Întrebare: Dacă un cabalist vede cum oameni absolut diferiți se unesc și în această unificare dezvăluie forța numită „Creator”, aceasta îi aduce bucurie. Dar dacă oamenii se unesc fără a-l dezvălui pe Creator?

Răspuns: Când oamenii nu se unesc de dragul unei bune participări, un scop bun, acesta se manifestă ca o atitudine negativă față de Creator.

Comentariu: Să presupunem că se unesc pentru a asculta o simfonie sau pentru a urmări fotbal.

Răspunsul meu: Dacă în același timp nu urmăresc scopul de a face rău cuiva, atunci acest lucru este, de asemenea, bun.

Când eu și profesorul meu treceam cu mașina pe lângă stadionul unde avea loc un meci de fotbal și de unde se auzea zgomote, el spunea mereu: „Acest loc ar trebui respectat deoarece jocul aduce bucurie oamenilor”.

Întrebare: Adică, orice fel de unificare care umple oamenii se numește bucurie, iar Cabalistul însuși se bucură de această emoție pozitivă când îi privește?

Răspuns: Da. Și dacă el însuși provoacă astfel de emoții la alții prin participarea sa, atunci, în mod firesc, se bucură de rezultatele sale pozitive.

Întrebare: Rabash scrie că bucuria poate fi întotdeauna adăugată. Nu există o astfel de stare când o persoană spune: „Gata, am destule”. Îi lipsește în mod constant ceva?

Răspuns: Da, pentru că nu avem împlinire absolută, bucurie deplină. În principiu, am dori să ajungem la o astfel de stare, dar este pur utopică.

Din emisiunea de pe KabTV„State spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, Shamati # 70, „Cu o mână puternică și cu furia revărsată”:

El a spus că ar trebui să știm că dintre cei care vor să intre în munca Creatorului pentru a adera cu adevărat la El și sa intre în palatul Regelui, nu toată lumea este admisă. Mai degrabă, fiecare este testat: dacă nu are alte dorințe, ci doar o dorință pentru Dvekut [adeziune], este admis.

Și cum este cineva testat dacă are o singură dorință? I se dau tulburări. Aceasta înseamnă că i se trimit gânduri străine și mesageri străini pentru a-l împiedica, astfel încât sa părăsească această cale și sa urmeze calea tuturor oamenilor.

În mișcarea către Creator, trebuie să dobândesc direcția corectă spre El. Dar nu o văd. Creatorul este descoperit doar la sfârșitul efortului meu. Merg în întuneric la fiecare pas și îl descopăr treptat ca urmare a orientării mele corecte. Dar cum putem face acest lucru în mod corect? Pentru a face acest lucru, trebuie să mă uit prin două puncte pentru a atinge un al treilea punct, așa cum aș face prin cătarea și vizorul unei puști.

Dacă mă uit printr-o singură intenție, asta nu este suficient, trebuie să combin o a doua intenție cu aceasta și atunci voi putea atinge ținta

Deci, am nevoie de câteva puncte de ghidare pe calea spirituală. Dacă am trei componente: eu, un grup („ grupul de Zece”) și un profesor („Rav”), atunci pot fi sigur că îl voi „întâlni” pe Creator.

Trebuie să mă integrez pe deplin într-un grup pentru a face acest lucru, astfel încât cei zece ai mei să devină o singură unitate. În acest fel, sunt ghidat de aceeași metodă pe care întregul grup o primește de la profesor și, deși nu știm nimic despre Creator, putem fi siguri că ne îndreptăm spre El.

Întrebare: Cum poate simți și vedea ochiul meu fizic (ego-ul) direcția spirituală prin caracteristici care mi sunt opuse?

Răspuns: Acesta nu este un ochi fizic, ci o inimă și o minte, atracția mea față de scop.

La fel cum privim intenționat atunci când vrem să ajungem la un scop fizic, tot așa vrem să obținem un scop spiritual prin noi înșine. Iar prin contrastul acestor caracteristici mă îndrept spre Creator și mă schimb treptat în așa fel încât, în funcție de echivalența caracteristicilor, încep să-L descopăr. Acest lucru funcționează în beneficiul meu și îmi schimbă caracteristicile.

Din emisiunea de pe KabTV  „Fundamentele Cabalei” din  09.12.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Maimonide a spus deja a o adevărată alegorie despre asta: „Dacă un şir de o mie de orbi merge pe drum și există cel puțin un lider dintre ei care poate vedea, sunt sigur că vor lua calea corectă și nu vor cădea în gropi și obstacole, întrucât îl urmăresc pe cel care vede, care îi conduce.

Dar dacă persoana respectivă lipsește, este sigur că se vor împiedica de fiecare obstacol din drum și vor cădea cu toții în groapă. ” (Baal HaSulam, „Introducere în Cartea Zohar”, pct. 57)

Întrebare: Este posibil ca cineva care a găsit deja un Învăţător și a început să urmeze calea cea bună, să cadă ulterior?

Răspuns: Asta indică o lipsă de conexiune cu învăţătorul Un student trebuie să păstreze vie în mod constant această conexiune. Dacă nu o reînnoiește, învăţătorul continuă să meargă înainte, în timp ce elevul se deplasează treptat în lateral pe o tangentă, până când conexiunea dintre ei se pierde complet.

Este foarte interesant să observăm acest proces, cum un student aude din ce în ce mai puțin, vine la lecții din ce în ce mai puțin și apoi dispare.

Cel mai important lucru este că învăţătorul nu poate spune elevului nimic despre acest lucru. Elevul trebuie să examineze el însuși acest lucru și să înțeleagă cum să funcţioneze în cooperare reciprocă cu învăţătorul.

Dar trebuie să-i fie clar că, în momentul în care nu se ține de învăţător, ca un copil care se ține de un adult, nu știe unde se află. La urma urmei, există multe situații când este ca un copil mic, care se pierde într-o mulțime, și nu știe de cine să se țină și unde să meargă. El trebuie să dobândească această senzație de apropiere sau detașare de învăţător.

Din emisiunea de pe KabTV “Fundamentele Cabalei” din 12.02.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ne urez tuturor un miracol special! Un miracol cu adevărat mare, mare în noul an. Unu! Pentru a ne ridica deasupra vieții și a învăța cel puțin un pic despre ce este. Atunci cu toții ne vom simți bine. Cu toții vom avea un scop. Vom ști de ce dăm naștere copiilor, îi creștem și spre ce îi conducem.

Singurul lucru pe care trebuie să-l facem este să dezvăluim lumea în care existăm. Este necesar să înțelegem ce ne face natura, ce vrea de la noi, ce trebuie să fim pentru a ne schimba pe noi înșine. Hai sa încercăm! Să ne gândim la asta și să încercăm să schimbăm ceva.

Sper că anul 2021, practic primul an după lovitura pe care am primit-o în 2020, va fi anul unui fel de iluminare. Îmi doresc asta tuturor. An nou fericit, un an cu adevărat nou!

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 28.12.2020

Filed under: Educatie, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Conceptele din înțelepciunea Cabala sunt diferite de cele cu care suntem obișnuiți în lumea noastră. Jocul este de fapt o tranziție. Ca o pisică care se ghemuiește înainte de a sări, țintește și abia apoi sare. Toată această pregătire și ajustare pentru un salt imaginar este un joc. Pisica se pregateste cum sa sara.

Adică, un joc este o modalitate de a imagina o stare viitoare. Prin urmare, întreaga noastră viață ar trebui să fie un joc. Dorim să ne conectăm și, în cadrul conexiunii noastre, să dezvăluim Creatorul, scopul existenței noastre, viața eternă și perfectă. Toate acestea se realizează prin joc.

Copiii se joacă tot timpul și așa cresc. La fel este în viața spirituală, dar acolo trebuie să luăm jocul în propriile noastre mâini, să îl înțelegem și să ne jucăm împreună cu Creatorul. La urma urmei, fără joc, nu vom putea să ne apropiem de El și să devenim partenerii Lui. Cu cât ne descriem mai mult pe noi înșine ca fiind mai aproape de Creator, cu atât înțelegem mai bine regulile acestui joc.

Se pare că trebuie să ne jucăm constant: o persoană se joacă cu sine, se joacă cu grupul, se joacă cu Creatorul. Iar Creatorul se joacă cu Leviatanul, adică cu toată creația. Cu ajutorul jocului, ajungem într-o stare numită „masa Leviatanului” atunci când întreaga omenire stă în jurul unei mese mari cu Creatorul pentru a gusta Leviatanul.

Ne-am jucat cu el, l-am folosit pentru a deveni un om, Adam, asemănător Creatorului și ne-am contopit cu El. Apoi, întregul Leviatan, întreaga creație, este pusă la dispoziția noastră pentru o utilizare corectă, care se numește masa  Leviatanului, sfârșitul corectării.

Nu există nimic altceva decât un joc. Jocul înseamnă că trec de la starea actuală la starea următoarea, mai avansată. Viața este o schimbare constantă, trecerea de la o stare la alta. Trebuie să adaug Creatorul la aceste doar ca primul care începe întregul joc și ca ultimul la care am venit după implementarea cu succes.

Mai întâi descopăr toate stările prin care trec prin grupul de zece, în starea actuală și schimbarea in grupul de zece, participarea mea în el, până cand ajung la utilizarea corectă a condițiilor pregătite de Creator. Așa avansăm.

Acest lucru se numește un joc deoarece nu am ajuns încă la starea în care dorim să fim. Efortul de a trece în starea dorită, cea mai înaltă, mai dăruitoare și mai avansată în raport cu legătura dintre noi și legătura noastră cu Creatorul, se numește joc.

Este întotdeauna posibil să te joci. Chiar și animalele se joacă, dar o fac inconștient, ca și copiii în virtutea instinctului de dezvoltare. Dacă vrem să folosim jocul pentru a ieși din această lume în lumea superioară, atunci trebuie să acceptăm acest joc, să îi înțelegem regulile și să construim noi înșine sistemul jocului pentru a ne ridica deasupra.

Fiecare dintre noi se joacă tot timpul. Fiecare persoană este ca o marionetă jucată fie de dorința de a primi, fără să-i ceară permisiunea, fie de dorința de a dărui, pe care el însuși o invită să acționeze în interiorul său. Apoi se joacă in iubirea de prieteni.

Vedem întotdeauna un joc și, prin urmare, ar trebui să evaluăm o persoană numai în funcție de ce fel de joc joacă: unul negativ, la inițiativa egoismului său, sau unul pozitiv, atunci când atrage dorința de a darui pentru a actiona prin el.

Din prima parte a lecției zilnice de Kabbalah 04.01.2021, “Jocul”

Filed under: Grupul de zece, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Există jocuri spirituale pentru a le juca într-un grup și pentru a înțelege spiritualitatea într-un mod ușor?“

Un joc spiritual este unul care ne ridică de la gradul animal, în care considerăm beneficiul personal în locul beneficiului celorlalți, până la gradul uman, în care dăm prioritate beneficiului celorlalți și al naturii în locul celui al nostru.

Un astfel de joc implică învățarea și participarea la un grup de indivizi care împărtășesc scopul comun de a atinge spiritualitatea și, în mod specific, tratând dezvoltarea spirituală ca pe un joc, ne construim pe noi înșine ca ființe umane în sensul deplin al termenului („uman” [„Adam” în ebraică] provine din sintagma „similar cu cel superior” [„Adameh le Elyon”]).

Deși în lumea noastră este obișnuit să ne gândim la jocuri ca fiind banale și distractive, dacă urmărim spiritualitatea, atunci jocul spiritual are cea mai mare importanță și seriozitate. Jucând acest joc, ne adaptăm treptat la lumea spirituală, până când ne vom asemăna ei complet.

Acest joc presupune să ne adunăm într-un mediu care ghidează și susține progresul spiritual, care include un grup, cărți și un învăţător spiritual, iar acest mediu prezintă starea spirituală superioară în care dorim să intrăm.

Deoarece lumea spirituală este caracterizată prin calități de dăruire, iubire și conexiune pozitivă, care este contrară lumii noastre fizice – calități de primire, respingere și diviziune – atunci, pentru a deveni spiritual, trebuie să ne includem pe noi înșine într-un mediu în care membrii săi învață, acționează și dau exemplu de calități spirituale, în funcție de capacitățile lor. Implicându-ne într-un astfel de mediu, absorbim treptat acele calități, iar apoi dintr-un joc în care acționăm și „jucăm” calități spirituale între noi, ajungem în cele din urmă la o stare în care simțim diferența dintre starea noastră egoistă fizică și starea spirituală pe care grupul nostru o proiectează asupra noastră – care apoi activează o dorință sinceră – rugăciunea – care ne transformă spiritual. Dacă dorința noastră este sinceră, fără niciun beneficiu pentru sine legat în interior, atunci ea primește un răspuns și descoperim sufletul nostru etern.

Bazat pe prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 1/3/21. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: De ce rabinul Shimon și discipolii săi au trebuit să stea într-o peșteră pentru a scrie Cartea Zohar?

Răspuns: În primul rând, o peșteră este o stare specială. Există un microclimat foarte util pentru sănătatea umană. La urma urmei, suntem cu toții de pe pământ. Nu poți face nimic, totul este făcut din praf.

Anterior, oamenii locuiau în peșteri. Și uneori se ascundeau acolo. Au fost momente când trebuiau să se ascundă atât de dușmanii interni, cât și de cei externi, pentru că erau angajați în Cabala într-un moment în care poporul Israel căzuse deja de la nivelul spiritual la cel material.

Au început să apară cei care îi urau pe cabalişti. Au fost dați cabaliști autorităților străine, Romanii, iar atunci cabaliștii au fost obligați să-i evite pe oameni.

Dar principalul lucru sunt inamicii interni. Romanilor nu le păsa ce fac cei zece oameni săraci stând undeva într-o peșteră cu sulurile lor. Știau puțin despre asta. Dușmanii interni sunt evreii care i-au vândut.

În astfel de condiții a fost scrisă Cartea Zohar, o carte de o putere incredibilă, cu un volum de muncă enorm. Probabil că doar 5% din ceea ce a fost scris de ei a ajuns la noi.

Asta include comentarii cabalistice asupra tuturor părților constitutive ale următoarelor: Pentateuhul, Profeții și Sfintele Scripturi. Și avem doar o mică parte, un comentariu la Pentateuh. Dar chiar și asta este suficient!

Întrebare: Este un accident că a rămas doar un comentariu la Pentateuh?

Răspuns: Nu. Ce ne-a rămas așa a trebuit să rămână. Nu există nimic aleatoriu în lume. Absolut totul se manifestă sub influența forțelor superioare. Și ceea ce avem nevoie este ceea ce obținem.

Întrebare: De ce a existat un comentariu la prima parte?

Răspuns: Pentru că este fundamental, cel mai eficient. Și este cu adevărat suficient pentru noi. Nu am fi făcut față întregului volum care există în Cartea Zohar.

Este posibil ca în viitor să dezvăluim cumva restul. Poate se va manifesta cumva. Dar deocamdată, nu avem nevoie.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” nr. 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Michael Laitman, Despre Quora: „Care sunt simptomele majore de trezire spirituală?”

Am evoluat de-a lungul a mii de ani și, la un moment dat, începem să ne trezim cu întrebări despre sensul și scopul vieții noastre. Ele sunt prima trezire pe care o primim spre spiritualitate și devin principiul nostru în ceea ce privește momentul în care începem să ne ridicăm deasupra existenței noastre animate.

Spre deosebire de animale, dorințele noastre evoluează de la o generație la alta. Simțim dorințele următorului nivel de evoluție, iar senzația noastră de gol crește constant, obligându-ne să căutăm noi și diferite tipuri de împlinire a ceea ce am avut anterior. Astfel, dezvoltăm treptat o întrebare din ce în ce mai pronunțată despre sensul vieții, care ne preocupă din ce în ce mai mult.

Idei din ce în ce mai noi apar în noi și dezvoltăm sisteme din ce în ce mai complexe ca urmare a dorințelor noastre tot mai neîndeplinite. Știința se dezvoltă și în raport cu întrebările pe care le avem în fiecare generație și putem vedea diferența mare dintre știința actuală și știința de acum câteva secole.

Mai mult, întrebarea despre semnificația și scopul vieții noastre se manifestă în primul rând la anumiți indivizi. De-a lungul istoriei, am fost determinați să facem progrese în mai multe domenii, fie că este vorba de artă, muzică, literatură, poezie, știință și tehnologie. Dorințele noastre au crescut constant în conformitate cu o scară care începe de la simple necesități de supraviețuire – hrană, sex și familie – până la dorințe sociale – bani, onoare, control și cunoaștere. De la o generație la alta, dorințele noastre devin din ce în ce mai rafinate.

Potrivit marelui cabalist, Ari (Rav Isaac Luria), întrebarea despre sensul și scopul vieții a început să apară în omenire în ansamblu spre sfârșitul Evului Mediu și începutul Renașterii. Revoluțiile tehnologice, științifice și culturale din Europa au devenit astfel declanșatorul apariției unei atitudini total noi față de viață și religie. Mulți oameni au început să nu se mai teamă să nu fie religioși și să fie pedepsiți pentru disidență, ceea ce a semnalat că dorințele în umanitate au crescut la un nou nivel, în care credința a început să fie scurtă în noua cerere de dovezi care a început să evolueze.

La începutul „Introducerii în studiul celor zece Sefirot”, cabalistul Yehuda Ashlag (Baal HaSulam) a scris:

Într-adevăr, dacă ne punem inima să răspundă la o singură întrebare foarte faimoasă, sunt sigur că toate aceste întrebări și îndoieli cu privire la faptul dacă ar trebui să studiem înțelepciunea Cabalei vor dispărea din orizont și veți privi cum au dispărut. Această întrebare indignată este o întrebare pe care toată lumea o pune, și anume: „Care este sensul vieții mele?”

Am putea spune că tot ce se desfășoară astăzi în lume se datorează faptului că nu găsim un răspuns la întrebarea despre sensul vieții. Putem vedea în ce se angajează umanitatea și spre ce este condusă lumea și este totul pentru că oamenii nu reușesc să înțeleagă pentru ce există.

Majoritatea dorim să eliminăm întrebarea despre sensul și scopul vieții și, în schimb, să ne angajăm în plăceri mult mai imediate și concrete, ținându-ne ocupați pentru a evita punerea întrebării. Este pentru că întrebarea, dacă ne angajăm în ea fără a găsi un răspuns, ne aduce suferință existențială pe lângă suferința pe care o trăim în raport cu supraviețuirea noastră zilnică.

Cu toate acestea, motivul pentru care Baal HaSulam discută sensul vieții în „Introducerea în studiul celor zece Sefirot” este pentru că vrea să arate cum nu trebuie să avem niciun scop înalt sau gânduri speciale pentru a ne lansa pe calea spirituală. Foarte simplu, dacă ne simțim rău și nu știm de ce suntem în viață și astfel de întrebări continuă să apară în noi, făcându-ne să ne simțim neliniștiți și că trebuie să primim răspuns la aceste întrebări pentru a ne justifica existența, atunci putem începe să luăm pași pe calea spirituală.

Înțelepciunea Cabala a fost făcută special pentru a răspunde la întrebarea despre sensul și scopul vieții și este deschisă tuturor, indiferent de vârstă, sex, fond sau orice alte diferențe aparente.

Bazat pe o lecție virtuală din 31 ianuarie 2016. Scris / editat de studenții cabalistului Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar a fost scrisă de oameni care aveau o realizare interioară a universului la nivelul celei mai înalte lumi, lumea Infinitului. Aceștia au fost zece mari cabaliști care au reușit să se conecteze între ei. Fiecare dintre ei, în esență, reprezenta o anumită categorie spirituală, numită Sefira.

Împreună, au format cele zece Sefirot, adică un singur întreg la cel mai înalt nivel și, prin urmare, au reușit să creeze prin ei înșiși o conexiune între cel mai înalt nivel al naturii și cel mai mic nivel al său, lumea noastră. Prin crearea unui sistem de conexiune reciprocă, ei ne-au oferit ocazia să urcăm de la nivelul nostru scăzut, primitiv, vicios la cel mai înalt.

Pe parcurs, ne schimbăm atât de mult, încât devenim o parte integrantă a naturii superioare, eternă și perfectă. Corpul nostru nu mai este identificat cu noi. Simțim o stare complet diferită în suflet, începem să simțim forțele care ne controlează, trecem de la materie la forțe, iar materia dispare treptat din senzațiile noastre. Nu îi acordăm nicio importanță, se pare că se îndepărtează de percepția noastră.

Comentariu: Este totuși înfricoșător să ne pierdem materia.

Răspunsul meu: Nu. Invers. Impresiile noastre devin mult mai clare, mai luminoase, mai eficiente și mai puternice.

În aceasta, omul devine asemenea Creatorului. El începe să vadă de la un capăt al lumii până la celălalt. Orizonturile sale se extind. El vede cauzele și consecințele a tot ceea ce se întâmplă, înțelege scopul final și poate alege decizia corectă din orice circumstanță.

Acest lucru îi oferă posibilitatea de a acționa în mod inteligent, rațional, ceea ce în lumea noastră nu există absolut. Aici ne împiedicăm de greșeli de fiecare dată, mergem și facem următoarele greșeli și următoarele, fără a le corecta niciodată. Nici măcar nu avem capacitatea de a ne corecta.

Din  emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar” # 2

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este sarcina noastră de a dezvălui lumea pe care ne-o dă Cartea Zohar?

Răspuns: Trebuie să dezvăluim lumea superioară a forțelor, proprietățile și relația lor între ele. Cartea Zohar ne oferă o astfel de oportunitate.

Tot ceea ce percepem că există în exterior este zugrăvit în noi. Tot felul de parametri electrochimici, forțe, interacțiuni și reacții zugrăvesc o imagine a lumii materiale din creierul nostru și vedem un astfel de amestec de forțe. De fapt, toate acestea nu sunt imaginea reală. Acesta este modul în care creierul nostru descrie ceea ce simte în noi.

Când începem să simțim lumea superioară prin Cartea Zohar, aceasta ne arată exact acele forțe care stau în fața imaginii corporale și chiar mai înalte, nu tot felul de reacții electrochimice din creier, ci pe cele mai înalte, care le controlează și le determină. Aceasta se numește lumea superioară, cel mai înalt nivel.

Ce ne oferă? Abilitatea de a ne ridica deasupra iluziei lumii noastre, deasupra iluziei existenței corpurilor noastre, deasupra întregii imagini, care este desenată parcă pe ecran. De fapt, nu există. Ca într-un cinematograf, dacă nu ar fi proiectorul, în care se introduce bobina și filmul se derulează, nu ar exista nicio imagine.

Așa trăim. Unele imagini sunt derulate pentru noi și ne jucăm în ele ca și cum ar fi reale. Interacționăm cu ele și între noi, așa că ne vedem și simțim că toate acestea există într-adevăr. Și dintr-o dată, prin Cartea Zohar, începeți să vedeți că totul este o imagine holografică. Nu există.

Există doar forțe care au desenat aceste imagini pentru tine. Te întorci la rădăcina lor, începi să înțelegi pentru ce a fost totul, de ce, din ce motiv. Și parcă, din această imagine externă, începi să te ridici la sursele sale: de unde este și de ce. Te urci pe tărâmuri superioare.

În acest caz, nu pierzi nimic. Dimpotrivă, începi să simți tot ce se întâmplă mai viu.

Acest lucru este similar cu modul în care oamenii vin la mine și îmi arată o reclamă pe care doresc să o facă, de exemplu, despre Cabala. Mă uit: „Nu este corect, ceva nu funcționează”. Și mi-au spus că există o imagine cu optsprezece milioane de culori în computer. Dar prind doar șapte culori ale curcubeului și alte câteva nuanțe. De unde au venit optsprezece milioane?

De fapt, când ajungem la sursele pe care aceste imagini le oferă în lumea noastră, începem să ne îmbogățim de miliarde de ori mai mult în toate senzațiile. Vederea, auzul, mirosul, gustul și senzațiile tactile se dezvoltă și fiecare dintre ele devin o lume întreagă! Prin urmare, devine atât de bogaăt și, cel mai important, eternă, perfectă și determină totul.

Din emisiunea de pe KabTV „Puterea cărții Zohar”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→