Un copil ar trebui să crească liber. Adică, ar trebui să stea și să-i asculte pe cei mai în vârstă, dar ar trebui să fie interesant pentru el. Și ar trebui să petreacă mai mult timp cu prietenii săi, cu prietenii și profesorii împreună. Ieșiți pe câmp, meșteriți niște mașini mici și mari și altceva de genul acesta. Adică, trebuie să creștem un copil conform obiceiurilor sale.

Întrebare: Credeți că acest lucru este mai important decât, să spunem, să-l facem să învețe fizică sau algebră?

Răspuns: Asta nu realizează nimic. Doar câțiva se luptă să treacă prin asta și numai pentru că vor să fie deasupra celorlalți.

Întrebare: Deci sunteți cel mai puțin preocupat de cunoaștere?

Răspuns: Într-adevăr. Nu avem nevoie de ea.

Întrebare: Deci, ce realizează ceea ce tocmai ați sugerat? Îl eliberează, ce îi oferă unui copil?

Răspuns: Ceea ce propun dezvoltă un copil în fluxul natural al activităților sale. În acest caz, va inventa orice, nu niște elicoptere sau avioane, ci nave spațiale bazate pe principii complet diferite, cele pe care credem că probabil le au cei care ne vizitează uneori etc.

Adică, eliberarea va da libertate ideilor, deoarece încă nu știm ce potențial se află într-un copil. Lumi întregi sunt în interiorul lui.

Întrebare: Vorbiți despre libertate. Care este principiul acestei libertăți pentru un copil?

Răspuns: Principiile acestei libertăți sunt contactul liber cu natura, discuțiile, concluziile, certurile cu adulții și cu colegii lor. Toate acestea sunt vitale pentru dezvoltarea corectă a oamenilor. Altfel, îi pui pur și simplu într-un fel de pătrat, nu știu, într-un cub, și nu se pot elibera de el pentru tot restul vieții. Le formalizezi gândirea.

Întrebare: Procedând astfel, oprești întregul progres? Dar, de fapt, acest progres ar fi putut fi de neconceput?

Răspuns: Da.

Întrebare: Ce le cere acest lucru profesorilor?

Răspuns: Acest lucru le cere profesorilor să devină diferiți de profesorii pe care îi avem astăzi. Trebuie să refacem totul pe parcursul mai multor ani. Dar vom ajunge la rezultate foarte diferite.

Întrebare: Realizând acest lucru, vom realiza vreodată că trebuie să „sărim de pe o stâncă”?

Răspuns: Printr-o mare revoluție.

Întrebare: Ce trebuie schimbat? Ministerul Educației, știți, totul este încurcat aici, întregul sistem birocratic.

Răspuns: Totul!

Comentariu: Nu ar vrea să…

Răspunsul meu: Nu vorbesc despre dacă vor sau nu, dacă ar trebui să luptăm pentru asta sau nu. Nu cer nimic.

Întrebare: Deci cum se va întâmpla asta?

Răspuns: Nu știu. Doar spun adevărul.

Întrebare: Poate fi schimbată de Sus, gândirea noastră?

Răspuns: Orice se poate face de Sus. Prin „de Sus”, nu mă refer la guvern.

Întrebare: Deci Forța superioară ne poate schimba gândirea?

Răspuns: Da.

Întrebare: În ce caz se va întâmpla asta?

Răspuns: Nu pot spune cu siguranță, dar mi se pare că atunci când suntem complet descurajați de ceea ce avem.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 14.09.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →