Întrebare: Astăzi, 55% din populația lumii trăiește în orașe. Acest număr continuă să crească. De ce crezi că oamenii sunt determinați să se afle în mediul urban? Aceasta a fost tendința de-a lungul istoriei.

Răspuns: Pe de o parte, efortul de a se muta în orașe este legat de industria serviciilor. Pe de altă parte, oamenii sunt atrași de comoditate, de tot ceea ce este oferit ca utilități și de orice altceva.

Dar observăm și acum tendința opusă: oamenii părăsesc orașul, își obțin propriul teren, proprietate privată, se ocupă de grădini, lucrează pământul și cultivă plante.

Este posibil să fim în vârful migrației urbane, dar cred că aceasta este o tendință temporară care nu va prevala pentru mult timp. Dacă putem oferi cuiva tot felul de servicii la distanță de oraș, el va fi de acord cu bucurie din cauza aerului curat, a liniștii și a altor avantaje.

Tendința de a părăsi orașele a început deja. După primul val de pandemie, mulți oameni nu vor să se întoarcă la serviciu, vor să lucreze de acasă. Copiii nu prea vor să meargă la școală.

Există multe avantaje în a trăi puțin izolat de ceilalți, dar, în același timp, este dotat cu tot ce poate oferi un oraș mare. Depinde de transport, comunicații și infrastructura rutieră.

Întrebare: Credeți că pandemia a adus această atitudine față de orașele mari?

Răspuns: Oamenii au realizat pur și simplu că pot primi servicii fără a fi prinși în „cușca” unei clădiri înalte. Pot trăi în siguranță „la sol” chiar și la o mică distanță de zece metri de ceilalți. Cred că Pământul va fi populat în lățime, nu în înălțime.

KabTV „Conversațiile” 09.06.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: „Ziua internațională a prieteniei a fost proclamată în 2011 de Adunarea Generală a ONU cu ideea că prietenia dintre popoare, țări, culturi și indivizi poate inspira eforturile de pace și construi punți între comunități.” (UN.org)

Ce este Ziua Internațională a Prieteniei pentru dvs.?

Răspuns: Pentru mine, fiecare zi este așa. Mă întâlnesc cu elevii mei. Congresul nostru obișnuit s-a încheiat zilele trecute. Patru până la cinci mii de persoane s-au aflat într-o conexiune în timp real prin Internet. Ne-am văzut, am ascultat, am vorbit și ne-am simțit. Aceștia sunt prietenii.

Prietenii sunt oameni care sunt aproape de tine în ceea ce privește scopul, percepția asupra lumii și a vieții, a armoniei sale interioare și a discordiei externe.

Întrebare: Nu trebuie să li se reamintească nimic?

Răspuns: Nu. Cu toții experimentăm acest lucru în fiecare zi. Un prieten este cineva care înțelege cum te simți și, în anumite privințe este solidar cu tine, în altele poate nu. Dar el te înțelege iar tu îl înțelegi. Și împreună căutați în mod constant câteva momente comune de apropiere.

Întrebare: Chiar dacă acestea sunt momente de simplă apropiere, în viața de zi cu zi? Ați numi și aceasta prietenie?

Răspuns: Cred că da. Pentru că, în cele din urmă, întreaga noastră materie înaltă este, de asemenea acolo, pentru a transforma totul într-o apropiere fizică. Nu avem nevoie de nimic altceva, ar trebui să fie foarte simplu: să ne ridicăm deasupra convenționalității noastre, mai presus de tot ceea ce trăieşte omul, ceea ce trăiesc națiunile, oamenii și statele. Ridicați-vă deasupra acestui lucru în dăruire reciprocă, iubire reciprocă, sprijin reciproc și veți câștiga un sentiment de forță superioară.

Cred că ar trebui să mai existe un sentiment reciproc de conexiune interioară. Acesta este primul lucru.

Și în al doilea rând, trebuie să înțelegem cum trebuie să ne ajutăm reciproc și să participăm împreună la crearea unui spațiu spiritual comun, o rețea spirituală prin care existăm. Se poate baza simultan pe dorința de a ajuta fizic și material, dar în general, este o rețea spirituală.

Din KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 6/7/21

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Cum putem construi practic o intenție comună, dacă dorințele noastre sunt complet diferite? Dacă vrem să ne dăruim unii altora și să descoperim că nu o putem face fără ajutorul Creatorului, atunci fiecare îl atrage pe Creator către el însuși, astfel încât El să-i ajute prietenii.

Astfel, în loc de câmpul egoist, formăm un câmp spiritual de dăruire, în care folosim calitățile Creatorului. Aceasta înseamnă că Creatorul este revelat între noi.

Vrem să dezvăluim forța Creatorului dintre noi, forța dăruirii reciproce ascunsă în natură. Există multe forțe în univers care ne sunt ascunse, multe stele, planete și creaturi pe care nu suntem în stare să le vedem. Până în prezent, toate instrumentele, telescoapele și radarele noastre nu sunt capabile să identifice toate acestea.

Dar există o forță care umple întregul univers. Oamenii de știință o numesc materie întunecată. Simțim că există unde pe care nu le putem recunoaște. Fără îndoială, există o forță care pătrunde întregul univers de la o margine la alta (dacă putem spune că universul are o margine). Aceste forțe sunt prezente în orice loc, deoarece dacă nu ar fi, universul s-ar fi prăbușit cu mult timp în urmă.

Forțele de interacțiune dintre toate părțile universului există și funcționează mai presus de toate limitările noastre materiale. Unele dintre aceste forțe sunt ascunse; adică le putem dezvălui numai dacă dobândim intenția de a dărui. Atunci nu vom mai fi limitați de materie și de realitatea fizică.

Din 1^a parte a Lecţiei zilnice de Cabala 6/9/21, “Nu vă opriți niciodată din a cere”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: În zilele noastre, raportat la cele mai recente evenimente din lume, a existat o creștere teribilă a antisemitismului. Nu le place Israelul, nu le plac evreii.

În Europa, în Germania, ard steaguri, ne numesc ucigași de copii. În Anglia ne spun să nu purtăm kippah (yarmulkes) și îmbrăcăminte tradițională evreiască și să ne îmbrăcăm de parcă am fi englezi sau turiști. În Franța, situația este destul de proastă. În America, evreii scot mezuzele de pe uși, astfel încât nimeni să nu știe că acolo locuiesc evrei. Și așa mai departe, puteți enumera multe fapte. Am ajuns în această stare.

Răspunsul meu: Ce ar putea fi mai bun decât ceea ce se întâmplă acum? Aceasta este de a pune evreii pe drumul cel bun, astfel încât să-și împlinească scopul. La urma urmei, dacă nu îl împlinesc, atunci lumea va aluneca literalmente din ce în ce mai mult în întuneric.

Cum altfel îi poți aduce pe drumul drept? Doar aplicând din ce în ce mai multă presiune. Totuși, nu văd că asta ajută prea mult. Deși au existat deja astfel de suferințe, astfel de lovituri asupra evreilor, tot nu a ajutat.

Trebuie să înțelegem de ce toată lumea ne urăște. De asemenea, antisemiţii trebuie să înțeleagă de ce ne urăsc. Vedem de-a lungul istoriei evreilor și a lumii, cum totul se desfăşoară în jurul poporului evreu. Prin urmare, trebuie să ne întrebăm: De ce se întâmplă toate acestea?

Ne urăsc, ne iubesc, indiferent de modul în care ne tratează, în mod clar ne tratează ca pe ceva special. Ce este special la acest grup etnic, acest popor, această rasă? Ei cred chiar că suntem o rasă specială. Trebuie să explicăm asta.

Faptul este că totul a început în cele mai vechi timpuri, undeva în urmă cu aproximativ 5.000 de ani, când omenirea a început să realizeze atitudinea față de condiţia sa: „Cine sunt eu? Ce sunt eu? De unde sunt eu? Pentru ce sunt? ” Și așa mai departe. Aceste întrebări au fost puse de un om pe nume Adam. Așa a fost numit, presupus din întâmplare, Adam.

Această persoană a început să pună această întrebare, a început să raționeze, să investigheze. Ca urmare a pasiunii sale speciale, a setei lui de a răspunde la această întrebare: „Ce este un om? Care este scopul lui, la ce servește? ” Adam a dezvăluit că lumea există pentru a atinge forța superioară care o guvernează.

Este posibil să atingem această forță numai prin exerciții special, atunci când o persoană încearcă să se ridice deasupra egoismului, deasupra lui însuși și să atingă forța superioară a naturii, care dorește să fie doar în calitatea de dăruire și iubire pentru ceilalți, în conexiune universală. .

În acest fel, este dezvăluită conexiunea universală superioară dintre toate părțile creației. Această forță generală superioară a tuturor părților creației este numită „Creatorul”.

Această persoană, Adam, a descoperit această forță. El a descris-o în cartea sa Raziel HaMalach (Îngerul secret). Aceasta este o carte mică pentru că pe vremea aceea scriau pe lut și cu bețe.

Adam a creat prima școală în care și-a predat cunoștințele, tot ceea ce învățase, oamenilor interesați de ea. O mulțime de oameni au venit la el, l-au ascultat. De la el au venit tot felul de credințe, deoarece diferiți oameni au înțeles această învățătură în mod diferit.

Aceasta a durat în principiu, 20 de generații ale ucenicilor săi: 10 generații până la ucenicul numit Noe și alte 10 generații până la ucenicu numit Avraam. Și toate aceste generații de ucenici au creat mai mulți discipoli în jurul lor și așa a continuat sute de ani.

În generația lui Avraam, începe deja înțelegerea cunoștințelor pe care Adam i le-a transmis. Avraam a predat acest lucru discipolilor săi din Babilonul Antic, unde în acel moment existau și condiții speciale. De ce condiții speciale?

Pentru că, dacă înainte de Babilon, înainte de Avraam, învățătura sistemului universului și cunoașterea locului în care existăm, a ceea ce ne înconjoară, la ce suntem conectați, sub a cărui guvernare ne aflăm și așa mai departe, a fost totul pur individual, atunci, de la Avraam încoace, se întâmpla deja în conexiunea dintre oameni. Prin urmare, Avraam este prima persoană care a creat Școala Cabaliștilor.

În principiu, înainte studiau într-un fel sau altul, dar nu erau atât de dependenți și conectați între ei. Avraam și-a dat seama deja, a înțeles și a dezvăluit că realizarea naturii și a forței superioare a acesteia depind de conexiunea dintre oameni. Prin urmare, el a lansat sloganul „Iubește-ți aproapele ca pe tine însuți”.

Aceasta este astfel, deja o revoluție, când trebuie să treci de la “doar pentru tine” la nivelul de dăruire și iubire pentru ceilalți, la a începe să stabileşti oamenii într-o astfel de stare. Aici a intrat în conflict cu egoismul pe care îl reprezenta atunci Nimrod, regele Babilonului. Și, desigur, Avraam a trebuit să părăsească oraşul.

De aici începe grupul lui Avraam, care a fost numit „Yehudi” din cuvântul „Yehud”, conexiune, unitate.

Evreul (în ebraică, Ivri) provine de la cuvântul „vreodată”, adică trec de la această viață, când fiecare este pentru sine, la o viață în care toată lumea este pentru alții. De asemenea, ei l-au numit „Israel”, ceea ce înseamnă „direct către Creator”, „Yashar-El”, Israel. Aici începe înțelepciunea Cabalei. Aceasta este, în principiu, aceasta este înțelepciunea atingerii Creatorului.

Întrebare: Dacă trecem de la acel moment la momentul actual, atunci este ura pentru că Avraam a insuflat acest principiu pentru a trăi nu pentru tine, ci pentru alții, în poporul lui Israel, iar evreii nu trăiesc așa? Putem spune că acest lucru este scris în genetica spirituală a unei persoane și, de asemenea, nu în cea spirituală?

Răspuns: Desigur! Absolut! Aceasta este o înregistrare, date informaționale, care există într-o persoană. Nu pot fi eradicate, nu se poate face nimic în privința lor. Singurul lucru care se poate face este să schimbi ura în iubire printr-o explicație.

Întrebare: Cum simt națiunile că există această evidență la evrei și în Israel?

Răspuns: Subconștient.

Întrebare: Va continua acest lucru până când vom ajunge la rădăcină?

Răspuns: Ar fi bine. Să sperăm că nu se va înrăutăți.

Comentariu: Dar a fost deja foarte rău, într-adevăr. Uite ce am trecut prin istoria noastră!

Răspunsul meu: Da, dar puteți vedea cum nu afectează nimic. Se pare că singurul lucru rămas este o explicație de masă cu adevărat serioasă printr-un apel către toată lumea și mai ales către națiunile lumii, nu către evrei.

Aceasta se datorează faptului că evreii sunt oameni cu gât rigid. Ei nu vor crede și nu vor merge și nu vor face nimic decât dacă națiunile lumii îi vor forța. Prin urmare, trebuie să apelăm la națiunile lumii și să le explicăm ce ar trebui să facă evreii. Pentru a-i forța pe evrei să îndeplinească acest scop. Atunci va funcționa.

Aceasta este ceea ce trebuie să facem. Sper cu adevărat că, cu ajutorul tuturor studenților noștri din întreaga lume, vom putea face acest lucru.

Întrebare: Este responsabilitatea evreilor să explice lumii și să dea lumii metoda de legătură, unitate și dragoste pentru aproapele? Să o facă singură și să o dea lumii?

Răspuns: Da.

Întrebare: Vor continua să ne preseze până ajungem în acel punct?

Răspuns: „Apăsarea” înseamnă că este ușor. Dar chestia este că nu va ajuta. Singurul lucru care va ajuta este diseminarea, explicația către toate națiunile lumii care este misiunea lui Israel și care este misiunea lor.

Este scris că trebuie să ridice poporul lui Israel pe umerii lor și să-l ridice la muntele Creatorului. Aceasta înseamnă că trebuie să-i forțeze pe oamenii lui Israel să urce pe muntele Creatorului, astfel încât evreii să deschidă calea către toate națiunile lumii.

Comentariu: Această explicație ar trebui să intre în inimă, ceea ce este important.

Răspunsul meu: Cred că, în general, terenul este pregătit pentru acest lucru și, atât cât este imposibil să îl accepți, va fi acceptat tocmai din contrariul său.

Ideea în sine este simplă. Trece prin toate generațiile, prin toate persecuțiile, prin toate exterminările, prin toată distrugerea Templelor și așa mai departe, până la Holocaust și la starea noastră actuală. Același lucru, din nou și din nou.

Comentariu: Dar ideea pe care o transmit cabaliștii nu intră în oamenii obișnuiți, în inimile lor; aceasta este dificultatea.

Răspunsul meu: afectează pe toată lumea. Dar înțelegerea ideii în sine: de unde vine, de ce, ce o conduce, care este motorul, sursa acestei mișcări istorice, acest lucru este cunoscut doar de cabaliști.

Comentariu: Văd că a fost în mare parte prezent în Baal HaSulam și prezent în voi foarte viu! Simți că a sosit timpul, a sosit. Acesta este aproape punctul central al istoriei pentru tine, punctul central al lumii!

Antisemitismul este un segment din istorie, iar pentru dvs. este punctul central al lumii.

Răspunsul meu: Lumea se învârte în jurul acesteia.

Comentariu: Pentru a aduce evreii la o înțelegere și la faptul că transmit această instrucțiune lumii.

Răspunsul meu: Cred că nici măcar evreii, ci lumea.

Nu cred că evreii o pot lua. Sunt prea egoiste, împărțiți, slabi și nu-și înțeleg scopul și locul, rolul, nimic! Nu vor putea face asta niciodată cu egoismul lor.

Întrebare: Națiunile lumii vor putea să le forțeze?

Răspuns: Da! Exact în așa fel.

Comentariu: Da, dar sperăm că nu va ajunge la un alt Holocaust.

Răspunsul meu: Prin urmare, trebuie să o facem rapid.

Întrebare: Pentru a explica rapid? Adică națiunile lumii ar trebui să înțeleagă ce fac, pentru ce o fac? Aceasta este înțelegerea pe care ar trebui să o aibă?

Răspuns: Da.

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 24.05.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Michael Laitman, pe Quora: “Ce înseamnă căutarea spiritualității?“

Începe prin a dori ceva mai mult sau diferit de ceea ce oferă viața de zi cu zi. În înțelepciunea Cabala se numește apariția dorinței de spiritualitate numită „punctul din inimă”. Când apare această dorință, simțim nevoia să obținem răspunsuri la întrebarea despre sensul vieții.

Cum ajungem la o astfel de dorință?

.Vine după ce ne-am dezvoltat de-a lungul mai multor vieți, unde am fost mai întâi ca niște animale, cu dorințe exclusiv de hrană, familie, sex și adăpost și apoi ne-am dezvoltat prin dorințe de bani, onoare, control și cunoaștere.

În prima noastră etapă de dezvoltare, am avut doar dorințe de hrană, familie, sex și adăpost. Avem în continuare astfel de dorințe, chiar dacă suntem complet izolați de societate. Următoarele noastre etape de dezvoltare – dorințe de bani, onoare, control și cunoaștere – sunt caracterizate de dorințe care apar în raport cu societatea.

Apoi, apare dorința de cunoaștere. Științele au înflorit în timp ce ne-am propus să descoperim de unde provin toate și să ne descoperim rădăcinile. Totuși, o astfel de dorință de cunoaștere rezidă doar în cadrul lumii noastre.

Doar în etapa următoare a dezvoltării dorinței noastre dorim să ne cunoaștem sursa, esența și scopul real: sensul vieții. Apoi începem să fim tulburaţi de întrebări despre originea noastră, viitorul nostru și cine și ce suntem cu adevărat.

Suntem egoiști din fire. Comun tuturor dorințelor noastre este că acestea sunt egocentrice și doresc împlinire. Ne presează și ne controlează literalmente fiecare mișcare. Limita ego-ului în lumea noastră este dorința de a deveni plini de cunoștințe despre ceva deasupra noastră.

Suferința este la baza dorințelor noastre. Trecem de la un tip de dorință la altul sub influența suferinței. Dacă suntem într-o stare echilibrată, atunci ne simțim în pace. Când apare o nouă dorință, ne simțim de parcă ne lipsește ceva și dorim să experimentăm sau să primim ceva nou, așa că începem să încercăm să împlinim cerințele dorinței … și acest proces se repetă de-a lungul vieții noastre. Pe scurt, ne îndreptăm întotdeauna spre împlinire și ne îndepărtăm de durere.

Ne trăim viața încercând să împlinim nenumăratele dorințe. După mai multe vieți, ajungem la o stare în care rămâne o singură dorință: dorința de a atinge sursa, sensul vieții.

Când apare această dorință finală, orice altceva pare să-și piardă sensul. Devenim apoi deprimați, ne simțim goi emoțional și spiritual, de parcă nimic nu poate aduce fericire.

Simţirea vieții ca inutilă și neautentică este o expresie a unei noi dorințe care începe să iasă la iveală în era noastră, dorința de spiritualitate. Este o dorință care întreabă în mod esențial despre sensul și scopul vieții – „Care este sensul vieții?” – chiar dacă nu o verbalizăm ca atare. Ne face să căutăm prin diferite învățături pentru a găsi un fel de sens și răspunsuri.

Înțelepciunea Cabala a fost făcută special pentru a împlini această dorință. Este o metodă empirică care duce la descoperirea sensului vieții – atingerea realității superioare – și este deschisă pentru studiu de către oricine dorește să o aprofundeze.

Scris / editat de studenții cabalistului dr. Michael Laitman.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Munca in grup, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Nu știm cum are loc progresul nostru spiritual, deoarece Creatorul controlează acest proces. Trebuie doar să încercăm să participăm la el cu toată puterea noastră și să cerem să avansăm corespunzător, să ne apropiem mai mult între noi și să fim mai aproape de Creator, să ne construim Kli-ul spiritual, să ne conectăm tot mai strâns într-o singură rețea pentru ne prezenta Creatorului ca un singur suflet.

Despre această muncă se spune: „Fiecare își ajută prietenul” pentru a ne readuce la conexiunea care exista în sistemul lui Adam HaRishon. Dar ne întoarcem la această conexiune cu egoism adăugat, care este insuflat tuturor și, prin urmare, este nevoie de o muncă mai dificilă pentru a depăși rezistența enormă, greutatea, respingerea reciprocă și ura.

Dar toate acestea ne sunt date de sus, pentru a include această respingere reciprocă în conexiunea noastră și pentru a construi legături deasupra tuturor rezistențelor. Așa înțelegem din ce în ce mai mult sistemul lui Adam HaRishon în care ne aflăm.

Sistemul începe să se deschidă către noi de 620 de ori mai mult decât la început. „620” este un număr simbolic, nu unul exact, deoarece este de fapt o revelație de miliarde de ori mai mare decât ceea ce se simțea în sistemul lui Adam HaRishon înainte de spargere.

Așa ne construim noi înșine, dar toate acestea se datorează faptului că cerem în permanență să fim întorși la același sistem, la aceeași conexiune, împreună cu toate obstacolele pe care le avem acum. Nu cerem ca aceste obstacole să fie înlăturate, dar vrem să fim conectați împreună cu toate obstacolele pe care le-am descoperit. Acesta este motivul pentru care se spune „iubirea va acoperi toate păcatele”.

Păcatele sunt necesare sau nu va exista o conexiune adevărată (în forma corectă) între noi pentru care este nevoie de ajutor reciproc și o astfel de putere de conexiune pe care numai Creatorul o poate furniza. În caz contrar, nu avem nevoie de conexiune.

Principalul lucru este să privim întotdeauna cu nerăbdare și să ne străduim să ajungem la unitate, astfel încât să existe o conexiunea între noi mai presus de toate păcatele și problemele. Și este posibil doar dacă ne unim între noi pentru că Creatorul este între noi și umple toate golurile.

Contradicțiile dintre noi cresc din ce în ce mai mult, devin mai puternice și mai insurmontabile și ne conduc la ură, neglijare sau cel puțin indiferență unul față de celălalt. Dar tocmai așa ar trebui să fie, întrucât puterea conexiunii, Creatorul, este dezvăluită peste o astfel de depășire.

Prin urmare, trebuie să existe o cerere continuă către Creator de a ne conecta, ca un copil care se plânge, care își asediază părinții cu cereri fără să se oprească până când nu obține ceea ce dorește. Ar trebui să facem același lucru și noi, cu Creatorul. Adevărata dorință pe care o prezentăm Creatorului trebuie să funcționeze constant, fără întrerupere, iar atunci Creatorul ne va ajuta și ne va răspunde.

Și așa este în fiecare etapă, în fiecare stare. Desigur, Creatorul nu are nevoie de rugăciunile noastre; avem nevoie de ele pentru a crește o dorință mare, puternică, constantă, din ce în ce mai substanțială, care crește atât în ​​cantitate, cât și în calitate.

Și când măsura dată se revarsă în acel stadiu, vom fi recompensați cu trecerea la următoarea stare, mai avansată.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 11.06.2021, „Fiecare zi va fi nouă în ochii tăi”

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Se spune: „Fiecare zi va fi nouă în ochii tăi”. La urma urmei, nu numai în fiecare zi, ci în fiecare moment avem o trezire, o nouă oportunitate de a dezvălui noi dorințe sparte, scântei, să le ridicăm de la o stare de egoism spartă, la dăruire.

Apar Reshimot din spargere și astfel îmi este imposibil să tind pentru adevăr. Totul se va întoarce întotdeauna în direcția egoismului meu. Prin urmare, trebuie să ne trezim unii pe alții, să ne îndrumăm reciproc, să ne dăm exemplu reciproc și să ne sprijinim reciproc cu gândurile și rugăciunile noastre. În caz contrar, timpul de pregătire pentru munca spirituală va dura mulți ani.

La urma urmei, fiecare trebuie să descopere toate dorințele legate de rădăcina sufletului său. Dar prin dorința noastră de a ne conecta unii cu alții, aflăm toate dorințele care există în lume, în umanitate. În fața mea nu stă doar un prieten. Acest prieten îmi aduce încă un miliard de oameni care stau în spatele lui și un număr mult mai mare de suflete.

Prin urmare, când mă conectez cu grupul meu de zece, mă conectez cu toate sufletele din lume, cu toate creaturile și prin ele cu Creatorul. Dacă obțin o integrare completă în grupul de zece, atunci nu va mai fi nevoie să fac aceeași muncă cu alte persoane, deoarece toți vor fi deja incluși în prietenii mei.

Deci, să încercăm să ne unim cât mai mult și să înțelegem că fiecare zi este ca nouă. Asta înseamnă să descoperim o muncă nouă legată de conexiunea noastră în fiecare zi, o nouă separare care nu exista înainte și, astfel, să continuăm în toate modurile posibile.

Egoismul ne va trage întotdeauna deoparte, ne va distrage cu gânduri străine și ne va prezenta spiritualitatea nu în adevăratul său Kli, adică nu în conexiune. Cele mai importante lucruri care sunt necesare pentru spiritualitate, conexiunea și iubirea, sunt opuse egoismului nostru și sunt cele mai îndepărtate de noi și, prin urmare, uităm de ele tot timpul.

Fiecare zi este ca nouă, de fiecare dată când înțelegem din ce în ce mai mult că este dezvăluită o nouă distanță față de grupul de zece, o lipsă de dorință de a ne gândi la asta. Egoismul crește și crește distanța dintre noi. Prin urmare, trebuie să ne ajutăm reciproc să ne apropiem, deoarece de asta depinde tot succesul nostru.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 11.06.2021, „Fiecare zi va fi nouă în ochii tăi”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ar trebui să fim atenți la dezvoltarea obiceiurilor în munca noastră, deoarece ne obișnuim deja cu un anumit punct de vedere și nu reușim să vedem nicio reînnoire în muncă. Dar, de fapt, în fiecare zi trecem prin noi stări, noi dorințe.

Prin urmare, trebuie să luptăm împotriva rutinei, obișnuindu-ne cu ceva și în niciun caz să nu ne permitem să acționăm automat, din obișnuință.

Este foarte important să recunoaștem noi Reshimot, noi dorințe, noi relații și lucruri noi care ni se cer în fiecare moment. Așa vom avansa. Și dacă nu observăm nimic nou, atunci suntem blocați într-o stare moartă. A trăi în spiritualitate înseamnă revelarea constantă a unui nou Reshimot. Și dacă nu văd revelarea noilor stări, atunci nu trăiesc.

Obiceiul este bun numai în acțiunile mecanice din această lume, așa cum se spune: „Lumea se întoarce ca de obicei”. Astfel, ar trebui să ne ținem de aceeași rutină zi de zi și să ne gândim foarte atent înainte de a schimba ceva.

În timp ce în spiritualitate, fiecare zi ar trebui să fie ca nouă. Adică trebuie să recunoaștem constant noi stări, noi dorințe, noi condiții și să avansăm din ele. Se pare că apare prea multă noutate faptul că alergăm în aceeași rutină, dar atitudinea mea poate fi nouă. Dacă încerc să găsesc o reînnoire în atitudinea mea personală, interioară, atunci avansez.

Trebuie să fiți gata să acceptați o nouă revelație, o nouă atitudine și să vă țineți de cei doi poli, urcare și coborâre, astfel încât lumina să fie dezvăluită din întuneric. Nu este bine dacă cineva este înclinata spre o extremă. Numai copiii mici trăiesc în stări polare, fie că se distrează incontrolabil, fie plâng amarnic. Omul care se mișcă corect de-a lungul căii spirituale rămâne în trei linii: dreapta, stânga și linia de mijloc.

Pe de o parte, el încearcă să rămână cât mai aproape de Creator și, în același timp, examinează dorințele care îl separă de Creator. Și din aceste două stări, el încearcă să construiască o linie de mijloc, conectând de fiecare dată toate stările sale, negative și pozitive, și direcționându-le către Creator, pentru că provin din aceeași sursă.

Din prima parte a lecției zilnice de Cabala 11.06.2021, „Fiecare zi va nouă în ochii tăi”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Pablo Picasso a spus: „Fiecare copil este un artist. Problema este cum să rămână artist odată ce va crește. ”

Acest lucru este foarte în ton cu ceea ce ai spus despre întrebările legate despre existență, întrebări despre viață, gen „De ce m-am născut?”, care sunt inerente la copii și apoi se pierd cumva.

Răspunsul meu: Sunt total de acord. Nu le pierdem, ci mai degrabă dispar din noi. Nu vrem să ne concentrăm pe întrebarea sensului vieții: pentru ce am nevoie de viață? Pentru ce exist? Pentru ce m-am născut?

Apropo, pentru un copil mic, aceasta este o întrebare interioară foarte urgentă. El nu poate să o formuleze, poate că nu poate răspunde, dar trăiește cu ea. Are o cerere foarte serioasă atât de la părinți, cât și de la oamenii din jur. Dacă ești atent, există o cerere urgentă în fiecare acțiune a sa. Copilul mic care stă în brațele tale cere să descopere problema sensului vieții.

Întrebare: De ce dispare totul dintr-o dată? La urma urmei, el cere!

Răspuns: Apare forța numită înclinație rea. Și începe să-l inducă în confuzie.

Întrebare: Vrei să spui că este imposibil să meargă pe această cale fără probleme?

Răspuns: Trebuie să aibă în interior această forță rea, trebuie să lupte cu ea, trebuie să se fie în război împotriva ei și numai din această luptă poate ieși ca adult. În caz contrar, va rămâne Van Gogh. Va picta pentru tot restul vieții și nimic mai mult.

Întrebare: Nu va mai pune întrebarea „Pentru ce trăiesc?” Câștigând mulți bani …

Răspuns: Acesta nu este sensul vieții.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman” 22.04.2021

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Comentariu: Scandalul continuă în Franța. Douăzeci de generali au scris o scrisoare către Macron spunând că Franța se apropie de război civil, că există enclave în țară în care nu se poate intra, că au legi proprii, că islamul extrem apare din ce în ce mai mult și, în principiu, în Franța există două state. Senzatia este ca se apropie un razboi civil.

Răspunsul meu: Apropierea războiului civil se simte peste tot în lume, în toate țările. Există opoziții uriașe și toate țările sunt împărțite în două sau trei fracții.

Întrebare: Pot guvernele de astăzi să impună măsuri drastice? De exemplu, există într-adevăr enclave în Franța în care nu se poate intra și care au propria lor lege. Aceeași situație există și în Belgia și Danemarca.

Răspuns: Nu, nu pot. Pentru că nu există rege, nu există o singură autoritate. Nu există niciun om care să spună: „Statul sunt eu”. Acum puteți vedea cât de necesar este acest lucru. Și nimeni nu poate spune nimic împotriva!

Întrebare: Deci, credeți că ar trebui să existe un astfel de monarh, cu o astfel de educație?

Răspuns: Da, cu o astfel de educație, dar toate au dispărut.

Întrebare: Deci avem nevoie de un astfel de monarh care să spună: „Aceasta este a mea, aceasta este casa mea, aceștia sunt oamenii mei, cetățenii mei”?

Răspuns: Da. Adică: „Acesta sunt eu!” Acesta este un efect minunat al forței unice superioare în lumea noastră. Dar un astfel de om nu poate apărea. El trebuie acceptat de toată lumea necondiționat. El trebuie să aibă „lesse passé” – o certificare că este vicerege al lui Dumnezeu. Așa a fost înainte!

Comentariu: Este minunat. Simt că atunci totul ar fi stabil. Dar asta a fost înainte și astăzi este nerealist.

Răspunsul meu: Este vorba despre faptul că lumea ajunge singură la această stare. Nu de sus, ci ea singură.

Comentariu: Simt că acest cuvânt „democrație” a distrus unele pietre de temelie și fundații.

Răspunsul meu: Democrația nu poate exista din fire, deoarece oamenii sunt toți diferiți, diferiți unul de celălalt. Prin urmare, nu poate exista egalitate. Trebuie să crească tocmai din inegalitate atunci când oamenii înțeleg că nu sunt egali și compensează împreună această inegalitate. Și în acest fel, democrația va crește. Acesta este viitorul democratic. Una reală, nu cea pe care o avem astăzi.

Nicio persoană nu este egală cu alta; toată lumea este diferită într-un fel. Acesta este primul lucru.

În al doilea rând, nimeni nu simte că ar trebui să fie egal cu nimeni. Toată lumea se simte mai mare, mai înaltă, mai valoroasă decât ceilalți. Prin urmare, aici avem nevoie de o metodologie specială prin care să ne identificăm în mod conștient unul cu celălalt. Nu vreau să fiu mai sus decât alții și nu vreau să fiu mai jos decât alții; trebuie să ajungem la egalitate. Dar acest lucru trebuie făcut în mod conștient, atât de mult încât exact asta îmi doresc. Nimic altceva! Abia atunci poate exista pace și fericire pe Pământ.

Întrebare: Când voi ajunge la o astfel de conștiință? Este o perspectivă foarte mare.

Răspuns: Da, dar nimeni nu o cultivă, nimeni nu o diseminează, nimeni nu o învață. Aici este nevoie de o muncă uriașă de educație.

Comentariu: Adică creștem copii: „Fii mai puternic! Fii mai înalt, fii mai bun decât alții! ”

Răspunsul meu: Pentru ce? Pentru a fi mai puternic, mai înalt și mai bun, de ce? Pentru a le putea arăta tuturor cum să fie egal. Pentru că nu vă distruge individualitatea.

Întrebare: Ce înseamnă să le arăți altora cum să fie egali? Ce trebuie să spun, să arăt?

Răspuns: Că vrei cu adevărat să vezi pe toți ca egali. În toate.

Întrebare: Și pentru asta mi se dau talente?

Răspuns: Tot ceea ce faci este doar pentru a crea egalitate între toți. Desigur, totul este frumos, iar comuniștii și socialiștii au încercat deja asta.

Întrebare: Fundația a fost greșită?

Răspuns: Desigur! Nu poți face asta fără să-ți corectezi egoismul. Trebuie să crești o persoană care ar înțelege: nu-i bate pe alții, ci educă-te pe tine și pe ceilalți. Nu este deloc ușor.

Întrebare: Nu este ușor. Adică, omul, într-un fel sau altul, trebuie să-și dea seama că este egoist?

Răspuns: Prin realizarea răului. Dar există speranță, pentru că lumea se îndreaptă spre realizarea răului. Nu va veni după un război mondial serios, o catastrofă?

Să așteptăm și să vedem.

KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 10.05.2021

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→