Războiul dintre Hasmoneieni și Greci este un război intern într-o persoană care descoperă că ea conţine două forțe opuse, care trebuie să fie ținute în mod constant una împotriva celeilalte. Problema este că ne predăm forțelor negative, egoismului nostru, deoarece ne este mai convenabil să ne mulțumim, decât să luptăm cu ele tot timpul. Drept urmare, o persoană înțelege că nu există nicio cale de ieșire și că trebuie să apeleze la Creator să lupte pentru el, deoarece el însuși nu este în măsură să lupte cu înclinația sa malefică, care și aceasta vine de la Creator. O acțiune împotriva forțelor egoiste este apelul la Creator, în care o persoană, cu egoismul său, duce un război împotriva grecilor pentru o victorie completă.

Acest război nu se încheie până când o persoană nu câștigă și ajunge la lumină, chiar și dacă această lumină este mică în vasul Bina, dar acesta este deja începutul revelării sufletului.

În primul rând, trebuie să descoperim că suntem în pericol și nu putem scăpa de puterea egoismului nostru, care nu ne lasă să ne îndreptăm către Creator. Întregul război este doar pentru a ne îndrepta către Creator, căruia îi cerem puterea să ne unim. Succesul războiului se măsoară numai prin asta. Așa avansăm până câștigăm ¹ (Minutul 3:40)

Egoismul nu ne lasă să ne îndreptăm către Creator prin grupul de zece, dar nu ne împiedică să ne îndreptăm către El, personal. Întreaga lume face apel la Creator, dar acesta este Klipa, care este opusă spiritualității. Creatorul poate fi dezvăluit doar prin grupul de zece, iar dacă apelul nu este prin intermediul grupului de zece, atunci nu este către Creator.

Puterea apelului către Creator este puterea Macabeilor, puterea grupului de zece. În primul rând, trebuie să ne unim și să creăm o forță comună, poate mică, dar una clară, care să ne aducă  succes.

Poți deveni un erou prin cantitate și calitate. Cei care sunt deconectați sunt puternici în număr. Iar cei care sunt uniți ca o singură persoană posedă puterea calității.

Principalul lucru este să găseşti o ocazie să te îndrepți către Creator, deoarece acest întreg război are ca scop revelarea celui care stă în fața noastră și obținerea asemănării cu El. Unitatea nu este obiectivul final, ci mijlocul de a descoperi puterea superioară care a creat odată această unitate și apoi a spart-o.² (Minutul 6:10)

Cântecul de Hanukkah, „Puternica Stâncă a Mântuirii Mele”, ne spune că „Grecii ne-au atacat pe vremea hasmoneanilor și au spart peretele turnului…”, ceea ce înseamnă că trebuie să atingem un anumit nivel de conexiune, construind un zid împotriva egoismului. Și atunci vom simți cum „grecii” ne atacă, traversează zidurile cetății noastre, în sensul că atacurile de egoism încearcă să ne spargă gândurile, dorințele și să ne distrugă. ³ (Minutul 11:20)

Însă, dacă în grupul nostru de zece dorim ca măreția Creatorului să intre în întreaga noastră ființă, influenţându-ne ca și cum L-am vedea efectiv și L-am simți, atunci atragem lumina care se întoarce, care construiește acest sentiment în noi. Astfel, suntem deja în spatele zidului cetății. Și atunci grecii apar, dorind să treacă prin zidurile turnului nostru, care sunt tot felul de gânduri străine, din toate direcțiile, care încearcă să rupă credința noastră deasupra rațiunii.

Iar prin credința deasupra rațiunii, pentru că în rațiunea mea nu văd și nu simt nimic, primim o lumină de sus care mă ține în aer, aşa cum un magnet ține o bucată de metal. Și, datorită acestui lucru, mă aflu în turnul din spatele zidului. Acest turn și zidul au fost construite pentru mine de lumina superioară, deci, depind de ea.

Ca să mă facă și mai dependent de lumina superioară și să cer și mai puternic, Creatorul dezvăluie în mine greșeli numite „grecii”. Și trebuie să-L rog și să-I cer ca El să facă din nou o minune și să-mi dea putere să stau împotriva lor. Desigur, nu am puterea și dacă Creatorul nu va face o minune cu siguranță voi cădea. Prin urmare, nu am ce să sper, cu excepția Creatorului.

Totul funcționează conform unui singur sistem: Creatorul face ceva rău, Îl rog să corecteze acest rău și El face binele. Și așa se întâmplă la fiecare pas, de fiecare dată când apare aceeași poveste. În sfârșit, trebuie să înțelegem cum se întâmplă acest lucru și ce trebuie făcut astăzi: cum să ne îndreptăm către Creator, cerând puterea credinței deasupra rațiunii, pentru a avansa cu aceasta.

Creatorul construiește un zid și El îi trimite pe greci să-l distrugă. Creatorul operează pretutindeni și ne aflăm în mijlocul acestui câmp de luptă, între puterile binelui și răului, pentru a le combina pe amândouă, în interior. Atunci noi, ca ființe create de forța opusă Creatorului și primind o formă similară cu Creatorul, devenim una cu El.⁴ (Minutul 14:58)

Trebuie să cerem credința mai presus de rațiune, deoarece acesta este zidul în spatele căruia ne putem ascunde. Iar turnul este măreția Creatorului și este construit în interiorul zidului – credința deasupra rațiunii mai mare decât rațiunea și sentimentele noastre – doar datorită rugăciunilor către Creator și acțiunilor Sale. Trebuie doar să cerem împreună, fiindcă doar așa putem reuși.

Prin urmare, trebuie să punem laolaltă cunoștințele, rugăciunile, aspirațiile și dorințele noastre, pentru a înțelege exact ceea ce ne dorim. Fiecare ar trebui să se îndepărteze cât mai mult de propriul „Ego” și să aibă grijă de turn și de perete, adică de măreția Creatorului, care se află în interiorul credinței mai presus de rațiune. ⁵ (Minutul 23:20)

Din partea a treia a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/24/19,, „Hanuka”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: “Iubește-ți aproapele ca pe tine însuti” este scopul ultim al naturii. Dar totuși mai există alte legi preliminare, dintre care una este “Nu fă altora ceea ce ție nu iți place”. Ce înseamnă asta?

Răspuns: Asta nu este despre iubire, ci despre a nu face rău. Asta este prima noastră lege.

Remarcă: Omul nu poate să facă nici asta. Dacă sunt un egoist, atunci prin a avea grijă de mine însumi eu tot fac rău altcuiva. Reiese că ne sunt date legi pe care nu le putem satisface de la început.

Pe de-o parte, spune că trebuie să faci asta și pe de altă parte, nu poți să faci ast,a deoarece este împotriva naturii tale.

Comentariul meu: Dacă ai orice înclinații, aspirații și dorințe pentru asta, dacă din studiul Cabalei realizezi că ai nevoie de ea și că aceasta este cu adevărat un scop universal, că nu poți să fugi de ea și de asemenea înțelegi cum trebuie să ajungă întreaga lume la asta, atunci trebuie să cauți o cale pentru a o realiza.

Cu toate acestea, se poate face doar cu ajutorul forței superioare, care ne va da abilitatea de a acționa deasupra naturii noastre.

Să presupunem că avem o bucată de fier în fața noastră. Gravitația pământului o trage în jos. Dacă pun un magnet peste el, fierul se va ridica și va atârna în aer. Adică ambele forțe vor fi echilibrate și bucata de fier va fi între ele.

În mod similar, dacă egoismul meu este plasat dedesupt și o forță opusă este pusă peste el, atunci eu voi “atârna” în aer și egoismul nu va avea putere asupra mea, voi fi independent de el, undeva la mijloc. Dacă forța superioară este atât de puternică încât mă lipesc de ea și tot egoismul meu rămâne dedesupt, atunci voi deveni o persoană total dreaptă.

Așa că, trebuie să descoperim această forță pentru ca ea să ne influențeze. Asta este tot ce este!

De pe KabTV “Fundamentele Cabalei”, 2/7/19

Materiale legate:

Metoda corecției, partea 3

Metoda corecției, partea 2

Metoda corecției, partea 1

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Dacă conexiunea mea cu Creatorul poate fi doar prin grup, atunci care este munca persoanei în privința Creatorului, în privința “locului”? Până la urmă. este spus că munca este divizată în două etape: munca în relație cu prietenul și în relație cu Creatorul (locul). “Locul” este grupul de zece. Întâi eu trebui să mă conectez cu toți prietenii și în acea măsură mă pot conecta cu “locul”. Nu este niciun Creator fără “locul” conexiunii noastre, nu este lumină fără vas. Locul este construit din conexiunea mea cu grupul de zece; altfel nu este niciun loc, nu este niciun Creator.

Munca unei persoane cu Creatorul deasupra rațiunii începe doar după ce omul și-a terminat munca dintre el însuși și prieten în rațiune. Până la urmă, prin conexiunea cu prietenul eu recreez sufletul comun, o parte a lui Adam HaRishon. În esență, așa revelăm întregul suflet al lui Adam HaRishon, însă la o scală foarte mică, redusă de un miliard de ori. Însă asta este deja real ca și cum m-aș uita la harta întregii lumi, însă la una foarte mică. Mai târziu, harta va fi mărită, însă realitatea nu se va schimba.

Așadar, noi trebuie să ajungem la conexiunea cu prietenii în rațiune: dorind să mă conectez cu ei, să-i iubesc, să-i sprijin – în rațiune. Asta arată o hartă a realității care trebuie să fie în mâinile noastre, structura sufletului care ne este dată de către Creator pentru a lucra asupra ei.

Totuși, în privința Creatorului noi lucrăm tot timpul deasupra rațiunii, deoarece El este deasupra Kelim-urilor noastre, a percepției noastre. Noi nu Îl cunoaștem, ci Îl revelăm în conformitate cu reacțiile noastre la influența Lui. Revelația Creatorului are loc în vasul “vino și vezi”, ca rezultat al muncii noastre între noi în rațiune.

Munca asupra conexiunii noastre trebuie să fie clară și definită, în rațiune; însă în privința Creatorului noi rămânem deasupra rațiunii, deoarece tot timpul este o componentă necunoscută nouă, care este deasupra noastră. Noi nu cunoaștem intenția superiorului, dăruirea Lui, programul Creatorului, ci trebuie ca tot timpul să o acceptăm cu bucurie, deasupra dorinței noastre.

Creatorul include în El însuși întreagă lumină a infinitului, întregul Kli corectat și de fiecare dată când noi trecem de la o stare la alta revelăm că este opusă tuturor ideilor noastre anterioare. Așadar, aceasta nu poate să fie o avansare obișnuită, ci tot timpul deasupra rațiunii. Prin munca preliminară dintre noi ne pregătim pe noi înșine să acceptăm lucruri care sunt opuse naturii noastre.1

Când va fi de acord inima mea de piatră că trebuie să mă conectez cu prietenii? Doar după multe căderi și dezamăgiri, când sunt sigur că viața se va sfârși și eu voi muri ca același animal care sunt acum, fără să obțin nimic dacă nu mă anulez în fața prietenilor. O persoană trece prin câteva asemenea spargeri și crize interioare și într-un final cedează și este de acord să facă orice este necesar.

Aceasta este organizarea de sus. Există oameni cu o dorință egoistă enormă, foarte încăpățânați și ei nu pot înțelege asta indiferent cât de mult aud sau citesc despre asta sau de cât de mult timp sunt în grup. Ei vorbesc chiar și despre conexiunea dintre prieteni, însă nu o îndeplinesc. Una este să vorbești și să explici asta altora și alta este să simți că asta este cu adevărat așa cum ar trebui să fie, să simți dorința de a te anula în fața prietenilor. Nu doar să accepți inevitabilul, ci să vrei să se întâmple asta.

Eu văd că este foarte bine că totul în natură este aranjat în acest fel. Apoi eu deja mă înmoi și încep să înțeleg și să iert mai mult și să particip mai mult la munca comună. Cu toate acestea, asta vine doar după multe spargeri, crize interioare, nopți nedormite și mulți ani de lucru a luminii superioare asupra voinței de a primi a unei persoane.2

A te anula în fața prietenilor înseamnă să cer pentru ceilalți în timp ce nu vreau nimic pentru mine, ca numai ei să primească totul. Aceasta va fi împlinirea mea. Până la urmă eu sunt în interiorul lor, îmi fac griji pentru ei și, prin urmare, eu cer pentru ei și numai în acest fel pot să fiu împlinit. Aceasta este măsura integrării mele cu prietenii.3

Din prima parte a lecției zilnice de dimineață 12/29/19, Scrierile lui Rabash, “În ceea ce privește  deasupra rațiunii”

1 Minutul 1:02:10 – 1:16:20

2 Minutul 1:04:58

3 Minutul 1:11:10

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Două contrarii într-un subiect – acesta este punctul principal care determină intrarea în lumea superioară, în dimensiunea spirituală, adică în spațiul în care Creatorul este sursa celor două forțe. Față de noi, ele sunt revelate ca forța răului și forța binelui, Klipa și sfințenie, primire și dăruire, două forțe opuse. În același timp, Creatorul nu conține nicio contradicție, totul fiind conectat într-unul.

Doar față de noi, față de simțurile și înțelegerea noastră, totul se manifestă sub forma a două forțe care se contrazic reciproc. Cu cât învățăm mai multe despre creație, cu atât mai mare devine distanța și conflictul dintre ele. De aceea, nu putem percepe spiritualitatea, așa cum este scris, „Căci în Isac va fi sămânța ta, și oferă-l acolo ca sacrificiu prin ardere.” Un lucru îl contrazice pe altul: pe de o parte ți se comandă să-l omori și pe de altă parte, el trebuie să fie continuarea căii tale.

Cum este posibil? Nu înțelegem toate acestea cu rațiunea noastră, fiind necesar să le abordăm cu mintea superiorului. Dacă ne străduim să respectăm aceste principii, vom atrage lumina reformatoare care construiește pentru noi o nouă realitate. În acest spațiu nou pe care îl revelăm, numit linia de mijloc, aceste două linii opuse pot coexista, în unitate, completându-se una pe alta.

Este ceva dificil, aproape imposibil de perceput. Trebuie să existe o societate și lumina reformatoare de sus care să conecteze cele două linii într-una de mijloc. Linia din mijloc este Creatorul. Revelația Creatorului sau conexiunea celor două linii opuse, care ne conduce treptat spre scopul creației, spre sfârșitul corectării. Pas cu pas, aceste contrarii cresc și se conectează tot mai mult. În aceasta constă munca noastră.

Ne-am pregătit deja suficient, timp de mulți ani și am strâns un număr mare de oameni capabili să facă acest pas. Restul societății va putea păși alipindu-se la cei care au trecut printr-o pregătire corectă. La fel ca în lumea noastră, copiii născuți astăzi, în secolul 21, adună tot progresul realizat de generațiile anterioare, atașându-se de părinți și primind de la ei tot ce dețin aceștia.

Tot așa stau lucrurile și într-un grup cabalist, nu contează cine este mai avansat și cine este mai puțin. Dacă fiecare încearcă să atingă scopul, pregătindu-se din toate forțele sale, el sau ea va reuși.

Sper că aveți o atitudine serioasă față de acest subiect, pentru că în înțelepciunea cabalei, în munca spirituală, în dobândirea Creatorului, în realitatea superioară și în perfecțiunea naturii nu există nimic mai important decât acest principiu al conexiunii celor două linii. Combinația contrariilor este spațiul spiritual revelat de om. Pătrunzând acolo, el începe să simtă lumea viitoare. Nu există niciun dubiu că muncind împreună vom putea avansa și realiza toate acestea, trăgându-i pe toți la acest nivel, adică pe pragul adevăratei scări spirituale.

Începând din acest moment înainte, vom continua exclusiv în trei linii, în credință mai presus de rațiune. Apoi, toată Tora și toată lumea ne vor deveni clare. Realitatea va începe să câștige perspectivă, divizându-se în trei linii care își revelează interacțiunile dintre ele. Pentru moment nu știm de unde vin plusul și minusul și nici unde ne conduc. Dar, dacă vom ști cum să legăm contrariile în mod corect, peste lumea noastră, peste rațiunea materială, cu mintea și simțurile spirituale, vom atinge revelația infinită, vom înțelege cum operează Creatorul, ce face El și ce trebuie să facem noi pentru a deveni ca El, „ca Dumnezeu, care știe binele și răul.”¹
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/23/19, “Două contrarii într-un subiect”

¹ Minutul 0:20

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Revenim în continuare la citirea acelorași articole, dar trebuie să le vedem într-un mod nou de fiecare dată, ca și cum le citim pentru prima dată. Dacă îmbrățișez materialul ca fiind nou, este un semn că avansez. Articolul este vechi, așa cum este scris „Și vei mânca ceva vechi, păstrat mult timp”, dar de fiecare dată găsesc un gust nou în el.¹ (Minutul 0:20)

Și, fiindcă lumile superioare deschid calea pentru noi, în cascadă, de jos în sus, pentru ca, în cele din urmă, să descoperim că stăm în partea de jos, la picioarele scării și pe care ar trebui să urcăm. Și totul este deja determinat, fiecare grad. Iar singura alegere este dacă parcurgem această cale în timpul dat (Beito), pentru fiecare oprire, adică în funcție de un proces predeterminat care se deplasează de la un grad la altul sau prin grăbirea timpului (Achishena), accelerând ascensiunea noastră, în conformitate cu eforturile noastre și astfel schimbându-i caracterul.

Și, deși toate stările sunt deja predeterminate, totuși putem intra în ele prin propria noastră voință, cerând și făcând eforturi pentru a avansa. Iar dacă ne mişcăm în cursul natural al timpului, stăm în faţa fiecărui grad, până când condițiile din gradul vechi ne obligă să ne schimbăm. Prin urmare, este o călătorie lentă și neplăcută.² (Minutul 4:25)

Iar partea internă a lumilor este lumina superioară, îmbrăcată în dorințe, pe când partea externă este efortul pe care trebuie să-l depunem pentru a intra în internalitate și pentru a ne înălța. Și noi suntem întotdeauna în exterior pentru a ne realiza internalitatea, prin efortul nostru.

Iar la fiecare grad, trecem de la externalitate la internalitate. Externalitatea reprezintă condițiile oferite de noi în care trebuie să dezvăluim intensitatea efortului, dorinței, bună-voinței noastre și atunci vom fi răsplătiți cu internalitatea. Aceasta este ca liniile din stânga și din dreapta, din care ne construim linia de mijloc. De aceea, etapele realizării spirituale merg întotdeauna de la exterioritate la internalitate.

Fiecare persoană aparține mai întâi națiunilor lumii, care aparțin externității lumilor. Iar când înțelege că este necesar să atingă dăruirea, ceea ce este posibil numai prin conexiunea și garanția noastră reciprocă, atunci ea ajunge la internalitate și devine Israel. La fiecare grad primim noi condiții și le implementăm, trecând de la linia stângă, la linia dreaptă.³ (Minutul 6:30)

Nu ne putem deconecta artificial de așteptarea unei recompense egoiste, totul depinde de măsura conexiunii noastre. Cu cât ne conectăm mai mult, cu atât simțim că suntem dependenți de acela. Și când depind de acel unu – un singur principiu, o singură sursă, atunci orice altceva dispare din câmpul meu vizual, pentru că încetez să-l iau în considerare, raportând totul la forța superioară, unică, lângă care nu există nimic. Totul depinde de conexiunea noastră.⁴ (Minutul 39:30)

Externalitatea stăpânește asupra noastră pentru ca noi să putem depăși acest control extern, în noi. Fiecare persoană este formată dintr-o parte externă și internă și, cu ajutorul grupului, mediului și studiului, trebuie să depășească externalitatea pentru a examina interioritatea și a conecta această parte internă cu punctele interne ale prietenilor. Așa vom ajunge în centrul grupului de zece, unde Creatorul ne așteaptă, cu siguranță.

Imaginează-ți cum noi, adică punctul nostru intern, ajungem la o poartă grea, legată cu fier, iar dacă suntem cu toții conectați, poarta se deschide și Creatorul ne întâlnește în prag, spunând: „Ei, unde ați fost! Intrați deja! Masa este deja pregătită și totul este gata pentru sărbătoare.”⁵ (Minutul 1:19:30)

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 12/17/19, „O servitoare care este moștenitoarea stăpânei sale”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un student să argumenteze cu profesorul?

Răspuns: Nu cred că acest lucru este posibil decât dacă studentul s-a ridicat aproape de profesor. Dar atunci nu are nicio argumentare. Poate că există analizarea unor fenomene încă neclare. Ce fel de argumentare poate avea?

Studiem Sistemul Superior de guvernare al lumii noastre, iar cel care îl atinge nu are nicio îndoială cu privire la fiabilitatea sa. Însă, cel care nu-l atinge, plutește în aer, iar pentru el totul poate părea de încredere sau nu, așa cum vrea el să-l vadă. Prin urmare, aceasta este o argumentare lipsită de sens. Nimeni nu o face!

Din KabTv „Fundamentele Cabalei” 27/10/19

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Universul este asemănător unor cercuri concentrice, începând cu cel din mijloc alcătuit din oamenii care au primit o trezire, dorind adeziunea cu Creatorul. Ei înțeleg că este necesar să se conecteze unii cu alții pentru că doar în interiorul dorinței comune, în conexiunea noastră reciprocă, se poate revela Creatorul, de aceea totul este construit pe baza conexiunii. 

Mai întâi vin la această conexiune „punctele din inimă,” oamenii care aspiră la revelarea forței superioare și care se manifestă în conexiune. Apoi, mai există multe alte cercuri, straturi externe. Iar grupul nostru este chiar în centru, fiindcă a primit un mare dar de sus și, anume, dorința de a se apropia de Creator. De aceea, avem responsabilitatea de a îndeplini această acțiune și de a aduce mai aproape de El toate celelalte cercuri. 

Cercul cel mai interior trebuie să se auto-corecteze anulându-și egoismul, iar celelalte cercuri nu sunt obligate să-și schimbe natura. Totul depinde de cercul cel mai interior, de faptul că acesta simte obligația de a-și îndeplini rolul, dorința pe care a primit-o, de a îndeplini scopul creației. Doar el a primit o astfel de dorință, ceilalți nu, de aceea este obligat să-și îndeplinească misiunea.

Nu putem avea pretenții de la ceilalți oameni, de la alte cercuri, pentru că fiecare acționează conform cu dorința trezită în el. De aceea, suntem obligați să ne împlinim dorința internă de a ajunge la Creator, dar și să-i ajutăm pe cei din cercurile exterioare care nu au o astfel de lipsă, legându-i la scopul întregii creații.

Aceste două mișcări, una orientată spre interior și cealaltă spre exterior, trebuie îndeplinite la cele două convenții care urmează: convenția din deșert și marea convenție din Tel Aviv. Cele două acțiuni depind una de cealaltă, deoarece conexiunea noastră trebuie să fie construită cu scopul de a aduce toată umanitatea la conexiunea cu Creatorul.

Ca atare, munca de conexiune internă este doar o pregătire care are drept rezultat ieșirea către toți oamenii, pentru conectarea umanității. Nu trebuie să-i contaminăm cu dorința noastră. Vrem doar să demonstrăm în fața tuturor cercurilor din Israel și din lume modul în care acționăm și, astfel, să-i trezim într-o oarecare măsură. Iar fiecare cerc va acționa conform dorinței care s-a trezit în el.

Nu are importanță faptul că această dorință este orientată indirect spre adeziunea cu Creatorul și dobândirea echivalenței de formă cu El. Creatorul trezește crize în lume, percepute diferit de fiecare cerc în parte. Sarcina noastră este să explicăm tuturor cercurilor modul în care este posibilă ridicarea mai presus de criza globală generală, folosind dorința specială, personală, care se revelează în fiecare cerc în parte.¹

Fiecare om ar trebui să se încadreze, pe cât posibil, în mișcarea generală către Creator și nu doar cei care studiază înțelepciunea cabalei, datorită dorinței lor interne. Este suficient ca oamenii care nu au o astfel de dorință să simtă criza și să înțeleagă că ea este provocată de lipsa de conexiune dintre noi și dintre noi și forța superioară. Această percepție este îndeajuns pentru a-i include în procesul general.

Fiecare cerc este obligat ca pe măsura dorinței sale să participe la conexiunea întregii umanități și la conexiunea acesteia cu forța superioară. Sarcina tuturor cercurilor este să-și îndeplinească dorința naturală a vieții și să o orienteze către conexiunea cu celelalte cercuri și cu forța superioară care controlează totul.

Cercul intern îndeplinește în interior această sarcină, cercul exterior, în acțiune, fiecare în acord cu dorința sa. Chiar și cei care se opun și manifestă rezistență față de acest proces, îndeplinesc astfel o anumită muncă, fără de care nu este posibilă atingerea scopului. În fond, prin rezistența lor ei ne ajută să determinăm cu acuratețe direcția țintei.²
Din partea întâi a Lecției zilnice de cabala 12/12/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Introducere la Cartea Zohar”

¹ Minutul 1:10
² Minutul 12:30

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O dorință interioară de cunoaștere, de avansare și de dezvoltare științifică este inerentă umanității. Cu toate acestea, trebuie să ajungem la o realizare clară că doar echivalarea formei cu forța superioară ne va oferi satisfacții, demne de un om. Orice altceva este doar Klipa, pe care nu ar trebui să o atingem.

Ni se pare că vom realiza ceva cu ajutorul cunoștințelor externe, dar în curând vom atinge o criză în știință. Tot ceea ce a fost dezvoltat de umanitate, cu excepția sufletului, este muncă asupra idolilor, ceea ce nu aduce niciun beneficiu ci, dimpotrivă, ne conduce în sens invers. Iar la final, ne face să ne pocăim și să ne predăm.¹ (Minutul 10:00)

În lumea fizică, un erou este cel care vrea să triumfe asupra celorlalți, cu egoismul său. În lumea spirituală, un erou este cel care își învinge propriul egoism ² (Minutul 26:17)

Invidia este cea mai puternică forță. Nu suport că o altă persoană are ceea ce ar trebui să am eu. Acest sentiment este atât de puternic pentru că provine din influența Luminii de Sus, care mă lasă să simt pe cealaltă persoană ca pe mine însumi. Prin urmare, îl invidiez pentru toate realizările lui, în comparație cu ceea ce văd în mine și care par să se înmulțească de multe ori, în funcție de distanța dintre noi.³ (Minutul 26:58)

Invidia provine din faptul că venim din sufletul unic al lui Adam HaRishon și, de aceea, ne putem simți unii pe alții și putem vedea ce are un prieten. Egoismul se înmulțește de nenumărate ori față de ceea ce văd la un prieten, astfel încât chiar și cel mai neînsemnat lucru din mâinile altora mi se pare foarte valoros și vreau să îl am. Mi se pare că îmi lipsește exact ceea ce are și dacă îl voi obține, voi fi complet împlinit. Acest lucru provine din sistemul lui Adam HaRishon.⁴ (Minutul 30:05)

Dacă simt invidie, o anumită dorință, înseamnă că trebuie să lucrez cu ea. Nu suntem responsabili pentru dorința noastră și caracterul ei – dorința apare și dispare și revine din nou. În înțelepciunea Cabalei, nu suntem în război cu nicio dorință, ci pur și simplu devenim mai integrați în mediul corect, în care obținem direcția și puterea corectă

O persoană nu are nicio șansă să-și învingă dorința într-o luptă frontală, față în față și nu există niciun motiv să o încerce. Trebuie să privesc toate dorințele ca fiind trimise la mine pentru a crește, datorită lor. Dacă distrug o dorință, nu pot crește. Trebuie să mă ridic deasupra dorinței și să prefer înaintarea spirituală. Acest lucru este posibil prin conectarea cu mediul și apelul la Creator, prin implementarea metodei de corectare.

Nici măcar nu țin cont de dorințele care sunt dezvăluite în mine, pentru că nu intenționez să le realizez. Nu le văd decât ca pe o rampă de lansare, pe care trebuie să o împing pentru a putea sări în Sus. Aceasta este atitudinea potrivită! ⁵ (Minutul 47:35)

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala 12/13/19, Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot

Filed under: Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Arvut (garanția reciprocă) este o conexiune specială, o conexiune corectă între dorințele ”sparte” într-un singur om, cu o singură inimă. Reiese că nu este doar ca o singură persoană, ci ca și cum ar fi una, ca și cum ar fi o singură dorință. O diferență adâncă rămâne în interior între noi, fiindcă opusele polare și ura nu dispar, ci sunt acoperite cu iubire. Și, astfel, construim un pod de iubire așezat peste abisul urii. Iar ura combinată cu iubirea ne oferă o înțelegere și un simt a ceea ce este numit Creatorul: o stare specială, o calitate unică ce apare dintr-o combinație a opuselor incompatibile.

Astfel, din cele două extreme, care se resping între ele, se naște o forță care nu este din lumea asta și, anume, Lumina care ne reformează, care construiește o conexiune între noi și care ne duce astfel la înțelegerea a ce este Creatorul. Iar ca rezultat a confruntării celor două forțe, iubirea și ura și uniunea lor, apare o linie de mijloc numită Creatorul.1

Arvut este senzația rețelei comune în care ne aflăm. La început ni se pare că nu este nicio conexiune între noi. Însă acest sistem general se ridică gradual: scările spirituale și lumile. Și, deși nu îl simțim acum, totuși el există și noi vrem să îl revelăm. Și atâta vreme cât sunt inclus în acest sistem general, eu îl pot folosi și să simt încredere.

Întâi trebuie să fac un efort să aduc Lumina și să unesc grupul nostru de zece într-un Partzuf spiritual, fiindcă astfel Lumina ne unește într-o singură creație, în Malchut. Și înainte de asta noi nu suntem o creație, deoarece Malchut este formată  din zece puncte conectate împreună și pregătite să lucreze împreună, fiindcă numai împreună ele pot întâlni Creatorul.

Rețeaua generală este Sufletul comun al lui Adam HaRishon, iar noi toți suntem parți ale lui. Fiecare persoană este o particulă în această dorință comună. De fapt, noi toți suntem conectați în garanție reciprocă, uniți într-un singur Suflet și umpluți cu Creatorul.

Oamenii de știință, biologii, spun că există o conexiune universală în natură: toate plantele sunt conectate între ele de o rețea subterană invizibilă, toți peștii din ocean și toate pasările se simt între ei/ele. Și, astfel, începem să revelăm că lumea acționează că un singur Sistem în care suntem localizați și inconștient ne supunem legilor sale. Iar noi trebuie să ne alăturăm acestuia în mod conștient, prin alegerea noastră proprie, în mod intenționat să participăm la controlul său. Și pentru asta ne sunt date calități umane speciale: imaginația, gândul, dorința și sensibilitatea.

Iar acum, tot acest Sistem este stricat, fiind amestecat în mod complet, pentru ca, astfel, să ni se reveleze la nivelul său cel mai de jos, numit “lumea aceasta”. Iar noi trebuie să începem să dezasamblăm și să conectăm acest Sistem împreună, pentru a ajunge la nivelul Creatorului și, astfel, să-L construim. 2

Din partea a 2-a a lecției zilnice de Cabala 12/8/19, Scrierile lui Baal HaSulam, “Arvut (Garanția reciprocă)”

1 Minutul 0:18

2 Minutul 14:00

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Credinţa deasupra raţiunii este un concept spiritual, ceea ce înseamnă că o persoană preferă să fie în dăruire în loc de primire, adică să dăruiască Creatorului, în loc să servească propriului egoism. Acesta este un calcul pentru beneficiul Creatorului și nu pentru propriul beneficiu. Întreaga Ĩnţelepciune a Cabalei este construită pe principiul Credinței mai presus de rațiune, pe principiul dăruirii. Dăruirea este construită deasupra primirii și, de aceea, se numește Credință mai presus de rațiune.¹ (Minutul 1:05)

Credința deasupra rațiunii crește prin alegerea mea de a prefera dăruirea, primirii. Măreția primirii este imprimată în mine, este natura mea. Știu și simt cât de important este să primesc pentru mine – acesta este întregul meu „Eu.” Cu toate acestea, trebuie să găsesc o modalitate de a tăia, de a detașa „eu-ul” de mine și de a-l atașa Creatorului, pentru a mă gândi la El, în loc de mine și să primesc plăcere din aceste gânduri.

Mă simt bine când mă gândesc la Creator, pentru că simt că merg în direcția corectă. Cu toate acestea, cel mai important este obiectivul de a-mi face bine sau este dăruirea către Creator? Prin astfel de exerciții, înaintez, distanțându-mă treptat de Eu-ul meu și întorcând toate gândurile către Creator.

Chiar îmi devine lipsit de importanță dacă mă simt bine sau rău; Nu vreau să mă gândesc la asta. La urma urmei, dacă fug în fața Creatorului pentru a mă ascunde de rău, atunci este egoismul meu. Dar să te străduiești pentru El și să ignori binele este, de asemenea, incorect. Vreau să mă restricționez și indiferent dacă mă simt gol sau împlinit, în orice stare, vreau să aduc Creatorul, astfel încât toate gândurile și dorințele mele să fie doar despre El și toate acțiunile mele să fie îndreptate către El. Aceasta va fi adevărată dăruire Creatorului, mai presus de rațiune, mai presus de impresiile din mintea și inima mea Iar asta înseamnă că am dobândit Credința mai presus de rațiune.² (Minutul 4:40)

Iar dacă simțim cu adevărat nevoia să apelăm la Creator, vom începe să lucrăm la conexiunea noastră, fiindcă Creatorul este obiectivul care ne obligă să ne unim. În caz contrar, de ce trebuie să ne conectăm? Egoismul, dimpotrivă, ne îndepărtează unul de celălalt și spune că este mai bine să păstrăm distanța față de ceilalți. Vom fi de acord să ne conectăm numai din lipsă de speranță, atunci când suntem obligați să apelăm la Creator. Este ca și cum întregul grup de zece ar fi blocat într-o cușcă strânsă și suntem obligați să căutăm mijloacele pentru a plânge către Creator.

Așa trebuie să ne vedem starea în această viață, fără a aștepta ca Creatorul să ne împingă în ea, suferind. Să ne imaginăm această stare, să o discutăm între noi: ce ne lipsește pentru a ne îndrepta către Creator împreună, pentru a ridica o rugăciune, MAN? Cum ne putem conecta între noi pentru a simți această conexiune ca un singur punct comun pentru noi toți? Ce ar trebui să simțim în acest punct, ce dorință, ce durere pentru Creator este numită rugăciune? Cum putem ajunge la o astfel de cerere? Să decidem și să alcătuim un astfel de program.³ (Minutul 32:20)

Din prima parte a  Lecţiei zilnice de Cabala 12/3/19, Munca în credință deasupra rațiunii

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→