Evolutia noastra in aceasta lume se desfasoara pe stadii. Pe parcursul miilor de ani noi ne-am dezvoltat de la nivelele mineral la cel vegetal, la animal si vorbitor. Intelepciunea cabalei explica cum avansam de la nivelul vorbitor in sus pana cand dobandim liberul arbitru, o oportunitate de participa constient in propria noastra dezvoltare. Aceasta participare ne aduce la intelegere, constientizare si revelare a Creatorului, iar la sfarsit noi devenim echivalent cu El.

Aceasta este scopul nostru mostenit, dar noi il vom dobandi prin modalitatea dezvoltarii treptate, impregnata in noi. Dar mai exact care este partea noastra pe care trebuie sa o facem ?

In intreg, creatia este compusa  din Lumina si Vas. Lumina afecteaza Kli-ul, dorinta si il transforma. Care este atunci rolul/partea dorintei?

Dorinta, care exista in lumea noastra, are o scanteie de Lumina care o patrunde datorita inter-incluziunii  la nivelele inalte. Lumina si Vasul se unesc si impreuna descind in aceasta lume. Ca rezultat acum, exista o scanteie in vas care tanjeste dupa Lumina, tintind nu doar la Lumina insasi ci la echivalenta cu ea.

Daca acest vas sau om care simte aceasta dorinta arzatoare pentru Lumina doresta sa evolueze in directia corecta, el trebuie sa se aduca pe sine insusi sub influenta Luminii. Scanteia singura nu este suficienta sa schimbe pe cineva si sa devina similar cu Lumina. Este necesar sa se atraga efectele Luminii  asupra-i .

De aceea metoda cabalei ne ofera mijloacele sa atragem actiunile Creatorului asupra noastra. De aceea este o expresie despre “ munca Creatorului”  insemnand aceea ca, Creatorul lucreaza asupra noastra. Ca nu exista nimeni in afara de El. Iar aceste actiuni pot fi realizate doar “ la cererea noastra” care este privita ca o rugaminte pentru corectie – MAN-. Noi imploram sa fim uniti in dorinta noastra cu dorinta/calitatea Binei. Munca este aceasta: Sa ne pregatim noi insine sa cerem corectia de la Lumina superioara.

O persoana care a aprins aceasta pasiune e privit ca “ uman” – Adam- din moment ce el actioneaza  condus de dorinta de a fi similar [Domeh] cu Creatorul. Dar daca el nu are o asemenea dorinta, el este privit pentru moment ca fiind la nivelul animat al evolutiei.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/2/2011, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Pentru a revela forta superioara, noi trebuie sa iesim din noi insine, din egoismul nostru. Dar in mod esential, noi o facem pentru propriul nostru bine, pentru a primi placere eterna. Nu este acesta cel mai egoist lucru care poate exista?

Raspuns: Asta este adevarat! In mod natural toate actiunile noastre sunt pur egoiste. Si, indiferent cat ma mint pe mine insumi ca vreau sa ma conectez cu altii, sa ating iubirea pentru aproape, toate acestea sunt pentru placerea mea personala.

Dar ceva foarte special se petrece la mijloc, ceva ce noi nici macar nu realizam. Cand ne incitam unul pe celalalt: Haideti sa ne unim! Haideti sa cantam ! Si sa dansam! Sa studiem impreuna! “ Noi chemam asupra noastra forta superioara. Ne influenteaza si ne schimba chiar si fara intentie. Aceasta se numeste  “Segula”, “calitatea miraculoasa” a Luminii Superioare.

Apoi, brusc simt: “ Serios? Chiar vreau sa ma schimb? De ce totul asa brusc? Ce am, sunt nebun? Sa daruiesc? Sa iubesc cu adevarat? Sa ma gandesc la altii?  Apoi ce se va intampla cu mine? “

Deodata, incep sa simt ca gandindu-ma la  aproapele meu a devenit mai important pentru mine. Eu nu exist inca in aceasta calitate, dar incep sa vreau ca asta sa se intample. La inceput resping chiar  gandul la aceasta, dar apoi gradual, trec la o  stare in care chiar doresc  sa obtin calitatea daruirii si iubirea de aproape.

Dar de ce totul asa subit? Este din cauza ca Lumina ma influenteaza. Acesta se  numeste  un miracol, la care noi ne referim ca: “ Lumina care reformeaza”. Aceasi Lumina care ne-a creat sa  gandim ca noi insine sa ne schimbamm. Si acesta e un miracol care se refera la “ miracolul iesirii din Egipt”.

Cand aceasta se petrece, noi simitim ceva schimbat, ceva tranformat in interiorul nostru. Aceasta  schimba toate bazele mele, atitudinea mea asupra lumii, imaginea mea asupra lumii si umanitatii si gandurile mele despre toti ceilalti. Brusc devin opusul meu absolut.

Aceasta este un act de creare, o actiune a Creatorului. Noi vedem actiunile Creatorului simtind aceasta revolutie interioara. Acesta este motivul de ce acest intreg proces pe care il experimentam se refera ca si cum ar fi munca Creatorului. La urma urmei noi doar evocam aceasta actiune, iar Creatorul o realizeaza.

Asa ca sa nu iti fie teama, fi sincer: Noi chiar nu vrem nimic, decat sa primim placere si doar sa ne gandim la noi insine si inca suntem egoisti in interior, in ciuda cuvintelor frumoase pe care le folosim. Dar Lumina vine si ne schimba corespunzator actiunilor noastre in studii,diseminare si unitate.

Permite Luminii sa actioneze!

Din prima lectie  Metzoke Dragot Congress 2/24/2011

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem controlati de dorinte egoiste, vase ale receptiei, cu toate ca nu stim ce sunt acestea. Asta pentru ca toate se obtin prin comparatie ; avantajul Luminii este obtinut din intuneric.

Totusi, odata ce am primit putina Lumina, incepem sa simtim ca acolo este o alta forma de existenta in afara de a vegeta in egoism. Asta este viata in daruire.

Doar Lumina creaza aceste dorinte sau Kelim in noi, si in interiorul lor apare aceasta anticipare sau senzatie de slabiciune. Apoi incepem sa formam o anumita anticipare a daruirii. Astfel, doar aparent o persoana se poate referi corect la aceasta imagine.

Acum aceasta dorinta egoista ma atrage in adancurile ei. De aceea trebuie sa absorb importanta scopului de la mediu prin atragerea Luminii si facand pasi spre ea, in ciuda dorintei mele.

Dupa asta, diferite obstacole sunt puse in fata mea: mi se arata ce fel de placere este ascunsa in daruire. Apoi trebuie sa fiu salvat de la un alt pericol : de la caderea in Klipa, care spune « Hai sa ne bucuram de daruire. Fa ceva de dragul de a darui. Si acum fa ceva mai mult, si apoi mai mult… » Astfel,  depasind limitele abilitatilor mele, incep sa simt o dorinta egoista din daruire. De fapt, Lumina enorma imi este revelata in locul licaririi slabe pe care o simtim in lumea noastra.

In acest fel sunt depasit de starea pe care cartile Cabaliste o numesc “impuritate” sau “focul iadului”. Astazi egoismul nostru ne  da doar o mica provocare, nu ne permite sa venim mai aproape de daruire. Dar mai tarziu ne facem singuri drum prin lumile impure in care trebuie sa fim corectati sa daruim. Acolo, dorinta descopera o siretenie, o mare dorinta  egoista care se opune Creatorului. Ne spune “Daruieste, fa ceea ce face Creatorul. Este o mare placere in acel act.” Vom putea sa ne mentinem starea in fata acesteia?

Acum plasam un “ecran” (Masach) impotriva dorintei noastre de a primi, unde mai tarziu vom construi ecrane reale impotriva luminii, impotriva placerii de a darui in locul celei de a primi.

From the 1st part of the Daily Kabbalah Lesson 3/2/11, Writings of Rabash

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul doreste ca palatul sau sa fie plin de musafiri egali Lui. Asta inseamna ca trebuie sa isi insuseasca o dorinta enorma, care are doua parti : binele si raul, natura Creatorului si natura opusa Lui.

Daca fiintele create in dorintele lor urca la gradul Lui solemn, in timp ce natural or egoista, care isi doreste propriul beneficiu si complet opusa Creatorului, atunci ei se detaseaza de El si iau pozitia opusa Lui, asa cum era.

Mai tarziu ei se corecteaza singuri imbracandu-si egoul, dorinta de a primi placere, intr-o forma externa « confectionata » intentia de a darui. Este Creatorul, Lumina care Reformeaza, care ii ajuta sa isi faca corectia. In acest timp, ei primesc forta Creatorului. Ca rezultat, fiinta creata contine doua forte: forta lor interna, dorinta de a primi placere care este enorma si egala cu Creatorul, si forta de peste ea, forta de a darui, la fel de mare si egala cu a Creatorului.

In acest fel creatura devine fiinta. Este opusa Creatorului si dependenta de El prin natura, in timp ce pe de alta parte este total egala si similara Lui.

Comparand si facand distinctia dintre cele doua sisteme paralele, egoismul intern si daruirea exterioara, persoana invata si intelege creatia de la inceput la sfarsit. De fapt, nu exista nimic altceva in afara acestor forte care actioneaza in toata creatia.

Si atunci, posedand cele doua forte, proprietatea de receptie si daruire, la fel ca stiind cum sa le folosim, avand aceasta intelepciune, fiinta creata devine asemanatoare cu Creatorul in timp ce cu toate acestea , ramane o creatie.

Cand intreg acest program incepe sa fie actualizat in practica si toate aceste forte incep sa participe la ea, depasesc toata creatia, si nici o forta nu i se poate impotrivi sau sa ii reziste. Intr-adevar, fiecare forta are rolul sau si fiecare contribuie la perfectiune.

De aceea, ingerii pareau surprinsi de ce Creatorul a creat un astfel de om rau si egoist si au intrebat : « De ce ai nevoie de aceasta problema ? » Dar apoi au vazut cum toate aceste forte s-au adaugat una alteia pana au ajuns un sistem intreg, perfect, care nu poate fi obtinut altfel. Vazand asta, au fost de acord si au spus : « Cat de mare este Numele Tau pe tot pamantul », insemnnd in toata aceasta dorinta (pamant in ebraica Aretz, inseamna dorinta, Ratzon) creata de Creator.
Din partea a 4a a  Lectiei zilnice de Cabala 2/27/2011, “Introducere la Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este conectarea dintre radacina sufletului unei persoane si abilitatea sau inabilitatea de a se conecta cu alte suflete, gradul dorintei de unitate?

Raspuns: Fiecare persoana in lume are o radacina a sufletului: o scanteie spirituala, un punct in inima. Acest punct se poate dezvolta intr-o asemenea masura incat persoana va fi atrasa spre ceva mai inalt, dincolo de aceasta lume. Apoi ajunge la stiinta Cabalei si intra in grup.

Acolo se afla de asemenea oameni al caror punct in inima nu s-a dezvoltat inca si fiecare isi traieste viata personala, materiala. Dar chiar daca acest punct “arde” cu putere intr-o persoana, si el doreste cu ardoare sa atinga spiritualitatea – Creatorul, scopul in viata si rostul sau – acesta este doar un punct si nu mai mult.

Ce ar trebui sa faca mai departe? Trebuie sa inteleaga ca sufletul acelei persoane este format din scanteile spirituale pe care le-a atasat acestui punct de fiecare dintre cele 7 milioane de persoane.Sufletul fiecarei persoane este agregatul unitatii tuturor acestor puncte impreuna. De aceea, daca acum ma unesc cu toti aceia care acum se afla la conventie, daca imi adaug aceste 600 scantei spirituale, atunci obtin puterea de unitate a tuturor celor 600 puncte impreuna.

Cum este asta posibil? Cum ma pot uni cu dorinta lor ca sa obtin spiritualitatea? Pot doar sa o fac cu ajutorul lui “iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti” pentru a deveni “un om cu o singura inima”, cum scrie in articol, “Matan Torah”.

Daca ma conectez cu ei in acest fel, atunci obtin un camp de unire – o dorinta constand din multe scantei. Ca atunci cand devenim “un om” si inauntrul acestei dorinte pot revela spiritualitatea.

Aceasta dorinta este numita vasul sau Kli-ul sufletului meu pentru ca eu am adaugat toate aceste puncte singur. Daca altcineva, unul din aceste puncte pe care mi le-am atasat, la fel ataseaza pe toata lumea, acesta va fi numit sufletul sau. Insemnand ca punctul sau este unul la care a adaugat celelalte puncte. Acesta este sufletul sau.

Fiecare persoana adauga toate punctele din afara, si in felul acesta I se formeaza sufletul. Dar daca nu si le ataseaza, atunci nu are suflet. Are doar punctul, radacina sufletului sau.

Conform acestei forte de unificare a acestor suflete in interiorul meu, cantitatea si forta unitatii dintre ele, inauntrul lor, eu dezvalui Lumina, viata, existenta. Pe masura ce se conecteaza intre ele, incep sa se uneasca si sa fie revelate in forma unui sistem singular, asemanator unui corp prin care sangele si limfa circula, impulsurile nervoase trec si in care diverse actiuni au loc. Incep sa simt viata acolo.

Imi adaug aceste puncte treptat. Conectandu-le, incep sa simt cum un dispozitiv mic se formeaza in interiorul meu: un embrion. Apoi creste, dezvoltand in decursul a noua luni. Simt cum  ii adaug mai multe si mai multe puncte, si astfel creste constant.

Diverse actiuni interioare au deja loc inauntrul lui. Un anumit fel de viata incepe sa se arate. Incep sa recunosc diferite procese in el, pana cand la final se naste. Asta inseamna ca incepe sa traiasca propria sa viata. Apoi se desparte de forta superioara si traieste prin propriile puteri. Acesta este sufletul. In acest fel fiecare din noi ne construim sufletul.

Din prima lectie de la Conventia de la Marea Moarta 2/24/11

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

In lumea noastră suntem obişnuiţi să acţionăm independent. Îmi folosesc toată puterea, ştiinţa, energia şi potenţialul de a fi unit cu mediul, abilităţile mele înnăscute, la fel precum şi obiceiuri privind dezvoltarea şi educaţia. Eu sunt sursa; eu sunt centrul. Prin mine însumi, acţionez şi îmi pavez drumul prin lume.

La fiecare pas făcut pe drum, vedem cât de eficientă este această abordare. În definitiv suntem născuţi de puterea egoismului, voinţa de a te bucura. Şi din moment ce folosim această dorinţă pentru a avea succes şi ca să obţinem beneficiu personal, de aceea folosim tot ce avem, atât capacitatea noastră interioară cât şi mijloacele exterioare.

Am putere, motivaţie, energie şi cutezanţă – toate calităţile ce îmi sunt încredinţate şi le folosesc dinspre interior spre exterior. Dar nu asta se întâmplă în timpul corecţiei sufletului. Dacă scopul meu stabilit, nu este să reuşesc în lumea asta, ci în lumea spirituală, dacă vreau să străpung în lume şi să o realizez,  atunci descopăr că nu sunt pregătit pentru ea în mod onest. Nu am forţele, înţelegerea, sau calităţile care îmi permit să mă apropii de unul singur şi să atac, să pătrund şi să cuceresc Lumea Superioară.

E nevoie de timp pentru a realiza asta. Dar apoi, văzând că instrumentele mele normale sunt lipsite de putere aici, simt slăbiciunea, mă dau bătut şi nu ştiu ce să fac. De obicei acestea aduc o persoană în faţa unei mari coborâri. Totuşi nu are mijloace  prin care să obţină ce îşi doreşte. Deci ce trebuie să facă?

Sunt două lucruri ascunse aici ce trebuie realizate:
1. Eu nu aparţin, nu corespund lumii spirituale în nici un fel, sub nici o formă. Acum, asta îmi este limpede. Şi acest moment de slăbiciune este un început bun. Cu toate astea, în esenţă, este vorba despre realizarea propriei mele naturi, care este detaşată de spiritualitate şi nu mă va ajuta în nici un fel. Nu am înclinaţii, mijloace, unelte sau posibilităţi pentru găsirea unei căi spre a fi unde vreau să fiu. Nu pot pricepe nimic din asta.

2.Sunt capabil să obţin o forţă care mă va ajuta şi o minte ce mă va direcţiona la obţinerea Lumii Superioare prin mediul înconjurător. În definitiv, mediul înconjurător este mijlocul prin care obţin Lumea Superioară, şi este prezent chiar lângă mine. Este grupul la care sunt adus direct de Sus şi cu ajutorul căruia pot primi  Forţa superioară pentru ca ei să mă poată influenţa.

Nu obţin lumea spirituală aspirând să trec din interiorul meu spre exterior. Nu o cumpăr, nu o absorb, nu pătrund în ea. Din contră, pentru a cuceri lumea spirituală, trebuie să mă adaptez eu însumi la ea.

Astfel atitudinea faţă de muncă şi rezultatul său, precum şi reconcilierile cu mine însumi şi faţă de Lumea Superioară sunt complet opuse cu munca pe care o facem în lumea noastră. Aici trebuie să obţin, sa iau, să cuceresc ceea ce îmi doresc în timp ce Lumea Spirituală este contrară, infinit gata pentru mine. Eu sunt deja în ea, şi tot ce trebuie să fac este să mă schimb pentru ca asta să mi se arate.
Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabalan2/28/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana mica sa aduca mai multi oameni la unificarea de a carei corectie depinde? Oare chiar are instrumentele necesare sa infaptuiasca aceasta?

Răspuns:  Nu exista oameni mici sau mari. Noi apartinem de Lumea Infinitului, un sistem complet, integral. Oricum, daca este vreun defect/lipsa  in intreg, nu mai este intreg, iar totalitatea sa este Sparta. De aceea fiecare este la fel de important ca ceilalti.

Imagineaza-ti ca acest sistem are o intrare si o iesire, iar calea prin  el trece prin toate elementele, fara exceptie, care sunt legate intr-un lant. In acest caz mai conteaza cate elemente interne sunt defecte si  indepartate din lant, o suta sau doar una?

Evident, ruptura indeparteaza elementele care raman, mai usor ar fi  sa le repari, iar din acest punct de vedere o veriga  defecta e preferabila decat o mie. Cu toate acestea daca examinam iesirea unui sistem deteriorat, fragmentat, observam ca un element defect e suficient pentru a distruge intregul sistem.

De aceea fiecare dintre noi e important si nu exista om mic sau mare. Este nevoie de fiecare dintre noi si trebuie sa ne gandim la toti. Din punctul de vedere al Creatorului nu este nici o diferenta intre oameni, intre suflete, indiferent ce.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/18/2011, “Libertatea”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum pot masura cat de important este scopul pentru mine?

Raspuns: Scopul este important în aceaşi masura in care pretuiesti mediul ca mijloc pentru atingerea acestuia.

De exemplu, să presupunem că vreau să fiu sănătos şi pentru a realiza aceasta trebuie să iau medicamente. Cât de mult sunt dispus să plătesc pentru asta? Exact atat de mult cat va permite dorinţa mea de a fi sănătos. Indiferent pentru ce plătesc, preţul este determinat de gradul importanţei.

Întrebare: Banii sunt un etalon precis. Dar cum pot să ştiu cât de mult am de plată pe calea spirituala?

Răspuns: Poti măsura acest lucru în raport cu mediul înconjurător. Cu cat este mai important pentru tine decat tine insuti, cu atat este mai important scopul spiritual pentru tine decât scopul material. În ce grad sunteţi inclusi în grup, cât de mult sunteţi dispusi să investiti în el, cu cat mai mari decât tine sunt prietenii, cât de mult ii pretuiesti în scopul de a investi timp şi energie pentru a-i castiga? De aceea este scris, „Cumpără-ţi un prieten.”

Aceasta este etalonul: aspiraţia de a pune tot ce ai în grup, care este ca o achiziţie preţioasă. De exemplu, vrei sa cumperi anumite rezerve de la piaţă sau o piesa de licitaţie de la Sotheby’s. Cât de mult eşti dispus să plătesti? Acesta este modul în care facem o măsuratoare, cu excepţia faptului că competitia noastră are loc între egoism şi scopul spiritual. Faceti o incercare cândva.

Din partea 1 a Lecţiei zilnice de Cabala 2/22/11, Scrieri de Rabash

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Poate un Cabalist să aibă două ideologii simultan şi să fie religios în acelaşi timp în care este Cabalist?

Răspuns: Nu, nu poate. Cabala ia mână superioară de pe ideologia religioasă. Un Cabalist poate să ţină toate obiceiurile religioase, ca rezultat al educaţiei sale, culturii şi tradiţiilor naţiunii sale. Şi cred că este un lucru bun. Nu mă uit în jos la religie.

Totuşi, asta nu trebuie să înlocuiască Cabala, pentru că cel mai important lucru pentru o persoană este să obţină revelaţia şi adeziune cu Creatorul. Orice altceva care interferă cu asta trebuie să fie îndepărtat de pe drum. Ce interferă nu este religia însăşi ci concepţia falsă a ei, gândind că ea pote înlocui obţinerea Creatorului, a faptului că în loc de revelaţie spirituală este suficient să ai grijă de câteva acţiuni materiale, să te rogi conform unor cuvinte scrise şi să crezi că asta este suficient.

Dar categoric nu este aşa. Este scris că Toată lumea trebuie să îl cunoască pe Creator, de la cel mai mic la cel mai mare. Trebuie să obţinem adeziunea cu El. Toată lume spune că este de acord cu asta pentru că aşa este scris şi este imposibil sa contrazici asta. Este clar pentru toată lumea că trebuie să îl obţinem munca Creatorului şi că trebuie să ne unim cu El. Este scris, de asemenea, că principala poruncă din Tora este să îţi iubeşti aproapele ca pe tine însuţi. Totuşi, oamenii de peste tot doar vorbesc despre asta, dar nu o fac să se şi întâmple.

Nu ştie nimeni nici măcar ce înseamnă adeziunea cu Creatorul, cum să te apropi de el şi cum să devi similar cu El. Problema este că religia a înlocuit ştiinţa Cabala după spargerea Templului, atunci când naţiunea Israel a căzut din nivelul spiritual la nivelul material şi tot ce a rămas pentru oameni să facă au fost doar acţiuniile fizice ca o tradiţie, pentru a comemora acţiunile spirituale anterioare.

Acum trebuie să învăţăm să asedem din nou la nivelul spiritual şi sa adăugăm obţinerea Creatorului la aceste tradiţii naţionale. Religiile par să oprească o persoană, spunându-i că este suficient să facă doar acţiunile mecanice care sunt făcute de către oamenii religioşi.

Totuşi, multe texte sursă spun că nu este suficient să faci doar acţiuni materiale, că pe Creator nu îl interesează în ce fel sacrifici un animal – kosher sau nu, şi că poruncile au fost date pentru a corecta prin ele creaturile. Asta înseamnă că acţiunea trebuie să fie suplimentată cu intenţia corectă. Intenţia este cel mai important lucru, de fapt, este persoană însăşi. Mai degrabă decât acţiunile, ce este important sunt gândurile şi dorinţele ei. O persoană religioasă acţionează din obişnuinţă, fiind crescută din copilărie să le facă fără a se gândi. Nu este nicio corecţie în asta.

De asta vrem să suplimentăm tradiţia, modul tradiţional al vieţii, sau ceea ce este numită religie, pe care noi o percepem ca tradiţia şi cultura naţiunii, cu munca Creatorului, adică munca interioară a persoanei, prin care îşi corectează dorinţele pentru a deveni similară cu Creatorul. Adam, omul, înseamnă similar.

Fiecare persoană, laică ca şi religioasă, trebuie să înţeleagă faptul că Cabala poate să adauge ceva vieţii sale. Adaugă revelaţia Creatorului, a Forţei Superioar care controlează totul. Şi atunci când vezi, înţelegi şi simţi, atunci înţelegi cum să mergi mai departe făra a face greşeli, atât în această lume precum şi în lumea care vine, lumea spirituală care îţi devine revelată.

Nu obţinem revelaţia Creatorului prin acţiuni religioase, ci prin unirea cu alţii. Totuşi, aceste acţiuni nu se anulează. Ele sunt ca nişte ramuri care simbolizează rădăcina spirituală şi o persoană poate rămâne în acea cultură. Este un obicei care nu interferează cu avansarea cuiva, dar nici nu îl ajută. Pur şi simplu îţi aminteşte că există acţiuni spirituale şi din acest motiv s-au păstrat în anii de exil.

Creatorului nu îi pasă de acţiunile fizice. Îi pasă doar de intenţia pe care o pui în ele.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 2/20/11, “Introducere la cartea Panim Meirot uMasbirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate, Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

Cand primesti atingerea spirituala, prima data incepi sa simti un anumit fenomen spiritual in dorinta ta. Dintr-o data vei intelege cum se numeste si ce este.

Apoi vei incepe sa intelegi despre ce se vorbeste in carte si iti vei aminti  ce ai citit si ce ai studiat despre asta la un moment dat.  Dintr-o data iti vei aminti totul despre fenomenele spirituale care ti-au fost dezvaluite doar acum.

Totul se va un uni interiorul tau – lumea care numeste toate acestea, intelegerea starii spirituale, amintirea locului in care a fost scrisa, si cand ai studiat-o. Toate acestea vor deveni clare si conectate cu fenomenul spiritual pe care il dezvalui si simti.

Si totusi, prima data senzatia trebuie sa vina la tine, atingerea – fara cuvinte ! Si apoi, de indata ce clarifici cuvintele, definitiile si conectarile , esti pregatit pentru ea.
Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 2/10/11, “Esenta si intelepciunea Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→