Întrebare: De ce nu ar trebui să introducem emoția atunci când explicăm lucruri maselor, dacă acest lucru poate ajuta la atragerea unui public?

Răspuns: Ideea este că atunci când introducem emoția într-o explicație, te prezinți pe tine însuți, fie Kelim ale tale goale, fie Kelim care au fost umplute. Dar acesta este ceva personal.

Și când vorbim rațional, vorbim despre fapte, care sunt aparent mai presus de emoție. Faptele sunt fapte. Sunt precum credinţa deasupra raţiunii. Fie că îți place sau nu, este legea, este realitatea. Apoi o transmitem altora ca pe ceva independent de tine sau de ei.

Pur și simplu le oferim oamenilor oportunitatea de a vedea legea; fie că vor să fie pentru sau împotriva ei, asta e treaba lor. Dacă nu, vom intra într-o altă rundă de suferință. Iar persoana va traduce acest lucru în propriile sentimente.

Aș spune că acest tip de diseminare este cel mai bun: nu pari inspirat de ceea ce spui, ci vorbești ca și cum “sinele” tău ar fi fost eliminat cu totul din subiect.

Ești ca un mecanism care emite informații și asta este tot. Nu contează dacă aparții națiunii Israel sau națiunilor lumii, ești ca o forță auxiliară, un fel de înger din ceruri, care le spune oamenilor ce se întâmplă.

Acest lucru este cel mai bun, pentru că atunci toată lumea simte că ești imparțial.

Dar fiind imparțial, vorbești cu oamenii într-un mod care trezește sentimente în ei. Tocmai aceasta este forma pe care trebuie să o găsim în diseminare, chiar dacă depinde și nu depinde de noi.

Pentru că viața va deveni în curând de așa natură încât omul va simți imediat că aici ai atins punctul lui cel mai intim.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 14/5/2025, Scrierile lui Baal HaSulam “Arvut (Garanția reciprocă)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment →