Michael Laitman, în Quora: „Cum poți pune capăt suferinței în viață?”

Mai întâi trebuie să înțelegem sursa suferinței din viață și apoi putem implementa o metodă pentru a-i pune capăt.

Pentru a înțelege sursa suferinței, înțelepciunea Cabalei explică o interacțiune cheie între două forțe fundamentale din natură: una este o forță numită „lumină”, forța iubirii, dăruirii și conexiunii, cunoscută și sub numele de „forța superioară” și „Creatorul” („Boreh” în ebraică), care înseamnă „vino și vezi” („Bo” și „Reh”), pentru că trebuie să obținem această forță ca percepție și senzație clară pentru a o crede. Această forță inițială a creat a doua forță: creația, care este numită și „ființa creată” sau „dorința de a se bucura” – o lipsă de împlinire, opusă forței superioare inițiale.

Forța superioară dezvoltă dorința de a ne bucura, făcându-ne să ne simțim de parcă avem nevoie și dorim mai multe feluri diferite de împlinire.

În esență, suntem alcătuiți dintr-un set de dorințe – hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere – și fiecare simțim un îndemn instinctiv de a ne împlini prin aceste dorințe în diferite măsuri.

Dacă nu reușim să îndeplinim aceste dorințe, suferim, iar această suferință se extinde de la senzațiile de gol până la cele ale durerii directe, acestea din urmă putând deveni chiar intolerabile.

Dorințele de hrană, sex și familie sunt instincte corporale naturale împărtășite de toate animalele. În schimb, dorințele de bani, onoarea, controlul și cunoașterea sunt dorințe sociale bazate pe compararea a ceea ce avem în raport cu ceilalți, iar astfel de dorințe sunt unice pentru oameni.

Sursa suferinței este astfel incapacitatea de a îndeplini aceste dorințe. În termeni cabaliști, atunci când lumina (plăcerea / împlinirea) nu umple dorința, atunci suferă, iar suferința poate fi intensă sau ușoară, pe termen lung sau momentană, colectivă sau individuală.

Înțelegând că lipsa de împlinire a dorințelor noastre este sursa suferinței noastre, ne aflăm astfel într-o cursă constantă pentru împlinire. Problema este că dorința noastră de a ne bucura știe doar să ne bucurăm în detrimentul celorlalți și al naturii și, astfel, ne împotrivim unul faţă de celălalt într-un tragere de război, fiecare trăgând în colțul său. De aceea, orice fel de împlinire pe care o simțim în această configurare actuală este doar tranzitorie, după care ne simțim din nou goi și dorim o împlinire diferită din nou și din nou.

Soluția la această situație este de a inversa direcția prin care ne bucurăm. Dacă în loc să dorim să primim împlinire pentru noi înșine în detrimentul altora, am dezvolta o nouă dorință – una în care dorim beneficiul celorlalți – atunci am intra într-un nou nivel al vieții în care am simți o împlinire constantă.

În imagine, în stânga: Primirea directă a plăcerii în dorință duce la stingerea acesteia, iar în dreapta: Intenția de a fi în beneficul altora redirecționează plăcerea, permițând împlinirea continuă.

Dorința noastră de a ne bucura numai pentru beneficiul personal ne limitează și ne restrânge imens senzația de împlinire la momente foarte mici și trecătoare și, de cele mai multe ori, simțim vid și suferință pentru a ne împinge să căutăm împlinirea. Dimpotrivă, dorința de a aduce beneficii celorlalți deține un potențial nelimitat de împlinire, deoarece, având ca scop să îi avantajăm pe ceilalți, intrăm în echilibru cu forța inițială a iubirii, dăruirii și conexiunii care se află pe partea opusă a realității, dorind să acorde la fel ca aceasta.

Înțelepciunea Cabala este o metodă care ne învață cum să realizăm o astfel de tranziție. „Cabala” înseamnă „primire” în ebraică, deoarece ne învață cum să primim împlinirea într-un mod care este în cele din urmă adaptat naturii, o împlinire care nu se estompează, dar care crește constant.

Pe de o parte, Cabala a devenit destul de populară, dar pe de altă parte, este o înțelepciune ascunsă, deoarece rezultatele ei sunt resimțite în senzațiile și dorințele fiecărei persoane. Cu toate acestea, este deschisă pentru toată lumea și ne permite să înțelegem cum să lucrăm cu dorințele noastre pentru a primi împlinirea într-un mod nelimitat. Procedând astfel, devenim cu adevărat fericiți pe măsură ce scăpăm de suferință chiar de la sursa ei.

Bazat pe „Noua viață – episodul 736: Originea suferinței noastre” [28:27] din 23 iunie 2016. Scris / editat de studenții cabaliști ai Dr. Michael Laitman.

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vaccinul a venit sub diferite forme și există studii care arată că funcționează.

Există sceptici cărora le este frică, dar sunt şi cei care vor să se vaccineze pentru ca toate acestea să se termine. Adică, oamenii au acum o oportunitate și gândul: „Ei bine, când se va termina anul acesta, totul va reveni la normal”.

Mă trezesc gândind că vom începe să ne întâlnim fizic. Totul va reveni la normal, iar oamenii vor începe din nou să zboare către prietenii și rudele lor, să călătorească, să trăiască. Viața va continua. Deja acest blocaj se va încheia.

Acest gând se află în mintea oamenilor, că totul va reveni la normal și viața va începe din nou. Dvs. ce credeţi?

Răspuns: Viața nu a plecat nicăieri. Deci, dacă se întoarce, nu știu la ce ne referim prin viață. Aceasta este în primul rând. În al doilea rând, nu poți readuce ceea ce a fost. Deci, toată această pandemie, întregul virus, ne va însoți. Cred că ar trebui să ne dăm seama ce ne-a dat.

Comentariu: Urmăresc presa în general; puțini oameni au tras concluzii despre motivul pentru care a apărut virusul și pentru ce a venit.

Răspunsul meu:  Nu. Ei vor să se întoarcă la ce a fost, cum a fost.

Comentariu: Da, aceasta este starea naturală a unei persoane care este deja obosită de toate acestea.

Răspunsul meu: De parcă ar fi fost bine.

Întrebare: Deci, ce trebuie să realizăm acum pentru a trăi o viață nouă, dar bună?

Răspuns: Trebuie să privim spre viitor ca la o nouă zi, care trebuie să fie o consecință a zilei trecute. Nu luăm în considerare această zi trecută! Nu dorim să obținem nici o informație din aceasta.

Întrebare: Trebuie să extragem informații din trecut?

Răspuns: Sigur. Numai că nu vrem. Vrem să sărim înapoi. Asta e tot. În timp ce zburam, zburăm, în timp ce mergeam, mergem. Erau tot felul de emisiuni la televizor, erau teatre, filme. Am fost la restaurante, peste tot. Străzile erau pline de oameni, mergeau la orice cafenea, în orice loc.

Întrebare: Ce informații ar trebui extrase din trecut?

Răspuns: Că, dacă vrem să revenim la apropiere, atunci apropierea trebuie să fie interioară pentru a neutraliza acest virus. Acest lucru este dificil de explicat oamenilor. Dar problema este în noi. Virusul este în noi. Dacă vreau să o neutralizez, trebuie să îmi umplu atitudinea față de ceilalți cu sentimente de conexiune, apropiere, iubire. Apoi voi neutraliza efectele negative ale virusului.

Întrebare: Spuneți că această conexiune, această iubire nu a existat în viața noastră trecută?

Răspuns: Bineînţeles că nu

Întrebare: Orice își imaginează o persoană că a fost acolo, ce ar trebui să facă cu asta?

Răspuns: S-a simțit liber. A venit virusul la noi și ne-a arătat că nu avem dreptul să ne apropiem de altcineva, să zicem mai aproape de doi metri.

Nu te poți apropia de celălalt! Oamenii ar trebui să înțeleagă că virusul a venit de fapt de la nivelul spiritual, adică de la nivelul sentimentelor, de la nivelul de corectare al ființei umane și apoi a coborât la nivelul biologic, animal.

Întrebare: Deci, ne cere să atingem acest nivel?

Răspuns:  Mineral, vegetal, animal și uman! Natura umană este mai înaltă decât animalele. Adică este o relație emoțională între ființele umane. Dacă reparăm acest lucru, atunci nu este nimic de remediat la toate nivelurile inferioare, totul va fi corect și bine.

Întrebare: Deci, ar trebui să ne corectăm relațiile interne între noi?

Răspuns: Numai asta. Este necesar să îi dezvăluim unei persoane ce înseamnă acest lucru. El spune: „Nu mi-au plăcut ceilalți?! Dar i-am îmbrățișat! Am stat cu ei, am băut! ”

Comentariu: Desigur. Erau prietenii mei, familia mea.

Răspunsul meu: Cum să-i explic că toate au fost relații egoiste, rigide, relaţii pur psihologice de ură?

Comentariu: Acest lucru este foarte dificil de explicat. Persoana a păstrat căldura faţă de oamenii săi apropiați…

Răspunsul meu: Nu s-a gândit la asta. Acum trebuie să mergem la un alt nivel.

Întrebare: Deci, o persoană trebuie să înțeleagă că a trăit folosindu-i tot timpul pe alții? De fapt, iubirea lui era să-i folosească, într-un fel sau altul.

Răspuns: Da.

Comentariu: Nu este uşor!

Răspunsul meu: Atunci vom începe să le explicăm mamelor ce înseamnă să-ți iubești copiii.

Comentariu: Dar mama este 1000% sigură că își iubește copilul!

Răspunsul meu:  Ea îl iubește, desigur. Dar acesta este nivelul animal al iubirii. Părăsiți această stare și oferiți copilului doar un conținut mai interior – etern, perfect! Cu conștientizarea locului de unde provine!

De la corpul tău interior al animalului, de la dorința ta ca animal către un alt animal, pe care vrei să-l îmbrățișezi, vrei să-l lingi, ca o vacă care-și linge vițelul nou-născut și așa mai departe.

Aici este necesar și un alt lucru – de ce fac asta, pentru ce, de ce natura îmi stârnește astfel de sentimente? Nu pot să-mi urmez orbește impulsurile instinctive ale naturii, care mă îndeamnă așa, mă forțează. Trebuie să înțeleg de ce trebuie să fac acest lucru, să fiu de acord cu acesta și să confirm cu acordul meu că o fac în mod conștient. Pentru ce?

Pentru a cunoaște și a justifica pe deplin programul Creatorului în aceste acțiuni. Astfel încât în ​​această dragoste dintre noi, între toți oamenii, ne vom uni într-un sistem numit Adam și, în cele din urmă, vom găsi aceeași legătură a iubirii față de Creator.

Adam este un singur suflet. Atunci vom simți cum ne „linge” El, așa cum o vacă face vițelului ei și o vom percepe ca un vițel care percepe o vacă, o mamă.

Pentru asta a fost creat totul. Când această iubire cea mai înaltă se manifestă la toate nivelurile până la nivelul cel mai scăzut, atunci aceasta este revelarea Creatorului către creaturi.

Nu mergem nicăieri. Toate acestea trebuie dezvăluite.

Întrebare: Descoperim că suntem unul în mâinile Creatorului?

Răspuns: Da. Trebuie să fim chiar mai sus, chiar până la punctul în care trebuie să ajungem la o stare egală cu El, să realizăm atitudinea Sa față de noi, să ne ridicăm la nivelul de înțelegere și simțire a sursei atitudinii Sale față de noi, adică să ne dezvoltăm la un astfel de nivel.

Întrebare: Chiar trebuie să ajungem la acest scop?

Răspuns: Desigur, altfel ce vom face? Ca un bebeluș în brațele mamei sale? Se simte bine, iar mama lui se simte bine. Trebuie să creștem. În relația noastră spirituală cu Creatorul există, de asemenea, un nivel mineral, vegetal, animal și uman.

Întrebare: Care este scopul creației, ultima ţintă?

Răspuns: Să ne ridicăm la această stare, la cea mai înaltă, când simțim de unde se ridică iubirea Lui, în Creator și coboară asupra noastră.

Vom ajunge acolo. Este programat cu precizie. Noi doar încercăm să o facem rapid și pentru toată lumea.

Din emisiunea de pe KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” din 14.12.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, în Quora: „Cum putem atinge maturitatea spirituală?”

O persoană matură din punct de vedere spiritual este aceea care încetează să urmărească plăcerea auto-orientată și, în locul ei, caută dragoste, dăruire și conexiune pozitivă cu ceilalți.

În mod similar, în viețile noastre corporale, în calitate de copii, tot ce știm este cum să ne bucurăm de noi înșine și alergăm după un lucru distractiv, unul după altul. Apoi, într-un anumit stadiu al maturității corporale, când devenim adulți, trebuie să ne asumăm un rol mai dăruitor și mai responsabil în societate, să lucrăm și să contribuim social în diferite moduri. Cu toate acestea, chiar și un adult din lumea noastră, care lucrează și contribuie la societate, funcționează în conformitate cu o dorință fundamentală de a se bucura pe sine.

Atingerea maturității spirituale înseamnă că inversăm scopul asupra dorințelor noastre de la „în beneficiul nostru” la „în folosul altora”.

Procedând astfel, trecem o barieră între lumea noastră corporală și lumea spirituală. Esența plăcerii noastre se schimbă, de asemenea : în loc să ne bucurăm trecând de la o plăcere auto-orientată la alta printre dorințele de hrană, sex, familie, bani, onoare, control și cunoaștere, ne bucurăm în schimb să fim conectați la scopul vieții noastre și sursă – forța spirituală a iubirii, dăruirii și conexiunii care există în perfecțiunea eternă absolută. Cu alte cuvinte, maturitatea spirituală înseamnă a trăi în dragoste, dăruire și legătură pozitivă cu ceilalți, nu de dragul plăcerii pe care ni le aduce, ci de dragul conectării cu sursa vieții noastre.

Maturitatea spirituală vine astfel după stabilirea unei legături și a unui nivel de asemănare cu forța spirituală a iubirii, dăruirii și conexiunii. Procedând astfel, ne ridicăm deasupra nivelului corporal al vieții noastre, unde căutăm plăcerea egoistă.

Dacă luăm un instantaneu al evoluției umane pentru a vedea unde suntem în prezent, în raport cu o astfel de maturitate spirituală, ca umanitate, atunci putem vedea că suntem în proces de tranziție la o nouă eră în care nu mai extragem același lucru, e un fel de plăcere din plăcerile corporale, cum am fost odinioară. Nici acum nu mai vedem nicio imagine roz. În trecut, am putut apela la diferite sisteme pentru a le înlocui pe cele actuale. Astăzi nu mai este cazul, întrucât putem imagina deja falimentul direcțiilor pe care le-am încercat. Pur și simplu nu mai anticipăm primirea unor noi plăceri speciale în viață.

O astfel de stare face parte din evoluția noastră naturală: am ajuns la o limită în dezvoltarea noastră corporală și a sosit timpul să trecem la o nouă paradigmă spirituală. Într-o limbă engleză simplă, acest lucru înseamnă că găsim împliniri din ce în ce mai mici din alergarea după plăceri tot timpul, pentru a ne da seama că adevărata împlinire în era noastră viitoare este să urmărim în schimb sursa oricărei plăceri – forța spirituală a iubirii, dăruirea și conexiune. Mai mult, dacă nu reușim să ne aplicăm acestei tranziții din propria noastră voință, atunci vom experimenta din ce în ce mai multe senzații negative – nemulțumire, vid, depresie, singurătate, stres, anxietate și alte forme de suferință – pentru a ne stimula să realizează nevoia de a te maturiza spiritual. Pur și simplu vom fi opriți din a ne putea bucura de orice și vom începe apoi să punem întrebări fundamentale despre viața noastră, cum ar fi „De ce se întâmplă asta?” „Ce înseamnă toate acestea?” „Pentru ce este această viață?” „De ce există atât de multă suferință în această lume?” și „Ce pot face pentru asta?”

Cu alte cuvinte, vom începe să ne întrebăm nu despre plăcerile în sine, ci despre sursa lor. Cu cât punem mai multe astfel de întrebări, cu atât mai mult vom fi conduși să căutăm medii noi și diferite pentru cele în care ne-am angajat până acum – cele care ne vor ajuta să ne maturizăm spiritual.

Atâta timp cât ne bucurăm în această lume, nu ne întrebăm despre sursa plăcerii. Cu toate acestea, de îndată ce încetăm să ne bucurăm de viață și, de asemenea, nu vedem niciun scop viitor care să ne atragă să ne bucurăm prin a ne îndrepta către un scop demn dinaintea noastră, atunci începem să ne simțim cufundați într-o problemă existențială serioasă. Apoi începem să punem întrebări fundamentale despre scopul și sensul vieții și nu pur și simplu cum să ne bucurăm în timp ce suntem aici.

Într-un astfel de moment, începem să înțelegem că, dacă vrem să ne bucurăm de viață, atunci trebuie să ne apropiem de sursa vieții, ceea ce înseamnă să inversăm scopul prin care ne bucurăm de la „în beneficiul nostru” la „în beneficiul altora. ”

Bazat pe Lecția zilnică de Cabala din 30 decembrie 2010. Scris / editat de studenții Cabalistului Dr. Michael Laitman

Filed under: Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Forța altruistă a iubirii este cea mai importantă forță în natură, deoarece conține o energie creativă și generativă care începe, formează, emană și creează sisteme. De ce se numește forța iubirii?

Răspuns: În lumea noastră, iubirea este atracția cuiva către ceva din care simte împlinire, sațietate sau ceva plăcut. Ar putea fi atras de culoare, sunet, forma, sau orice altceva în afară de oameni. Și la fel este și în oameni.

Întrebare: Foarte des, auzim de la tine, precum și de la mulți filosofi că natura ne iubește. Nici măcar nu vorbesc despre conceptul de Creator, care este din punctul de vedere al Cabalei identic cu conceptul de natură. Ce înseamnă că natura ne iubește și că trebuie să iubim natura?

Răspuns: Iubirea este o lege a naturii. Atracția reciprocă pentru a efectua un anumit tip de funcție comună face posibilă continuarea, etc. În mod particular, noi numim descendenții și reproducerea consecința iubirii.

Întrebare: Iubirea umană nu este construită pe binele altuia, ci pe binele propriu prin binele altuia. Este clar că nu există iubire altruistă. Este o diferență uriașă între iubirea altruistă, când te gândești doar la celălalt și la cum să-l umpli, și iubirea umană. Oamenii nu pot iubi așa, fără un anumit beneficiu pentru sine.

Adesea, iubirea noastră se transformă în ură. Dacă iubesc pe cineva și dintr-o dată mă înșală, atunci iubirea mea se transformă în ură. De ce există o distanță atât de mică între aceste sentimente?

Răspuns: Pentru că vrei să fii împlinit cu acest obiect și în loc de împlinire plăcută obții opusul absolut de la acesta în final. De aceea apare ura în locul iubirii.

Întrebare: Ce ar trebui să se întâmple cu cineva, pentru ca sentimentul iubirii absolute să se manifeste în el.

Răspuns: Dacă te ridici deasupra ta însuți, astfel încât indiferent de modul în care te tratează ceilalți îi vei trata la fel de bine, atunci iubirea absolută este posibilă.

Din emisiunea de pe „Abilități de comunicare”, 23.10.2020

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul are o mare problemă – El este perfect. Cum poate El să creeze ceva în afara Sa, care să fie și acesta perfect? Mai mult, dacă El este perfect, atunci cum poate fi altceva decât El? Și dacă există ceva și trebuie neapărat să fie precum Creatorul, atunci ce rămâne cu perfecțiunea Lui? Acest lucru ridică o dilemă.

Din punctul nostru de vedere, Creatorul pare a fi într-o stare de neînțelegere, ce se întâmplă în general? Ce ar trebui să facă El cu creația?

Se pare că, pentru ca să fie perfectă creația, ea trebuie creată opus Creatorului, astfel încât acest opus să se realizeze în asemănarea Lui. Și, deși inițial creația este opusă, adică absolut imperfectă, ca urmare a transformării sale, ea va deveni similară cu Creatorul.

Creația trebuie să preia de la Creator perfecțiunea Sa și să se îmbrace în ea. Apoi, amândoi vor fi egali în expresie externă, iar acest lucru îi va conduce la adeziune completă, similitudine între ei, la iubire și reciprocitate completă.

Dar în interiorul creației va rămâne totuși un punct care este absolut opus Creatorului, adică dorința de a se bucura, de a gândi și de a avea grijă doar de sine. Și în acest fel, creația va fi diferită de Creator.

Prin urmare, perfecțiunea Creatorului este în natura Sa de dăruire și iubire deplină. Iar perfecțiunea creației se va manifesta atunci când va deveni similară cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV “Cabala – Ştiinţa vieţii” 01.03.2018

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omul este creat în dorința de a primi. Cum se transformă această dorință în primire de dragul dăruirii Creatorului, astfel încât să devin echivalent cu El?

Faptul este că în mine se formează un sentiment special de antipatie, la simpla utilizare a dorinței mele. Resping această dorință de a primi plăcere, o îndepărtez. Vreau să o restricționez, să o micșorez într-un fel, astfel încât mai târziu să poată fi transformată într-o dorință de a primi, dar cu intenția de a dărui Creatorului.

După ce mă restricționez, trebuie să încep să simt Creatorul și îmi permit să mă bucur numai în măsura în care simt că Îl împlinesc. Prin urmare, senzația Creatorului apare în plăcerea mea de la El. Și se dovedește a fi un cadou dublu de la cineva care mă iubește. Prin urmare, se spune că cei drepți câștigă dublu.

Acest dar îmi provoacă plăcere nu de două ori, ci de miliarde de ori mai mult, pentru că simt atitudinea iubitului meu în el și în același timp simt că îi dărui și Lui și mă bucur de ceea ce mă bucur de la El.

Circulația reciprocă a plăcerii duce la o integrare internă, numită adeziune. Aceasta este cea mai înaltă stare a creației în raport cu Creatorul.

Din emisiunea de pe KabTV „Cabala – Știința vieții” din 01.03.2018

Filed under: Creatorul, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Similaritatea mea cu Creatorul, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii din Suedia au început să se intereseze foarte mult de Biohacking în ultima vreme. Biohacking implantează un cip de mărimea bobului de orez sub piele, în care sunt înregistrate toate datele unei persoane: numărul cardului său de credit, numărul pașaportului și alte informații și documente personale. Scandinavii susțin că este mult mai simplu să trăiești așa.

Unde ne duce o astfel de tendință de creștere?

Răspuns: Cred că acest lucru îi va aduce pe oameni să determine și să discearnă marea goliciune din interiorul lor și vor fi obligați să facă ceva în acest sens. Cip-urile nu îi vor mai ajuta și vor trebui să caute o sursă care să îi împlinească.

Omul se va confrunta cu veșnica întrebare „Unde sunt? Pentru ce trăiesc? La ce servesc toate acestea? Toate cipurile, toate ecranele computerului și ale telefonului, la ce m-au adus toate acestea? Am de toate și, de fapt, pot vedea întreaga lume pe un ecran mic sau mare și pot comunica cu toată lumea, dar ce urmează? Și la ce servesc toate acestea? Iată-mă, așezat în fața unui ecran gol, fără să știu cum să mă conectez cu mine și cu ceilalți. ”

Ăsta este un lucru bun. Ne va direcționa să căutăm răspunsul corect și adevărat la întrebarea: „La ce servesc toate acestea?”

Întrebare: Cel care își pune această întrebare ajunge la un răspuns?

Răspuns: Ar trebui să ajungă la un răspuns. Nu imediat, suferă pe drum și caută, dar aceasta este calea corectă. Va căuta un răspuns despre el însuși! „Unde sunt? Unde este locul meu în această lume? ” Este vorba despre o căutare uimitoare și despre înțelepciune!

Întrebare: Unde se află fericirea lui aici?

Răspuns: Fericirea constă în găsirea unui răspuns. Va descoperi brusc că există o astfel de forță, un astfel de gând, care așteaptă această întrebare și care este gata să răspundă. Aceasta este o întâlnire, o întâlnire cu spiritul său.

Întrebare: Va înțelege că de fapt acest spirit l-a condus la această întâlnire?

Răspuns: Da. Atunci va vedea și va înțelege totul. Va fi ca revelația lumii, de la începutul creației sale până la sfârșit, și toate împreună! Totul va fi clar.

Din emisiunea de pe KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” din 27.01.2018

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Pentru a realiza planul creației, a se apropia de Creator, a-L dezvălui și a fi împreună cu El în consimțământ reciproc, plăcere și conexiune, creația trebuie să treacă prin mai multe acțiuni.

Prima acțiunea este realizarea faptului că existența în egoismul simplu, când primim de la Creator doar ceva mic și pământesc, ne limitează. Acestea sunt micile plăceri datorate hranei, sexului, familiei, bogăției, faimei, cunoașterii. Si asta este tot.

Ca urmare a evoluției umane și sociale, ajungem într-o stare în care aceste împliniri nu ne mai satisfac. Și apoi apare o tânjire după ceva mai mult, o dorință de a realiza ceva pentru care am fost creați.

Atunci când nu ne mai putem împlini și ne mai putem bucura de plăcerile egoiste pământești, începem să ne întrebăm „care este sensul vieții mele? Pentru ce exist? ” În prezent, mulți oameni își pun aceste întrebări. De aceea depresia este atât de frecventă.

Dar, în principiu, ne face să ne gândim la adevăratul sens al vieții și să înțelegem că aceasta nu constă doar în a ne bucura în cadrul vieții noastre. Există mai mult decât atât.

Această dorință pentru ceva mai mult apare în noi după ce am trecut prin toate perioadele de dezvoltare din lumea noastră și am ajuns la sfârșitul dezvoltării noastre pământești.

Din emisiunea de pe KabTV „Cabala – Știința vieții” din 01.03.2018

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În Cabala, se crede că bucuria este un indicator al drumului corect.

Răspunsul meu: Vorbim despre un cabalist: dacă merge în direcția corectă, atunci se bucură.

Întrebare: Cum pot să simt bucurie, dacă sunt egoist și Creatorul îmi cere un fel de acțiuni altruiste?

Răspuns: Aceasta înseamnă că îți lipsește credința, proprietatea dăruirii, proprietatea apartenenței la un grup, la Creator. Dar când încerci să intri în grupul de zece, să te dizolvi în el, simți bucuria că ai unde să intri, în ce să te dizolvi, în ce să te predai.

Comentariu: Să presupunem că studiez, tot studiez și încă nu simt bucurie.

Răspunsul meu: Înseamnă că nu lucrezi încă la asta. Aceasta este o mare problemă.

Întrebare: Cum ar trebui să lucrez?

Răspuns: Ar trebui să îți imaginezi că te afli într-o astfel de stare, într-un grup, în lume, unde ai totul pentru a atinge revelația Creatorului, iar El așteaptă acest lucru, El dorește acest lucru. Ești unul dintre puținii aleși pe care El îi atrage spre Sine.

Întrebare: Dar aceasta este împotriva legii naturii. Cum pot să mă bucur de calitățile mele egoiste din stări spirituale a căror natură este opusă mie?

Răspuns: Ideea este că cineva ar trebui să primească bucurie nu din lumina interioară (Ohr Pnimi), ci din lumina înconjurătoare (Ohr Makif), din starea viitoare spre care tânjești.

Imaginează-ți că peste o lună vei călători într-o țară în care nu ai mai fost, împreună cu prietenii. Și deja ai un sentiment de bucurie. Când te gândești la asta, ești încântat, te bucuri de viitor.

Așa ar trebui să ne imaginăm întregul viitor, deoarece este cu adevărat imens, plăcut și umple totul.

Din emisiunea de pe KabTV „Stări spirituale” din 03.04.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Omenirea își va aminti de anul 2020 ca un an foarte ciudat și neobișnuit. A căzut peste noi ca o lovitură și ne-a oprit complet toată viața. Viața se desfășura conform rutinelor stabilite în legătură cu munca, divertismentul și călătoriile; adică cu utilizarea maximă a egoismului uman.

Dintr-o dată, a venit o astfel de lovitură precum coronavirusul și nu ne-a mai permis să ieșim din casă, să călătorim în jurul lumii sau să ne distram. Teatre, cinematografe, parcuri, restaurante, baruri, toate s-au închis. Coronavirusul a întrerupt cursa vieții în care priveam unii la alții și încercam să ținem pasul unii cu alții.

Asta nu înseamnă că am avut o dorință firească de a merge la un bar, la un cinematograf, la un teatru sau să călătoresc. Cu toate acestea, m-am uitat la ceea ce fac ceilalți și am copiat, în virtutea dorinței mele naturale de a nu fi mai rău decât alții – un sentiment de turmă. Dar cine conducea această turmă? Oameni care au bani și putere, care vor să ne trimită la concerte, baruri, restaurante și în excursii în diferite părți ale lumii, pentru a câștiga bani de la noi.

S-a terminat acum și nu vom mai fi niciodată la fel.

Chiar dacă se pare că am putea reveni la vechiul mod de viață, nu va funcționa. Chiar dacă ar fi să mergem într-o călătorie, nu ne-am putea bucura de ea așa cum am făcut înainte. Am merge la un restaurant sau la un bar și am vedea că nu mai este la fel, că este cumva ceva stricat și ridicol.

Și așa va fi peste tot. Natura ne crește și ne învață să avem o atitudine diferită față de viață, de resursele naturale și de societatea umană. Treptat, ne dăm seama că epidemia de coronavirus din 2020 a fost o perioadă unică care a dat naștere unui nou tip de umanitate.

Anul 2020 a fost ca și cum ai conduce o mașină fără volan sau frâne.

Cum putem prelua controlul volanului din nou? În primul rând, trebuie să înțelegem că coronavirusul nu a fost în mâinile omului, ci a venit de sus. Acesta este motivul pentru care totul s-a întâmplat instantaneu, fără să ne întrebe. Forța superioară și puterea naturii ne-au presat din toate părțile și au reformatat întreaga viață umană într-un mod nou.

2020 a fost poarta către o lume nouă în care vom trăi în conformitate cu noi valori. Va fi important pentru noi să învățăm cum să ne apropiem unul de celălalt, să devenim intimi și să aflăm scopul vieții noastre și semnificația lor. Încă trebuie să trecem și să realizăm aceste lecții. Nu simțim încă legătura specială care a apărut între noi. Acesta va fi un nou tip de umanitate care va fi legat de noi relații între ele, precum și cu natura.

Va fi o viață bună. Este necesar să percepem această lovitură ca medicament, deoarece este scris că „loviturile Creatorului vindecă”. Vindecarea are loc deja și are succes.

Din emisiunea de pe KabTV „Lumea”, 27.12.2020

Filed under: Coronavirus, Diseminare, Economie si bani, Educatie, Educatie integrala, Egoism, Evolutie, Istorie, Munca spirituala, Perceptie, Societate, Spiritualitate - Niciun comentariu→