Comportamentul uman în lumea noastră nu poate fi explicat prin legi clare, spre deosebire de animale unde totul este clar, se supun instinctelor rigide.

O persoană nu are o diviziune clară între bine și rău; există întotdeauna ceva la mijloc, care lasă o oarecare incertitudine. Prin urmare, nu putem fi niciodată siguri că decizia noastră este corectă; suntem mereu în îndoială, întrebări și ambiguitate.

Dacă rezultatul ar fi evident chiar la fața locului, ai lua o mușcătură de mâncare otrăvită și te-ai sufoca, ai face o faptă bună și ai deveni imediat faimos. Dar nu putem distinge din timp binele de rău și, prin urmare, nu știm ce să facem.

O persoană nu se comportă ca o plantă sau ca un animal care știe de ce să se apropie și de ce să fugă. Animalele nu au nevoie de laboratoare pentru a verifica calitatea alimentelor, ci trebuie doar să le miroase sau să le guste pentru a înțelege totul.

Plantele știu ce este dăunător pentru ele și ce este util, când să se deschidă și când să se închidă. O persoană, însă, nu știe nimic, se naște neajutorată și trăiește fără să știe sau să înțeleagă nimic. Prin urmare, are nevoie de sprijinul mediului și, chiar și ca adult, este întotdeauna chinuit de îndoieli.

Un animal nu face niciodată greșeli dacă este sănătos. O persoană face greșeli tot timpul și, chiar dacă învață de la ele, greșește din nou la pasul următor. Ea cade și se ridică constant și face corecții în acest fel. Cum se pot conecta miliarde de oameni, fiecare dintre ei greșind din când în când, într-un sistem perfect? Este evident că acest lucru nu este în puterea noastră.

Este imposibil să guvernăm lumea prin adevăr, pentru că noi nu-l avem. Fiecare are propriul său adevăr și contrazice toate celelalte adevăruri. Cu toate acestea, natura ne apasă, forțându-ne să ne unim și să ne completăm reciproc și chiar să ne iubim, astfel încât fiecare să se slujească reciproc.

Cum putem construi un astfel de sistem? Nu va apărea de la sine din natură; dimpotrivă, vom deveni din ce în ce mai separați și îi vom percepe pe alții ca dușmani. Când începem să lucrăm la corectarea noastră, ne dăm seama cât de mare este această sarcină.

Adevărul este un instinct. Natura neînsuflețită, plantele și animalele există după instinctele lor și, prin urmare, nu fac greșeli. O persoană nu are un instinct, adică o dorință internă clară care direcționează acțiunile sale. De aceea ea pune mereu întrebări.

Pentru animale, instinctul înlocuiește adevărul prin orientarea corectă a acestora. Dar un om nu are instinct și, prin urmare, acționează pe riscul său sau se bazează pe ceea ce spun alții și, prin urmare, face greșeli în mod constant.

Țara se împarte în două, argumentând cine este cel mai potrivit pentru a fi președinte și pentru a primi frâiele țării. Dar în viitor, oamenii vor conduce țara, deoarece vor simți că numai forța superioară poate conduce, pe care o vor atrage în populație. Cu alte cuvinte, Creatorul va domni, dar numai dacă oamenii Îl invită să domnească.

Din partea a 3-a a lecției zilnice de Kabbalah, 8.11.2020, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Pacea în lume”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Unii oameni de știință au stabilit cea mai nefericită vârstă a vieții oamenilor. Au fost chestionați oameni de diferite vârste din 132 de țări și au constatat că cea mai fericită perioadă este 18-20 de ani.

Apoi situația începe să se deterioreze. Și cel mai rău este 47- 48 de ani. Aceasta este o perioadă nefericită în senzațiile unei persoane. Această condiție durează până la 60 ani și apoi treptat se îmbunătățește. Iar la 70 de ani, ești din nou ca un copil, deci te simți bine.

Poți explica aceste stări?

Răspuns: Nu. Cred că totul depinde de persoană. Dacă un om se comportă normal, lucrează din greu, are o familie, un loc de muncă, un scop în viață, atunci nu cred că aceștia sunt ani critici pentru el.

18-20 de ani, este clar: este un fel de descoperire a lumii. Dar apoi totul depinde de persoană.

Observație: Aici totul este clar din punct de vedere logic. Până la 45 de ani, toate speranțele tale sunt îngropate din ce în ce mai mult. Iar apoi decizi: „Ei bine, ce să faci ?!”

Comentariul meu: Depinde ce speranțe și cum să le îngropi. Nu știu la ce ai sperat, ce ai vrut să obții sau de ce ai fost dezamăgit.

Întrebare: Dacă nu împarți viața unei persoane obișnuite în perioade nefericite și fericite, cum ar trebui să trăiască, în opinia ta?

Răspuns: Fiecare zi este ca o viață. Începi de la zero și termini cu zero. Oferă totul din tine pentru ziua respectivă! Mâine mă voi trezi și voi avea o nouă viață.

Întrebare: Cum mă pot trezi astfel încât să mă ridic și să fiu complet treaz până seara?

Răspuns: Studenții mei mă obligă. Simt frică în fața lor. Frică. Trebuie, trebuie să fac ceva. Nu-i pot lăsa așa. Trebuie să-i împing, să-i inspir. Trebuie să-i pornesc tot timpul. Asta mă preocupă cu adevărat.

Întrebare: Și gândul tău, ce este pentru ei?

Răspuns: Pentru ei, desigur. Nu cu mine. Încerc să nu am nici un calcul cu mine.

Întrebare: Cu alte cuvinte, sarcina este să te dăruiești pe deplin?

Răspuns: Sarcina începe chiar înainte de începerea lecției de dimineață, când mă trezesc, chiar înainte de a începe să mă pregătesc pentru zi, mă consider mort. Da, mort. Și nu am nevoie de nimic de la viață, cu excepția faptului că trebuie să dau totul acum.

Întrebare: Deci mort înseamnă că nu exist? Nu există nici o grijă de sine, și așa ies în lume?

Răspuns: Este absolut corect!

Întrebare: Așa încep ziua și așa ar trebui să o petrec?

Răspuns: Sigur. Iar atunci ai un calcul foarte corect cu tine, cu viața, cu studenții. Ei bine, ceea ce se întâmplă apoi, este deja în puterea Creatorului.

Întrebare: Dacă iei și transporți la o persoană obișnuită, pot ei avea o astfel de atitudine față de familia și copiii lor?

Răspuns: Absolut la fel. Se lasă pe sine, se dăruiește. Dar pentru lume.

Întrebare: Adică, pentru familie, vecini și cei îndepărtați?

Răspuns: Da. Așa se trăiește, dăruindu-te. Nu ai idee cât este de bun, ușor, gratuit și, cel mai important, corect.

Întrebare: Acesta este sfatul tău principal?

Răspuns: Da.

Întrebare: Și atunci nu vor exista perioade de fericire, nefericire?

Răspuns: Nimic!

Observație: Eu nu exist.

Comentariul meu: Da. Dar vei fi în mod constant în tensiune dacă te dăruiești lor.

Întrebare: Este aceasta o tensiune bună? Are un element de fericire?

Răspuns: Aceasta este fericirea.

Din „Știrile cu Dr. Michael Laitman” KabTV, 9/7/20

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: La ce întrebări răspunde mai repede sistemul spiritual?

Răspuns: La întrebările care sunt puse corect, brusc, calitativ și cantitativ, ceea ce înseamnă, întrebări care sunt puse cu o forță mai mare, solicitând corectarea ego-ului.

Dacă un mare egoist și aș spune chiar dacă un „criminal” se întoarce către Creator, Creatorul răspunde la cererea sa mai repede decât la cererea unui băiat bun. Totul depinde de severitatea cererii.

Din emisiunea KabTV  „Fundamentele Kabbalei” din 04.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce se întȃmplă cu sufletul după moarte?“

Avem capacitatea de a ne atinge sufletul etern în timp ce suntem în viață în corpurile noastre actuale, iar cei care fac acest lucru continuă să trăiască în suflet, deoarece este detașat de moartea trupului.

Pentru cei care nu au atins sufletul în această viață, ei au ceea ce Cabala numește „Reshimo” (o „înregistrare” sau „reminiscență”), care este ca un cod care conține toate calitățile unei persoane. După moartea corpului nostru, Reshimo trebuie să se atașeze de un nou corp din această lume și să repornească un proces de apropiere de destinația sa finală – rădăcina sufletului – în timp ce se află în acel corp anume. Mai mult, toți avem un Reshimo, deoarece este o genă informațională din care mai devreme sau mai târziu dezvoltăm un suflet.

Cu alte cuvinte, în timp ce ne dezvoltăm încercând să îndeplinim dorințele corporale de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, avem și un mic Reshimo, așa-numitul „punct în inimă”, care ne face să punem întrebări despre semnificația vieții noastre, de ce suntem aici, de unde suntem, unde ne îndreptăm, adică întrebări existențiale. Acest Reshimo este o dorință de a ne atinge sufletul și de a afla exact ce se întâmplă în culisele vieții noastre.

Cu cât acest Reshimo ne tulbură mai mult în parcursul simplu în dorințele noastre corporale, cu atât ne găsim mai mult întrebând sursa vieții noastre și căutând răspunsuri prin diferite învățături. Într-un anumit stadiu, întâlnim înțelepciunea Cabala, care oferă o metodă practică pentru realizarea sufletului.

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Termenii „egalitate”, „unitate” și „libertate” ne sunt cunoscuți de la Revoluția Franceză. Atât înainte, cât și după aceasta, oamenii au luptat pentru aceste principii.

Vedem că umanitatea este inclusă într-un sistem unic de relații economice, sociale, politice și culturale, care se numesc globalizare. Dar aceasta este doar o unitate externă.

Vorbiți întotdeauna despre unitatea senzorială la nivel de gândire și dorință. Ați putea descrie cum vedeți conexiunea umanității la acest nivel?

Răspuns: Aceasta este o chestiune a viitorului îndepărtat. Omenirea nu pune deloc o astfel de întrebare; nu este pregătită pentru asta și nu este capabilă să facă nimic. Problema nu este de a forța umanitatea într-o stare de conexiune, ci de a o face să-și dorească, iar dorința ei ar predetermina unitatea senzorială, chiar până la punctul unei rugăciuni pentru a ajunge la ea. Iar omenirea de astăzi este încă foarte departe de aceasta.

Întrebare: Și totuși, la ce ar trebui să venim? În toate sursele este scris că omenirea trebuie să devină una. Care ar trebui să fie această stare finală?

Răspuns: Omenirea ar trebui să prezinte o singură structură. Există oameni absolut diferiți, interese diferite și mișcări diferite. Fiecare are propriul punct din care s-a născut și s-a dezvoltat. Dar înțelegem că toți avem un scop comun de a crea o structură care să se afle într-o stare internă de echilibru spiritual și lumesc.

Toată lumea se îndreaptă către același scop și se susține reciproc. Sprijinul reciproc în special este cel mai important lucru în noua societate care trebuie să se ridice după toate perioadele dificile prin care trecem.

Scopul nostru este foarte simplu: să creăm un sistem unic de umanitate în care contrariile să se găsească pentru sprijin reciproc și să formeze un întreg armonios comun. Când doi care se contrazic se conectează pentru a atinge un scop comun în afara lor, atunci există în armonie.

Trebuie să ne dăm seama că, prin calitățile noastre, nu putem face acest lucru chiar acum. Dar trebuie totuși să ajungem la acest lucru. De aceea, în primul rând, trebuie să simțim nevoia de unitate și apoi imposibilitatea de a o atinge singuri.

Întrebare: Putem spune că am fost inițial concepuți ca un singur organism?

Răspuns: Exact așa a fost. Aceasta se numește sistemul lui Adam înainte de spargere. Adică am fost deja în această stare. Suntem toți sufletele, toate înregistrările noastre de informații interne, așa-numitul Reshimot.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 11.11.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul studierii înțelepciunii Cabalei apar diferite tulburări. Pot fi percepute aceste obstacole ca suferință? Cum pot fi tratate?

Răspuns: Studiul înțelepciunii Cabalei nu invocă și nici nu atrage suferințe în niciun fel. Pur și simplu trebuie să studiați corect. Aceasta înseamnă că trebuie să fii într-un grup, să studiezi împreună cu toată lumea și să încerci să fii într-un sistem colectiv, într-un grup zece, care se numește „suflet” și astfel să avansezi.

În momentul în care am aranja această stare a grupului, vom dobândi o responsabilitate reciprocă, garantarea reciprocă, și, astfel, să înceapă să se simtă impactul forței de sus până când de fapt dezvăluie.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 18.11.18

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Observaţie:  Într-un articol publicat în iunie 1940, Baal HaSulam a declarat explicit că toate necazurile noastre provin dintr-o lipsă de unitate. El a scris că suntem ca o grămadă de nuci care sunt unite de o pungă care le acoperă și le leagă. Dar această măsură a unității nu le face un organism coeziv.

Comentariul meu:  Evreii sunt uniți doar de suferință, presiune politică și ura externă a tuturor popoarelor lumii. Și din interior, suntem cu toții într-o respingere absolută unul față de celălalt. Prin urmare, această condiție este greșită, nesănătoasă și nu pentru mult timp.

Întrebare: Care este viitorul statului Israel bazat pe rădăcinile spirituale?

Răspuns: Știm că proprietățile spirituale într-o persoană se pot manifesta și dezvolta numai din sentimentul unei nevoi clare de ele.

Astăzi suntem într-o stare în care vedem că nu există „vaci sacre” în lume, nu există nimic din care să învățăm. Odată, toată lumea a crezut că se poate învăța de la America, înainte de asta de la Rusia, etc. Dar nu.

Nu există nimic care să merite în lume, totul se destramă, nici un sistem nu se mai justifică. În această stare, sperăm că oamenii se vor întoarce în cele din urmă către știința Cabalei și vor înțelege cum ar trebui să fie societatea, cum ar trebui oamenii să se educe în mod corespunzător și să creeze o societate absolut nouă, care va exista în armonie cu întreaga natură integrală.

Din KabTV “ Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” 11/25/19

Filed under: Antisemitism, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala - Niciun comentariu→

Adevăr, dreptate și milă – fiecare alege pe ce principiu să acționeze conform acestei lumi. Este clar că nu putem fi ghidați de adevăr pentru că nu-l cunoaștem; prin urmare, alegem altceva. De aceea creăm diferite sisteme pentru a-i ajuta pe cei mai slabi: să plătească prestații, să ajute mamele singure și familiile tinere etc.

Este ca și cum am vrea să compensăm ceea ce a făcut Creatorul incorect și nedrept. Creatorul, dupa cum se spune, a aranjat nedreptatea în lume și vedem că lumea este coruptă inițial, dar nu înțelegem ce este implicat cu corectarea. Încercăm să efectuăm o corecție în afara unei persoane, în loc să o corectăm în interior. Aceasta este întreaga problemă.

Dacă vrem să fim ghidați de adevăr, trebuie să corectăm pe toată lumea. În schimb, corectăm conexiunile externe dintre noi și, prin urmare, nu vedem succesul.

Este foarte dificil să stabilim adevărul pentru că nu cunoaștem rezervele interne ale unei persoane, ci doar vedem eforturile sale externe. Cu toate acestea, unul este mai puternic și mai energic din fire, iar celălalt este leneș și slab și este imposibil de evaluat ce eforturi depune cu adevărat această munca pentru toată lumea.

Trebuie să ținem cont de forțele interne ale unei persoane pentru a cere de la toată lumea eforturi egale în muncă. Cel puternic poate face de două ori mai multă muncă decât cel slab, dar vom fi considerați ca egali.

Este scris că „Adevărul va izvorî din pământ”, adică din dorință. Dacă ne folosim corect dorința, vom găsi criteriul adevărului acolo și îl vom putea folosi corect.

Ar trebui să devină clar pentru toată lumea cât de mult a primit fiecare persoană de la natură, de la Creator și cât de mult a suplimentat fiecare, iar apoi toată lumea va fi evaluată în mod egal.

Putem atinge criteriul adevărului numai dacă ne simțim cu toții în interior. Trebuie să ajungem la o astfel de legătură între noi și Creator și să dezvăluim o astfel de forță de legătură, încât toată lumea este gata să-i daruiasca celuilalt din toată inima și din suflet.

Atunci vom ajunge la nivelul adevărului. Nu va mai conta cine a făcut mai mult și cine a făcut mai puțin – toată lumea va da sută la sută și adevărul va domni.

Acest lucru nu înseamnă egalizarea tuturor, înseamnă că ne unim într-o astfel de formă în care totul începe să funcționeze. Există două condiții: fiecare oferă tot ce are și își folosește toate abilitățile pentru o conexiune comună. Apoi ne completăm ca furnicile într-un furnicar.

Revelația adevărului transformă întregul univers într-o sferă: fiecare este integrat cu ceilalti, astfel încât calitatea Creatorului, forța superioară a dăruirii, este revelată în interiorul lor. Și în acest fel, obținem perfecțiunea.

Din a 3-a parte a lecției zilnice de Kabbalah 11/9/20, Scrieri ale lui Baal HaSulam „Pacea în lume”

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poți asculta o altă persoană pentru a obține informații sau în scopul empatiei și al înțelegerii celeilalte persoane. Ce înseamnă „a auzi” din punctul de vedere al Cabalei?

Răspuns: Din punctul de vedere al Cabalei, acesta este contactul inimilor, când vreau să simt ceea ce simte prietenul meu. Ascultarea și simțirea sunt două lucruri diferite. Când simt pe altcineva, nu am nevoie de cuvintele lui, pur și simplu „beau” tot ce este în el și intră în mine și mă umple. Iar ascultarea este la fel cu a asculta un radio.

Dacă ascult un prieten ca fiind cabalist, îl fac pentru un scop specific: astfel încât atenția mea să mă ajute să mă conectez acum cu prietenul meu și să apară sentimente, gânduri, dorințe și aspirații comune între noi. Atunci vom lucra împreună la un singur scop comun pentru care ne străduim, acela de a-L descoperi pe Creator.

Întrebare: În cursurile de educație integrală, de obicei stăm într-un cerc și discutăm un subiect dat. În acest timp, fiecare își exprimă părerea, iar restul ascultă. Cum pot să-l aud pe celălalt?

Răspuns: Trebuie să intri în această persoană și să simți că ai câteva obiective spirituale și de viață comune cu el. Atunci va funcționa.

Din KabTV „Abilități de comunicare” 14.08.2020

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Multe cărți care poartă informații spirituale sunt scrise de elevi care l-au ascultat pe profesor și apoi au notat ceea ce a spus el.

Conform cercetărilor moderne, această metodă de transmitere a informațiilor duce la denaturarea acesteia, deoarece auzim doar 25% din ceea ce spune cealaltă persoană. Cum poate o astfel de transmisie să fie fiabilă?

Răspuns: În Cabala, transferul de informații se întâmplă într-un mod diferit decât în ​​lumea corporală, deoarece elevul nu doar îl ascultă pe profesor, ci într-o oarecare măsură îl atinge ridicându-se deasupra egoismului său, apoi el scrie ceea ce a atins. Și, deși trece încă prin elev, are loc un transfer de informații complet diferit, un canal complet diferit, care provine din similitudinea calităților profesorului și ale elevului.

Prin urmare, studentul poate „auzi” chiar și acele lucruri pe care profesorul nu le spune, dar sunt la acest grad.

Din „Abilități de comunicare” KabTV din 14.08.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→