Întrebare: Ați spus că sursele cabaliste sunt moarte dacă nu ne angajăm în unificare. Este posibil să ne imaginăm unificarea vie fără surse?

Răspuns: Putem merge mai departe fără cărți? Desigur că putem.

Au existat perioade în care omenirea nu avea deloc cărți. Ulterior, acestea au apărut într-o perioadă în care oamenii încă nu știau să citească și să scrie corect. Deci nu contează. Principalul lucru este să dorim. Întotdeauna atingem ceea ce atingem în dorințele noastre. Prin urmare, cel mai important lucru pentru noi este să dorim.

Din Lecția zilnică de Cabala 09/08/25, „Subjugarea inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Vorbiţi tot timpul despre un sistem global. Dar omul înțelege în mod subconștient că într-un sistem global totul ar trebui să fie bine în familie și în orice altceva.

Se pare că, dacă se află într-o senzație diferită, nu-i pasă de sine, ci de oamenii care sunt în jurul său și primește o mare plăcere din asta. Este adevărat sau nu?

Răspuns: Justifici egoismul? Desigur, este foarte plăcut să te bucuri egoist și nu trebuie să te zdrobești pentru asta.

Întreaga problemă este că nu este cu adevărat posibil. Vine dezamăgirea, vine golul, vin stări în care este imposibil să rămâi. Creatorul ne distruge în mod deliberat viața.

Întrebare: Deci senzația de spiritualitate vine întotdeauna prin zdrobire?

Răspuns: Absolut! Cum altfel?! La urma urmei, trebuie să dezvălui organe senzoriale complet diferite în tine, acelea în care te vei bucura să dăruiești și nu să primești.

Întreaga lume este creată pentru a aduce umanitatea la corectare. Prin urmare, dacă este necesar, sunt create dificultăți.

Și dacă omul își creează singur dificultăți, atunci nu este nevoie să i le impui. Adică, dacă el însuși caută modalități de a se corecta și încearcă să-și identifice egoismul pentru a-l transforma în opusul său, atunci nu este nevoie să-l bați, să-l înțepi sau să-i creezi obstacole.

Din emisiunea „Am primit un apel. Eu sunt sistemul?!” de la KabTV, 28.09.2010

From KabTV’s “I Got a Call. I Am the System?!” 9/28/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Fericirea este atunci când ceva ce ți-ai dorit, ai vrut, ai suferit foarte, foarte mult, ai urmărit și ai creat aspirații atât de mari în tine începe brusc să se împlinească și începi să simți o ușurare, ca și cum ar fi din cauza durerii. Acest sentiment poate fi numit fericire.

Dar există niveluri și gradații aici: de ce suferă omul, și în consecință, de ce poate fi fericit. Și se dovedește că cea mai mare fericire a sa este atunci când simte că se apropie de Creator, agățându-se de Creator ca un copil de mama sa, ceva de genul acesta. Atunci simte adevărata fericire. Și aceasta este o dorință foarte puternică, ce l-a măcinat tot timpul.

Și-a dorit atât de mult să se întâmple și deja disperase. Și dintr-o dată Creatorul apare și spune: „Ei bine, unde ești? Te caut!” Și omul vrea să spună: „Eu sunt cel care Te caut! Unde ai fost Tu, nu eu?!” Și astfel, se grăbesc unul spre celălalt, pur și simplu fără cuvinte și fără să se abțină. Aceasta este fericirea.

Mai mult, aceasta nu este o contopire ca în lumea noastră, când corpurile se unesc, iar fiecare corp rămâne cu propriul volum și simțire. Dar aici este ca și cum senzațiile se pătrund reciproc, și nu există corpuri. Și apare o astfel de stare, într-adevăr nu știu cum să spun.

Întrebare: Este foarte frumos și poetic! Doar că nu aţi mai vorbit niciodată așa!

Și dispare „eul” meu? La urma urmei, eu am vrut asta. Am vrut asta până la urmă.

Răspuns: Vreau să dispară! Nu am absolut deloc nevoie de asta! Dar dacă „eul” meu dispare, atunci și sentimentul celuilalt va dispărea. De aceea este aranjat astfel încât „eul” să nu dispară.

Acest lucru este explicat în Cabala, cum că Aviut (grosimea egoismului) nu dispare. Și tocmai pentru că devine din ce în ce mai mare, avem ocazia să-l combinăm cu calitatea dăruirii. Și se dovedește că, cu cât egoismul, ura sunt mai mari, cu atât iubirea este mai mare. Și cu cât ura este mai mare cu atât și iubirea este mai mare.

Nu înțelegem cum se poate întâmpla asta. În lumea noastră plată, totul este…

Întrebare: Ori asta, ori aia?

Răspuns: Da, nu înțelegem. Dar în lumea spirituală, așa este.

Întrebare: Și în ce măsură vor crește toate acestea: ura – iubirea deasupra ei, ura – iubirea deasupra ei?

Răspuns: Până la starea de infinit.

Întrebare: Până la simațirea infinitului?

Răspuns: Da, că nu există nicio limită pentru asta.

Dar trebuie simțit, altfel este lipsit de sens. Dar este un drum foarte lung pentru a ajunge să-l simți.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poți urma sfatul de a „fi în bucurie” atunci când simți „gustul gunoiului” în munca spirituală?

Răspuns: Aceasta este o etapă în care încă nu înțelegi importanța gunoiului. Dar poate crește ceva fără deșeuri, fără îngrășământ? Nu există nimic neimportant în lume, așa că totul depinde de atitudinea ta.

Trebuie să trecem prin toate stările, și inevitabil, să le simțim pe fiecare în parte. Acestea sunt stări în care moartea pare mai dulce decât viața, dar nu le vei putea evita, pentru că trebuie să înțelegi ce este „dorința de a primi”.

Vorbesc direct și fără exagerare: dacă nu simți asta, nu vei putea ieși de sub controlul dorinței de a te bucura, deși nici măcar asta nu ajută prea mult. Aceasta este revelarea „îngerului morții”. Fără sprijinul grupului, fără un program zilnic strict, fără angajamentele pe care ți le asumi, este imposibil să faci față.

Cel mai bun lucru pe care îl poți face pentru tine este să-ți asumi angajamente. Trebuie să finalizezi munca astăzi; lasă-o să te apese ca un jug pe un bou. Nu există nimic mai rău decât să te simți liber. Chiar dacă nu vezi nimic, nu simți nimic, nu înțelegi nimic și nu-ți amintești nimic, începi să lucrezi pentru că trebuie, și treptat ieși din starea de coborâre și continui pe cale.

Suntem guvernați de două forțe și ni se dă doar oportunitatea de a trece de la stăpânirea uneia la influența celeilalte. Există stăpânirea a două forțe și o stare intermediară în care alegi sub ce influență să te afli. Trebuie să încerci, din această stare intermediară, linia de mijloc, să controlezi aceste două forțe, ca și cum ar fi două frâie în mâinile tale.

Prin urmare, respectă-ți programul zilnic: lecția, recapitularea lecției, cântă, dansează în camera ta când nimeni nu te vede, râzi; fă totul pentru a ieși dintr-o stare proastă. Nu fii de acord; opune-te guvernării acestei forțe! Disperarea este cel mai rău lucru dintre toate.

Din Lecția zilnică de Cabala din 27.01.2011, Scrierile lui Rabaș – Art.18, 1988-Când este omul numit “Lucrător al Creatorului”, în muncă?

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

De fiecare dată trebuie să alegem cel mai bun mediu  posibil, adică să-i vedem pe prieteni  ca fiind mai corectați decât îmi arată egoismul meu. Bineînțeles, asta nu înseamnă să sar dintr-un loc în altul. Rămânând cu aceiași prieteni, trebuie să le ridic continuu nivelul în ochii mei și să-i apreciez din ce în ce mai mult. Acest lucru depinde exclusiv de mine, nu de ei.

Este interzis să discutăm despre starea spirituală a unui prieten, ci doar despre acțiunile sale exterioare. În realitate, nu cunoaștem starea spirituală interioară a prietenilor noștri. Trebuie doar să vedem ce se întâmplă cu ei și să-l ajutăm pe fiecare să fie în starea cea mai corect inspirată posibilă.

Întrebare: Nu am voie să critic un prieten sau să spun că este într-o coborâre?

Răspuns: Nu. Putem face asta doar prin grup: prin ridicarea întregului grup, îl ridicăm și pe el.

Din KabTV „Bazele Cabalei”, 04.02.2019

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Spunem că totul depinde de conexiunea dintre noi. Dar ce este această conexiune?

Răspuns: Începem dezvoltarea noastră spirituală dintr-un punct aflat în afara spiritualității. Și tot timpul rămânem în acest punct, în afara spiritualității, numit această lume în care existăm acum.

De ce? Pentru a fi independenți de lumea spirituală. Lumea spirituală este ca o sferă imensă, iar noi suntem acum în afara ei, într-o parte. Și atunci pot intra în ea sau pot alege să nu intru. Sunt ca și cum aş fi independent.

Când punctul din inimă este trezit în mine, încep să tind spre această sferă, chiar dacă încă nu mă imaginez ca un punct mic lângă o sferă imensă, impresionantă, în care doresc să intru. Dar sunt atras de ea.

Cu această dorință, această tânjire după spiritualitate, ajung la un grup. Ce este acest grup? Bărbați care stau împreună, studiază, vorbesc, sunt inspirați, discută, cântă, mănâncă. Un fel de club – destul de ciudat, dar există multe astfel de locuri în lume.

Privesc acest grup ca pe o adunare obișnuită de oameni din lumea asta. Apoi îmi spun: „Trebuie să te conectezi cu noi, să te alături grupului, să participi la toate activitățile, la îndatoriri, să-ți asumi anumite responsabilități, pentru că avem o muncă comună.” Sunt pregătit; ce altceva pot face… La urma urmei, văd un anumit beneficiu în asta.

Așadar, mă conectez cu acești oameni pentru că înțeleg că împreună vom realiza aparent ceva. În plus, nu văd niciun alt loc unde aș putea face asta, așa că mă conformez.

Treptat, de-a lungul anilor, descopăr că în acest loc în care mă aflu, există cu adevărat o conexiune interioară. Ajung să descopăr asta după câțiva ani. Și acei ani nu au fost în zadar. Au fost ani de muncă interioară, când nu o simțeam, ci lumina superioară acționa și îndeplinea multe acțiuni în mine cu mare viteză. Apoi încep să aud. Ce înseamnă „a auzi”? Încep brusc să fiu atent, să dau valoare conexiunii interioare dintre noi, unității în simţiri, în inimi.

Doar că a venit momentul și încep să fiu mișcat de aceste cuvinte, să le dau importanță. Acesta este rezultatul luminii care a lucrat asupra mea în toți acești ani, pătrunzând tot mai adânc în inima mea, iar inima a început să răspundă la aceste cuvinte: „conexiune”, „garanție reciprocă”, „iubire”, „dăruire”, „ca un singur om cu o singură inimă”. Încep să simt niște răspunsuri interioare la aceste cuvinte. Pentru fiecare cuvânt, există o anumită reacție în mine; simt esența interioară a cuvântului.

Trec mai multe luni, și mai multe, și mai multe. Căci așa ne corectăm bazele, Malchut al infinitului din noi, până când încep cu adevărat să mă apropii de prietenii mei. Acum îi văd ca pe niște tovarăși pe calea mea spirituală și înțeleg că această cale merge spre interior, în noi, în centrul nostru interior, în conexiunea noastră interioară. Și acolo, dacă ne unim, atingem totul.

Și dacă înainte îmi imaginam lumea spirituală ca pe o sferă imensă în afara mea, poate undeva departe dincolo de granițele Universului, acum asociez din ce în ce mai mult spiritualitatea cu simţirea mea interioară, care se dezvăluie în unitatea dintre noi.

Acest loc nu există acum, dar dacă începem să ne conectăm unii cu alții, vom crea o nouă realitate, care va fi numită „locul”. Din aceste dorințe comune vom ajunge la locul în care Creatorul va fi revelat.

Din Lecția zilnică de Cabala din 24.04.2011, Cartea Zohar – „BeŞalah”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Trecem prin stări dificile în care ego-ul ne convinge că nu există unitate, că toți prietenii sunt egoiști și doar credința în învăţător și iubirea pentru prieteni ne ajută să ieșim din asta.

De unde pot obține puterea aici, astfel încât să am și eu dorința de a dărui?

Răspuns: Este vorba de credință în Creator și nu în învățător sau în prieteni.

Deocamdată, suntem încă o forță destul de slabă. Dar credința în Creator, adică dorința de a-L simți, de a fi pe aceeași lungime de undă cu El, vă va ajuta să vă ridicaţi deasupra dorinței voastre actuale.

Din partea a 3-a a Lecţiei zilnice de Cabala 07/08/25, „Subjugarea Inimii”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ar trebui să lucrăm cu insultele? Copiii nu își ajută părinții; practic i-au abandonat. Cineva a trădat cu adevărat pe altcineva, cineva și-a vândut un prieten și așa mai departe. Cum ar trebui să lucrăm cu aceste ofense?

Răspuns: Cred că trebuie să atingem un nivel de dezvoltare la care să înțelegem că toți oamenii din jurul nostru sunt marionete controlate de Creator, astfel încât să ne putem corecta în mod corespunzător în raport cu acești oameni, să-i justificăm și să le urăm binele.

Întrebare: Este posibil acest lucru?

Răspuns: În general, da. Nu întotdeauna și nu imediat, dar totuși…

Întrebare: Este un proces lung, dar aceasta este direcția în care ar trebui să mergem?

Răspuns:  Da! Altfel, îl calomniezi pe Creator. Și aceasta este o cu totul altă chestiune. Acolo calculul este complet diferit – este o chestiune de cum percepi universul: dacă există de la sine sau dacă îl guvernezi. Dacă totul vine de sus, atunci nu avem altă opțiune decât să devenim absolut supuși, agreabili și capabili să ne schimbăm pentru a ne asemăna cu această Forță superioară.

Comentariu: Este frumos. Aș sugera cu prudență, că întreaga noastră lume este o lume a păcătoșilor. Toți existăm într-o stare de ură și ofensă constantă.

Răspunsul meu: Ca niște copii mici într-o cutie cu nisip.

Comentariu: Și răspundem, și răspundem; continuăm să răspundem. Uitați-vă la tot corpul diplomatic, cum se ciocnesc: „Mi-ați expulzat diplomații…”

Răspunsul meu: Nu mai glumiți! Pur și simplu opriți-vă. Asta e tot…

Întrebare: Atunci de ce se glumește cu noi așa?

Răspuns: Ca în cele din urmă să devenim cu adevărat dezamăgiți. Nu de cum ne-a făcut Creatorul așa, ci de cât de proști am fost să nu ne dăm seama de ce ne-a făcut așa. Și răspunsul este chiar în fața omului, dar el nu vrea să-l vadă. Dar toate acestea sunt pentru ca acestea să se acumuleze, să se spargă, să izbucnească și să explodeze.

Întrebare: Dacă oamenii încep să urmeze această direcție puțin câte puțin, ce va deveni lumea noastră?

Răspuns: Lumea noastră se va transforma din casa de nebuni de astăzi într-o lume în care oamenii sunt angajați în auto-cercetare, auto-vindecare și auto-construire.

Întrebare: Și prin aceasta, Îl aduc ei, cum s-ar spune, pe Creator în această lume?

Răspuns: Da, în măsura în care se întâmplă acest lucru, Creatorul este revelat în ei.

Întrebare: Și ce înțelegeți prin „revelația Creatorului într-un om”? Ce înseamnă asta?

Răspuns: Calitatea dăruirii, a iubirii care ne ridică la un nivel complet diferit de percepere a lumii.

Întrebare: Sunteți sigur că există o singură cale și nicio alta?

Răspuns: Nu, nu poate exista o altă cale.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 24.07.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Cercetătorii au găsit o formulă pentru succesul de box office al unui scenariu. Filmele care urmează un anumit model aduc cei mai mulți bani; modelul este o scădere bruscă urmată de o creștere.

Răspunsul meu: Desigur, un „final fericit”. Pentru a face acest lucru, trebuie să creezi o dramă și apoi să o duci treptat la un final fericit. Oamenii plâng și ies din cinematograf mișcați. Sau când termină de vizionat televizorul acasă, se simt mulțumiți și bucuroși.

Întrebare: Este la fel și în Cabala?

Răspuns: Este la fel și în Cabala, desigur. Așa funcționează: nu există ascensiune fără cădere, nu există iubire fără ură și așa mai departe.

Aceasta este întreaga metodă a Cabalei – ascensiuni și coborâri. „Și a fost seară și a fost dimineață, într-o zi.” Totul începe cu seara, cu noaptea, cu coborârea.

Acest lucru trebuie învățat, trebuie să știi cum să îl controlezi, astfel încât toate ascensiunile și coborârile să fie controlate, iar omul să se bucure de coborâri la fel de mult ca de ascensiuni. Asta e chestiunea!

La fel ca în cazul oamenilor de știință: obținerea unui rezultat este un lucru bun, aplauze, premii, orice altceva. Dar căutarea, suferința, nașterea a tot ceea ce este nou, aceasta este plăcerea, aceasta este creativitatea!

Comentariu: Omul obișnuit vrea să scape de nenorocire cât mai repede posibil.

Răspunsul meu: Pentru a face acest lucru, trebuie să înțeleagă ecuația generală a naturii. Totul merge exact conform acestei unde sinusoidale. Există o progresie specială în aceasta, și în acest fel, totul este creat în natură.

Întrebare: Poate omul să accepte acest lucru?

Răspuns: Trebuie explicat. Dar cine va face asta? Aceasta este problema! Nu există oameni care să facă asta. Nimeni nu are puterea să se apropie de oameni și să înceapă să le explice totul, ei pur și simplu se întorccu spatele.

Comentariu: Este mai ușor să iei antidepresive și să te deconectezi. Sau să fumezi ceva.

Răspunsul meu: Fumatul a ceva este viitorul umanității. Dar viața ne va conduce. Natura ne zguduie; suntem aproape de oamenii care încep să asculte pentru că nu există altă cale de ieșire. Omenirea se va găsi într-o stare în care, asemenea unui copil mic, va sta în mijlocul camerei, neștiind ce să facă și va plânge.

Întrebare: Unde este acea linie de salvare, astfel încât omul să înțeleagă că aceasta este o coborâre de dragul unei mari ascensiuni?

Răspuns: Nu, ar trebui să fie foarte speriat și să țipe. Trebuie să constate că nu se poate calma pentru că niciun ajutor nu vine de nicăieri. Nu există mamă, adulți, nimeni pe care să se bazeze. Și tot timpul, un urs, un lup sau altceva iese din diferite colțuri ale acestei camere. Atunci omenirea va începe să asculte ce au de spus cabaliștii despre asta.

Un egoist nu poate asculta nimic decât dacă este speriat. Acesta este singurul lucru care conduce omenirea la scopul său. Prin rău la bine, prin spini la stele, aceasta este singura cale.

Mult succes tuturor în asta!

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 06.11.2024

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Ce este un adevărat vas spiritual (Kli)?

Răspuns: Un Kli adevărat este o dorință gata de corectare. Trebuie să clarific pe deplin ce parte din ea pot corecta spre dăruire și ce parte nu pot corecta și trebuie pur și simplu să restricționez.

De exemplu, mi se dă o dorință și determin că pot corecta 20% din ea spre dăruire și 80% trebuie să restricționez și să fac din ea Sof, sfârșitul Parţuului. Aceasta ar însemna că am corectat întreaga dorință. Există întotdeauna ambele tipuri de dorințe, dar trebuie să-mi fie clar ce să fac cu fiecare.

Cu toate acestea, în mine se pot trezi dorințe pe care nu le înțeleg. Lumina care ajunge la mine poate fi insuficientă pentru a ilumina toate dorințele în fiecare detaliu. Prin urmare, rămân cu dorințe neclarificate numite Haş și Mal, Noga.

Eu sunt ca într-o ceață și nu trebuie să ating o parte din aceste dorințe. Trebuie doar să le mențin în viaţă, precum Klipot, pentru a menține o formă de viață în ele. Astfel de compromisuri trebuie să le accept din neputință și incapacitate de a efectua o corectare. Astfel, spre deosebire de dorințele clarificate numite „rădăcină”, „suflet” și „corp”, aceste dorințe sunt numite „veșminte” și „palate”, adică sunt ca și cum nu ar fi ale mele, nu sunt adevărata mea dorință.

Mai târziu, chiar la sfârșitul corectării, aceste dorințe vor deveni cu adevărat ale mele. Ele se vor alătura la ceea ce se numește „creier”, „oase” și „tendoane” și vor deveni unicul meu vas spiritual și vor dezvălui că toată realitatea este în mine. Nu așa cum este acum, unde mi se pare că exist eu și o lume exterioară în afara mea.

Din Lecția zilnică de Cabala din 25.04.2010, Baal HaSulam, „Poarta Intențiilor”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→