În locul unde găsești Măreția Lui, acolo găsești smerenia Lui (Şamati 47). Noi suntem sub stăpânirea dorintei egoiste care acordă importanță doar plăcerii pe care o poate primi și nu poate simți ce se întâmplă în interiorul altui om. Această calitate se numește mândrie. Nu este un defect; este pur și simplu o trăsătură dată nouă de sus.

Dacă omul are o dorință egoistă puternică, dezvoltată, el nu îi simte pe ceilalți. Cu cât propria dorință este mai puternică, cu atât îl blochează mai mult în a se simți doar pe sine. Omul nu poate simți deloc cu adevărat pe celălalt; el ia în considerare doar ce pierdere sau câștig poate obține de pe urma lui.

Pentru a simți cu adevărat ce se întâmplă în interiorul altuia, trebuie să ieșim din noi înşine și să fim în lumea spirituală. Prin urmare, nu este de mirare că ne simțim cu toții detașați unii de alții. În lumea noastră, numim această trăsătură mândrie. Dar adevărata mândrie există doar în lumea spirituală, unde se trezește într-un om, în relație cu Creatorul.

Când omul începe să se corecteze, se trezește în el o dorință specială de a primi, care îl obligă să-L ignore pe Creator, să se simtă deasupra Lui și să se străduiască să conducă pe cont propriu. Aceasta se manifestă în diverse forme, împotriva cărora el primește zece lovituri cunoscute sub numele de plăgile Egiptului.

Nu-și poate coborî și smeri mândria de unul singur și are nevoie de un ajutor special de sus. Cu cât omul se smerește mai mult, cu atât dezvăluie în mod corespunzător măreția Creatorului în acel loc și cu atât descoperă cât de smerit este Creatorul.

Smerenia este un simbol al perfecțiunii. Doar cel care simte o lipsă în ceva și dorește să se umple, să se simtă în putere, cere onoare, putere și recunoașterea faptului de a fi deasupra celorlalți. Dar dacă omul este în perfecțiune, acesta este gradul de Bina și dorește doar să dăruiască (Hafeţ Hesed). Nu are nevoie de nimic, și prin urmare, nu se evaluează deloc în raport cu ceilalți!

Dimpotrivă, dacă omul se simte în perfecțiune, el dorește să transmită această simțire minunată de perfecțiune tuturor. La urma urmei, este în natura forței bune să facă bine, iar aceeași dorință de a face bine apare în creaturi atunci când acestea dobândesc o natură bună.

Asta se întâmplă cu noi dacă putem dezvălui măreția Creatorului. Și acest lucru depinde doar de noi, căci Creatorul nu se schimbă, ci doar noi ne schimbăm pentru a-L putea vedea ca fiind măreț. Și apoi dezvăluim în simțirile noastre că El este umil, pentru că noi înșine am devenit la fel. Percepem totul doar în cadrul propriilor noastre calități.

Dacă descoperim că Creatorul este măreț, înseamnă că noi înșine am devenit măreți. Și dacă dezvăluim că Creatorul este smerit, este un semn că noi am devenit smeriţi. Așa funcționează legea echivalenței de formă și așa avansăm spre cunoașterea Creatorului.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.10.2012, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.47 – În locul unde găseşti Măreţia Lui

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate fi corectată revelația răului din 9 de Av, pe 15 de Av, de sărbătoarea iubirii? La urma urmei, sărbătoarea iubirii se referă la un cuplu îndrăgostit, în timp ce 9 Av este ziua distrugerii Templelor, adică se referă la întregul popor Israel.

Răspuns: Ambele zile se referă la un cuplu îndrăgostit, doar că noi nu-l vedem. Cuplul îndrăgostit este poporul Israel și Creatorul. Toate creațiile, toată dorința de a se bucura de Creator, sunt ca o femeie, Malchut, Şchina, în relație cu care Creatorul acționează ca un bărbat, un dăruitor.

Dacă nu există unitate între noi, atunci nu putem fi un vas, un loc, pentru revelarea Creatorului, astfel încât El să poată domni în noi și să ne putem contopi într-o îmbrățișare, un sărut, în unitate spirituală. Există trei niveluri de contopire spirituală cu Creatorul: „îmbrățișarea”, așa cum se spune: „Mâna Lui stângă este sub capul meu și mâna Lui dreaptă mă îmbrățișează”, apoi „sărutul” și apoi „unirea”.

Prin urmare, acțiunile cu același nume în lumea materială simbolizează și conexiunea dintre cei care se iubesc. Iar în lumea spirituală, aceste concepte semnifică o conexiune sublimă între om și Creator.

De aceea, ziua de 9 Av simbolizează ruptura teribilă, care este cauza tuturor necazurilor și nenorocirilor. La urma urmei, binele și răul sunt determinate doar de cât de mult ne apropiem sau ne îndepărtăm de lumina superioară, de Forța superioară, Creatorul.

Ziua de 9 Av este sursa oricărei distrugeri, iar ziua de 15 Av este sursa oricărei bunătăți. Dar, din moment ce nu am atins încă această bunătate, nu simțim adevărata putere a acestei zile și o percepem ca pe o sărbătoare a îndrăgostiților obișnuiți.

În același mod, subestimăm Purim-ul și îl percepem ca pe o sărbătoare a copiilor. Din păcate, suntem încă în exil și nu vedem simptome evidente ale răscumpărării. Răscumpărarea este deja aproape, dar nu am atins-o încă și, prin urmare, nu știm ce sunt „îmbrățișarea”, „sărutul” și „unirea” spirituală.

Întreaga Tora vorbește doar despre relația acestui cuplu: umanitate și Creator, și nu despre tinere pământești care se îmbracă în haine albe și merg să danseze în podgorii în ziua iubirii, pe 15 de Av.

Din conversația din 30.07.2015, „“Viaţă nouă 600 –15 de Av – Sărbătoarea iubirii “

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În atingere, un cabalist simte cu adevărat rădăcina spirituală în obiectele lumii noastre? Dacă nu, atunci cum putem spune că investighează lumea spirituală empiric și nu printr-o integrare speculativă a conceptelor opuse?

Răspuns: Acest lucru ne introduce treptat în procesul de studiu și începem să primim totul corect.

Întrebare: Uneori, Baal HaSulam ia concepte ale lumii noastre și pare să le demonteze. Încearcă el în acest fel să înlocuiască conceptul material cu percepția spirituală?

Răspuns: Da, și el are astfel de metode.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 21/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Ce este subconștientul din perspectiva Cabalei?

Răspuns: În Cabala, nu există un astfel de termen.

Întrebare: Este clar că 99% din toate evenimentele din viața unui om se întâmplă ca și cum ar fi deasupra lui, adică inconștient. Pur și simplu el reacționează instinctiv la tot, percepând doar o mică parte. În Cabala, devii conștient de toate cele 99% din evenimente?

Răspuns: În Cabala, există exerciții la care ajungem instinctiv, încercând să creăm astfel de condiții în care lumina superioară, Creatorul, începe să se manifeste în noi, astfel încât să începem să-L simțim în interior și să devenim mai receptivi la influența Sa asupra noastră.

Trebuie să captăm vocea interioară a Creatorului din noi. Acestea sunt condiții speciale. De obicei, apar atunci când ne acordăm corect la grup.

Unindu-ne cu prietenii și pregătind tipul de relații dintre noi în care Creatorul poate fi revelat, captăm vocea Lui interioară. Senzorul pentru perceperea Creatorului este conexiunea noastră.

Întrebare: Cum se poate stabili că aceasta nu este vocea egoismului, ci vocea Creatorului?

Răspuns: Omul o simte, și în același timp, descoperă că revelația Creatorului are loc tot în calitățile sale egoiste. Dar acest lucru îl împinge înainte.

Din Lecția de Cabala 11.02.2018, „Călătoria către autodescoperire. Bazele muncii interioare”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea noastră, toată munca depusă pentru atingerea măreției Creatorului, a calităților spirituale și a măreției scopului are loc în cadrul grupului. Aceasta trebuie să servească drept combustibil pentru avansarea noastră către atingerea importanței dăruirii și iubirii. În consecință, vom simți că ne schimbăm, că diverse schimbări și transformări pozitive au loc în noi, adică în direcția dăruirii.

În același timp însă, linia stângă începe să se dezvăluie în tot felul de dezamăgiri, eșecuri și probleme legate de grup, Creator, învățător și metodă, în tot ceea ce asociem cu atingerea scopului. Și dacă noi creștem importanța spiritualității, atunci îl vom vedea și pe Faraon, care sunt toți păcătoșii revelați în linia stângă, de la cel mai mic la cel mai mare, așa cum sunt descriși în Tora: Balaam, Balak și toți ceilalți.

Faraonul, sau șarpele, este numele general pentru toți păcătoșii. Toate aceste forțe egoiste sunt revelate în linia stângă. Și principalul lucru care definește caracterul acestor forțe malefice este mândria, care le face să se întrebe: „De ce aveți nevoie de muncă spirituală? Cine este Creatorul ca să-L ascult?”

Aceasta este enorma mândrie umană care se ridică împotriva Creatorului și strigă: „Eu voi domni!” Așa se dezvăluie unui om. Și în măsura în care o corectează, începe să vadă măreția Creatorului și apoi înțelege că Creatorul este mare tocmai în smerenia Sa. Omul începe să prețuiască smerenia ca fiind cea mai înaltă calitate, deoarece semnifică perfecțiunea.

Totuși, smerenia este doar gradul de Bina. Și apoi, peste ea, vine o adăugare – dăruirea, construită pe smerenie. Smerenia unui om față de ceilalți se manifestă în disponibilitatea lui de a-i sluji. Și apoi, el atinge „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți” – iubirea adevărată.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.10.2012, Scrierile lui Baal HaSulam „În locul unde găsești măreția Lui”

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul Însuși nu există.

Comentariu: Ei bine, această afirmație șochează pe toată lumea.

Răspunsul meu: Dar este adevărat! Cum reacționează omul la asta, dacă o face, este treaba lui. Trebuie să lămuresc lucrurile. Creatorul Însuși nu există. Ceea ce există este sentimentul de apropiere cu ceilalți care apare prin efortul reciproc de a dezvălui calitatea iubirii și a dăruirii.

Întrebare: Deci, acest sentiment, îl numiți revelarea Creatorului?

Răspuns: Da, Creatorul este iubire. Și asta nu are nicio legătură cu ceea ce este între un bărbat, o femeie, copii, nu contează cine sau ce. Este pur și simplu o relație cu tot ceea ce, aș spune, percep ca fiind în afara mea.

Întrebare: Și în afara mea, spuneți că există doar iubire?

Răspuns: Da.

Întrebare: În mine, nu există nimic. Dar în afara mea există iubire?

Răspuns: În mine este egoism predeterminat, peste care trebuie să mă ridic și să simt iubirea adevărată.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 18.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În Cabala există două concepte fundamentale: Creatorul și creația. Ce sunt acestea?

Răspuns: Inițial există o forță necorporală, fără nume, fără nicio calitate care ar putea fi definită în vreun fel și care nu are nicio legătură cu noi.

Această forță se numește „Aţmuto”, care în ebraică înseamnă a exista prin sine; adică este ceva ce nu atingem deloc și nu putem cerceta.

Întrebare: Și nu o vom atinge niciodată?

Răspuns: Nu putem spune asta pentru că ne ocupăm doar de propria noastră corectare. Nu știm ce vom începe să atingem și să dezvăluim după ce ne corectăm.

Aţmuto dă naștere calității de dăruire și iubire. Această calitate este ceea ce numim Creatorul. Poate fi definită doar în raport cu creația. Nu poate exista Creatorul fără creație și creația fără Creator. Ele ies simultan din Aţmuto: lumina și dorința din interiorul ei. Dorința se numește creație, iar lumina se numește Creator.

Dorința Creatorului este de a dărui, de a umple, de a iubi. Dorința creației este de a primi, de a fi iubit, de a absorbi.

Treptat, aceste două forțe reciproc opuse încep să se dezvolte prin cele patru faze ale luminii directe, din care apare dorința de a primi, care își completează formarea în ultima fază, a patra, Malchut.

Din Malchut se ramifică lumile: Adam Kadmon (prototipul viitorului om), Aţilut, Bria, Yeţira și Asia. Scopul lor este slăbirea treptată a luminii și dezvoltarea simultană a dorinței: cu cât este mai puțină lumină, cu atât dorința este mai mare. Dorința se dezvoltă până în lumea noastră prin absorbția luminii.

În procesul de dezvoltare a dorinței, au loc multe acțiuni diferite. Când ajunge la nivelul nostru, se rupe, absoarbe lumina în sine și începe să se dezvolte într-o aparență a luminii. Asta se întâmplă cu noi.

Adevărul este că din punct de vedere corporal, în forma în care ne percepem acum, noi nu existăm. Lumea noastră și noi înșine suntem o iluzie în simțirile noastre. Percepem totul doar în noi înșine.

Întrebare: Dacă nu existăm, atunci de ce ne simțim unii pe alții și lumea?

Răspuns: Deoarece avem o comunitate de simțiri prin care putem interacționa unii cu alții.

De foarte multe ori, nu ne înțelegem unii pe alții, deoarece, pe lângă această comunitate, avem și dorințe și gânduri individuale. Prin urmare, interpretăm diferit ceea ce percepem. Dar în simțiri, suntem de acord unii cu alții.

De exemplu, avem simțirea comună că există o masă în fața noastră. Astfel de acorduri naturale sunt inițial înrădăcinate în noi, deoarece suntem cu toții construiți pe același principiu.

Întrebare: Dacă nu există realitate corporală, atunci ce există?

Răspuns: Întregul nostru univers, tot ce ne înconjoară și noi înșine suntem un set de unde. Chiar și fizicienii sunt de acord cu acest lucru astăzi.

Întrebare: Fizicienii spun că dacă ne uităm la electroni, îi vedem ca particule corporale. Dar dacă nimeni nu se uită la ei, se comportă ca niște unde. De ce?

Răspuns: Deoarece undele din afara noastră sunt de asemenea noi înşine. Totul este vorbit și simțit doar în relație cu noi. Nu există nimic ce putem percepe în afara noastră.

Întrebare: De ce nu se predă acest lucru în școli? Oamenii s-ar trata unii pe alții destul de diferit.

Răspuns: Când eram copil, ni se spunea că universul există etern și are dimensiuni infinite. Astăzi, știința respinge acest lucru și susține că universul există de paisprezece miliarde de ani și are dimensiuni definite. Adică, suntem în continuă dezvoltare.

Dar această cunoaștere nu va schimba relațiile dintre oameni. Ce diferență poate face pentru un om ceea ce spun oamenii de știință? În primul rând, omul se gândește la propriul trai, la sănătate și la distracție. Omul este un organism animalic obișnuit, care își dorește „pâine și circ”.

Din Lecția de Cabala din 10.11.2017, „Principiile Cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Creatorul suferă enorm fără noi. El are dorința de a dărui, de a satura, de a emana și nu există nimeni, nimeni care să își dorească asta.

Întrebare: Dar noi vrem să fim satisfăcuți, să primim, nu-i așa?

Răspuns: Dar nu vrem să fim satisfăcuți de El sau prin El! Prin urmare, aici aș spune, pare un război al nervilor; cine va fi primul care va renunța și va spune: „Te iubesc!”

Este desigur, un joc al epuizării, de fapt.

Întrebare: Și care este identitatea noastră atunci când Îl completăm pe Creator, așa cum spuneţi?

Răspuns: Prin faptul că devenim necesari pentru Creator în acțiune; suntem necesari așa cum suntem, dar în acțiune, prin faptul că ne apropiem de El, ne unim, ne contopim cu El, prin faptul că noi completăm universul. Trezim o umplere în întregul univers, lumina supremă care umple întreaga creație. Iar fără noi, ar fi gol, rece și întunecat.

Întrebare: Ce fel de adaos așteaptă El de la noi?

Răspuns: Ca să aprindem lumina. Aprindeți lumina în această lume, astfel încât universul să fie umplut cu lumina Creatorului, iubire, bunătate, unificare și perfecţiune în toate formele.

Comentariu: În același timp, spuneți asta astăzi, când nu știm încotro să fugim cu aceste războaie nebunești…

Răspunsul meu: Nu trebuie să faceți nimic. Trebuie doar să așteptăm calm, cu încredere că acest lucru se va întâmpla.

Întrebare: Și totuși să vrem?

Răspuns: Da, să vrem și să cerem, să-L întrebăm în liniște pe Creator.

Întrebare: Este asta tot ce ni se cere?

Răspuns: Da, fără zgomot, afirmații sau argumente inutile, fără nimic.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.08.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare: Vă rog să explicați principiul cabalist: „Extinderea luminii urmată de plecarea ei face vasul (Kli) potrivit pentru utilizarea sa.”

Răspuns: Acest principiu funcționează și în lumea noastră. Când pot spune că simt ceva, că am intrat în contact cu ceva, că îmi doresc ceva? Este atunci când l-am încercat, l-am gustat ​​și am simțit plăcere, iar apoi aceasta a dispărut și o dorință specială a apărut în mine, o atracție specială către ea.

Această atracție specială, care rămâne după degustarea inițială, este ceea ce se numește dorință. Prima dată, nu era încă o dorință. Cineva mi-a spus pur și simplu că este bună și am încercat-o. Nimic mai mult.

În povestea păcatului lui Adam, se spune: „A mâncat și va mânca din nou” din fructul interzis. Prima dată, nu este considerată un păcat, Adam pur și simplu a absorbit plăcerea luminii superioare. Dar când a simțit-o și apoi el însuși a întins mâna după ea, acesta a fost deja un păcat.

Extinderea luminii în interiorul dorinței și plecarea ei ulterioară fac vasul (Kli) potrivit pentru primire. Dorința de a se bucura este cea care definește efortul vasului ( Kli) de a merge mai departe .

Din Lecția de Cabala din 19.11.2017, „Principiile cabaliste și semnificația și aplicarea lor spirituală”.

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ați spus că lumina superioară atinge creația până la punctul în care există similaritate a calităților. Decizia privind asemanarea calităților vine de la lumina superioară, atunci când creația este gata, sau creația creează mai întâi această asemanare și abia apoi vine lumina superioară?

Răspuns: Nu, creația nu poate crea nimic de una singură. Ea acționează doar sub influența luminii superioare.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 19/08/2025, „Studiul celor Zece Sfirot”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→