Întrebare: Inteligența colectivă și efectele grupului sunt înțelepciunea uitată. Cândva strămoșii nostrii au folosit această cunoaștere și apoi ei au fost uitați pentru mulți ani. Astăzi știința revelează că se dovesteste că mulțimea, destul de ciudat, are înțelepciune, iar inteligenta colectivă poate fi mult mai mare decât cea a indivizilor.

De ce această înțelepciune a fost uitată și doar astăzi începem să o descoperim și să o folosim?

Răspuns: Anterior, umanitatea nu a avut nevoie de colectivitate. Ea întâi s-a dezvoltat spre individualitate, izolarea egoistă a individului și opus individului și a colectivului.

În asemenea cazuri, personalitatea individuală câștigă tot timpul deoarece oamenii puternici care știu cum să managerieze, indică, câștigă, trag înainte și conduc societatea. Prin urmare, societatea se întinde spre ei, este gata să se plece în fața lor din moment ce este mai ușor pentru colectiv să existe în acest fel.

Oamenii diferă în nivelul lor de egoism. Prin urmare, cei mai egoiști se grăbesc înainte. Așa numitul “rol al individului în istorie” este foarte important în dezvoltarea societății umane. Într-adevăr, mii de ani au trecut până să evoluăm spre declinul acestui trend. Rolul individului începe să dispară și să fie înlocuit de colectiv.

Noi o vedem peste tot: în afaceri, în sporturi, în grupuri. Noi am ajuns la concluzia că un grup care poartă puterea unificării, deși este cuprins din mulți oameni, este o persoană. Este un grup care este capabil să creeze ceva nou și se grăbește înainte.

Remarcă: Umanitatea s-a dezvoltat din vremea sistemului comunal primitiv când oamenii stăteau în jurul focului și au decis totul împreună. Apoi cu 500 – 600 de ani în urmă, în timpul Renașterii a fost un puseu în dezvoltarea personalității. Și astăzi tu spui că vremea individualității trece și începe dezvoltarea colectivă.

Comentariul meu: Echipa este ca un individ.

De pe KabTV “Abilitați de comunicare” 9/25/20

Filed under: Fara categorie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Nu este un secret faptul că oamenii sunt obosiți. Există o nouă descoperire aproape în fiecare zi: virusul trăiește până la 28 de zile pe smartphone-uri, carduri de credit, vize și bani; oamenii pot fi re-infectați de coronavirus și că reinfectarea este mult mai puternică decât cea inițială.

Virusul a fost descoperit în apă. Animalele pot fi, de asemenea, infectate. Vă puteți infecta chiar și fără a avea contact cu bolnavii. Apare un alt virus, care este mai „rău”.

Am enumerat doar 1% din ceea ce este răspândit de mass-media, de oricine. În această situație, unde poate merge omul? La ce este condus? Așa ar trebui să trăiască cineva – într-un metru pătrat și să nu se miște?

Răspuns: Nimeni nu poate face nimic.

Observație: În acest caz, reacția unei persoane obișnuite este opusă. Ea spune: „Întrucât aşa stau lucrurile, părăsesc casa. Ei bine, eu nu pot continua să trăiesc?” Și el iese. Noi înșine îl conducem la această decizie.

Comentariul meu: Nu. Cred că tot greșit este. Trebuie să înțelegem că o persoană nu trebuie să acționeze în conformitate cu nervii sau convingerile sale. El trebuie să acționeze în felul în care trebuie să acționeze.

Întrebare: Ce vrei să spui prin „trebuie”? Ce este asta?

Răspuns: „Trebuie”, pentru că acest virus a venit să ne educe. Să ne educe! Și îl cam ignorăm și spunem: „Oricum, vom face asta!” Ca un copil mic care bate din picior.

Observație: Dar omul nu se gândește la educație. El se gȃndeşte: „Trebuie să-mi curăț tot timpul cardul de credit, trebuie să șterg tot timpul spațiul din jurul meu și să nu las pe nimeni lângă mine”. El nu crede că virusul a venit să ne educe.

Comentariul meu: Iar noi trebuie să-i explicăm acest lucru. Aceasta este problema noastră. Este problema noastră – problema acelora dintre noi care înțelegem de unde a venit virusul și de ce.

În mod ciudat, a venit să ne apropie. Dar pentru a ne apropia mai mult intern, nu extern. Pentru a nu șterge spațiul unul după altul, ci pentru a ne „curăţa” pe noi înșine, astfel încât să nu ne infectăm reciproc, astfel încât să avem grija: „Îl voi infecta pe celălalt” – și nu că eu mă voi infecta de la celălalt . Când ne vom gândi la alții în loc de noi înșine, totul va dispărea și virusul va dispărea, se va topi ca fumul.

Întrebare: Întreaga problemă este că sunt ca și cum aș fi blocat în mine, că mă gȃndesc ce ar trebui să fac, unde ar trebui să merg?

Răspuns: Nu, trebuie să le fac pe amândouă. Dar trebuie să o fac nu pentru a mă proteja de ceilalți, ci ca şi cum aș fi singurul bolnav din lume și aș vrea să-i protejez pe alții de mine.

Întrebare: Deci, nu „ce se va întâmpla cu mine”, ci „ce se va întâmpla cu ceilalți”?

Răspuns: „Ce se va întâmpla cu noi toți”. Virusul ne aduce, în final, recunoașterea conexiunii noastre reciproce, care este rea, egoistă și distrugătoare. Acest virus și ceilalți viruși care vin după el, ne vor aduce într-o stare în care ne vom gândi la ceilalți și nu la noi înșine, deoarece acesta este singurul mod în care putem păstra pe toată lumea în siguranță.

Am intrat într-un stadiu în care nu avem altă opțiune. În cele din urmă, trebuie să înțelegem că lumea trebuie să ajungă la starea ei corectată, și nu trebuie să urmăm calea egoismului nostru, ci în ciuda acestuia, să urmăm calea către conexiunea dintre noi.

Întrebare: Bazat pe ce spuneţi, știința medicală nu va putea crea un vaccin, sau o va face, dar va veni un alt virus?

Răspuns: Da, bineînţeles.

Întrebare: Este mai bine să nu lucrăm în această direcție?

Răspuns: Nu. Am intrat în secolul al XXI-lea. Aceasta este o nouă eră, aceasta este o nouă stare a umanității. Aceştia sunt viruși noi, viruși spirituali, sau s-ar putea spune psihologici, care ne indică faptul că, conexiunea noastră este un factor crucial. Dacă este bună, este bine pentru noi toți. Dacă este rea, va fi rău pentru noi toți.

Întrebare: Care ar trebui să fie gândurile vindecătoare ale unei persoane?

Răspuns: Atunci cȃnd mă gândesc la ceilalți: cum să nu-i infectez, cum să mă asigur că sunt în viață și sunt bine. Este simplu. Asta e. Nu mă gândesc la mine, ci la ceilalți. Și așa mă salvez și mă decontaminez. Nu îi îndepărtez pe ceilalți de lȃngă mine pentru a nu mă infecta, îi îndepărtez de mine pentru a nu-i infecta.

Observație: Dar eu nu sunt bolnav.

Comentariul meu: Suntem cu toții bolnavi. Cu toții avem viruși în noi. Viruși egoişti, sălbatici, când ne gândim doar la noi înșine și nu la ceilalți. Natura acum, în secolul XXI, ne va schimba. Și acest lucru este foarte, foarte neplăcut, de neînțeles și oarecum neașteptat.

Întrebare: Există o astfel de conștientizare a mea, ca fiind un virus rău?

Răspuns: Da. Este singura, din întreaga lume, care caută pe cineva ca să-l rănească – și eu sunt acela.

Întrebare: Eu sunt virusul care îi poate infecta pe alții și nu vreau să fac asta. Trebuie să fiu izolat de oameni. Ar trebui să mă opresc să mă apropii de ei și așa mai departe?

Răspuns: Da. Toate gândurile, planurile mele, diferitele mele idei, sunt toate egoiste. Trebuie să fac ceva în legătură cu ele. Cum le pot bloca în mine? Cum să le ascund în mine? Aceasta se numește restricție.

Întrebare: Practic, eu cer: „Opriți-mă, separați-mă de oameni, pentru că îi ucid, îi infectez”?

Răspuns: Da. Dacă nu fac asta, atunci apare un alt virus extern și mă restricționează prin aceste efecte secundare. Dar, de fapt, virusul nu este Covid-19 sau alte virusuri cu care luptăm astăzi. Nu, virusul este tocmai în gândurile noastre egoiste despre ceilalți.

Întrebare: Va accepta o persoană acest lucru?

Răspuns: Nu va avea de ales. Natura ne va forța treptat. Ne-a creat în acest fel și ne conduce spre schimbări, astfel încât să cerem naturii însăși să schimbe ceea ce a creat în noi. Va fi frumos. În general, mă aștept la o transformare interesantă a umanității în următorii ani.

Întrebare: Deci, vă așteptați la această cerere: „Schimbă-ne”?

Răspuns: Da. Și trebuie să scriem cărți, să facem filme, tot ce putem pe acest subiect, despre cum se poate întâmpla acest lucru, despre cum ne va schimba natura.

Întrebare: Natura ne va forța și oricum, ne vom schimba, deci este mai bine să nu opunem rezistenţă?

Răspuns: Desigur. Cui vei rezista? Cum poți face asta? Tu însuți ești natura. Natura face în tine tot ce trebuie făcut.

Întrebare: De ce atunci natura a înscris în noi: „regele naturii” cu „puterea asupra naturii”?

Răspuns: Pentru ca tu, la gradul de om, care există în tine, să realizezi că îți poți schimba natura animalică. Asta e.

Întrebare: Aceasta este ceea ce numim „regele naturii”? Faptul că pot cere să-mi schimb natura?

Răspuns: Da, să te ridici deasupra naturii tale egoiste animalice și să urci spre vârful unei naturi altruiste. Trebuie să ne ajutăm reciproc în acest sens, să facem tot ce putem. Dacă nu, totuși vom ajunge la acest lucru, dar, bineînțeles, cu mari suferințe, pierderi, pentru o perioadă lungă de timp și dureros. Sper că oamenii vor auzi. Și trebuie să vorbim mereu despre asta.

Din KabTV “Ştiri cu dr. Michael Laitman” 10/15/20

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În principiu, lucrăm constant în grupuri de zece. Ce ne lipsește acum, un fel de efort impulsiv, un atac prin munca noastră internă în unitate externă? Ce trebuie să adăugăm în munca noastră în grupurile de zece pentru a reuși?

Răspuns: Ne schimbăm treptat. Pot vedea acest lucru din materialul pe care vi-l prezint și cum se desfășoară. Acesta nu este un material aleatoriu. Il pregătim înainte de fiecare lecție, pe măsură ce trecem de la o fază la alta. Apoi îmi formez gândurile pe Twitter.

Văd că avansăm, grupurile de zece sunt bine structurate și prietenii nu sunt indiferenți să participe in ele. La început, au fost forțați să lucreze în grupuri de zece, apoi și-au dat seama că nu au de ales, deoarece într-adevăr, așa trebuie să fie.

Acum, ei nu se află în grupurile de zece doar pentru că trebuie să fie, dar chiar și în sens egoist simt că încep să perceapă ceva prin grupurile de zece. Ei înțeleg că prin grupurile de zece vor dezvălui forța mântuirii, forța revelației, inspirația, toate dorințele, toată lumina și toată spiritualitatea. Văd că ei se raportează la spiritualitate ca la ceva prețios, cel puțin ca la ceva esențial.

Cel puțin nimeni nu poate fi indiferent față de cei zece, și acesta este motivul pentru care simțim această mișcare și este foarte bine.

Din emisiunea KabTV „Fundamentele Cabalei” 19.02.2019

Filed under: Grupul de zece, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “What is a prayer?“

Ne naștem și creștem într-o percepție și simțire egocentrică a lumii, ceea ce duce la o acumulare de probleme în viața noastră. Întâmpinarea a tot felul de probleme este pentru a ne da dorința de a ne ridica deasupra percepției și simțirilor noastre actuale și de a descoperi o lume nouă, una de iubire, grijă și conexiune pozitivă între toți.

Transformarea de la percepția și senzația noastră egoistă înnăscută, către una nouă altruistă, se realizează printr-un act numit „rugăciune”.

Ce este rugăciunea?

Rugăciunea nu înseamnă recitarea cuvintelor dintr-o carte, oricât de sfântă ar fi cartea și nici nu înseamnă a cere unei puteri superioare să schimbe ceva în lume, sau beneficiul personal. Mai degrabă, întrucât întreaga noastră percepție a realității este egocentrică, unde ne propunem să obținem împlinirea în noi înșine în orice clipă, atunci rugăciunea este o cerere sinceră de a transforma abordarea noastră egocentrică a realității și de a deveni benefică pentru toată lumea și pentru tot ce ne înconjoară.

Cu alte cuvinte, rugăciunea este o cerere de autotransformare, în care, în loc să dorim să absorbim egoist, să primim și să-i exploatăm pe alții pentru câștig personal, așa cum facem în mod implicit, dezvoltăm în schimb o dorință autentică de a gândi și a dori în direcția opusă: să dăm, să dăruim și să ne folosim pe noi înșine în beneficiul altora.

Rezultatul unei rugăciuni oneste pentru transformarea de sine, din adâncul inimii noastre, este scris de înțelepți pin porunca: „Și îți vei iubi prietenul ca pe tine însuți” (Leviticul 19:18). Adică, rugăciunea noastră ar trebui să ne conducă către o stare în care îi simțim pe ceilalți așa cum ne simțim pe noi înșine, inversând și corectând intenția pentru ego-ul nostru către una de dăruire.

Prin urmare, rugăciunea înseamnă atingerea unei dorințe adevărate de a iubi pe ceilalți, așa cum ne iubim pe noi înșine, precum și o revelare a măsurii depline în care ne iubim de fapt pe noi înșine. Dacă dorința noastră este adevărată, din adâncul inimii, atunci suntem recompensați cu ajutor de la o putere superioară, care ne corectează ego-ul, oferindu-ne capacitatea de a-i iubi pe ceilalți în măsura propriei noastre iubiri de sine.

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Remarcă: Sunt doi factori care provoacă motivația: aprecierea succesului unei persoane și o măsură a importanței obținerii acestui scop. Dacă omul nu vede o oportunitate de a reuși, atunci nu va găsi energia de a face treaba.

Comentariul meu: Trei tipuri de motivație sunt luate în considerare aici: în intenție, în achiziție și în împlinire. Așadar, o persoană ar trebui nu numai să vadă viitorul ci să îl vadă clar și anume să poată să îl analizeze, să îl spargă în parți și să îl reasambleze. Ea trebuie să înțeleagă cum va ajunge la acest viitor.

Motivația în sine este doar un cuvânt. Dar atunci când tu începi să îl exprimi în formule, grafice, tabele, în proiecte de a îl obține, atunci munca serioasă începe deja.

Întrebare: Adică dacă o persoană se uită la viitor ea ar trebui să vadă beneficiul dintr-o anumită acțiune?

Răspuns: În mod necesar deoarece o motivează. Natura noastră este aranjată astfel încât noi nu putem să lucrăm fără beneficiu pentru noi înșine.

Întrebare: De ce este aranjat astfel de natură că sunt oameni care nu au nicio motivație? Nu este nici măcar motivație să trăiască. Care este motivul?

Răspuns: Depinde de rădăcina sufletului. Nimic nu poate fi spus aici. Sunt oameni care vor să trăiască și sunt oameni care inițial nu vor asta. Totul depinde doar de cât de mult o persoană vede acest viitor și pe ea însăși în el.

Întrebare: Ai putea să iei pe cineva care nu are nicio motivație să trăiască și cumva să îi dai motivația?

Răspuns: Eu nu pot să dau nimic nimănui. Eu pot doar să îl ajut să dezvolte motivația.

Întrebare: Este posibil pentru o persoană să dezvolte această abilitate în ea însăși?

Răspuns: Puțin câte puțin, bucată cu bucată, da. Este imposibil să îi spui “Iată, fă-o” deoarece nu are puterea pentru dezvoltarea de sine. Însă gradual ea poate obține asta. Totul depinde în principal de mediul în care există.

Întrebare: Uneori motivația dispare subit și la fel de subit apare. Poate o persoană să gestioneze asta?

Răspuns: Tu poți să folosești mediul. Acesta este oamenii, cărțile, tot din care o persoană se poate alimenta.

De pe KabTV “Abilități de management” 8/28/20

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revelarea Creatorului vine din starea cea mai de jos, din praf, așa cum se spune: „Din praf ești și în praf te vei întoarce”. Cădem tot timpul într-o stare de praf, pierdem tot interesul pentru dorințele și gusturile spirituale. Și din acest praf, trebuie să ne ridicăm: „Au ajutat fiecare pe prietenul său”.

Un om prin el singur nu se poate ridica din coborâre, ci numai dacă alții îi dau un exemplu și îl trezesc. Atunci va fi o ascensiune corectă și nu din cauza egoismului. Un prieten mă ajută să mă ridic și eu îl ajut pe prieten, adică lucrez într-un grup, iar forțele conexiunii funcționează aici. Abia atunci va fi o acțiune spirituală.

Dacă o persoană a căzut în starea de praf, atunci el însuși nu are putere. Singura speranță este grupul de zece. Nu voi putea niciodată să găsesc puterea în mine pentru a mă mișca. Ego-ul încearcă să mă înșele: „Încearcă și vei reuși!” Dar acest lucru funcționează numai în lumea noastră nu și în lumea spirituală. Acolo pot să mă ridic doar cu forța grupului: „Ei au ajutat fiecare pe prietenul său”. În caz contrar, nu va fi o ascensiune, ci auto-înșelare.

Eu sunt jos, prietenii mei sunt în partea de sus, așa că ne ridicăm reciproc, ca alpiniști legați împreună cu o frânghie.

Mă anulez în faţa grupului de zece, încerc să mă simt mai puțin decât toți ceilalți și, din această cauză, am putere de la asta. Și apoi, cu aceste puteri primite de la prietenii mei, fac acțiunea inversă și îi ajut.

Anulându-mă în fața grupului, primesc de la el o putere superioară care acționează asupra mea și mă trezește. Eram mai jos decât toți ceilalți, dar acum, cu puterea primită de la grup, îi influențez pe toți ceilalți, adică devin ca Creatorul pentru ei. Mai întâi am primit de la prietenii mei ca Malchut, iar acum le dăruiesc, ca Keter. Deci lucrez ca un motor cu piston: Malchut – Keter, Keter – Malchut.

Fiecare ar trebui să fie atât cel mai mic, cât și cel mai mare din grupul de zece. Dacă fiecare din grupul de zece funcționează așa, atunci vom avea un motor cu zece cilindri – imaginați-vă, ce putere! Toate pistoanele împreună pompează volumul nostru total, până când măsura se revarsă și Creatorul este dezvăluit în interior.

La prima împingere a pistonului, mă afund în grupul de zece și trag din el dorințele prietenilor mei, iar la a doua împingere, ridic aceste dorințe către Creator. Această ascensiune se numește MAN pentru că cer pentru toată lumea și primesc putere de sus. Și cu această putere, cobor și o transmit prietenilor mei, primesc din nou o nouă dorință de la ei și o ridic ca o rugăciune, MAN.

Așa că urc și cobor mereu: MAN – MAD. La fel și fiecare din grup, toți cei zece cilindri ai noștri. Mă conectez la dorința lor și vreau să-mi cresc prietenii și să-i aduc mai aproape de Creator. Și de la Creator, primesc un dar de putere, împlinire și revelare și îl transmit prietenilor mei. Lucrez ca un canal de transmisie în ambele direcții, deoarece vreau să ridic întregul grup către Creator.

Din partea a 2-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/17/20 „Munca în credință deasupra rațiunii”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem în lumea infinitului, plină de lumină, care umple întregul univers. Dar noi simțim această lume ca fiind goală, care nu ne dă altceva decât o scânteie mică de viață, astfel încât să putem exista cumva. Prin urmare, noi nu prețuim această lume. Totul în ea este ascuns, dar trebuie să-l dezvăluim.

Ascunderea și dezvăluirea depind numai de noi și de nimeni altcineva. Trebuie doar să mă conving că exist deja în lumea infinitului, în oceanul luminii infinite, împlinirea infinită și nu îmi lipsește nimic. Singurul lucru care îmi lipsește este atitudinea mea corectă. Dacă mă raportez la lume în acest fel, voi descoperi că totul este acolo.

Aceasta înseamnă că mă ridic la credință deasupra rațiunii datorită unui sentiment de bucurie, unitate și sprijin reciproc. Așa descoperim lumea bunătății absolute și vedem că nimic nu s-a schimbat cu adevărat în afară de percepția noastră.

Anterior, am văzut întreaga lume ca fiind neagră, pentru că am judecat-o conform deficienţelor mele. Și când îmi corectez atitudinea față de lume, mă ridic la credință deasupra rațiunii și vreau să văd o lume bună plină de lumina superioară, Creatorul, văd că asta este cu adevărat.

Iar aceasta nu este o sugestie psihologică sau autoamăgire, ci o realitate adevărată. Trebuie doar să mă ridic de la gradul de Malchut la gradul de Bina, pentru a vedea lumea în calitatea de dăruire și nu de primire.

Atunci lumea va fi bună, voi vedea că totul este bine în ea și nu există rău. Pur și simplu, fiecare judecă în măsura propriei corupții: dacă există rău în mine, atunci văd rău în jurul meu. Și dacă mă corectez, văd lumea corectată. Totul depinde de viziunea mea interioară.

Iar cea mai corectă atitudine este să fii în bucurie. Prin urmare, este scris: „Slujiți Creatorului cu bucurie”. Dacă ne raportăm la Creator și la lumea creată de El cu bucurie, cu recunoștință, fără a-L critica pe Creator, vom simți că lumea este cu adevărat bună. Aceasta înseamnă că vrem să ne ridicăm de la gradul de Malchut la gradul de Bina, la credință (gradul de Bina) deasupra rațiunii (gradul de Malchut).

Creatorul mă tratează bine, dar mi se pare că primesc lovituri pentru că, în loc să fiu în credință, puterea dăruirii, sunt în primire. Eu sunt cel care corup atitudinea Sa față de mine. Prin urmare, trebuie să depun toate eforturile pentru a dezvălui bunătatea Creatorului. La urma urmei, nu poate exista rău în lume dacă nu există altă forță decât Creatorul, care este bun și face bine.

Dacă mi se pare că există rău în lume, este pentru că sunt corupt în interior. Nu există altceva de remediat decât atitudinea mea față de realitate. Și atunci voi vedea că nu există rău – există numai bine.

Din lecția pentru femei 11/1/20

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În primele părți ale cursurilor de educație integrală, bărbații și femeile studiază împreună. Unele cercetări sugerează că într-o echipă de producție în care există femei, multe decizii sunt luate mult mai bine și mai repede. Și când suntem angajați în dezvoltarea spirituală, trebuie să existe o diviziune la un moment dat. De ce?

Răspuns: Trebuie să existe o diviziune de gen, deoarece în Cabala lucrăm cu proprietăți interne foarte profunde ale unei persoane, iar grupurile mixte reprezintă o mare piedică. În etapa inițială, bărbații și femeile pot lucra împreună timp de câteva luni, nu mai mult de șase luni, iar apoi trebuie repede să fie separați.

Întrebare: Trebuie împărțiți în funcție de vârstă?

Răspuns: Vârsta nu contează cu adevărat. Cred că este chiar mai bine să-i amestecăm astfel încât, la fel ca în viața noastră de zi cu zi, bătrânii să-i ajute pe tineri, iar tinerii să-i ajute pe bătrâni. Nu există nicio contradicție în acest sens.

Natura nu ne-a împărțit brusc după vârstă. Dimpotrivă, generațiile se ajută și se susțin reciproc. Însă pregătirea impreuna a bărbaților și a femeilor poate fi foarte dăunătoare prin faptul că va abate oamenii de la intențiile de dăruire și dragoste la nivelul hormonilor.

Din emisiunea KabTV „Abilități de comunicare” din 21.08.2020

Filed under: Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Există un remediu sigur pentru virus: conexiunea. Este o modalitate de salvare din toate problemele, deoarece devenim asemănători naturii, care este absolut globală și integrală. Dacă ne conectăm în acest fel, devenim mai conectați la forța comună a naturii, care va adapt corect toate sistemele vieții noastre.

Există o lege generală în natură care ne controlează pe toți. Pentru a ne apropia de această lege și a intra într-o interacțiune corectă cu aceasta, trebuie să ne conectăm. La fel cum mineralul, plantele și animalele se conectează într-o singură simbioză, tot așa trebuie să se conecteze și oamenii.

Atunci de ce vedem că în natură unul devorează pe celălalt? Pentru că noi, oamenii, ne tratăm reciproc egoist, iar egoismul nostru afectează toate celelalte niveluri ale naturii: mineral, vegetal și animal. Dacă ne corectăm dorința egoistă, lupul ar trăi liniștit lângă miel și nimeni din natură nu l-ar ataca pe celălalt.

Este evident pentru toată lumea că vom beneficia dacă vom fi în armonie cu natura. În generația noastră, această armonie trebuie realizată de întreaga umanitate și, prin urmare, este numită generația corectării.

Din partea a 3-a a  Lecţiei zilnice de Cabala 11/15/20, “Ultima generație”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există mai multe forme de primire a informațiilor. Dacă o persoană ascultă un profesor la o universitate pentru a dobândi cunoștințe, acesta este un lucru. Dacă ascultă un prieten vorbind despre o situație dramatică în familie și empatizează cu el, acest lucru este diferit. Și, în al treilea rând, o persoană își ascultă prietenul în grup pentru a se uni cu el și a dezvălui planul naturii.

Există vreo diferență între aceste situații?

Răspuns: Diferența este uriașă. Mai ales atunci când prietenii încearcă să atingă cel mai înalt scop al naturii, deoarece acesta îi unește. Fiecare lucrează împotriva lor insisi pentru a se conecta cu ceilalți.

Există deja o comunicare clasică clară, deasupra egoismului tău, când trebuie să te ridici neapărat deasupra ta pentru a te conecta cu altul și cu el să simți cum pătrunzi într-un al treilea lucru – în însăși structura universului.

Întrebare: Ce înseamnă „a vedea” și „a auzi” în spiritualitate? Este acesta un nivel special de comunicare?

Răspuns: Auzul este o muncă de dăruire. Vederea este trecerea de la daruire la primire de dragul daruirii.

Observație: Chiar și sursele primare spun: „Și au auzit glasul Domnului”.

Răspuns: Da. Există cei care aud, adică lucrează în lumina lui Hassadim. Și există oameni care văd, și astfel lucrează în lumina lui Hochma.

Din emisiunea KabTV  „Abilități de comunicare” din 14.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→