Întrebare: Cum poate omul să regrete faptul că nu are puterea credinței atunci când este biruită de gânduri și dorințe rele?

Răspuns: De aceea avem nevoie de lumina care vine din mediu numită  garanţie reciprocă. Garanția reciprocă este puterea credinței care este revelată în grup.

Deși grupul în sine nu a atins încă puterea credinței, este înclinat către aceasta. Acest lucru este suficient pentru a impresiona fiecare prieten și pentru a ilumina forța de dăruire asupra lui care este primită din lumina înconjurătoare care este atrasă de eforturile noastre colective.

Aceasta se numește garanție reciprocă. Totul se reduce la cooperarea dintre două forțe; nu există altceva decât aceste două forţe.

Nu luptăm împotriva ascunderii reale; noi doar atragem lumina credinței asupra ei. Nu mai putem face nimic pentru a o combate. Ascunderea va continua să crească la fel ca în Egipt, unde întunericul a continuat să crească până a devenit întuneric total.

Nu există întuneric mai mare decât momentul chiar dinaintea mântuirii, ieșirea din cele 49 de porți ale impurității. Prin urmare, trebuie să ne raportăm corect la puterea ascunderii și să-l respectăm pe Faraon, întrucât înțelegem că toată împietrirea inimii și confuzia pe care o simțim ne-au fost date pentru a avansa.

Nu vrem să-l contrazicem pe Faraon, ascunderea și confuzia, ci doar să ne ridicăm deasupra lor. Aceasta înseamnă că lucrăm cu vasele Egiptului aducând lumina credinței în ele.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 22/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din scrierile lui Rabaş, Igrot, Scrisoarea 66: , deși se angajează în Tora și Mițvot, dacă nu este pentru Creator, este ca și cel care nu are Dumnezeu, pentru că, dacă ar avea cu adevărat senzația de dumnezeire, cu siguranță ar fi angajat pentru a dărui. Dar dacă s-ar fi angajat să facă binele, atunci ar avea calitatea de iubire pentru ceilalți, prin care și el ar ajunge să-L iubească pe Creator și ar avea capacitatea de a păstra Tora și Mițvot pentru Creator. Deci o persoană trebuie să aibă puterea și forța să-și depășească calitățile, să le transforme în a fi în favoarea altora.

Când omul are probleme, încearcă să găsească o cale de ieșire. Există diferite tipuri de necazuri, atât corporale, cât și spirituale. Într-un fel sau altul, omul simte durere și tristețe.

Cu toate acestea, dacă în același timp, începe să studieze Tora și chiar înţelepciunea Cabala, el este în mare pericol, deoarece Tora poate fi “poțiunea vieții” sau “poțiunea morții”. Șarpele ne dezvăluie acest instrument, care în cele din urmă fie va distruge omul, fie îl va ajuta să scape de el și să-l controleze.

Baal HaSulam spune că este posibil să prinzi șarpele de cap sau de coadă. Când studiem, ne confruntăm cu mai multe pericole.

În primul rând, ne putem mulțumi să studiem textul tehnic și sec pentru a înțelege toate detaliile despre lumile spirituale pe care le descriu cabaliștii. Acest lucru este foarte atrăgător pentru că în timp ce citiți cartea parcă înțelegeți și simțiți aceste detalii. Ajungi să cunoști materialul; ai o “hartă” și o listă de definiții. Acest fals sentiment de control este primul pericol. Sunt cei care sunt mulțumiți de studiul în sine, chiar și fără nicio înțelegere reală.

Mai târziu, dacă studiem pentru a ajunge la corectare, sunt mai multe pericole pe parcurs. Poate vreau să dobândesc puterea dăruirii pentru a adera la Creator. Există și alte opțiuni, dar o direcție greșită poate devia omul. Dacă ne îndepărtăm de “Israelul, Tora și Creatorul”, ne vom îndepărta și mai mult de scop cu fiecare pas pe care îl facem.

Prin urmare, principiul “mai întâi gândește, apoi acționează” este foarte important aici. Simt întreaga lume ca parte a mea și o conduc spre adeziunea cu Creatorul.

Lumea noastră nu poate fi perfectă dacă nu vrem să includem toată umanitatea, toată realitatea, în noi. Abia atunci vom atinge adevăratul atribut al dăruirii în intenția corectă de a dărui și nu în alt mod.

În contrast cu cele zece discernăminte ale sfințeniei, există zece discernăminte ale “cojilor” și ele sunt foarte diferite. În fiecare formă de dăruire și în fiecare formă de primire există o metodă specială, o filozofie specială.

Există o lume întreagă ascunsă în fiecare atribut al sfințeniei și în fiecare atribut al cojii care îi este opus. Aceasta este originea tuturor religiilor și credințelor, a tuturor confuziilor și a tuturor justificărilor pe care omul le găsește în viață,

Ar trebui să înțelegem că iubirea pentru ceilalți ar trebui să se bazeze pe principiul unității: Israel, Tora și Creatorul. Nu există “alții”, separati. Totul este unul; totul face parte din FRorța superioară.

Trebuie să fim atenți la toate, inclusiv la diseminare și la necesitatea de a ajunge în cele mai îndepărtate părți ale umanității. Dacă implementăm selecția, vasul general nu va fi întreg și ne va lipsi intenția de “pentru a dărui”.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 16/04/12, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rabaș – Art.16, 1990-“Cu nerăbdare (lipsă de spirit) și muncă grea”: “…avem nevoie de muncă grea, căci numai prin suferința muncii grele, aceste suferințe induc un strigăt către Creator cu o dorință deplină, că El îl va ajuta să iasă de sub domnia Faraonului, regele Egiptului. Adică, în special din starea de josnicie, atunci când omul simte că este mai rău decât toți ceilalți oameni, asta îl împinge să strige către Creator din toată inima să-l ajute.[…] El vede că Creatorul aude o rugăciune, prin aceea că i-a arătat răul, și cu siguranță îl va ajuta și să iasă din rău, fapt care se numește “mântuire”. Cu alte cuvinte, el crede că Creatorul l-a lăsat să vadă că este în exil și cu siguranță îl va elibera din exil.”

Înaintăm cu două forțe, dar pentru cei care nu știu încotro să meargă, există o singură forță care îi împinge din spate și îi obligă să meargă înainte. Ei încearcă în mod constant să scape de ea, încercând să fie salvați de “tăvălugul dezvoltării” care îi ajunge din urmă din spate și îi împinge să avanseze.

Dar calea Torei este diferită de calea suferinței. Omului i se oferă înțelepciunea Cabala astfel încât să construiască forța care va lumina în fața sa și îl va trage, în speranța unui viitor mai bun, cu mari speranțe, exemple pozitive, un sentiment de uimire care se simte prin conexiune și bucurie spirituală.

Scopul trebuie să fie cât mai strălucitor și cât mai atrăgător posibil și descris ca minunat și bun. Deși avansarea este făcută de către ego, pe care trebuie să-l respingem constant, trebuie să încercăm să folosim această metodă: să atragem lumina care ne reformează, astfel încât ego-ul să facă toată munca. Abordarea aici necesită subtilitate, ca în orice. Dacă știi cum să o introduci, atunci îți este foarte ușor să o faci. Cineva care nu știe acest lucru simte mari dificultăți și se lovește constant de un zid.

Trebuie să organizăm mediul potrivit în care vei începe în curând să suferi din cauza lipsei de conexiune și din cauza invidiei, poftei și dorinței tale de respect. Vei vedea că alții au mai mult succes decât tine. Îi vei invidia pe alții care reușesc să se conecteze atât de puternic, și vei dori de asemenea, să obții asta.

Invidia te obligă să ceri schimbarea. Știți deja să treziți lumina reformatoare, începeți să vă schimbați sub influența luminii și astfel avansați. Principalul lucru este să dezvoltati forța de tragere numită “O voi grăbi”. Pentru că necazurile, suferințele, forța naturală a evoluției “la vremea ei”, nu depinde de tine. Ar trebui să înțelegem că suferințele vin la om pentru a-l trezi; trebuie să dezvoltăm singuri suferințele iubirii în loc de suferințe corporale.

În loc de cursul firesc în strânsoarea timpului, ar trebui să ne ridicăm peste timp pentru a determina singuri ritmul progresului nostru. Asta înseamnă că totul este în mâinile tale! Trebuie să simțim bucurie și un sentiment de trezire, deoarece totul depinde doar de noi! Dacă vrem astazi, va fi azi! Dacă ne dorim cu adevărat acum, va fi acum! Tot ceea ce dorim să obținem pe calea Torei poate fi promovat și realizat.

Este foarte important să subliniem acest lucru în muncă: să operăm și să integrăm toate componentele, toate mijloacele pe care le avem, prin calea “Voi grăbi” care ne vor ajuta să avansăm. Trebuie să dezvoltăm toate mijloacele și să le conectăm corect pentru a vedea că există o anumită metodă aici, în loc să urmăm calea suferinței prin dezvoltarea sub presiunea naturii noastre. Omul poate avansa ridicându-se deasupra naturii pentru a avansa înaintea ei și pentru a-i deschide porțile.

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 21/03/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, partea 109

Omul care este deja în spiritualitate mai uită pe Creator?

Chiar și în spiritualitate, la fiecare nivel, trebuie să lucrăm prin mai multe stări opuse, în două linii care una neagă existența celeilalte. Totuși, aici începe munca adevărată, când trăim adevăratele noastre emoții și trecem prin ele, când sentimentele noastre nu mai sunt vagi sau neclare. Dincolo de barieră (Machsom), stările devin foarte vii.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Acum este perioada în care luminile de Pesah influențează pe toată lumea. Dar dacă nu există Kli, s-ar putea să ratezi această oportunitate. Este frica că o să-mi fie dor de ea, un Kli pentru lumina credinței?

Răspuns: Aceasta este una dintre componentele dorinței de a obține lumina de Pesah, lumina Creatorului.

Întrebare: Cum poți deveni acea componentă maximă, astfel încât pe de o parte să nu interferezi cu influența luminii, și pe de altă parte să reușești în această scurtă perioadă să devii necesar Creatorului?

Răspuns: Pentru aceasta, trebuie să studiezi împreună cu noi, nu neapărat fizic, pentru a înțelege ce scrie în articolele care ne îndreaptă corect către Creator.

Și atunci se va dovedi că toți suntem în fața Lui cu inimile deschise.

Din Lecția zilnică de Cabala din 14.04.25, Scrierile lui Baal HaSulam – Șamati – Art.41 – “Ce este măreția și micimea în credință?”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Din articolul lui Rabaş „Datoria de a spune povestea ieșirii din Egipt”: Cartea Zohar explică de ce nu ar trebui să mănânci Maţa în timpul anului, ci doar în timpul Pesah. Este asemănător cu regele care a numit pe unul dintre supușii săi să fie slujitor și în ziua numirii sale l-a îmbrăcat în haine luxoase.

Mai târziu, subiectul și-a dat jos aceste haine frumoase. Le-a purtat doar o zi, când a luat funcția de ministru pentru a sărbători evenimentul. După aceea, în fiecare an își comemorează numirea și se îmbracă în hainele sale festive și solemne. Acest exemplu explică de ce mâncăm Maţa doar în timpul Pesahului, pentru a onora exodul din Egipt.

Fiecare rădăcină spirituală are o ramură corporală. Întregul univers reprezintă o singură dorință de a primi, “ceva din nimic”. În afară de asta, nimic nu a fost creat vreodată. Lumina influenţează materia și își lasă amprenta asupra ei.

Numai datorită amprentei sale și datorită celor patru etape ale HaVaYaH putem explora Lumina. Dacă reușim să ne schimbăm dorința, vom atinge Lumina care a creat materia și și-a lăsat amprenta asupra ei.

Ieșirea din forțele egoiste (Klipot) este doar una dintre etapele care ne conduc la atingerea Luminii. Dacă reușim să atingem această etapă, ne vom desprinde de natura noastră care a fost făcută din nimic și ne vom conecta cu amprenta Luminii care este prezentă în interiorul dorinței. Vom afla ce este Lumina, ce face Ea, cum a creat totul și ce s-a întâmplat cu toate fragmentele Creației cu mult înainte ca această lume și omul să apară.

Cu alte cuvinte, ne ridicăm la rădăcina noastră și aflăm că a existat un punct special numit “exodul din Egipt” în programul de creare a dorinței și în impactul Luminii asupra acesteia. Dorința încetează să se simtă doar pe ea însăși și nu se mai limitează la natura ei; se stinge și începe să simtă Lumina, originea ei, Rădăcina.

Din acest moment, dorința a stabilit deja o conexiune reciprocă cu Lumina și ele încep să acționeze ca parteneri. Rădăcina superioară care ne permite să ne apropiem de ea și să lucrăm împreună cu ea este foarte importantă, deoarece este punctul în care apare un Om (Adam) — (Domeh) cel care este asemănător Creatorului. Este ca o naștere! De aceea, exodul din Egipt este numit o naștere spirituală a fiecărui suflet în parte. Aceasta explică de ce onorăm această stare.

Există o corelație a rădăcinii spirituale a ramurii materiale care este imprimată în categoriile numite lume, an și suflet. Această lume a fost făcută ca o proiecție a lumii spirituale, de aceea pentru fiecare acțiune sau eveniment spiritual, există o ramură materială corespunzătoare în această lume. De aceea celebrăm întregul proces spiritual prin care trecem în ramuri; acesta se numește ciclu anual.

Toate tradițiile noastre sunt o reflectare materială a acțiunilor spirituale pe care sperăm să le atingem și să le implementăm. Ieșirea din dorința de a primi și obținerea primului semn al asemănării cu Lumina, adică nașterea spirituală, este numită ieșirea din Egipt. Este primul pas pentru noi toți. Această lună este numită prima dintre toate celelalte luni. Ea denotă începutul creșterii spirituale a unei ființe umane.

Cu toate acestea, avansăm mulți ani înainte de a ajunge la o simțire numită Egipt și de a realiza că este imposibil pentru noi să rămânem la acest nivel. Deși această stare este foarte greu de atins, deoarece pentru asta trebuie să experimentăm mai multă presiune, să suferim simțiri neplăcute, trebuie să recunoaștem că nu suntem capabili să ne exercităm autocontrolul și să facem cunoscută dependența sclavă naturii noastre egoiste.

Faptul că trăim în această lume materială ne este de mare ajutor. Este o stare spirituală în care depindem complet de dorința de a primi, și prin urmare, nu avem nicio legătură cu Lumina. Acest pas ne permite să experimentăm simțiri materiale. Ni se pare că trăim în materialitate, la ultimul nivel de simțiri care se manifestă în interiorul dorinței de a primi.

Datorită materialității, ne putem organiza viața într-un mod în care să avem șansa să ieșim din ea și să începem să simțim spiritualitatea.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 13/04/14, Scrierile lui Rabaş

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

În acest moment, ne apropiem de o stare în care umanitatea se confruntă cu nevoia de a-și schimba atitudinea față de viață, față de sine, față de obiectivele sale de dezvoltare. Oamenii trebuie să realizeze că există un scop în viață și că natura ne conduce să-l atingem.

Vom avansa către înțelegerea reciprocă, atingerea binevoitoare și existența confortabilă în măsura în care avem corespondență cu programul care ne ghidează.

Scopul pe care trebuie să-l atingem este deasupra acestei lumi, dincolo de viață și de moarte. În cele din urmă, vom trece la nivelul nemuririi. Această lume se va dizolva treptat și vom intra într-o dimensiune total nouă. Apropo, în zilele noastre toate științele lumești confirmă acest fapt. Trecem prin acest proces în timp ce vorbim.

Totul începe cu Pesah, adică atunci când ne dăm seama că suntem capabili să ne ridicăm deasupra egoismului nostru și trecem la unitate și reciprocitate respectând regula “să ne iubim aproapele ca pe noi înșine”, sau cel puțin urmând regula “să nu facem altora ceea ce nu ne dorim pentru noi înșine”. Cu alte cuvinte, atunci când ne simțim ca frații și menținem garanţia reciprocă. Această sărbătoare este despre a realiza că ieșirea din ego este posibilă.

Când omul “părăsește Egiptul” și ajunge la nivelul următor, consideră starea anterioară ca fiind o răutate absolută și vede clar cum poate fi folosită corect. Aceasta explică de ce se spune că atingerea are loc la poalele Muntelui Sinai (derivat din “Sina”, ură) atunci când toate calitățile umane “stau în jurul muntelui”, în timp ce aspirațiile noastre, punctul lui Moise, se ridică la apogeu.

Muntele Sinai reprezintă un egoism uriaș și este absolut esențial să ajungem să ne ridicăm deasupra calităților noastre, care stau pentru întreaga națiune adunată în jurul Muntelui.

Scopul final al progresului uman este atingerea vârfului Muntelui unde se află Moise și Creatorul.

Din KabTV “O discuție despre Pesah” 18/03/15

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Noaptea Mesei de Pesah este o noapte specială pentru poporul Israel.. Se crede că acest popor s-a născut în această noapte și și-a început noua cale. Deci într-adevăr, în ce fel este această noapte a exodului din Egipt atât de unică?

Răspuns: Omul începe să simtă că se află în exilul egiptean, în sclavia egoului său, care se numește Faraon, și că este necesar să se îndepărteze de sub dominația sa, să fugă; totuși nu poate face asta. Începe să țipe în interior, nu mai este pregătit să îndure o viață ca asta. El investește  efort în raport cu grupul, mediul, profesorul și cărţile. El chiar simte că este în închisoare, în întuneric.

Treptat, el se scufundă într-o stare numită “întunericul Egiptului”, noaptea ieșirii din Egipt. Această noapte este întuneric absolut; nu-i mai rămâne nicio speranță, nicio șansă în viață. El nu simte că este pregătit să continue să trăiască în interiorul ego-ului său, deoarece urăște pe toată lumea și nu este capabil să relaționeze bine cu nimeni.

Se străduiește să iubească prietenii, să-l iubească pe celălalt ca pe sine, dar vede contrariul, devine din ce în ce mai rău. Faraonul din el, ego-ul său, devine mai puternic și mai brutal. Deci, în cele din urmă omul este zdrobit, căci vede că nu are nicio șansă să părăsească această servitute.

El trece prin stări interioare foarte dificile, care în cele din urmă sunt adunate împreună: toate încercările lui de a fugi de ego-ul său, de a se ridica deasupra lui, toate victoriile ego-ului care arată unui om cât de puternic îl ține acest Faraon din interior. El se găsește într-adevăr în mijlocul luptei a două forțe: pe de o parte omul se străduieşte pentru că tânjește să iasă liber, iar pe de altă parte ego-ul i se agață de picioare, fără a-l lăsa să fugă.

În cele din urmă, aceste două forțe ating apogeul luptei dintre ele, iar omul se găsește între ele, simte întuneric absolut. Această stare se numește noaptea exodului, întunericul Egiptului. Și așa, deodată aude o chemare din interiorul acestui întuneric: „Trebuie să pleci! Ești gata să faci asta! Te poți ridica și fugi de ego-ul tău, aici și acum, la miezul nopții, adică din cea mai întunecată stare. Nu lua nimic cu tine în noua stare, cu excepția celor de care ai nevoie cu adevărat pentru dăruire, atingerea unității, conexiunii, iubirii”.

În acest caz, omul este gata să plece și să fugă de ego-ul său; vrea să se ridice deasupra lui. Aceasta se numește nașterea lui spirituală.

Din KabTV “Cabaliştii scriu: Noaptea Mesei de Pesah”, 04/03/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Tora, “Levitic”, 23:4 – 23:8: Acestea sunt rânduite de Domnul [zile sfinte], ocazii sfinte, pe care le vei desemna la timpul lor: În prima lună, în ziua de paisprezece a lunii, după-amiaza, [să jertfești] Pesah Domnului. Și în a cincisprezecea zi a acelei luni este sărbătoarea azimelor în cinstea Domnului; să mănânci turte nedospite timp de șapte zile. În prima zi, va fi o ocazie sfântă pentru tine; să nu faci nicio lucrare de muncă. Și să aduci Domnului o jertfă de foc timp de șapte zile. În ziua a șaptea, va fi o ocazie sfântă; să nu faci nicio lucrare de muncă.

Întrebare: De ce este interzis să se lucreze în primele și ultimele zile de Pesah?

Răspuns: Pentru că distingem două stări în munca spirituală: trezirea de jos și trezirea de sus.

În timpul trezirii de jos trezim cooperarea dintre lumină și vas prin dorința noastră. Lumina corectează vasul și îi dă intenţia corectă. În timpul trezirii de sus, această lucrare este îndeplinită de sus, dar numai pentru că am creat în prealabil toate condițiile potrivite pentru aceasta.

Facem eforturi și astfel creăm condițiile potrivite pentru primele și ultimele zile ale sărbătorii, deoarece săptămâna de Pesah trebuie să fie închisă la sfârșitul ei prin stări în care nu facem nimic, deoarece lumina de sus face toată munca. Prima zi a sărbătorii este începutul ieșirii din Egipt. Ultima zi este sfârșitul exodului care o pecetluiește.

Este important să spunem că națiunile lumii au calendare diferite. Calendarul creștin se bazează pe mișcarea soarelui. Calendarul musulman se bazează pe mișcarea lunii. În timp ce calendarul evreiesc ia în considerare mișcarea soarelui, a lunii și a pământului, deoarece pământul este obiectul central între soare și lună.

Pe de o parte luăm în calcul anul, care înseamnă revoluția pământului în jurul soarelui, iar pe de altă parte luăm în calcul luna, revoluția lunii în jurul pământului și le comparăm pe cele două. Astfel, calendarul evreiesc nu se schimbă și astfel, de exemplu putem calcula dinainte care zi a săptămânii va fi prima zi de Pesah peste alți 35 de ani.

În plus, pe baza comparației dintre mișcarea soarelui, a pământului și a lunii, putem spune că Pesah nu poate avea loc în anumite zile ale lunii. Aceasta înseamnă că totul este legat cu exactitate de sistemul astrologic general.

Întrebare: Tora face referire de mai multe ori la adunările sfinte. De ce trebuie să ne adunăm de Pesah?

Răspuns: Sfintele adunări în timpul Pesah sunt cel mai important lucru pentru națiunea israeliană, deoarece, de fapt datorită dorinței lor de a se uni, trebuie să iasă din Egipt.

Unirea unei persoane cu un grup de oameni, cu societatea, cu națiunea sau cu întreaga lume sunt de fapt diferite niveluri ale exodului din Egipt (din ego). Când atingem forța unității, o anumită tensiune, are loc acest exod, detașarea de ego.

Este mereu printre noi, despărțindu-ne și făcându-ne să ne simțim în respingere unul cu celălalt. Dacă începem să îl comprimăm și să îl condensăm, să încercăm să ne unim și să ne conectăm unul cu altul, atunci ieșirea din ego începe în momentul în care dobândim prima unitate.

În prima zi de Pesah (exodul din Egipt) începem să strângem această legătură. Apoi lucrăm la ea în timpul săptămânii și ne unim total în ultima zi a ieșirii din Egipt. Din acel moment suntem o națiune unită.

Dar, între timp oamenii nu înțeleg ce ar trebui să facă, deși există o direcție care stimulează dorința de a scăpa de ego, este doar un instinct animalic fără conștientizarea corespunzătoare. Oamenii vor dobândi recunoașterea atunci când se vor aduna la poalele Muntelui Sinai.

Din KabTV „Secretele Cărții Eterne”, 28.05.14

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcinile spirituale au de asemenea, o influență asupra ramurilor lor materiale. Totul este determinat de ordinea de diseminare a forțelor luminii, care ne influenţează materialul, dorința de a primi plăcere. Există o periodicitate și o cauzalitate speciale în afectul acestor lumini.

Au un mecanism, care pune în viteză și controlează totul, de la capul Lumii Aţilut. De acolo, de la Arich Anpin, Aba ve Ima, YEŞSUT și ZON, care există în relații speciale unul cu celălalt, primim schimbări, care se numesc: an, lună, săptămână, zile, minute, nopți, precum și multe stări interioare diferite. Vorbim despre calități și îmbinarea calităților, care au o mare influență asupra acestei lumi.

Dacă un om dorește să se conecteze la rădăcina spirituală și să se plaseze sub o influență mai mare a luminii superioare, pentru a se apropia de ea, atunci trebuie să folosească aceste perioade de o influență specială de sus asupra noastră. Dacă cineva dorește să se înalțe spiritual, atunci în astfel de perioade din lumea noastră, care se numesc sărbători, trebuie să se unească cu intențiile care se referă la astfel de influențe.

În cartea lui ARI, Porțile intențiilor, el explică cum ar trebui să acționeze un om în perioadele speciale de influență asupra lumii noastre, cum sunt Roş HaŞana, Sukot, Pesach, Şavuot și așa mai departe. Dacă vorbim despre Pesah, atunci cea mai semnificativă caracteristică a sa este lumina de Hasadim. Când omul primește lumina de Hasadim pentru prima dată în viața sa, el dobândește calitatea de dăruire și se ridică deasupra ego-ului său.

Prin urmare, merită să ne gândim mai mult la lumina superioară, care în acest moment, are o putere mai mare de a ne ridica deasupra egoismului nostru și de a ne menține deasupra lui, în calitatea dăruirii. Ulterior, vom putea deja să avansăm mai departe și să simțim lumea spirituală cu toate detaliile ei.

Astfel, ar trebui să petrecem toate zilele de Pesah gândindu-ne la unitatea dintre noi și la lumina superioară, care ne ridică pe fiecare dintre noi deasupra egoismului nostru personal. Aceasta trebuie să fie intenția noastră principală pe parcursul întregii sărbători.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→