Întrebare: Care este diferența dintre metoda Cabala și alte metode? Spuneţi că în alte metode nu există nicio modalitate de a atrage lumina.

Răspuns: Nu este că nu au capacitatea de a atrage lumina. Dacă omul nu are un punct în inima sa, nu există nicio bază pentru dezvoltarea sufletului său, așa că nu există nicio modalitate de a-i demonstra sau arăta ceva. Nu va putea descoperi de unul singur pentru a ști ce metodă i se potrivește și care nu. Prin urmare, oamenii avansează prin încercare și eroare.

Ne încurcăm constant în această viață, inventăm ceva, crezând că existăm într-un fel de realitate și de dragul ei. Apoi, dacă la cineva apare un punct din inimă, această persoană vine la Cabala și începe din acest punct să construiască o percepție corectă a realității în sine.

Nu sunt mulți astfel de oameni. Până în prezent, sunt sute de mii, poate chiar câteva milioane împreună cu cei interesați și cei care se află la periferie. Dar acesta este un număr foarte limitat de oameni.

Toți ceilalți, care nu au embrionul stării reale, nu îl pot dezvolta. Ei trăiesc ca miliardele de oameni în simţirea acestei lumi, neputând crea pentru ei înșiși cu adevărat o imagine a nivelului următor. Ei doar există în această lume.

Dar ce pot face? Treptat, sub influența suferinței vor începe să simtă insuficiența și se vor alătura celor care au o imagine a lumii superioare. În acest fel, toată lumea va intra în această imagine pentru că va fi conectată prin dorințele lor.

KabTV „Am primit un apel. Diferența dintre Cabala și alte metode” 08.09.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este posibil să spunem că Creatorul S-a cufundat într-o stare în care Se percepe pe Sine ca pe o creație?

Răspuns: Nu. Toate creațiile de fapt sunt într-o singură stare, absolută, perfectă. Pentru ca creația să-l atingă pe Creator, ea trece prin tot felul de faze, care sunt numite „exil”, astfel încât să poată atinge din aceste faze de ascundere, exil și întuneric starea în care se află de fapt.

Acest lucru poate fi comparat cu felul în care îi fac în mod deliberat fețe copilului meu de parcă aș fi furios, fericit, suferind sau pasionat de ceva pentru a-i trezi tot felul de reacții, iar el va începe să mă înțeleagă mai bine și să se dezvolte.

Uite câte jucării inventăm, câte metode, nu pentru dezvoltarea corporală a copiilor, ci pentru dezvoltarea lor intelectuală. La urma urmei dacă nu am face acest lucru ei ar rămâne la nivel animal ca și cum ar fi fost abandonați într-o pădure. Cât de mult investește omenirea în grădinițe, școli și educație; aceasta este o lume imensă!

Toate acestea doar pentru a creşte un copil care se naște ca o bucată de carne, ca un animal și să-i dea dezvoltare. În doar câțiva ani acesta trece prin revoluții uimitoare în interiorul său și devine o persoană care înțelege, nu ceea ce înțelegem noi ci mai mult decât atât!

Vă puteți imagina ce este inerent în noi încă de la început?! Ce potential! Toate acestea se datorează doar atitudinii corecte față de copii.

KabTV „Am primit un apel. Cine este Creatorul?” 27.10.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum poate lumina să influenţeze oamenii care nu studiază Cabala și nu sunt în niciun fel pe calea spirituală?

Răspuns: Lumina îi va influența pe baza faptului că vor fi incluși în noi și vor ajunge rapid la simțirea următorului grad de existență.

Acesta este nucleul muncii noastre cu lumea. Ei trebuie să știe că există un nivel următor și de aceea suferim la nivelul actual. Forțele care ne obligă să ne ridicăm la un nou nivel ne afectează în acest fel, iar dacă acționăm la unison cu ele vom fi bine. Să începem să urcăm cu ele, să le mulțumim și să le folosim corect. Aceasta este esența metodei Cabala.

Ne spune ce să facem: să întindem mâna unii altora și să lucrăm la unison cu forțele care ne obligă să ne ridicăm la nivelul următor.

Astăzi omenirea vede deja că devine globală. Nu există loc unde să fugi. A merge împreună cu natura înseamnă a nu beneficia pentru sine, lucru care este în detrimentul tău. Dar oamenii, ca și copiii proști, nu vor să audă despre asta. Și ce va face natura? Îi va pedepsi până când se vor supune. Și de aceea suferințele sunt în faţa noastrâ.

Comentariu: Dar conform explicațiilor dumneavoastră, nu este vina lor că nu ne aud.

Răspunsul meu: Da, și acum este pentru că natura a început deja să se manifeste clar în relație cu umanitatea și să-i arate care este direcția corectă – direcția unității, armoniei și o atitudine corectă, bună, blândă față de sine, de alţii, de natură, direcția consumului rezonabil, dezvoltarea integrală, educația și așa mai departe. Natura ne arată toate acestea.

Puteți spune: „Dar aceeași natură (Creatorul) ne-a dat un asemenea egoism încât omul este incapabil să facă față impulsurilor sale egoiste. Nu-i pasă de ceea ce îi oferă natura; nu vrea să facă nimic diferit. Ce se poate cere de la o persoană?!”

De la o persoană se poate cere destul de puțin. Aceasta într-adevăr, așa este. Dar trebuie cerut multe de la evrei; trebuie pusă presiune asupra lor și asta trebuie făcută corect, înțelegând esența presiunii și împingându-i să-și îndeplinească misiunea.

KabTV „Am primit un apel. Medicamentul pentru toate bolile” 27.10.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Există o pildă în care un soț și o soție se mută pentru a locui într-un apartament nou. Într-o dimineață devreme soția se uită pe fereastră și vede o vecină care agăța rufele. Ea îi spune soțului ei: „Vecina noastră este o gospodină foarte rea. Priveşte cât de murdare sunt hainele ei.” Sotul nu este atent si tace. În fiecare zi soţia se uită pe fereastră, își vede vecina și spune: „Oh, ce neglijentă!” Brusc, într-o zi, se uită pe fereastră dimineața și o vede pe vecină atârnând haine curate. Ea îi spune soțului ei: „Vezi tu, această neglijentă a învățat în sfârșit să spele rufele”. „Nu”, spune soțul, „tocmai m-am trezit devreme azi și am spălat geamul”.

Aceasta pare să fie toată viața noastră. Privim lumea prin fereastra noastră murdară și vorbim rău de ceilalți.

Vă rog să-mi spuneți de ce nu observăm că fereastra este murdară, dar în schimb îi criticăm pe alții?

Răspuns: Ne este mai plăcut să vedem ce se întâmplă la vecini. De aceea nu vedem ce se întâmplă la noi.

Întrebare: Îmi este frică să mă uit în mine?

Răspuns: Nu poți.

Întrebare: Așa că tot văd că există murdărie peste tot. Și trebuie să o curăț eu?

Răspuns: Da.

Întrebare: În ce moment observăm că geamul este murdar? Cum vom fi conduși la faptul că fereastra noastră este murdară?

Răspuns: Dacă nu există soț, nu vei observa.

Comentariu: Aceasta este rădăcina tuturor necazurilor și războaielor și vrem să schimbăm lumea și vrem să-i schimbăm pe alții. Această mică pildă este întreaga noastră viață.

Răspunsul meu: Da.

Întrebare: Pe cine numiți soț în relație cu noi, de exemplu?

Răspuns: Cineva din lateral, cineva serios care este la același nivel cu tine sau poate chiar puțin mai sus, care te poate îndruma să înțelegi motivul pentru care lumea este murdară; este murdar în tine.

Întrebare: Cine poate face asta? Cine este soțul care ne va limpezi fereastra, ca să vedem că totul era despre noi?

Răspuns: Soțul este cel care se poate ridica deasupra esenței feminine.

Întrebare: Suntem esența feminină? În general, întreaga umanitate este o femeie?

Răspuns: Femeie, da.

Întrebare: Putem spune că suntem femeie, iar soțul nostru este Creatorul?

Răspuns: Desigur.

Întrebare: Ceea ce înseamnă până când Creatorul șterge fereastra și spune „Uite, totul este despre tine!” nu se va mișca nimic? Vom rezolva probleme la nivelul solului, vom ucide pe alții sau îi vom tortura și chinui?

Răspuns: Da. Și atunci ne justificăm.

Comentariu: Acesta este un final foarte pesimist al poveștii.

Răspunsul meu: Aceasta este întreaga noastră istorie.

Comentariu: Trebuie să văd că totul este despre mine. Vorbim despre asta tot timpul.

Răspunsul meu: Nu contează. Chiar dacă ai vedea și auzi, tot nu ai vrea să-l vezi.

Întrebare: Nu o voi cere oricum? Deci, unde este această schimbare de viteză până la urmă? Unde? Cum?

Răspuns: Va veni de sus.

Întrebare: Faptul că acest egoism este în mine mă împiedică să-i văd pe alții și că toată murdăria, toate aceste rufe murdare, sunt în mine?

Răspuns: Da.

Întrebare: Nu poate fi decât de sus, spuneţi. De ce tot spuneţi  că trebuie să-ți iubești aproapele?

Răspuns: Acestea sunt poruncile. Trebuie să facem acest lucru pentru a corespunde cu legile naturii. Cum să o facem? Când suntem convinși că altfel nu vom rezista astăzi, că nu vom supraviețui, atunci ce ne rămâne?

Întrebare: Deci trebuie să fim în pragul vieții și al morții? Și atunci vom începe să înțelegem că trebuie să ne tratăm unul pe altul cu iubire?

Răspuns: Vezi cât de simplu este!

Întrebare: Dar există un singur moment în care trebuie să fim aduși la marginea prăpastiei? asta e infricosator!

Răspuns:: Da.

Întrebare: Și cum rămâne cu raţiunea noastră?

Răspuns: Raţiunea nu va ajuta. Nu trăim după rațiune, ci doar după simţirea noastră.

Întrebare: Atunci granița umană nu este neapărat între viață și moarte, nu-i așa? Poate fi gol; poate fi depresie sau un fel de plâns interior?

Răspuns: Da, această limită este atunci când cineva simte deznădejde. Și apoi începe să realizeze că totul este despre el.

Întrebare: Creatorul ne oferă această înțelegere?

Răspuns: Da. Sau dacă un grup din umanitate se va ocupa să trateze totul cu iubire, să ude întreaga umanitate cu iubire.

Întrebare: Vrei să spui că avem nevoie de un exemplu?

Răspuns: Da.

Întrebare: Marele cabalist Baal HaSulam a scris despre ultima generație. Acestea erau însemnările lui pe patul de moarte. După toate lucrurile de neînțeles pe care le-a scris în lucrările sale cabaliste, el a scris brusc note de înțeles numite „Ultima generație”. Acolo a scris că ar trebui să apară un grup de oameni care să-și asume această lege a „iubirii aproapelui tău” și să înceapă să trăiască după ea și să o răspândească în întreaga lume.

Credeţi că asta nu este ficțiune, sau idealism?

Răspuns: Timpul își face treaba lui. Cred că până la urmă omenirea va fi de acord, din disperare, de a accepta acest principiu al unei noi vieți.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 09.02.2023

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Este firesc ca o persoană să-și împărtășească durerea sau îngrijorarea cu alții, dar în Cabala nu este acest lucru binevenit?

Răspuns: Nu ar trebui să împărtășim stările personale, deoarece acestea sunt doar ale tale și ale Creatorului. Dacă aceste stări sunt numai ale mele și ale Creatorului, bazate pe rădăcina sufletului meu cu El, iar a ta se bazează pe rădăcina sufletului tău cu El atunci ne putem face pur și simplu rău unul altuia.

Două suflete nu se pot hrăni din același punct, se hrănesc din două puncte diferite, fiecare pentru sine. Prin urmare  în lumea noastră este imposibil să ne consultăm și să vorbim deschis despre stările noastre personale, despre modul în care fiecare progresează, despre cum cineva merge înainte și dezvăluie Creatorul, forța superioară și lumea. Acesta este același lucru, deoarece întregul sistem al universului în care existăm se numește Creator sau natură.

În Cabala nu este acceptabil să ne împărtășim stările interioare, deoarece fiecare dintre noi îl va încurca pe celălalt.

Putem vorbi despre familie, copii și tot ce există în această lume pentru că toate acestea sunt stări animale, la nivel animal. În plus, este posibil să discutăm nu despre stările noastre de moment, ci despre acțiunile generale pe care fiecare persoană ar trebui să le efectueze pe calea către Creator, deoarece există o metodologie, teorie și practică comune, de ascensiune spirituală și revelare a Creatorului.

Dar nu ar trebui să vorbesc cu nimeni despre contactul meu personal și despre starea în care mă aflu cu Creatorul.

KabTV „Am primit un apel: Nu ar trebui să ne împărtășim durerea cu alții” 16.12.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Oamenii de știință vin în mod constant cu noi medicamente care suprimă bolile. Astăzi multe boli sunt tratate la nivel genetic.

Spuneţi că bolile sunt o expresie a egoismului. Unde dispar expresiile bolii atunci când sunt tratate?

Răspuns: Ele intră înăuntru și provoacă următorul nivel de boli sau pur și simplu alte dureri, pentru că trebuie să corectăm totul la nivel moral și nu genetic.

Întrebare: Practic, astăzi unii încep să audă că trebuie să unim întregul sistem pentru a evita bolile. Ce ar trebui să se întâmple pentru ca oamenii să înceapă să audă diferit, mai degrabă decât să caute la nivel micro?

Răspuns: Pentru ca acest lucru să se întâmple, lumina trebuie să acționeze asupra lor, astfel încât să primească o percepţie specială. Fără această percepție ei vor rămâne la nivel animal. Ei trebuie să obțină un alt nivel de percepție.

Așa cum o pisică sau un câine care locuiește lângă tine nu te poate înțelege – îți va fi devotat, va face tot ce poate, dar numai la propriul nivel, nu se va putea ridica la nivelul tău – la fel, cineva care trăiește lângă tine de zeci de ani chiar dacă este amabil și deștept, cu abilități mari, nu te va înțelege dacă nu are această predispoziție.

Chiar dacă această predispoziție există în toată lumea, ea nu s-a dezvoltat încă. La unii oameni se dezvăluie mai devreme, iar la alții mai târziu. Dar dacă omul nu o are încă, nu poți face nimic. Trebuie să aștepți cu răbdare! Poate că îl poți ajuta într-un fel, îl poți grăbi în această direcție și poți încerca să-l incluzi fără știrea lui în mișcările spirituale. Îl va ajuta să-și accelereze dezvoltarea, dar nu va putea înțelege ce simt cabaliştii și lumea în care există.

KabTV „Am primit un apel—Medicament pentru toate bolile” 27.10.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În anii 60 și 70 ai ultimelor secole, Africa de Sud a fost considerată unul dintre cele mai paradisiatice locuri de locuit, iar apoi a alunecat la nivelul Africii generale.

Tatăl meu a fost director de marketing al unei companii engleze și a locuit în Africa de Sud timp de 14 ani. La sfârșitul anilor 80, când a plecat de acolo a plâns în avion, pentru că a înțeles că acest loc paradisiac a luat sfârșit: Ceea ce durase atât de mult s-a prăbușit în câteva zile.

Majoritatea clădirilor construite în anii 70, care erau un simbol al independenței, erau apartamente scumpe care au devenit depozite de droguri.

Există ceva ce putem învăța din asta?

Raspuns: Să învăţăm?! Umanitatea?! Nu!

Unde ai văzut că omenirea învață ceva? Nu există creatură mai proastă decât omul, care nu învață din nimic! El trebuie să fie condus înainte în permanență cu un băț și se gândește doar cum să ocolească acest băț.

Dacă ne-am putea desena caricatura, am înfățișa un băiat răutăcios care se uită constant în jur și caută un loc în care să fugă, iar în spatele lui, ca într-o poveste cu Tom Sawyer, mătușa lui aleargă după el cu un băț mare cu care îl încearcă să-l lovească și uneori îl prinde. Aceștia suntem noi! Aceștia suntem noi și Mama Natură.

Am învățat ceva astăzi?! Astăzi suntem mai mult decât oricând ca niște barbari. Avem grijă de corp într-un mod în care nu am avut grijă de el niciodată în istorie. Facem operații plastice, transplanturi și tatuaje, îndepărtăm părți ale corpului și facem orice altceva!

Strămoșii noștri ne-ar invidia. Am construit un astfel de cult al corpului cum nu a mai existat până acum. În loc să ne ridicăm deasupra lui și să dezvoltăm spiritul, uite ce facem! La televizor, ei arată doar programe despre mâncare, cum să o gătești și să o prăjești, internetul este plin doar de oferte sexuale, iar programele TV sunt despre cum să câștigi bani undeva și așa mai departe.

Dacă odată erau respectate cunoștințele de literatură, muzică și arte, astăzi nu există nimic din toate astea! Degradarea este completă! Omul arată clar altui om că este inamicul lui. Acest lucru este considerat drept, bun și se presupune că vă subliniază independența și autosuficiența. Ce îi învățăm pe copii la școală? — Să-l suprime pe celălalt. Ce îi învățăm în general? — Numai să-i cucerim, suprimăm și măcinăm pe alții.

Între timp, mijloacele de confruntare sunt din ce în ce mai puternice. Astăzi, ne putem „şterge” cu ușurință unul pe celălalt și ne putem îndepărta de pe suprafața Pământului. Astronauții spun într-un glas că atunci când privesc Pământul de departe, au impresia că este un balon fragil, foarte delicat.

Iar noi cei care locuim aici, suntem gata să ne sfâșiem și să tăiem totul de parcă am fi coborât pe vreo planetă pentru a o cuceri, de parcă aceasta nu ar fi singura noastră casă!

KabTV „Am primit un apel – Lumea în alb şi negru” 13.11.2012

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Aţi spus că nu suntem corectați în măsura în care putem percepe scrierile cabaliştilor. Tot ceea ce iese din gura lor vine de la Creator. Înseamnă asta că cineva din spiritualitate nu poate greși?

Răspuns: Cabaliștii exprimă ceea ce obțin. Ceea ce ating ei face parte din universul superior.

Desigur, și ei pot greși. La urma urmei, orice realizare constă din mai multe părți: o parte pe care o cunosc clar, o parte pe care o simt doar în acest moment și sunt în ea acum și o parte care strălucește în fața mea, adică realizarea mea în viitor.

Prin urmare, este imposibil să spun 100% că nu voi greși. La fel ca în lumea noastră, există oameni care înțeleg mai mult sau înțeleg mai puțin și ajung mai mult sau mai puțin în profunzime.

Să spunem că acum vorbesc printr-o conexiune la computer. Ce înțeleg despre ea mai mult decât câteva butoane? Și sunt oameni care știu despre toate aceste modemuri, frecvențe de comutare, furnizori și așa mai departe. Sunt cei care dezvoltă aceste tehnologii și sunt deja așezați în viitor.

La fel este și în spiritualitate. Totul depinde de dimensiunea sufletului omului. Arată cât de mult se va strădui să meargă înainte.

Comentariu: Dar aţi spus că Creatorul vorbește prin gura cabaliștilor. Ei nu au propriile lor calcule când vorbesc.

Răspunsul meu: Da. Aceasta înseamnă că au atins calitățile lumii superioare și vorbesc pe baza acestor calități.

Nu există nici un Creator decât ceea ce au dobândit și există în ei. Este ca și cum Creatorul ne transmite prin ei, ca printr-o portavoce.

Din emisiunea KabTV „Am primit un apel – Portavocea Creatorului” 11.09.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Adesea, când asculți o lecţie, mintea ta pare să fie anulată; nu există percepție la nivel de logică și îți este foarte greu să înțelegi ceva. Și apoi, când asculți din nou aceeași lecție, totul devine logic și clar structurat. Imaginea este frumoasa.

Răspunsul meu: Totul depinde de tine. Iar pentru altcineva poate fi invers. În timpul lecției totul a fost logic, armonios și clar, iar după-amiaza, a ascultat din nou și a fost confuz, nu a preluat nimic.

Întrebare: Și cum ar trebui să fie?

Răspuns: În niciun fel! Totul este relativ la om Dacă ai ocazia să te organizezi pentru o lecție, adică să te pregătești intern pentru aceasta, atunci o vei percepe corect, iar dacă nu, atunci nu.

Este la fel ca în lumea superioară: dacă ai ocazia să o creezi în tine, atunci o creezi, iar dacă nu există o astfel de oportunitate, atunci pur și simplu nu există. Nu este acolo!

Prin urmare, totul este menit să creeze în tine calități care ar descrie corect spiritualul. Iar în afara calităților noastre, nu există absolut nimic

Din KabTV „Am primit un apel. Nimic nu există”10.03.2012

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “În ajun de Pesah – niciun semn de unitate”

Pesah este cea mai festivă dintre toate sărbătorile evreiești. Este o sărbătoare a libertății, când poporul Israel a fost eliberat de sub jugul sclaviei în Egipt. Pe atunci evreii s-au unit în jurul lui Moise și în ciuda dezacordurilor interne și-au menținut unitatea. Răsplata pentru insistența lor de a rămâne împreună în ciuda disputelor lor nu a fost doar libertatea lor, ci și declararea de către Dumnezeu a neamului lor.

Astăzi, în ajun de Pesah sunt trist să spun că nu avem nimic din unitatea pentru care au luptat strămoșii noștri; luptele pentru putere domnesc în mod suprem și toată lumea vrea să fie rege. Aceasta este o rețetă pentru a invita un Faraon modern să vină și să conducă peste noi.

Israelul are mulți dușmani. Iranul a jurat să-l distrugă, grupurile teroriste din apropierea sa încearcă necontenit să-l mutileze, mișcările internaționale precum BDS încearcă să-i paralizeze economia și țările care se prefac a fi prietenoase finanţează mișcări anti-Israel. Cu toate acestea niciuna dintre aceste entități nu reprezintă o amenințare existențială. Singura amenințare existențială la adresa Israelului este diviziunea sa socială.

Acum două mii de ani ne-am pierdut suveranitatea din cauza urii fără temei a unuia față de celălalt. În ultimele două milenii, nu am vindecat nici măcar acea ură. Dacă s-a întâmplat ceva, aceasta s-a intensificat.

Prin urmare înainte de a începe să lucrăm la „îmbunătățirea” situației politice din Israel, trebuie să înțelegem ce trebuie să îmbunătățim. Astăzi aproape toată lumea ia parte în altercația politică a Israelului. Toată lumea crede că deteriorarea țării este vina celeilalte părți.

Dar țara nu se deteriorează din cauza stângii sau din cauza dreptei, dacă măcar știm ce înseamnă astăzi aceste cuvinte. Țara se deteriorează pentru că stânga urăște pe dreapta și invers, secularii îi urăsc pe religioși şi invers, bogații îi disprețuiesc pe săraci şi săracii îi urăsc pe bogați, iar singurul câștigător în acestea – și în nenumărate alte diviziuni din societatea israeliană este ura.

Înapoi în Egipt, Faraon l-a iubit pe Iosif. El și-a încredințat întregul regat în mâinile lui Iosif și în acel moment poporul lui Israel era fericit în Egipt. Când Iosif a murit, israeliții s-au împărțit și au vrut să se împrăștie printre egipteni. Acesta este momentul în care „un nou” Faraon, care nu l-a cunoscut pe Iosif, s-a ridicat și a început să chinuie pe Israel.

Diviziunea a provocat și venirea lui Nabucodonosor, care a trimis pe Israel în exilul babilonian. Ura interioară s-a intensificat și mai mult în timpul celui de-al Doilea Templu și l-a adus asupra noastră pe generalul roman Titus, care a distrus Ierusalimul și a exilat moaștele poporului Israel din Iuda. Chiar înainte de debutul Inchiziției, iudaismul spaniol a cunoscut o perioadă extinsă de dezbinare tot mai mare, iar aceeași tendință a fost vizibilă înainte de ascensiunea lui Hitler la putere.

Este convenabil să credem că dușmanii noștri apar fără motiv, dar dacă vrem vreodată să rupem cercul vicios al expulzărilor și disparițiilor periodice, trebuie să începem să ne cercetăm sufletele și să găsim unde și cum contribuim la împuternicirea celor care ne urăsc. Dacă facem acest lucru, vom descoperi că înțelepții noștri ne-au spus încă de la începutul națiunii noastre că dăm putere celor care ne urăsc prin ura noastră unii față de alții.

Dacă realizăm că Faraonul este în viață astăzi, guvernându-ne inimile și ridicându-ne unul împotriva celuilalt, făcându-ne robi capriciilor lui și făcându-ne să credem că lucrăm pentru noi înșine, când de fapt lucrăm pentru el, atunci am putea alege să-l urmăm. Moise, vocea unității din noi care spune: „Nu are importanţă ce simțim unul față de celălalt, suntem o singură națiune”. Este alegerea noastră cui să dăm putere. Dacă continuăm să-i dăm putere lui Faraon, sclavia noastră internă față de el va deveni o distrugere externă. Dacă îi dăm putere lui Moise și alegem unitatea mai presus de orice, viitorul nostru bun este garantat.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→