Pe parcursul drumului nostru spiritual, toiagul nostru se schimbă mereu în şarpe şi apoi devine din nou un toiag. Asta înseamnă a spune că fie mergem sub raţiune, în raţiune sau prin credinţă deasupra raţiunii.

Când te ridici din nou, după o cădere şi începi să judeci cu mintea ta ce e bun pentru tine, trebuie să fii atent pentru intoarcerea credintei deasupra ratiunii sa nu fie o decizie egoistă pe care mintea te obligă să o iei. Altfel, va rezulta că mergi prin credinţă sub raţiune în loc să fie deasupra raţiunii şi că credinţa ta, care este în raţiune, decade chiar mai jos.

Aceasta este un raţionament foarte fin şi ascuţit care îţi loveşte inima. Trebuie să fim capabili să apărem drepţi în faţa Creatorului, astfel încât să nu ne poată păcăli şi forţa să cădem. Cu toate astea trebuie să prindem acest “şarpe” de coadă şi să-l ridicăm de la pământ astfel încât să se transforme într-un toiag din nou, în loc să cădem sub greutatea acestor stări din nou, sub greutatea acestui şarpe.

Este nevoie de timp ca o persoană să-ţi formeze aceste concepte în interior şi să înceapă să înţeleagă dacă este în această muncă sau nu, dacă face aceste discernăminte. Munca cu toiagul şi şarpele, este deja muncă cu egoismul tău când o persoană este între aceste două forţe ce îl influenţează – Faraonul şi Creatorul.

Totul depinde de ceea ce face cu toiagul său – îl va arunca el la pământ sau îl va ridica sus? Făcând asta, mai târziu, el îşi va construi propriul vas spiritual (kli), sinele său.

Asta nu înseamn, într-un mod simplu, să fii un bun psiholog sau să ştii cum să ieaşi în afara ta sau să te priveşti din exterior pentru a verifica ce se întâmplă. Acestea sunt doar trucuri psihologice, dar nu muncă spirituală interioară.

Vorbim despre judecăţi ce se petrec într-o persoană ce a stabilit un fel de atitudine către Creator sau către sine. Din aceste două puncte începe să construiască Faraonul şi Creatorul, iar pe sine în mijloc.

Apoi se poate lupta cu dragostea de sine, ce aspiră atât de puternic să îl piardă şi, prin virtutea acestei uri pentru calitatea egoistă, se poate ridica deasupra egoismului său.
Din partea 1 a  Lecţiei zilnice de Cabala din 4/13/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Shamati 59: Despre băţ şi şarpe: Şi Moise a răspuns şi a spus: Dar, iată, ei nu mă vor crede, etc. Şi Domnul i-a spus: Ce este în mâna ta? Şi el a spus: un băţ. Şi El a spus: Aruncă-l la pământ.. şi a devenit un şarpe; iar Moise a fugit din calea lui (Exod 4).

Trebuie să înţelegem că nu sunt mai mult de două grade, fie Kedusha (Sanctitate) sau Sitra Achra (Cealaltă faţă). Nu există stări intermediare ci acelaşi băţ devine şarpe, când este aruncat la pământ.

… Asta este înţelesul întrebării, Ce este acela din mâna ta? O mână înseamnă realizarea, de la cuvintele, şi dacă o mână realizează. Un băţ (Mateh în Ebraică) înseamnă că toată realizarea cuiva este construită pe discernământul importanţei inferioare (Mata în Ebraică), care este credinţă deasupra raţiunii. Asta pentru că credinţa este privită ca având importanţă inferioară şi ca mai mică…

Există un discernământ fin, care este făcut în mod constant şi pe care o persoană trebuie să îl facă pentru a avansa pe calea corecţiei sufletului. Se numeşte băţul şi şarpele. Te poţi verifca în acest fel: Dacă am o dorinţă puternică să fac ceva, este clar că este de dragul meu şi realizez că aşa se exprimă egoismul meu, care arde în interiorul meu, apoi, în acelaşi moment în care înţeleg asta, trebuie să mă ridic deasupra lui.

Chiar dacă am o dorinţă interioară mare de a judeca prietenul pentru a decide dacă trebuie să mă apropii mai mult de el sau să mă îndepărtez, totuşi, desupra acestor acţiuni, trebuie să fac un efort şi să ridic întreaga mea ură, repulsi, dezamăgire şi aşteptări de la ceilalţi – prietenii, învăţătorul şi Creatorul şi să avansez prin credinţă deasupra raţiunii.

Trebuie să înţeleg în loc de asta că exact aceste condiţii care îmi sunt date sunt băţul pe care trebuie să îl iau în mâini. Apoi va deveni un simbol al credinţei mele şi mă va ajuta să avansez.

Totuşi, dacă arunc băţul pe pământ conform cu dorinţa mea (pământ – Aretz, este dorinţă – Ratzon), atunci se schimbă într-un şarpe.

Trebuie să fac aceste discernăminte pentru a simţii aceste două puncte în mine, care sunt prezente constant şi se contrazic unul pe celălalt. Ego-ul este în flăcări şi vrea să judece pe toată lumea – prieteni, învăţătorul şi Creatorul. Şi plângerile şi furia sunt complet justificate. Este în mod sincer indignat înăuntru, împotriva tuturor. Dar deasupra, eu lucrez la iubirea lor, justificându-i şi dăruindu-le din întreaga mea inimă prin credinţă deasupra raţiunii.

Atunci când simt aceste două puncte împreună, asta înseamnă că m-am echilibrat corect în starea curentă. Aceste puncte sunt cele care îmi fac calea către scopul creaţiei.

Pe această cale voi vedea că sunt în mod continuu depăşit de noi calcul şi critici, noi dezacorduri între mine şi mediu şi asta se întâmplă pentru a mă face să mă gândesc încă odată că au am dreptatea şi ei greşesc. Această muncă începe chiar acum, de îndată ce grupul începe să se organizeze.

Fie oamenii încep să avanseze prin credinţă deasupra raţiunii, fie vor cădea în aceste dezacorduri şi vor merge împreună cu şarpele, aruncându-şi băţul la pământ, adică, în loc de credinţă deasupra raţiuni pe drum ei vor merge prin credinţă în raţiune sau sub ea. Atunci singurul lucru rămas de făcut va fi să aşteptăm ca ei să se trezească, şi asta poate dura foarte mult – de fapt, nimeni nu ştie când se poate întâmpla asta.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 4/13/11, Shamati

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Din câte înţeleg, Creatorul se joacă un joc cu noi şi acest joc are un anume scop. Dar fiecare joc se termină şi asta înseamnă că acest joc se va termina în aproximativ 200 de ani. Este adevărat?

Răspuns: De fapt, eu sper să se termine mai devreme. Vă spun cu toată încredere că îl putem completa în câţiva ani. Nu sunt obstacole.

Continuare întrebării: Dacă acest joc se va termina şi vom ajunge acolo unde trebuie să ajungem oricum, adică ne vom corecta sufletul, atunci care este diferenţa între liniile stânga şi dreapta? Şi ce se va întâmpla dacă vom alege calea liniei stângi?

Răspuns: Scopul creaţiei este pentru fiecare dintre noi, cu fiecare dintre noi fiind un mic punct din Kli-ul comun sau dorinţa comună, de a obţine perfecţiunea, adică acelaşi tip de unitate cu celelalte punct ale acestui Kli ca aceea dintre celulele unui organism sănătos, perfect.

Pentru a obţine acest scop, trebuie să înţelegem, să simţim şi obţinem acest sistem uriaş comun, pentru că noi, în esenţă, suntem un singur organism în care suntem cu toţi uniţi unul cu celălalat. Chiar şi corpul nostru fizic funcţionează fiind pătruns de un anumit câmp informaţional. Nu este doar un sistem limfatic, un sistem cardivascular, un sistem nervos, ş.a.m.d, ci un anumit sistem comun informaţional. De aceea, îmi este imposibil să iau un somnifer şi să adorm sau să mă congelez pentru următorii 200 de ani, după care cineva să mă trezească şi eu să fiu la sfârşitul corecţiei. Este imposibil!

Trebuie să îmi dezvolt mintea şi inima, abilitatea mea de a înţelege, realiza şi obţine. Într-un interval de o oră nu pot să introduc într-un copil cunoştinţele pe care el trebuie să le obţină în 20 de ani de studiu. Şi exact în acelaşi fel, nu putem învăţa dintr-odată o persoană care a crescut în junglă timp de câteva decenii. Avem exemple în acest caz.

În alte cuvinte, fiecare persoană trebuie să urmeze propria calea de dezvoltare, ridicându-se gradual şi în mod persistent. Singura diferenţă este dacă va fi mânată de un bâţ sau va înainta mânată de propria dorinţa.

Trebuie să trecem prin anumite faze de corecţie şi fiecare dintre noi trebuie să treacă prin ele una după alta. Şi, cu fiecare pas, sunt ca un copil care este forţat de părinţii lui să citească un cuvânt, după care încă unul, şi aşa mai departe. Sufăr enorm pentru că sunt forţat să studiez, până când înţeleg că trebuie până la urmă sa fac asta.

Dar daca sunt deştept, atunci înţeleg că îmi pot dezvolta dorinţa de a citii. De exemplu, atunci cânt mă uit la un prieten care deja a învăţat să citească, începe să îmi fie ruşine de inabilitatea mea şi încep să îmi doresc să îl prind din urmă. Apoi nu mai am nevoie de cineva să mă scuture şi avansez eu însumi.

Asta este diferenţa între liniile stânga şi dreapta – calea suferinţei, când loviturile vina asupra ta din toate direcţiile şi calea dulce, unde eşti în mediul corect, care trezeşte sentimentul de invidie din tine. Te uiţi la ei şi îi invidiezi pentru că ei au ceva ce tu nu ai. Şi această forţă te mişcă.

Din lecţia a treia de la Congresul  WE! din 4/1/11

Filed under: Lectia zilnica, Societate, Spiritualitate, Suferinta, Unitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Fiecare persoana atinge un punct in care tot ceea ce obisnuia sa il ajute sa avanseze si sa se dezvolte devine complet nefolositor. Care ar trebui sa fie rugamintea lui catre Creator intr-o asemenea stare?

Raspuns: Cere tot ceea ce vrei tu dar nu o sa ajute! Creatorul este o forta perfecta a Naturii. Nu este un om batran sau o forta care poate fi influentata. Nicidecum! Creatorul este  absolut si de aceea nu se schimba. Daca Creatorul s-ar fi schimbat, asta ar fi insemnat ca inainte ar fi fost diferit iar acum a devenit mai bun sau mai rau.

Sa cer Creatorului inseamna sa dezvolt noi dorinte in interiorul meu. Motivul pentru care simt schimbare in influenta Sa constanta asupra mea este pentru ca eu ma schimb. Creatorul nu se schimba niciodata! El nu aude sau vede nimic de la noi. El este pur si simplu o mareata, eterna, existenta si perfecta forta a naturii. Noi suntem aceia care trebuie sa se schimbe pana cand devenim similari cu EL.

Rugaciunile noastre sunt auto-judecati, auto-evaluari, si dorinta de schimbare. Nu este nimic de cerut de la Creator, altfel ar fi ca si cum ai zice: “ Tu nu esti chiar asa de bun. Te rog fi mai bun!”

Gradual vom descoperi ca de fapt avem de a face cu natura. Creatorul este natura. Si in interiorul acestei naturi doar noi ne schimbam. O fiinta umana este singura care se poate schimba pe sine. Apoi o intrebare se ridica: Ce stare trebuie sa atingem si cum  o atingem in asa fel incat sa ne simtim eterni si perfecti precum natura?

Din Lectia 3 in Moscova   1/16/2011, Intrebari si Raspunsuri

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce muncă interioară trebuie să facem în timpul acestei Convenţii, având în vedere greutatea care apasă asupra noastră?

Răspuns: Noi într-adevăr purtăm o responsabilitate enormă pentru întreaga lume. Dar aici sunt două componente.

Cel mai important lucru este conexiunea dintre noi. Trebuie să înţelegem că dacă întreaga lume este interconectata, atunci nu mai are nicio importanţă cât de mult succes are sau nu are apelul nostru către lume. În primul rând, unitatea dintre noi este în mod cert transferată către toată lumea.

Asta pentru că toată umanitatea este ca un tot. Baal HaSulam scrie în articolul „600.000 de suflete” că există doar un suflet pe lume. Asta înseamnă că toată umanitatea, toate şapte miliarde de oameni, sunt conectaţi într-un întreg, într-un singur organism, trupul sufletului comun.

Acest organism a crescut astfel încât toate părţile sale, fiecare particică de suflet din fiecare, s-a dezvoltat. Fiecare din ele s-a dezvoltat până la cele zece Sfirot materiale ale sale. Dar acum am descoperit că întregul organism este conectat într-un întreg, ca şi cum conexiunile dintre toţi s-ar fi închis.

De aceea oamenii în care s-a dezvăluit punctul în inimă servesc drept creier al acestiu întreg sistem Este scris la sfârşitul cărţii „Introducere la Cartea Zohar” că întreaga lume se divide într-o parte internă şi o parte externă. Partea internă suntem noi, oamenii cu punct în inimă.

Dacă noi ne conectăm unii cu alţii printr-o conexiune bună, proprie, aceasta se va extinde către întreaga omenire. Apoi, după cum scrie Baal HaSulam în sfârşitul cărţii „Introducere la Cartea Zohar”, aceasta se va transmite către restul omenirii ca o comandă corectă trimisă de creier pentru tot corpul. Atunci fiecare va prelua această comandă şi va începe schimbările. Aceasta este numită diseminare internă.

Indiferent dacă noi vrem sau nu, unitatea se transferă întregii lumi şi lumea se va schimba în bine. Toţi ceilalţi, de asemenea, vor avansa spre unitate fiindcă, de altfel, ei trăiesc pur şi simplu vieţile lor pamântene, fără să ştie de unde vin gândurile şi dorinţele lor.

Aceasta este diseminarea noastră internă, care se întâmplă fără alte cuvinte şi fără ieşire la lumea externă. Dar, pentru a pregăti lumea să fie receptivă la asta şi să ne răspundă rapid şi să le dăm posibilitatea să lucreze împreună cu noi, fapt care pe noi ne va uni şi mai mult, noi muncim de asemenea şi la diseminarea externă, către toată lumea.

În schimb, prin diseminarea noastră internă, ne propunem unitatea care va fi de asemenea transferată către toţi ceilalţi. Asta este destul. În diseminarea externă, ne organizăm pe noi înşine şi acest lucru ne dă un câmp de activitate, după cum ne şi uneşte, dându-ne un motiv extern în plus să ne unim. În acest mod acţionăm noi în lume.

Dar, fără niciun dubiu, unitatea dintre noi determină totul, şi din acest punct de vedere, nu poate fi comparată cu nimic altceva. Haideţi să sperăm că după aceste trei zile de Convenţie, vom atinge un nou grad de unitate. Nu am niciun dubiu în legătură cu asta fiindcă, chiar şi acum, suntem în această stare şi vom fi capabili să simţim spiritualitatea, şi, măcar pentru puţin timp, să simţim ce înseamnă să fim conectaţi în inimi şi gânduri.

Toate acestea depind de eforturile interioare ale omului. Încearcaţi să vă gândiţi că noi toţi, deja dorim să simţim unitatea dintre noi, să nu fim nişte trupuri ci să pătrundem mai adânc, în interior, pe tărâmul dorinţelor noastre, şi să le unim pe toate într-o dorinţă unică. Dacă ajungem la asta, vom simţi Lumina Superioară care stăpâneşte în interiorul acestei dorinţe şi vom experimenta fluxul etern al vieţii. Depinde de noi.

Poate că vom obţine asta numai temporar, fiindcă se întâmplă prima oară, şi e într-adevăr foarte greu să păstrezi această senzaţie constant. Dar, cel puţin, vom primi prima impresie a spiritualităţii, o vom „gusta”, apoi vom şti spre ce să aspirăm.

Sper foarte mult că vom obţine asta, şi că gustul spiritualităţii va rămâne în noi pentru totdeauna.

Din prima lecţie din Convenţia We! 4/1/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

La nivelul uman al aceste lumi putem studia, şti, şi, într-un fel să controlăm nivelele mineral, vegetal si animal ale naturii. Deşi nu în cel mai bun mod posibil, cu toate acestea, noi suntem capabili să înţelegem şi să schimbăm natura la un anumit grad.

Însă nu putem controla umanitatea, societatea umană, şi astăyi acest lucru se manifestă foarte clar în tot ce facem. Nu suntem capabili să ridicăm o nouă generaţie, proprii noştri copii, corect. Mai înainte nici nu ne-am gândit la asta, dar astăzi avem în faţă o problemă: tânăra generaţie este complet detaşată de noi, nu putem să facem nimic cu tinerii.

Dacă îi putem îndruma să fie oameni buni, rezonabili (cu toate că noi înşine nu ştim ce înseamnă asta), atunci cel puţin copiii vor avea o viaţă bună. Toate generaţiile au sperat că viaţa lor grea va fi o plată pentru succesul copiilor lor. Astăzi însă, suntem într-o perioadă de tranziţie, noi am trecut de pragul aşteptărilor şi am început să coborâm pierzându-ne orice speranţă că viaţa generaţiei viitoare va fi mai bună ca a noastră. De aceea oamenii nu mai vor să întemeieze o familie şi să aibă copii.

De fapt avem în faţă următoarea problemă, dacă vrem să construim o viaţă normală pentru şapte miliarde de oameni la un nivel simplu, corporal, noi trebuie să existăm în nivelul spiritual. Fiind în nivelul uman (4), pot să hotărăsc pentru nivelurile de mai jos: mineral (1), vegetal (2), şi animal (3). Dar pentru a putea să-mi ţin propriul meu nivel sub control, trebuie să mă ridic peste el, la nivelul spiritual (5). Apoi, de acolo, voi fi capabil să-mi guvernez propriul meu nivel uman (4).

Deci starea de lucruri este foarte simplă: să repar educaţia, familia, relaţiile interumane, afacerile, ecologia, economia, să mă descurc cu noile boli şi viruşi, să ştiu de unde vin toate şi din ce motiv, unde sunt forţele care guvernează nivelul uman. Aceste forţe nu există aici, iar asta înseamnă că trebuie să mă ridic la un nivel mai înalt.

De aceea, Baal HaSulam s-a bucurat de oportunitatea de a dezvălui înţelepciunea Cabalei întregii lumi, şi nu numai lui însuşi şi câtorva discipoli. Şi, de aceea, această „mâna de discipoli” a crescut la câteva milioane, care urmăresc lecţiile şi materialele noastre, iar noi nu încetam să vorbim despre asta cu toţi din toată lumea.

În curînd vom ajunge la o situaţie pe care nici macar nu putem să o descriem. Fără cunoştinţe elementare despre cum se guvernează această lume de la al cincilea nivel, omul nu va fi capabil de niciun succes în nicio parte a vieţii sociale. Încă de astăzi, toate programele iniţiate pentru ajutorarea familiilor, ţărilor şi a lumii, s-au blocat şi au dat greş.

De aceea, Cabala nu este necesară doar ca să te ajute pe tine şi pe mine să intrăm în realitatea spirituală. Crize masive se acumulează într-o criză multi-system care împinge întreaga lume să se ridice la un nou nivel.

Noi suntem deosebiţi de restul umanităţii prin faptul că, fiind la al patrulea nivel, am primit „punctul din inimă”, dorinţa de a intra în al cincilea nivel. Suntem motivaţi să ne mişcăm mai departe de un impuls bun, în timp ce restul lumii este împins către el prin suferinţe enorme care îi va împinge de la spate. Noi suntem ademeniţi cu o „bomboană” , aspiraţia către ceva bun, în timp ce restul lumii se mişcă fără speranţă, împinşi cu „băţul”. Sunt ca animalele care nu ştiu încotro să se ducă , cum să scape de dezastrele care apar de peste tot. Şi este numai începutul.

Din Lecţia 1 din Convenţia We! 4/1/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Care este diferenţa între revelarea Luminii prin una din metodele estice şi prin metoda Cabala?

Răspuns: Revelaţia Luminii poate fi obţinută numai dacă cineva are un Aviut mare (grosimea, intensitatea dorinţei), care poate fi corectat cu ajutorul Cabala şi astfel se descoperă Lumina, Creatorul. De fapt, cu un Aviut mic, omul nu va fi capabil să reveleze nimic altceva decât senzaţii mai mult sau mai puţin plăcute, care îi dau iluzia că deja creşte în lumea spirituală.

Totul, în afară de Cabala – toate metodele estice, tehnicile New Age, diferitele religii şi credinţe – sunt forme modificate ale dorinţei de a primi plăcere, care încă nu a atins ultimul ei grad, acela de Dalet (patru) şi nu este perfectă în toate nivelele ei de Aviut, nu ca egoistă.

Pe lânga asta, ce au luat ei din Cabala? Unul predică norme morale, altul meditaţia, al treilea recomandă limitări legate de mâncare, al patrulea spune să credem în imagini desenate sau poveşti vorbite, al cincilea recomandă anumite ceremoniale care sunt considerate a fi sacre, şi aşa mai departe.

Toate acestea sunt rezultatul dorinţei de a primi plăcere care nu a ajuns încă la dezvoltarea ei finală. Ea exprimă astfel înţelepciunea Cabala într-o formă de lumină în loc să se corecteze ea însăşi.

De fapt, o persoană ca această nu simte nevoia să se corecteze. Nu înţelege ce trebuie corectat. Ea crede că dacă săurtă un obiect sacru sau donează ceva, totul va fi în ordine. O dorinţă mică de a primi plăcere nu împinge omul către nimic măreţ. Toate acestea apar din dorinţa care încă nu s-a dezvoltat până la ultimul nivel, acela de Dalet.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 12/27/2011, “Înţelepciunea Cabala şi filozofia”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce înseamnă să accelerezi în mod constant în relaţie cu scopul spiritual şi cum putem apăsa pe acceleraţie cât de mult posibil acum, înainte de Congres?

Răspuns: În spaţiul spiritual, acceleraţia este mişcarea. Asta pentru că dacă nu faci o anumită mişcare acum, atunci niciunul dintre meritele tale anterioar nu va conta şi vei pierde toată viteza pe care ai acumulat-o până acum prin acţiunile anterioare. Spaţiul spiritual este ca un cosmos gol unde nu este niciun alt sistem de la care să începem să numărăm şi dacă nu accelerezi atunci nu te mişti de loc.

O stare constantă este echivalentă cu zero. Chiar dacă zbori cu o viteză de 10 mile pe secundă, nu este considerată mişcare şi este la fel ca şi cum ai sta atârnat în aer. În sens spiritual, acceleraţia înseamnă viteză şi în esenţă este acţiunea.

De aceea, nu există goluri între acţiunile spirituale. Oriunde se termină o acţiune, exact acolo începe următoarea acţiune, imediat, la fel ca în timpul naşterii Partzufim-ului spiritual. Asta ne indică că atitudinea persoanei faţă de grup şi atitudinea grupului faţă de ea trebuie să fie astfel încât persoană să fie trezită în mod constant pentru a acţiona şi întotdeauna să i se reînoiască dorinţa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/28/11, Pregătire pentru congresul WE!

Filed under: Congrese, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ii pot ajuta pe prietenii care părăsesc grupul?

Răspuns: Ei au nevoie de ajutor pentru înţelegerea faptului că tot răul ne devine revelat cu un scop. Cu toate acestea, rămânem blocati pe sentimentul rău şi nu vedem nimic în afară de asta. Trebuie să recunoaştem sursa răului: De unde provine şi de ce, şi ce anume in mine ar trebui sa se trezeasca prin asta?

Cu toate acestea, cand răul este dezvăluit, o persoană uită totul. Eu recunosc că am simt la fel, în ciuda experienţei mele de 30 de ani în Cabala. Asta pentru ca o noua, o mai mare treaptă este revelata, care este descrisa de versetul, „Nu este nici un om drept pe pământ care a făcut bine şi niciodată nu a păcătuit.” Prima data cazi în păcat, în sensul că tot ceea ce ai realizat este şters în interiorul tau şi tu ai fost aruncat în această lume, ca si cand nu există nici o lume spirituală.

Este scris despre Rabbi Shimon că înainte de a urca până la sfârşitul corecţiei, el a căzut atât de incet încât s-a simţit ca un simplu Shimon negociind la piaţă, sau o persoană care cade atât de incet, se simte doar rău şi trebuie să simta senzaţia Creatorului sau a lumii spirituale.

Chiar daca esti la treptele mari în lumea Atzilut, atunci când esti în prăpastia dintre ele vei cădea în continuare în această lume, la acelaşi nivel animal ca tot restul oamenilor. Şi acest lucru se întâmplă, astfel încât să poti începe sa urci din nou. Prin urmare, o persoană trebuie să primească explicaţia că toate sentimentele noastre ne sunt date de sus pentru un motiv. Dacă răul şi ura faţă de alţii sunt relevate în interiorul lui, este acel Munte Sinai (Sinah, ură), pe care trebuie sa-l depasim. Totul devine dezvăluit pentru un anumit scop şi nu se întâmplă nimic accidental.

Care este problema sa ne dea tot felul de sentimente pentru nici un motiv, cum ar fi dragostea pentru cineva sau ura? Noi toti suntem supusi doar unui proces, şi toate problemele care apar şi războaiele din lume de sunt date exclusiv în scopul ca noi sa găsim locul spargerii(separarii) noastre şi să ne determine sa-l reformam.
Din lecţia Scrieri de Rabash, pe 3/25/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Când am început să-mi reformez relaţiile mele cu întreaga lume, cu toate celelalte suflete, şi cu prietenii din grupul care studiază cu mine, descopăr dintr-o dată că este numai Creatorul şi cu mine şi nimeni altcineva. Cu alte cuvinte, prietenii mei, lumea, natura minerală, vegetală şi animală, oamenii şi sufletele şi tot ceea ce mai este, sunt în esenţă, manifestări ale Creatorului care îmi aparţin mie.

De fapt, Creatorul nu mi se poate arăta El însuşi ca Lumină fără vas (Kli) deoarece nu aş avea nimic cu care să-L percep. De aceea, Creatorul a împărţit creatura în doua părţi: creatura însăşi, sufletul ei, şi celelalte dorinţe, în afară de această creatură şi care sunt proprietăţi ale Creatorului.

„Creatorul” (Bore) provine, în ivrit, din cuvintele „vino” şi „vezi” (Bo şi Re). Cu alte cuvinte, dacă fiinţa creată se conectează cu Kli-ul, care este aparent în afara ei, astfel exprimându-şi atitudinea faţă de Creator, atunci în acest vas apare Lumina. Toate acestea îi dau creaturii oportunitatea perceperii Forţei Superioare (raportata la sine).

Apoi, creatura începe să-l înţelegă „limbajul” Creatorului, conversaţia pe care Creatorul o are cu ea. Uneori, creaturii i se pare că acest Kli „exterior” este deasupra, alteori, că acesta este sub ea. Din când în când creatura vede lumea ca pe un gol, un vid fără nimic. Dar, dacă creatura realizează că este Creatorul acela care a făcut acest spaţiu gol pentru ca ea însăşi să-l umple cu dorinţa de dăruire (influenţă), atunci ea a primit un loc pentru muncă.

În acest gol există o lipsă a Luminii de credinţă, Lumina dăruirii, Hasadim (Milă). Dacă creatura este capabilă să umple acest spaţiu în mod consecvent cu Lumina de Hasadim, ea se alătură Creatorului şi poate găsi acolo şi Lumina de Hohma (Înţelepciune)

Atunci când Creatorul permite creaturii sa se simtă împlinită ea însăşi sunt stari contradictorii. Întâi simţi că stai în faţa unei Lumini enorme care deocamdată este în afara ta. Această senzaţie ne este dată de primele nouă Sfirot (Tet Reşimot). Trebuie să faci restricţie la asta, să ridici graniţele interioare astfel încât să poţi primi Lumina (în Nikvei Enaim) şi să lucrezi în trei linii pentru a putea măsura cu ecranul tău împlinirea aflată în faţa ta, sau să discerni cât anume poţi primi pentru a putea dărui.

Astfel avansăm, trecând prin diverse stări, nu totdeauna fiind conştienţi de ele. Dar ele se desfăşoară numai când noi nu uităm că este o singură Lumină şi un singur vas care este despărţit în mai multe părţi de dragul nostru şi pe care noi trebuie să le înglobăm in mod treptat în noi înşine cu intenţia de a dărui.

Pe această cale sunt două faze pentru noi. Prima este treapta de Bina (Hefeţ Hesed), unde o persoană nu se poate conecta într-adevăr cu ceilalţi şi deocamdată doar învaţă să reziste la egoismul lui sau al ei, să se ridice peste dorinţa lui, peste „înclinaţia rea” care a fost revelată în el şi să obţină Kelim de GE (Galgalta Enaim).

Mai târziu, persoana începe să lucreze cu „unirea proprietăţilor de Hasadim (Milă) şi Kli” când până şi dorinţele lui de primire, care sunt incluse în el, sunt folosite numai pentru dăruire.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala. 3/15/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate - Niciun comentariu→