Patru factori determină alegerea noastră

Observaţie:  Privind viața noastră, vedem că nu alegem prea des ceva în ea. Poate ni se pare așa, dar chiar și studiile recente pe acest subiect ne arată că nașterea, moartea, trăsăturile de caracter și chiar punctele de vedere politice sunt determinate de societate sau sunt definite genetic. Se dovedește că natura nu ne lasă de ales.

Cel mai mare cabalist al secolului XX, Baal HaSulam, a scris un articol despre acest subiect, „Libertatea”, unde descrie patru factori care influențează dezvoltarea noastră și determină alegerea noastră. Primul factor este denumit „fundamentele unei persoane” sau informațiile sale ereditare.

Comentariul meu: Într-adevăr, există înregistrări informaționale în fiecare dintre noi. În Cabala ele sunt numite „Reshimot.””.

Observaţie:  Baal HaSulam spune că ideile, gândurile și opiniile își pierd toate formele anterioare, iar la naștere ajung în oameni sub formă de calități. Pe acestea nu le alegem. Ele sunt inerente naturii.

Al doilea factor este mai interesant: calitățile neschimbate, care înseamnă că fiecare fundație conține calități care se schimbă, iar altele rămân neschimbate.

Comentariul meu:  O persoană se naște cu anumite trăsături, cu un anumit caracter. În acest cadru, el poate schimba ceva, dar nu poate schimba cadrul. Vedem chiar astfel de înclinații în propria noastră experiență și în viețile noastre, dar care nu pot fi schimbate.

Observaţie:  Baal HaSulam oferă un exemplu: grâul va crește întotdeauna din grâu.

Comentariul meu:  Da. Nimic altceva nu va funcționa. Sub influența mediului sau a altor influențe, putem schimba anumite calități interne ale unui bob, dar nimic altceva decât atât. Depinde în ce mediu este amplasat bobul.

Întrebare:  Acesta este al treilea factor: atunci când proprietățile stabilite de natură se pot schimba sub influența mediului.

De exemplu, dacă o persoană care este zgârcită, prin natură, este plasată într-un anumit mediu în care există bogăție, atunci este absolut posibil ca această proprietate din el să se schimbe la extrema opusă sau să nu se dezvolte deloc.

Al patrulea factor care determină etapele de dezvoltare ale creației este influența externă: climă, încălzire globală, crize etc. Presupunem că dacă trăim într-o societate normală și totul este în regulă, atunci influenţa externă este stabilă. Dar dacă începe criza globală și apar problemele, atunci, probabil, se va schimba.

Cum afectează o persoană, acești patru factori?

Răspuns:  Simultan și uneori în combinații de neînțeles. Nu înțelegem clar ce se întâmplă aici.

Tot ce trebuie să clarificăm este cât de dependenți suntem de ele și în ce stare putem acționa asupra lor în mod selectiv, cu o anumită direcție, pentru un scop specific.

De cea mai mare importanță este modul în care putem identifica ceea ce este de dorit să primim de la noi, înșine sau de la ceilalți. De exemplu, primirea de la copii, din educație și cum să îi influențezi în fiecare moment, la ce nivel etc.

Întrebare:  Deci, mediul este singurul factor pe care îl putem schimba?

Răspuns:  Da. Totuși nu este vorba despre mediul obișnuit. În primul rând, trebuie să ne stabilim scopul final, să înțelegem ce vrem să obținem din acțiunile noastre. Poate că vom investi mult în educație și în final nu vom obține altceva decât un zero, în funcție asupra a ceea ce ne concentrăm și ce vrem să schimbăm.

Aici trebuie să înțelegem unde este granița capacităților noastre, pentru ce avem cele mai optime mijloace și cum putem aborda o persoană, astfel încât ea, însăși să ia parte la schimbările sale. Totul aici depinde nu numai de noi, ci de obiectul însuși și de mediu.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 4/4/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Viața nouă #1124 – Rezistența mentală
Dr. Michael Laitman discută cu Oren Levi și Nitzah Mazoz

Încrederea exclusivă în sine este falsă, pentru că doar o legătură bazată pe o responsabilitate mutuală îi poate da persoanei o rezistență mentală. Atunci când ne bazăm relațiile pe principiul „iubește-ți prietenul ca pe tine însuți”, devenim echivalenți cu conexiunea integrală, mutuală și inerentă a forței superioare. Iar prin influența acestei forțe ne însușim credința în puterea colectivă a grupului, într-atât încât nimeni să nu fie nevoit să se gândească la sine, însuși. Și când oamenii se conectează în mod integral, ei descoperă forța superioară și percep viitorul.   

Din programul KabTV “Viața nouă #1124 – Rezistența mentală,” 6/18/19

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Încă nu ne putem îndepărta de dorința noastră de a ne bucura, nu am ajuns la deznădăjde și nu am strigat din această muncă în robia către Faraon. Trebuie să vedem că suntem de partea egoismului, în fața unei prăpăstii, de cealaltă parte fiind libertatea de Faraon, de a mă mai gândi la mine, de a căuta în mod constant propriul meu beneficiu. Când ne dăm seama că nu suntem în stare să sărim peste acest abis, atunci vom striga. Trebuie să ne adunăm toate eforturile pentru a simți această disperare comună.

Când simțim că egoismul comun ne ține în sclavie și ne împiedică să plecăm și să sărim peste prăpastie când vrem să fugim de Faraon, pentru a deveni oameni liberi și nu sclavi ai egoismului, atunci vom striga. Iar acest strigăt, în sine, este deja eliberare.¹(Minutul 8:20)

Întregul nostru grup global Bnei Baruch aparține acelei părți a sufletului comun, care acum primește o trezire prin iluminarea generală din lume. Prin urmare, am adunat și am organizat un grup care dorește să-l dezvăluie pe Creator. Creatorul aduce o persoană într-un grup, îi pune în mână norocul, apoi alegerea este a mea: să o aleg sau nu, să urmez calea luminii sau calea suferinței.

Cu toții avem un destin, deoarece prin acțiunile noastre în grup trezim o scânteie comună care ar trebui să fie dezvăluită în conexiunea noastră unul cu altul, ca simţirea forței superioare. Acest sentiment este din ce în ce mai aproape, deoarece cu fiecare zi care trece îndeplinim din ce în ce mai mult condițiile necesare pentru a-l simți pe Creator, împreună.

Este cu adevărat un miracol care ni se întâmplă, deoarece o astfel de stare, o astfel de muncă, nu există de mii de ani! Și deși facem corectări mici, mișcându-ne treptat, cu pași minusculi, aceasta este o corectare generală chiar la baza creației, spre deosebire de o corectare particulară a unui individ. Există momente în care indivizii încep să simtă o mică trezire spirituală, dar aceasta nu este o corectare. Trăim în era lui Mesia și, în funcție de cererea vremii, trebuie să conducem o corectare generală și să o transmitem poporului Israel și întregii umanități.

Aceasta este o cale mult mai dificilă și treptată în comparație cu munca individuală a generațiilor trecute de cabaliști, dar duce la o corectare autentică a creației, a lui Adam HaRishon. Și, pe măsură ce avansăm, vom vedea cum vom realiza țelul creației.² (Minutul 19:30)

Garanția reciprocă (Arvut) este cheia succesului, fiindcă nu mai este nevoie de nimic altceva. Acesta este singurul lucru care lipsește din sistemul lui Adam HaRishon pentru a-l conecta înapoi, după spargere. Toate părțile sufletului sunt deja acolo, precum piesele de motor care trebuie doar asamblate. Ordinea corectă de conectare și comunicare între noi se numește garanție reciprocă. Trebuie doar să ne apropiem toate detaliile unul de celălalt și să le introducem în activitatea comună. Nu are nicio legătură cu materialul în sine, deoarece este necesar să se stabilească conexiuni, în interiorul acestuia.

Totul se rezolvă în gând. Creatorul ne permite din nou să simțim din ce în ce mai mult separarea noastră și să încercăm din nou să ne unim și să obținem unitatea. Deci, avansăm treptat până când primim măsura completă.³(Minutul 23:10)

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/10/19, Scrierile lui Baal HaSulam, „Arvut (garanția reciprocă)”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Puterea conexiunii într-un grup de zece este măsurată de felul de perturbări cu care suntem capabili să ne conectăm. Egoismul, care ne separă și care trezește ura unuia față de celălalt, este revelat, iar noi începem să ne unim deasupra lui. Însă respingerea comună rămâne în interior și noi lucrăm exact cu aceste două stări.

Verifică în grupul tău de zece dacă treci prin stări unde nu vrei să te conectezi, dar faci eforturi să te unești fără să elimini contradicțiile și dezacordurile dintre voi. În interior, pe etajul inferior, sunteți gata să vă omorâți între voi. Și deasupra acestui lucru, tu obții iubirea prietenilor tăi. Dacă sunteți capabili să construiți o asemenea relație, atunci aceasta se numește “grupul de zece” și dacă nu puteți, acesta nu este un grup de zece. Este o condiție simplă, doar două etaje: toate transgresiunile vor fi acoperite de iubire.

Toți prietenii din grupul de zece ar trebui să simtă cum egoismul arde în interiorul lor, opunându-se unificării și cum deasupra acestui lucru ei înțeleg că, în ciuda a tot, trebuie să se unească. Ambele etaje trebuie să rămână în noi, așa încât între ele noi revelăm prezența Creatorului în noi. De la etajul inferior vine forța dorinței (Aviut), iar de la etajul superior vine forța intenției (Zakut) de la care construim un vas spiritual (Kli) pentru a revela Creatorul. Și dacă nu simțim nicio respingere între noi, este un semn că nu încercăm să ne unim. Aceasta este legea.1

Trebuie să învățăm să trăim pe două etaje în același timp, între ură și iubire, care se sprijină între ele. Ura este căldura, focul care aprinde iubirea, care se aprinde tot mai mult. Una nu poate exista fără cealaltă, plusul nu poate exista fără minus; noi trebuie doar să înțelegem cum să combinăm aceste opuse în senzația noastră. Iar asta nu este ușor, deoarece răspunsul nostru instinctiv, natural, este să scăpăm de ură.2

Lăsăm toate certurile și dezacordurile noastre așa cum sunt, nici măcar nu vrem să ne uităm unul la celălalt; însă deasupra acestui lucru începem să ne unim în forma exact opusă. Iubesc ceea ce am urât, mă conectez cu ceea ce am respins și nu îmi iau privirea de la oricine nu am vrut să mă uit. Realizez această depășire construind un etaj peste altul. Doar în această formă este construit un vas spiritual.

Prin instigarea certurilor dintre noi, Creatorul ne oferă oportunitatea de a construi un Kli care tot crește. Prin urmare, trebuie să ne bucurăm că un conflict se aprinde dintr-o dată între noi și să fim creativi în privința a ceea ce face Creatorul cu noi. Este minunat că El trezește apatie între noi. A existat pentru o vreme îndelungată; nu apare nimic nou. Toată această ură vine de la spargere, de la o groapă plină cu șerpi, însă se deschide gradual, ca deasupra ei să putem să construim un strat de conexiune și încă un strat de conexiune…

Prin urmare, trebuie să ne bucurăm de rău așa cum o facem cu binele, deoarece binele singur nu poate să construiască un Kli puternic. Haideți să ne maturizăm și să începem să ne construim pe noi înșine în mod corect.

Trebuie să menținem echilibrul constant: dacă am acoperit ura cu iubire, trebuie să verificăm unde a dispărut ura, de ce nu mai apare. Unde este acest șarpe, de ce nu își ridică capul? Aparent nu îi dăm stimulente și nu are niciun motiv să se ridice. Trebuie să capeți experiență cu binele și cu răul. Este ca într-o familie în care cuplul nu se ceartă niciodată, ei neputând să trezească iubirea. Prin urmare, ei intenționat se tachinează între ei pentru a crește sensibilitatea în relația lor.3

Trebuie să încercăm să simțim cum Creatorul se joacă cu noi, așa cum El cânta la vioară: să fim sensibili, pregătiți și să invităm Creatorul. Întreaga lume este apelul Creatorului pentru creație în toate formele posibile, prin sunete, imagini, culori, toate acestea sunt limbajul Creatorului. Dacă o persoană este capabilă să perceapă acest limbaj, să îl simtă, să îl înțeleagă și să răspundă la el, atunci ea se conectează cu creația și cu Creatorul în interiorul ei.

Este necesar să ne îndepărtăm de locul de unde ”mâncăm”, deoarece este inadecvat pentru o persoană să mănânce din același troc cu un măgar. Asta înseamnă că eu mă raportez la realitate nu pur și simplu pragmatic, primitiv, ca un animal, ci văd melodia Creatorului în ea.4

Din prima parte a lecției de dimineața 12/19/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Panim Meirot Umasbirot”

1 Minutul 1:05:35

2 Minutul 1:13:00

3 Minutul 1:19:00

4 Minutul 1:32:45

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De ce nu ne-a adus Creatorul la existență, corectaţi?

Întrebare: În articolul „Dragostea pentru Creator și dragostea pentru ființele create”, Baal HaSulam scrie că o persoană trebuie să împlinească o singură acțiune practică, o corectare în raport cu cei din jurul său, ceea ce îl va determina să se contopească cu o putere mai mare.

Apoi se pune întrebarea: Nu ar fi putut Creatorul sau natura să ne creeze deja corectaţi, fără să ne străduim cu toate aceste acțiuni de la început?

Răspuns:  Atunci nu am mai simți unde suntem. Ca ființe create, ne simțim doar în două stări opuse: întuneric – lumină, bine – rău, dulce – amar etc. Nu putem să ne simțim doar în una dintre ele. Aceasta nu există în natură. Prin urmare, suntem obligați, pe de o parte să absorbim toate proprietățile negative, iar pe de altă parte toate cele pozitive și să rezolvăm această problemă sistemică dintre ele.

Întrebare:  Adică, Creatorul nu ne-a putut crea deja corectaţi. Aceasta înseamnă că există ceva ce El nu poate face?

Răspuns:  Vom accepta acest lucru deocamdată și atunci vom înțelege motivul pentru care El a făcut-o. Poate că nu este clar acum, de ce El nu ne-a putut crea diferit, nu pentru că El nu a fost capabil, ci pentru că altfel am fi insensibili. A simți o singură stare înseamnă să nu simți nimic. Totul este perceput doar în contrast, doar în comparație.

Din KabTV „Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Înțelepții au spus: „Drumul lung este scurt, iar drumul scurt este lung”. Creatorul vrea să ne vedem pe noi înșine nu ca fiind cei drepți care nu au nimic de corectat, ci ca fiind păcătoși și să ne ridicăm peste defectele noastre, peste separarea și incapacitatea noastră de a dărui.

Aflu că sunt un păcătos și mă străduiesc să devin drept. Cel drept este cel care îndreptățește Creatorul. De la noi nu se cere nimic în afară de această justificare, orice altceva se face de Sus.

Prin drumul lung sau scurt decid asupra capacității mele de a-l justifica pe Creator. Poate că sunt doar la începutul căii, dar mă alipesc complet Creatorului. Nu este condiția în sine care contează pentru Creator, ci eforturile depuse de noi, așa cum noi apreciem eforturile unui bebeluș în chestiuni neimportante obținute de ei, mai mult decât succesele mari ale unui copil mare.

Persoana însăși stabilește unde se află. Poate că este departe de Creator, dar folosește această înstrăinare ca ocazie pentru a-și arăta devotamentul și apropierea de El. Și atunci, drumul lung devine scurt. Un drum scurt poate fi lung dacă o persoană crede că este deja aproape de Creator. Deci, noi nu judecăm după senzațiile noastre, ci doar prin capacitatea noastră de a justifica Creatorul și abia atunci putem realiza corectarea. (Minutul 7:50)

Din articolul lui Baal HaSulam, „M-ai făcut cu spatele și cu fața”: „M-ai făcut cu spatele și cu fața”, ceea ce înseamnă revelarea și ascunderea feței Creatorului. Acest lucru se întâmplă pentru că, într-adevăr, „Împărăția Sa stăpânește peste toate” și totul se va întoarce la rădăcina sa, deoarece nu există niciun loc fără El. Dar diferența este în prezent sau în viitor, pentru că cel care leagă cele două lumi, descoperă în prezent acoperirea Lui, că tot ceea ce se face este o acoperire pentru a revela Șhina [Divinitatea].

O persoană pentru care prezentul și viitorul sunt unul, el le simte la fel fiindcă are deja revelația Creatorului; adică tot ceea ce se întâmplă este o manifestare a acțiunilor Forței Superioare.

Dacă îmi imaginez că nu eu acționez acum, ci Creatorul este cel care acționează în mine, atunci prezentul și viitorul sunt conectate pentru mine și nu mai rămâne nimic decât acest moment. Timpul nu există. Dacă momentul următor contează pentru mine, atunci sunt într-o stare defectuoasă.

Viitorul există doar pentru a-l anula și a-l trage în prezent. Pentru aceasta, trebuie să-mi imaginez că Creatorul mă stăpânește în fiecare moment și pentru mine nu există un moment următor pentru că sunt complet în puterea Lui. (Minutul 18:20)

Creatorul vrea să aflăm că El ne controlează tot timpul, ca un călăreț cu un cal și El ne mână spre bine. Dacă mi se dezvăluie un bun management superior, atunci pentru mine dispare diferența dintre prezent și viitor și totul se termină în momentul prezent. Imediat ce mă contopesc cu Creatorul, timpul dispare pentru că nu contează pentru mine ce va face El cu mine, nu aștept nimic nou. (Minutul 20:48)

Este o greșeală să cred că în trecut am decis ceva singur și am făcut ceva greșit, ceea ce a dus astăzi la o stare proastă. Se dovedește că refuz unicitatea Creatorului dacă afirm că în trecut nu am fost guvernat de El, ci m-am condus singur.

Tot ceea ce s-a întâmplat până în acest moment s-a întâmplat în conformitate cu voința celui mai înalt management și mi se interzice să regret trecutul. Trebuie să rămân la momentul prezent.

Libera alegere a calului nu este să acționeze împotriva voinței călărețului și nici măcar să-i ghicească dinainte dorințele. Libertatea calului este să acționeze împotriva voinței sale. În asta se dezvăluie libertatea de alegere: să fii în puterea Creatorului tot timpul și să fuzionezi cu El. Starea nu poate fi înghețată; se schimbă tot timpul. Și eu trebuie să mă schimb, rămânând în continuă fuziune cu Creatorul, în ciuda schimbării condițiilor. (Minutul 25:00)

Din partea a doua a Lecției zilnice de Cabala 06/12/19 – „Scrierile lui Baal HaSulam – M-ai făcut cu spatele și cu fața”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fiecare dintre cei zece oameni din grupul de zece va spune ceva diferit; să ajungem la o rugăciune comună este posibil numai cu ajutorul de sus. Dar ajutorul de sus nu va veni până nu cerem. Ce ne împiedică să cerem? Cu toții avem un singur obstacol: inima noastră de piatră  nu vrea să simtă pe nimeni altcineva; este incapabilă și nepregătită pentru aceasta. Motivul este Creatorul însuși, care stă între noi și nu ne permite unitatea, până când nu vom cere corect.

El este cel care se amestecă între  noi, pentru că El a creat înclinaţia rea. Prin urmare, trebuie să-L implorăm, să strigăm și să ne rugăm ca „fiii Mei m-au învins” să se împlinească. Suntem deja în posesia acestei comori; trebuie doar să găsim o suflare comună pentru a convinge Creatorul. El vrea acest lucru și așteaptă, dar El ne tolerează și ne reține, suferind mai mult decât noi.

Este nevoie să ne gândim la acest atac, ca în timpul războiului, să mobilizăm toate mijloacele și forțele pentru această cerere, să plângem constant, să cerem și să-l enervăm pe Creator, fără a înceta să simţim că El este cel care ne stă în cale și nu ne lasă. Trebuie să vă gândiți la asta împreună 24 de ore pe zi. Să presupunem că nu ne simțim unii pe alții, dar putem simți acest punct comun pentru noi: Creatorul, care intervine în unirea noastră. Și totul se realizează numai prin conexiune – începutul sufletului este acolo.

Aceasta se numește „traversarea Machsom-ului”. Creatorul stă la granița lumii spirituale și trebuie să-L convingem să ne lase să intrăm. El nu este dușmanul nostru, ci doar insistă asupra acestei condiții: conexiune, unitate și sprijin reciproc. Este necesar să investim tot timpul în acest efort, făcându-ne drum către răspuns, bătând constant într-un punct. (Minutul 5:10)

Nimeni nu este pregătit pentru această muncă și cu cât persoana este mai mare, cu atât egoul este mai mare. Dar, în ciuda dezamăgirii, trebuie să vă ajutați unii pe alții și să vă ridicați din nou. Nu trebuie să ne gândim la eșecurile noastre, ci la cum să trezim inimile prietenilor noștri. Apoi, nu vor fi probleme. Dacă voi avea grijă de prietenii bolnavi, voi uita de propria mea boală, precum o mamă care are grijă de un copil bolnav. Deci, mă voi recupera repede.² (Minutul 9:55)

Creatorul nu aude o persoană, ci cel puțin două și chiar și atunci numai în condiții speciale. Dar El va auzi cu siguranță grupul de zece, dacă se adresează Lui ca o singură persoană. În lumea spirituală, o singură unitate sunt zece, uniţi ca unul.³ (Minutul 19:26)

Cu toții vorbim cuvinte diferite, chiar și în limbi diferite, dar esența cererii noastre este aceeași: îi cerem Creatorului un singur lucru – conexiunea. În primul rând, vrem să ne conectăm și, din unitatea noastră, vom înțelege deja ce avem nevoie. Ce vrem atunci? Vrem apoi o conexiune și mai mare și mai puternică. Și așa este de fiecare dată, din ce în ce mai mult, nimic altceva decât asta. Acest lucru trebuie făcut de către Creator: „Cel care face pace mai Sus, va face pace asupra noastră și asupra întregului Israel.”⁴ (Minutul 28:45)

A te îndrepta către Creator înseamnă a-ți imagina că te afli într-o sferă care te acoperă și determină totul. Apoi mă îndrept spre această dorință, spre puterea acestei sfere care ne organizează și ne controlează întreaga viață până la cel mai fin detaliu, la cea mai mică moleculă din corpul meu. Cer acestei forțe să-mi alinieze viața cu această sferă pentru a exista în armonie cu ea.⁵ (Minutul 32:35)

Din partea a doua a  Lecţiei zilnice de cabala 12/24/19, Scrierile lui Rabash, „Ce să urmarim în Adunarea prietenilor”

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Războiul dintre Hasmoneieni și Greci este un război intern într-o persoană care descoperă că ea conţine două forțe opuse, care trebuie să fie ținute în mod constant una împotriva celeilalte. Problema este că ne predăm forțelor negative, egoismului nostru, deoarece ne este mai convenabil să ne mulțumim, decât să luptăm cu ele tot timpul. Drept urmare, o persoană înțelege că nu există nicio cale de ieșire și că trebuie să apeleze la Creator să lupte pentru el, deoarece el însuși nu este în măsură să lupte cu înclinația sa malefică, care și aceasta vine de la Creator. O acțiune împotriva forțelor egoiste este apelul la Creator, în care o persoană, cu egoismul său, duce un război împotriva grecilor pentru o victorie completă.

Acest război nu se încheie până când o persoană nu câștigă și ajunge la lumină, chiar și dacă această lumină este mică în vasul Bina, dar acesta este deja începutul revelării sufletului.

În primul rând, trebuie să descoperim că suntem în pericol și nu putem scăpa de puterea egoismului nostru, care nu ne lasă să ne îndreptăm către Creator. Întregul război este doar pentru a ne îndrepta către Creator, căruia îi cerem puterea să ne unim. Succesul războiului se măsoară numai prin asta. Așa avansăm până câștigăm ¹ (Minutul 3:40)

Egoismul nu ne lasă să ne îndreptăm către Creator prin grupul de zece, dar nu ne împiedică să ne îndreptăm către El, personal. Întreaga lume face apel la Creator, dar acesta este Klipa, care este opusă spiritualității. Creatorul poate fi dezvăluit doar prin grupul de zece, iar dacă apelul nu este prin intermediul grupului de zece, atunci nu este către Creator.

Puterea apelului către Creator este puterea Macabeilor, puterea grupului de zece. În primul rând, trebuie să ne unim și să creăm o forță comună, poate mică, dar una clară, care să ne aducă  succes.

Poți deveni un erou prin cantitate și calitate. Cei care sunt deconectați sunt puternici în număr. Iar cei care sunt uniți ca o singură persoană posedă puterea calității.

Principalul lucru este să găseşti o ocazie să te îndrepți către Creator, deoarece acest întreg război are ca scop revelarea celui care stă în fața noastră și obținerea asemănării cu El. Unitatea nu este obiectivul final, ci mijlocul de a descoperi puterea superioară care a creat odată această unitate și apoi a spart-o.² (Minutul 6:10)

Cântecul de Hanukkah, „Puternica Stâncă a Mântuirii Mele”, ne spune că „Grecii ne-au atacat pe vremea hasmoneanilor și au spart peretele turnului…”, ceea ce înseamnă că trebuie să atingem un anumit nivel de conexiune, construind un zid împotriva egoismului. Și atunci vom simți cum „grecii” ne atacă, traversează zidurile cetății noastre, în sensul că atacurile de egoism încearcă să ne spargă gândurile, dorințele și să ne distrugă. ³ (Minutul 11:20)

Însă, dacă în grupul nostru de zece dorim ca măreția Creatorului să intre în întreaga noastră ființă, influenţându-ne ca și cum L-am vedea efectiv și L-am simți, atunci atragem lumina care se întoarce, care construiește acest sentiment în noi. Astfel, suntem deja în spatele zidului cetății. Și atunci grecii apar, dorind să treacă prin zidurile turnului nostru, care sunt tot felul de gânduri străine, din toate direcțiile, care încearcă să rupă credința noastră deasupra rațiunii.

Iar prin credința deasupra rațiunii, pentru că în rațiunea mea nu văd și nu simt nimic, primim o lumină de sus care mă ține în aer, aşa cum un magnet ține o bucată de metal. Și, datorită acestui lucru, mă aflu în turnul din spatele zidului. Acest turn și zidul au fost construite pentru mine de lumina superioară, deci, depind de ea.

Ca să mă facă și mai dependent de lumina superioară și să cer și mai puternic, Creatorul dezvăluie în mine greșeli numite „grecii”. Și trebuie să-L rog și să-I cer ca El să facă din nou o minune și să-mi dea putere să stau împotriva lor. Desigur, nu am puterea și dacă Creatorul nu va face o minune cu siguranță voi cădea. Prin urmare, nu am ce să sper, cu excepția Creatorului.

Totul funcționează conform unui singur sistem: Creatorul face ceva rău, Îl rog să corecteze acest rău și El face binele. Și așa se întâmplă la fiecare pas, de fiecare dată când apare aceeași poveste. În sfârșit, trebuie să înțelegem cum se întâmplă acest lucru și ce trebuie făcut astăzi: cum să ne îndreptăm către Creator, cerând puterea credinței deasupra rațiunii, pentru a avansa cu aceasta.

Creatorul construiește un zid și El îi trimite pe greci să-l distrugă. Creatorul operează pretutindeni și ne aflăm în mijlocul acestui câmp de luptă, între puterile binelui și răului, pentru a le combina pe amândouă, în interior. Atunci noi, ca ființe create de forța opusă Creatorului și primind o formă similară cu Creatorul, devenim una cu El.⁴ (Minutul 14:58)

Trebuie să cerem credința mai presus de rațiune, deoarece acesta este zidul în spatele căruia ne putem ascunde. Iar turnul este măreția Creatorului și este construit în interiorul zidului – credința deasupra rațiunii mai mare decât rațiunea și sentimentele noastre – doar datorită rugăciunilor către Creator și acțiunilor Sale. Trebuie doar să cerem împreună, fiindcă doar așa putem reuși.

Prin urmare, trebuie să punem laolaltă cunoștințele, rugăciunile, aspirațiile și dorințele noastre, pentru a înțelege exact ceea ce ne dorim. Fiecare ar trebui să se îndepărteze cât mai mult de propriul „Ego” și să aibă grijă de turn și de perete, adică de măreția Creatorului, care se află în interiorul credinței mai presus de rațiune. ⁵ (Minutul 23:20)

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/19,, „Hanuka”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti” este scopul ultim al naturii. Dar totuși mai există alte legi preliminare, dintre care una este “Nu fă altora ceea ce ție nu iți place”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Asta nu este despre iubire, ci despre a nu face rău. Asta este prima noastră lege.

Remarcă: Omul nu poate să facă nici asta. Dacă sunt un egoist, atunci prin a avea grijă de mine însumi eu tot fac rău altcuiva. Reiese că ne sunt date legi pe care nu le putem satisface de la început.

Pe de-o parte, spune că trebuie să faci asta și pe de altă parte, nu poți să faci ast,a deoarece este împotriva naturii tale.

Comentariul meu: Dacă ai orice înclinații, aspirații și dorințe pentru asta, dacă din studiul Cabalei realizezi că ai nevoie de ea și că aceasta este cu adevărat un scop universal, că nu poți să fugi de ea și de asemenea înțelegi cum trebuie să ajungă întreaga lume la asta, atunci trebuie să cauți o cale pentru a o realiza.

Cu toate acestea, se poate face doar cu ajutorul forței superioare, care ne va da abilitatea de a acționa deasupra naturii noastre.

Să presupunem că avem o bucată de fier în fața noastră. Gravitația pământului o trage în jos. Dacă pun un magnet peste el, fierul se va ridica și va atârna în aer. Adică ambele forțe vor fi echilibrate și bucata de fier va fi între ele.

În mod similar, dacă egoismul meu este plasat dedesupt și o forță opusă este pusă peste el, atunci eu voi “atârna” în aer și egoismul nu va avea putere asupra mea, voi fi independent de el, undeva la mijloc. Dacă forța superioară este atât de puternică încât mă lipesc de ea și tot egoismul meu rămâne dedesupt, atunci voi deveni o persoană total dreaptă.

Așa că, trebuie să descoperim această forță pentru ca ea să ne influențeze. Asta este tot ce este!

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Materiale legate:

Metoda corecției, partea 3

Metoda corecției, partea 2

Metoda corecției, partea 1

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă conexiunea mea cu Creatorul poate fi doar prin grup, atunci care este munca persoanei în privința Creatorului, în privința “locului”? Până la urmă. este spus că munca este divizată în două etape: munca în relație cu prietenul și în relație cu Creatorul (locul). “Locul” este grupul de zece. Întâi eu trebui să mă conectez cu toți prietenii și în acea măsură mă pot conecta cu “locul”. Nu este niciun Creator fără “locul” conexiunii noastre, nu este lumină fără vas. Locul este construit din conexiunea mea cu grupul de zece; altfel nu este niciun loc, nu este niciun Creator.

Munca unei persoane cu Creatorul deasupra rațiunii începe doar după ce omul și-a terminat munca dintre el însuși și prieten în rațiune. Până la urmă, prin conexiunea cu prietenul eu recreez sufletul comun, o parte a lui Adam HaRishon. În esență, așa revelăm întregul suflet al lui Adam HaRishon, însă la o scală foarte mică, redusă de un miliard de ori. Însă asta este deja real ca și cum m-aș uita la harta întregii lumi, însă la una foarte mică. Mai târziu, harta va fi mărită, însă realitatea nu se va schimba.

Așadar, noi trebuie să ajungem la conexiunea cu prietenii în rațiune: dorind să mă conectez cu ei, să-i iubesc, să-i sprijin – în rațiune. Asta arată o hartă a realității care trebuie să fie în mâinile noastre, structura sufletului care ne este dată de către Creator pentru a lucra asupra ei.

Totuși, în privința Creatorului noi lucrăm tot timpul deasupra rațiunii, deoarece El este deasupra Kelim-urilor noastre, a percepției noastre. Noi nu Îl cunoaștem, ci Îl revelăm în conformitate cu reacțiile noastre la influența Lui. Revelația Creatorului are loc în vasul “vino și vezi”, ca rezultat al muncii noastre între noi în rațiune.

Munca asupra conexiunii noastre trebuie să fie clară și definită, în rațiune; însă în privința Creatorului noi rămânem deasupra rațiunii, deoarece tot timpul este o componentă necunoscută nouă, care este deasupra noastră. Noi nu cunoaștem intenția superiorului, dăruirea Lui, programul Creatorului, ci trebuie ca tot timpul să o acceptăm cu bucurie, deasupra dorinței noastre.

Creatorul include în El însuși întreagă lumină a infinitului, întregul Kli corectat și de fiecare dată când noi trecem de la o stare la alta revelăm că este opusă tuturor ideilor noastre anterioare. Așadar, aceasta nu poate să fie o avansare obișnuită, ci tot timpul deasupra rațiunii. Prin munca preliminară dintre noi ne pregătim pe noi înșine să acceptăm lucruri care sunt opuse naturii noastre.1

Când va fi de acord inima mea de piatră că trebuie să mă conectez cu prietenii? Doar după multe căderi și dezamăgiri, când sunt sigur că viața se va sfârși și eu voi muri ca același animal care sunt acum, fără să obțin nimic dacă nu mă anulez în fața prietenilor. O persoană trece prin câteva asemenea spargeri și crize interioare și într-un final cedează și este de acord să facă orice este necesar.

Aceasta este organizarea de sus. Există oameni cu o dorință egoistă enormă, foarte încăpățânați și ei nu pot înțelege asta indiferent cât de mult aud sau citesc despre asta sau de cât de mult timp sunt în grup. Ei vorbesc chiar și despre conexiunea dintre prieteni, însă nu o îndeplinesc. Una este să vorbești și să explici asta altora și alta este să simți că asta este cu adevărat așa cum ar trebui să fie, să simți dorința de a te anula în fața prietenilor. Nu doar să accepți inevitabilul, ci să vrei să se întâmple asta.

Eu văd că este foarte bine că totul în natură este aranjat în acest fel. Apoi eu deja mă înmoi și încep să înțeleg și să iert mai mult și să particip mai mult la munca comună. Cu toate acestea, asta vine doar după multe spargeri, crize interioare, nopți nedormite și mulți ani de lucru a luminii superioare asupra voinței de a primi a unei persoane.2

A te anula în fața prietenilor înseamnă să cer pentru ceilalți în timp ce nu vreau nimic pentru mine, ca numai ei să primească totul. Aceasta va fi împlinirea mea. Până la urmă eu sunt în interiorul lor, îmi fac griji pentru ei și, prin urmare, eu cer pentru ei și numai în acest fel pot să fiu împlinit. Aceasta este măsura integrării mele cu prietenii.3

Din prima parte a lecției zilnice de dimineață 12/29/19, Scrierile lui Rabash, “În ceea ce privește  deasupra rațiunii”

1 Minutul 1:02:10 – 1:16:20

2 Minutul 1:04:58

3 Minutul 1:11:10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→