind de ei și ei depind de mine. Mai sunt alți factori care mă obligă să fac diverse lucruri.

Care este diferența?! Nici tu, şi nimeni altcineva nu va putea înțelege până când totul nu va fi descoperit.

Este imposibil să împaci percepția lumii în fiecare dintre noi, că toți existăm (eu, grupul și toată lumea) și că eu depind de ei și ei depind de mine și în același timp să spun: „Nu, ei există doar în imaginația mea. Și toate acestea sunt calitățile mele pe care le văd în faţa mea.”

O persoană nu poate reconcilia aceste două concepte în sine, şi nici toate contradicțiile în general care țin de percepția universului spiritual și al nostru, pentru că ea nu are încă din calitatea spirituală. Odată ce dobândește ambele calități — ale noastre (calitatea de a primi) și cele spirituale (calitatea de a dărui) — va putea percepe totul corect.

KabTV „Am primit un apel. Rădăcina reuşirei” 6/3/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Dacă ceri oricărei persoane să numească un film recent, un blockbuster care oferă oamenilor o opțiune bună pentru viitor, una care nu este înfricoșătoare, ci generoasă, acea persoană va trebui să se gândească. Cred că nu a existat un astfel de film de 30 – 35 de ani. Întreaga industrie a filmului și toată gândirea umană nu par să creeze filme cu un viitor bun.

Răspuns: Nu, totul are ca scop frica.

Comentariu: Ni se arată în mod constant un fel de apocalipsă și tot felul de distopii. Dar aceasta este cererea oamenilor. La urma urmei Hollywoodul simte clar cerințele oamenilor. Dacă s-ar plăti bani pentru un final bun, finalurile ar fi fost bune.

Răspunsul meu: Astăzi cred că este foarte greu pentru o persoană să-și imagineze un sfârșit bun al lumii sau chiar un fel de viitor fără nori, strălucitor. Asta este ceva imposibil. Prin urmare, cel mai bun lucru care ne este mai apropiat, este să creăm ceva îngrozitor.

Întrebare: O persoană chiar nu vrea să se uite la un fel de basm despre un sfârșit bun, astfel încât să fie sigură că se poate întâmpla? Este corect sau nu să creezi așa ceva și să introduci asta în subconștient?

Răspuns: Dar spui că există oameni la Hollywood care înțeleg nevoile umane. Probabil de aceea o fac.

Întrebare: Acesta este un paradox pentru mine. Un paradox! O persoană nu vrea să meargă la cinema?

Răspuns: Oamenii nu vor merge pentru aceste lucruri dulci. Nu le văd în jurul lor și nu le vor crede nici în filme.

Poți rula filme despre iubire sau altceva, dar nu despre un viitor bun, cald și binevoitor.

Întrebare: Când a fost o mare depresie în America în anii 20-30 a fost lansat primul film muzical,  Cântăreţul de jazz. Tatăl unei familii a luat ultimul dolar și l-a dat să meargă cu familia să vizioneze acest film. Adică afară este groază și întuneric, oamenii sar pe ferestre și aici am filmul ăsta care rulează și stau și privesc.

Credeţi că nu va fi profitabil să creezi un viitor atât de bun și cald?

Răspuns: Nimeni nu o va face astăzi. În primul rând oamenii nu mai cred. Cândva erau mai naivi și credeau că astfel de lucruri pot exista. Au stat, au plâns și au visat. Iar acum după ce am trecut printr-o cale atât de accidentată și am fost cu toții zdruncinați de războaie nesfârșite care au loc în fiecare minut în diferite părți ale lumii, cred că niciun film nu ne va liniști.

Întrebare: Atunci spuneţi-mi, dvs. personal pentru ce sunteţi? Pentru cine sunteţi?

Răspuns: Nu sunt pentru Hollywood, deoarece filmul unui fel de frumusețe naivă, dulce, cu un viitor bun, este dezgustător, stânjenitor și înșelător. Și să lansăm filme despre suferințe grave, desigur că se poate, dar câte filme de genul ăsta sunt posibile?

Filmele în principiu, cu un final mai mult sau mai puțin bun sunt încă pline de tot felul de suferințe. Au succes pentru că atrag publicul în suferință, iar apoi îi arată în continuare câteva dintre trăsăturile sale bune. Apoi bunătatea învinge.

Întrebare: Ce fel de film aţi crea? Nu aţi crea un film cu un fel de final în care o persoană ar crede? Spuneţi că ar trebui să ajungem la conexiuni bune.

Răspuns: Dar eu nu sunt un artist. Nu-mi pot imagina cum poți crea o astfel de imagine pentru să spunem o oră și jumătate până la două, care ar lăsa totuși o impresie caldă.

Întrebare: Este posibil să se creeze astfel de filme în care să poți părăsi cinematograful cu o senzație de căldură? Cum poți face o persoană să creadă într-un sfârșit bun, generos așa cum spuneţi tot timpul, în conexiune care se va întâmpla într-un fel sau altul, și în iubire la care vom ajunge într-un fel sau altul?

Răspuns: Nu. Nu cred că o persoană poate crede. Singurul lucru pe care îl poate face este să fie de acord cu un film ca, să spunem Forrest Gump. Este un film mare.

Comentariu: Este un film grozav. După părerea mea, este un film minunat.

Răspunsul meu: Dar este vorba despre o persoană care nu este chiar normală.

Comentariu: Da, personajul este anormal pentru toată lumea, dar s-a dovedit a fi cel mai normal dintre toţi, iubitor și capabil să iubească.

Răspunsul meu: Dar tot este nerealist. Și dacă o astfel de realitate este posibilă, atunci numai într-un astfel de caz o poţi face. Nu-mi pot imagina cum poți face așa ceva pentru a atrage oamenii. Chiar dacă îi atragi, vor părăsi cinematograful și vor uita.

Comentariu: Pentru că realitatea este alta.

Răspunsul meu: Cum poți face o persoană diferită cu ajutorul cinematografiei? Nu cred că vor exista asemenea maeştri.

Întrebare: Totuși, ce fel de film aţi face? Unul care ar funcționa cu adevărat. La ce ar trebui să conducă?

Răspuns: Nu am văzut un astfel de film care să schimbe oamenii și să-i conducă la unele schimbări interioare serioase.

Întrebare: Dar v-aţi dori ca ele să existe?

Răspuns: Desigur! Cine nu și-ar dori asta?! Aproape toată lumea își dorește un viitor bun. Dar nu știu.

Întrebare: Vreţi să spuneţi că dacă un film ar schimba o persoană, atunci sunteţi pentru un astfel de film?

Răspuns: Da.

Întrebare: Dacă prima condiție este ca filmul să schimbe persoana, a doua întrebare este de la cine la cine, sau de la ce la ce?

Răspuns: Din cine este el acum. Acum este doar o fiară care se gândește doar la sine și nu se poate gândi la alții. Sau dacă se poate gândi la alții, atunci va fi numai sub forma a ceea ce îi va aduce câștig.

Dacă unei persoane i se oferă de fapt libertate absolută, atunci va fi absolut indiferentă față de ceea ce este în jurul său, cu excepția dimensiunii spațiului din jurul său pe care îl poate privi și poate vedea că este plăcut privirii sale.

Comentariu: Acesta este un om de astăzi.

Răspunsul meu: Acesta este un om.

Întrebare: Vorbim de corectare. La ce ar trebui să ajungă această fiară?

Răspuns: Ar trebui să înceapă să înțeleagă că cel mai important lucru este atunci când te bucuri de ceilalți. Și pentru aceasta este necesară schimbarea naturii omului.

Întrebare: „Bucură-te de alții”, ce vreţi să spuneţi prin asta?

Răspuns: Când este bine pentru alții, este bine pentru tine. Dar cum poate fi asta? Dimpotrivă, tu te bucuri că ești mai bun decât alții, adică atunci când ei sunt mai răi decât tine.

Întrebare: Deci într-un fel sau altul îi cobori mereu pe ceilalți, astfel încât să fie mai jos decât tine?

Răspuns: Desigur! Dar ar trebui să îi crești.

Întrebare: Aceasta este schimbarea principală? Dacă ar exista un astfel de film și va oferi o astfel de persoană, sunteţi în favoarea unui astfel de film?

Răspuns: Sunt pentru un astfel de film, dar nu ar avea succes.

Întrebare: Financiar?

Răspuns: Nu, în niciun fel. Nimeni nu îl va admira.

Comentariu: Nu vreţi să vă imaginaţi, vă întoarceţi la realitate.

Răspunsul meu: Nu pot visa mult timp, nu mai sunt tânăr ca să spunem delicat.

Întrebare: Cum vom ajunge atunci la un astfel de film? Suntem într-un film chiar acum. Este clar că acest cinema este lumea noastră. Acest film este în mare parte un film de groază. Cum vom ajunge la un alt film până la urmă? Spuneţi că este încorporat în noi să ajungem la el și o vom face într-un fel sau altul.

Răspuns: Nu știu. Poate că acest lucru este posibil prin generația tânără a cărei iubire ne va face pe noi, cei în vârstă, să devenim diferiți. O modalitate poate fi de dragul copiilor și nepoților noștri.

Poate fi de asemenea, o revelație generală a răului în care toți realizăm în mod egoist cât de urâți suntem.

Comentariu: Dar asta nu poate fi decât după o mare suferință.

Răspunsul meu: Nu știu. O astfel de revelație va veni dintr-o dată chiar și fără suferință. Și ne va fi rușine să ne uităm unul la altul.

Întrebare: Depinde cumva de noi?

Răspuns: Nu în mod deosebit. Imaginează-ți că oriunde te-ai afla, în metrou, în autobuz, undeva pe șosea, printre oameni că toată lumea se uită la tine și toată lumea înțelege cine ești. Și tu te uiți la ceilalți și de asemenea înțelegi cine sunt. Și nu poți fugi de asta.

Întrebare: Trebuie să merg mai departe cu ei în autobuz?

Răspuns: Da. În general aceasta este o configurație bună. Și după aceea trebuie să lucrezi asupra ta.

Întrebare: Deci filmul ăsta nu este rău când văd cine sunt ei şi ei văd cine sunt eu?

Răspuns: Da. Într-o zi, toți oamenii vor începe să se vadă corect, transparent, până la capăt.

Întrebare: Înțeleg. Eu sunt ca gol pentru ei, iar ei sunt ca goi pentru mine. Pot să văd totul. Și cum mă voi vedea într-o astfel de situație?

Răspuns: La fel. Așa te vezi pe tine însuți. Te uiți unde să te ascunzi și nu ai unde să mergi.

Întrebare: Vom face un astfel de film, îl vom aborda. Și dacă se întâmplă asta, ca într-o casă de sticlă, în acest autobuz în care toată lumea vede totul și nu există unde să te ascunzi, ce ar trebui să facem într-o astfel de situație?

Răspuns: Nu este nevoie să te ascunzi nicăieri. Ar trebui să fie invers. Aici este necesar să lucrăm ca toţi să realizăm că suntem așa și că trebuie să începem imediat să ne schimbăm pe noi înșine în fiecare minut, pe loc! Și fără a fi timid. Literal în fiecare minut, ceea ce se dezvăluie în noi este astfel încât să îl corectăm.

Întrebare: Deci spuneţi că oroarea acestei realizări ne va uni?

Răspuns: Da. Ne va uni și ne va ajuta să devenim diferiți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 18/5/23

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→