Este scris că „o cupă de binecuvântare trebuie să fie plină”, plină de rugăciune, de speranțe și de o dorinţă arzătoare de a sta în fața Creatorului. Toată această pregătire din inimă se numește o cupă de binecuvântare.

Cerem o binecuvântare, îi cerem Creatorului să ne transforme natura, să ne schimbe inima, astfel încât în loc de gânduri și dorințe egoiste, El să ne dea dorința de a-I dărui Lui prin toate ființele vii, Creatorului.

Aceasta este ceea ce se numește o cupă plină de binecuvântare. Binecuvântăm pe Creator, Îi mulțumim că deși El ne-a creat cu o dorință de a primi, cruzi și orbi, cu toate acestea El ne-a dat ocazia să o învăluim în dăruire, în opusul ei.

Înțelegem ce mare schimbare trebuie să se întâmple în noi și Îi suntem recunoscători Creatorului pentru că ne-a oferit oportunitatea de a combina două forme opuse în noi: egoismul nostru, primirea și dăruirea. Când combinăm aceste două forme ne vom apropia mai mult de Creator, ne vom asemăna cu El, ne vom ridica la El, vom putea să-L înțelegem și să-L simțim și să devenim asemenea Lui.

Prin urmare înainte de a intra în contact cu Creatorul, trebuie să simțim unde suntem cu adevărat, de ce Creatorul ne-a creat în această formă și ce trebuie să facem pentru a ne întoarce și a ne asemăna cu El. Pe baza acestor două forme opuse putem, pe de o parte să rămânem ființe create, și pe de altă parte să devenim asemănători Creatorului și astfel să ajungem la corectarea noastră completă.

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 21/6/23, Scrierile lui Rabash „Ce înseamnă, „O cupă de binecuvântare trebuie să fie plină”, în muncă?”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →