“Când digul se rupe” (Linkedin)


Noul meu articol pe Linkedin “Când digul se rupe

Nu a fost deloc surprinzător să descoperim că Jacob Blake Sr., tatăl americanului negru Jacob Blake Jr., care a fost împușcat pe 23 august de către un ofițer de poliție alb din Kenosha, Wisconsin, are o lungă istorie de postări rasiste și antisemite pe social-media. Antisemitismul crește peste tot; tensiunea este în aer și chiar și acolo unde este încă liniște, se simte ca și cum pământul ne tremură sub picioare. Când digul se sparge și începe inundația, nimănui nu îi va părea rău să-i vadă pe evrei înecându-se.

Nivelul antisemitismului crește nu numai în America, ci în întreaga lume. Dar SUA, unde comunitatea evreiască este cea mai proeminentă și puternică din lume, va fi epicentrul cataclismului.

Este greu de spus când va veni punctul critic, dar dacă traiectoria nu se schimbă, el va veni cu siguranță, și evreii americani vor experimenta ceea ce a trăit fiecare diaspora evreiască de când a început exilul, acum două mii de ani: dispariția și expulzarea.

Într-o lume atât de plină de ură și atât de lipsită de umanism, nu putem ignora obligația noastră față de națiuni: de a fi „o lumină pentru națiuni”, de a da un exemplu de unitate și responsabilitate reciprocă. Nu trebuie să facem plăcere națiunilor sau să le liniștim. Nu ne judecă după modul în care ne raportăm la ei; ei ne judecă după modul în care ne raportăm unii la alții! Când ne urâm, ne învinovățesc pentru răspândirea războiului între ei. Pur și simplu, fără un exemplu de unitate, ei nu se pot uni și să înceapă să lupte. Și adânc, în interior, ei simt că este din cauza noastră.

Am dat lumii știință și tehnologie, artă și cultură, cunoaștere și înțelepciune, totuși lumea ne urăște din ce în ce mai mult și nu ne arată nici o recunoștință.

Este timpul să ne dăm seama că nu acestea sunt ceea ce se așteaptă de la noi; se așteaptă de la noi să dăm un exemplu de Arvut Hadadit (responsabilitate reciprocă).

Am devenit o națiune doar odată ce ne-am unit „ca un singur om cu o singură inimă” la poalele Muntelui Sinai (muntele urii). Imediat după aceea, ni s-a ordonat să fim „o lumină pentru națiuni”, pentru a aduce lumii unitatea pe care noi am câștigat-o. Absența acelei lumini a unității este cauza lumii haotice în care trăim, iar obligația noastră este de a aduce acea unitate, dând un exemplu.

Putem nega asta, însă negarea nu ne va elibera de datoria noastră, sau nu va convinge lumea că nu suntem de vină. Așadar, putem alege să ne unim deasupra urii noastre, să facem ceea ce lumea așteaptă de la noi și să câștigăm favoarea pentru prima dată în istorie sau să primim biciul omenirii, așa cum am făcut în Europa acum optzeci de ani.

“Sfârșitul erei ego-ului și declinul regatului ego-ului” (Linkedin)


Noul meu articol pe Linkedin “Sfârșitul erei ego-ului și declinul regatului ego-ului

Statele Unite sunt o țară unică. Oamenii săi au imigrat acolo cu singurul scop de a-și construi o viață bună și de a scăpa de viața rea pe care o avuseseră în patria lor. În multe privințe, pionierii săi au fost evadați. Au venit din Anglia, Olanda și Germania și au construit o țară care idolatriza valori precum „Fiecăruia, al lui” și „Ce-i al meu este al meu și ce-i al tău este al tău”.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, unde oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Și America a reușit. În timp ce alte țări erau înlănțuite de religie, tradiție, maniere și cultură, americanii erau liberi să-și construiască propria viață și o făceau cu vigoare. Au făcut din religie o treabă personală, în care statul nu trebuie să se amestece, au sfințit proprietatea privată mai mult decât sfințenia vieții, iar țara a continuat să crească pe măsură ce veneau tot mai mulți oameni, de mai multe naționalități și culturi.

În cele din urmă, chiar și sclavia a fost abolită, diversitatea etnică a atins apogeul și America a prosperat. Se părea că munca grea ar oferi fiecărei persoane o casă în suburbii, o mașină pe alee și un gard de pichet în jurul gazonului sau, pur și simplu, realizarea Visului American.

Dar ceva s-a schimbat în ultimele decenii. Decalajele salariale au crescut, prețurile au crescut și taxele de școlarizare au crescut. Treptat, Țara Oportunității a devenit un ținut al dezamăgirii, frustrării și disperării. Egoul, pe care Declarația Drepturilor Omului l-a încoronat drept conducător în America, nu reușește să-și țină promisiunea de a trăi ușor și în lux. Acum, în a treia decadă a mileniului trei, viața în America a devenit grea, dură și fără speranță.

Dar nu pentru că americanii au făcut ceva rău. De mult timp, calea americană a fost calea de urmat. Pentru o lungă perioadă de timp, America a fost dovada că etnii și culturi diverse ar putea trăi cot la cot (mai mult sau mai puțin) pașnic. Diversitatea societății americane a fost o dovadă a devizei americane a posibilităților nelimitate și i-a conferit forță și flexibilitate, pe care nicio altă țară nu le-a avut.

Dar ego-ul nu este pasiv.

Este un monstru care continuă să crească și, dacă nu îl îmblânzești, se va ridica împotriva proprietarului său. Aceasta este o parte a necazurilor Americii. Egoul neînfrânat a făcut inegalitatea să crească la astfel de niveluri, încât unii oameni nu își pot hrăni copiii, iar alții au mai multe miliarde de dolari decât pot număra. O astfel de societate este nesustenabilă.

Cealaltă parte a necazurilor Americii este natura însăși.

A devenit intolerantă la egoism. Dacă, până de curând, ați putut scăpa poluând oricât de mult aţi dorit, aţi minerit și forat cât ați putut, și aţi stins specii în stânga și în dreapta, anul acesta, natura a oprit sărbătoarea umanității printr-un mic servitor cu un nume mare: SARS-CoV-2, alias Covid19.

Coronavirusul a oprit civilizația și ne-a arătat pentru doar câteva săptămâni de carantină cât de frumoasă ar putea fi lumea dacă doar am înceta să o distrugem. Mai mult decât atât, virusul ne-a spus de unde să începem, urmărind sănătatea celuilalt prin purtarea măștilor și stând la o distanță de doi metri.

Virusul ne-a spus că civilizația noastră exploatatoare, în care oamenii sunt înstrăinați unii de alții, nu poate continua, că trebuie să schimbăm modul în care ne raportăm unii la alții și la natură și că predominanța ego-ului trebuie să se încheie. Firește, țara cea mai influențată de egoism a suferit cea mai gravă lovitură: Statele Unite ale Americii.

Toate țările suferă și toate țările vor continua să sufere de loviturile economice, sociale, fizice și emoționale, forțate de Covid-19. Dar America, a cărei populație este cea mai diversă și a cărei cultură este cea mai individualistă, va suferi cel mai mult.

Asistăm la apariția unei noi ere, în care oamenii învață să coopereze și să se gândească unii la alții, unde grija și considerația iau conducerea, iar acumularea și îndreptăţirea de sine devin demne de dispreț. Bineînțeles, țara care a condus lumea în auto-îngăduință va fi ultima, când va începe noua eră.

Dar nu este pierdută orice speranță.

America este o țară a pionierilor, a oamenilor înflăcărați, care au îndrăznit să provoace necunoscutul și au învins încercările. Va trebui să se reinventeze, să-și restructureze societatea și să-și reeduce oamenii, iar dacă o țară o poate face, aceasta este America.

În acest moment, SUA suferă o dezintegrare civilă, care ar putea deveni un război civil. Dar dacă există dorință, există o cale. Dacă poporul american dorește să-și salveze țara, trebuie să se unească și să-și schimbe societatea într-o entitate coezivă, reciproc responsabilă, care servește ca exemplu al modului corect de a trăi, într-o eră de dependență reciprocă. Singura întrebare este dacă americanii au această dorință.

De ce ar trebui să ajungem la bine prin rău?

Întrebare: Știm că totul este echilibrat de către Creator, așa că de ce ar trebui să înceapă să conducă răul, astfel încât să putem ajunge la bine?

Răspuns: În primul rând, este pentru că așa ne încurajează Creatorul. În al doilea rând, natura omului este rea. Deci, trezind răul, Creatorul ne zguduie și ne trezește foarte puternic. Să presupunem că ați primit o scrisoare de la poliție sau un mesaj de la bancă că ați câștigat ceva. Ce ar avea un impact mai mare asupra ta? Desigur, mesajul negativ ar avea un impact mai mare. 

Întrebare: Dar cum pot fi egali negativul și pozitivul? La urma urmei, o persoană nu este un robot insensibil.

Răspuns: Totul depinde de atitudinea mea față de acordarea de către Creator a mea. Dacă prețuiesc orice formă de dăruire a Lui, ca un copil care înțelege corect că toate acțiunile părinților săi sunt necesare și de dorit, nu are nicio diferență pentru mine ceea ce primesc de la El.

Pot să urc deasupra ego-ului meu și să particip complet și reciproc cu El în condiții total diferite. Condițiile mele inițiale sunt în starea zero, unde sunt deja detașat de mine și plutesc deja deasupra mea.

Din „Fundamentele Cabalei” KabTV, 14/10/18

“În vremuri împrumutate” (Linkedin)


Noul meu articol pe Linkedin “ În vremuri împrumutate

La câteva ore după anunţarea rezultatelor, câștigătorul alegerilor prezidențiale 2020 vine pe scenă, mulțumește susținătorilor săi, poate mulțumește rivalului său pentru o cursă grea, și promite că va fi președintele tuturor, nu doar al celor care l-au votat. Dar, atunci când o țară este divizată atât de adânc, cum a devenit azi America, nu sunt sigur că vreun președinte poate petici America.

Îmi dau seama că un an electoral este întotdeauna tensionat, dar convergența alegerilor, pandemia Covid-19, dezastrele naturale, escaladarea tensiunilor rasiale și neîncrederea dintre forțele de ordine și cetățeni, au creat o furtună perfectă, care pune America în pericol de prăbușire. Cred că țara este într-un timp împrumutat, care se epuizează rapid.

Pentru a uni din nou America, ai nevoie mai mult decât de cuvinte; ai nevoie de un obiectiv comun. Când oamenii cu puncte de vedere diferite împărtășesc un scop comun, punctele lor de vedere diferite contribuie la atingerea lui, deoarece acestea pot acoperi mai multe unghiuri, privește lucrurile din perspective diferite și reflectă probleme la care nu s-a gândit cealaltă parte înainte de a se materializa. Dar, când fiecare parte vede țara ca propria sa proprietate și dorește să o exploateze pentru a-și promova propriile interese, suntem împinşi spre adâncirea prăpastiei şi creşterea furiei.

În prezent, America se îndreaptă spre anarhie. Există o neîncredere între democrați și republicani, conservatori și progresiști. Încrederea a fost deja spartă acum patru ani, dar anul acesta dușmănia și ura au devenit evidente. Sunt cu toții pentru sinceritate, dar când eşti mândru cu derâderea ta faţâ de altul și nu intenționezi să o remediezi, semeni vânt și vei culege furtuna.

Îmi dau seama că un an electoral este întotdeauna tensionat, dar convergența alegerilor, pandemia Covid-19, dezastrele naturale, escaladarea tensiunilor rasiale și neîncrederea dintre forțele de ordine și cetățeni, au creat o furtună perfectă care pune America în pericol de prăbușire. Cred că țara este într-un timp împrumutat, care se epuizează rapid.

Singura cale de ieșire din situație este de a pune pe primul loc beneficiile societății americane în ansamblu și, prin această abordare, să vedem cum să sprijinim fiecare segment al țării. Niciun segment nu va prospera dacă nu vor prospera toate. Dar dacă poporul american se poate ridica peste secole de diviziune și ajunge să se simtă ca o singură națiune, va deveni un far de speranță pentru umanitate. Dacă nu, lumea va urmări cum se prâbuşeşte America.

“Credinţă şi convingere în vremuri de criză” (BIZCATALYST)


Noul meu articol pe BIZCATALYST “Credinţă şi convingere în vremuri de criză

Când lucrurile merg prost, oamenii privesc spre ceruri pentru răspunsuri și alinare. Din cele mai vechi timpuri, oamenii au căutat ceva de care să se țină, în momente de criză și suferință, așa că este firesc ca această pandemie să fi declanșat o căutare a unei forțe superioare, după cum confirmă studiile. Acest strigăt ne va grăbi descoperirea sensului vieții și ne va ajuta să interiorizăm un răspuns care va fi găsit în puterea iubirii dintre noi.

Un sfert dintre americani spun că virusul COVID-19 le-a întărit credința religioasă, în timp ce doar 2% susțin că a slăbit-o, potrivit unui sondaj al Centrului de Cercetare Pew. Alte studii confirmă o legătură directă între dezastrele naturale și momentele de criză și o tendință crescută de a apela la o putere mai mare. Numărul căutărilor Google pentru cuvântul „rugăciune” în 75 de țări aproape s-a dublat de la începutul crizei coronavirusului.

Oamenii trebuie să simtă că au o ancoră, că există ceva în care să aibă încredere sau de care să se țină.

Așa cum un copil își apucă mama și nu-i dă drumul, pentru că este percepută ca fiind cel mai sigur loc, și noi, adulții așa cum suntem, avem nevoie de o sursă de siguranţă. În lumea din jurul nostru, nu găsim o astfel de sursă.

Odată, omenirea s-a întors către forțele neînsuflețite ale naturii, cum ar fi soarele și luna, ca puteri conducătoare. Astăzi, fără să mai existe loc către care omenirea să se întoarcă și să nu mai rămână nimic în care să creadă, rămâne doar o putere superioară. Dar exact cine sau ce este aceasta, nu suntem siguri. Există discuții interminabile, ipoteze, percepții și credințe în jurul acestor întrebări. La urma urmei, inimile noastre tânjesc după certitudinea că ceva gestionează și aranjează totul în viață.

La sfârșitul zilei, ne putem întreba dacă natura exactă a unei puteri supreme contează, atât timp cât însăși existența ei ne ajută să ne simțim mai în siguranță, în scurta noastră viață din această lume. Atât timp cât credința noastră calmează psihicul obosit, alegem să ne agățăm de ea.

Iar când o persoană se simte mai bine, este bine pentru cei din jur, deoarece oamenii calmi sunt mai amabili unul cu altul. Sunt mai puțin dispuși să se certe sau să îi rănească pe alții. Deși specificul și obiceiurile din jurul credinței pot diferi, fiecare dintre cele opt miliarde de oameni din lume crede în ceva, iar această credință este acceptată ca fiind normalul, de aproape fiecare persoană.

Această noțiune de credință este, de asemenea, legată de conceptul de rugăciune.

De la izbucnirea pandemiei de coronavirus, credințele oamenilor i-au reunit în rugăciuni comune, care au fost transmise în direct maselor, pe social media. Consecințele rugăciunilor colective sunt, de asemenea, pozitive, deoarece atunci când oamenii cred că pot accesa o forță puternică prin unirea într-o rugă comună, o fac prin procesul de conectare și de a cere ca unul. Și dacă există unele probleme în viața noastră, aceste probleme ne leagă unul de celălalt. Când suntem mai uniți, cu siguranță unitatea noastră atrage un răspuns.

Când depășim distanța dintre noi și exprimăm dorința de a ne aduna pentru a ne uni într-o cerere comună, ne ridicăm deasupra ego-ului individual – singurul factor care ne menține separaţi – îmbunătățim astfel soarta fiecăruia.

Atât timp cât cerem spre binele tuturor și nu în detrimentul cuiva, rugăciunea noastră este acceptată. În cele din urmă, nu contează deloc de ce credem, către cine ne îndreptăm, religia sau metoda specifică pe care o practicăm, sau chiar în ce limbă ne rugăm. Ceea ce contează este dorința și cererea noastră comună.

Ca urmare a pandemiei, am atins un nou stadiu în dezvoltarea noastră, care ne va propulsa către un nou grad de viață, o nouă viziune asupra lumii, asupra umanității, ca o singură familie. Problemele cu care ne confruntăm ne împing înainte. Ne ajută să descoperim că puterea supremă este una și este pentru toți și că ea poate fi accesată prin conexiunea dintre noi. Omenirea descoperă puterea iubirii care este revelată în unitatea noastră.

Când inimile cântă

Comentariu:  Se spune că cel mai accesibil remediu pentru stres atunci când lucrurile sunt rele, este cântatul. Chiar mai bine, să cânți într-un cor. Italienii și spaniolii ies pe balconul lor și cântă.

Oamenii de știință spun că atunci când cântăm, o mare parte a creierului nostru este activată. Creierul are o rețea de neuroni cântătoare, care este distribuită destul de larg. Acesta este un fel de aerobic, în care corpul produce endorfine, hormoni ai bucuriei. Acest lucru reduce nivelul de stres și îmbunătățește starea de spirit.

Răspunsul meu:  Evident.

Întrebare:  Când cânt, parcă ies emoțional și prin simţuri din mine și lucrez pentru altcineva?

Răspuns:  Pentru alții, pentru toată lumea!

Întrebare:  Înseamnă că melodia are un sens profund, chiar spiritual?

Răspuns:  Ei cântă împreună. Dacă muzica este corală, atunci, desigur, acesta este un efect complet diferit.

Corul îi conectează pe toți împreună, într-un întreg comun! Dacă în același timp cântă ceva de genul Psalmilor, atunci există un impact foarte puternic.

Lăudăm comunitatea noastră, unitatea noastră și vrem să apelăm din interiorul nostru, din întregul nostru comun, către forța superioară a naturii, către Creator, pentru a-L contacta. Suntem pentru El și El este pentru noi.

În Italia, oamenii au încercat să facă acest lucru și, ca urmare, nu au aproape nimic.

Comentariu:  În primul rând, trebuie să ne rezolvăm noi înşine, în Israel.

Răspunsul meu:  Nu vom putea fi capabili să ne rezolvăm singuri! Omenirea va suferi, dar vom suferi şi mai mult.

Întrebare:  Dacă am începe să cântăm?

Răspuns:  Dacă Israelul începe să cânte împreună, în cor, toată omenirea se va alătura și va fi cu adevărat un apel al întregii umanități către forța superioară. Ne vom ridica la nivelul spiritual, ne vom regăsi în perfecțiune, în sănătate, în eternitate.

Întrebare: Când spui: „Israel va cânta în cor”, ce vrei să spui prin asta? Ce este Israelul? Cine este acesta?

Răspuns:  Ei sunt doar poporul Israel. Toți cei care se asociază cu noi și nu neapărat de origine evreiască. Dacă cântăm, întreaga lume va fi imediat vindecată absolut și imediat de toate bolile, de toate problemele, interne și externe, și în principal de cele psihologice.

Întrebare:  Spui: „Vom cânta”. Ce vom cânta?

Răspuns:  Inima cântă! Cântă că vreau să mă unesc cu toată lumea și că împreună cu toată lumea ne îndreptăm către Creator. Doar cu un singur lucru: să ne ajute să fim împreună unii cu alții și cu El.

Întrebare:  Întorcându-mă spre Creator, ce spun? Ce Îi cânt cu inima mea?

Răspuns: Doar să simt conexiunea dintre mine, umanitate și Creator, nimic mai mult.

Întrebare:  Simt că aceasta este iubire, că aceasta este dăruire?

Răspuns:  Desigur, aceasta este iubire, aceasta este dăruire și este ca sentimentul unui făt în pântecele mamei.

Întrebare:  Cu alte cuvinte, fătul cântă o binecuvântare pentru mama sa?

Răspuns:  Da, desigur. Cea mai bună stare. Nu există nimic mai bun! ”

Din KabTV „Știri cu Michael Laitman”, 06.07.2020

Nu există cale de întoarcere

Care este diferența dintre vremea noastră și toate perioadele anterioare de dezvoltare, care au trecut pe Pământ? Am încercat întotdeauna să ne îmbunătățim starea și pentru aceasta am forțat natura să se schimbe pentru noi, ajustând-o nevoilor noastre. Nu am vrut să ne schimbăm pe noi înșine, ci am căutat să schimbăm lumea, considerându-ne stăpânii naturii.

Am crescut în acest fel și pentru aceasta am dezvoltat ştiinţa,, tehnicile și tehnologia, pentru a schimba lumea din jurul nostru pentru beneficiile noastre imediate, în loc să ne schimbăm pe noi înșine. Dar astăzi am ajuns într-o stare complet nouă. Natura vrea să ne schimbăm în conformitate cu ea, în loc să ne simțim confortabil în interiorul ei.

Natura nu ne-a cerut înainte să ne schimbăm, ci doar să ne adaptăm condițiilor stabilite, ca și animalele. Așa există lumea minerală, plantele și animalele; profită de tot ce este în mediu pentru a-şi asigura cele mai confortabile condiții.

Dar toate acestea sunt în trecut, iar acum intrăm într-o nouă eră. Omenirea nu realizează încă acest lucru, dar știința Cabalei ne permite să-l percepem și să începem să vedem. Natura, forţa superioară, cere oamenilor să se schimbe, pentru a se potrivi cu ea. La fel ca la creșterea copiilor, la început nu le cerem nimic acestora. Principalul lucru pentru copil este să crească, să câștige mai multă greutate, să înțeleagă mai mult și să știe cum să se stabilească în mediu.

Dar apoi începem să cerem treptat de la copii să înțeleagă ce se întâmplă, pentru contactul reciproc cu mediul și conexiune integrală. Adică, omul trebuie să ia în calcul acum natura. Natura cere de la noi dezvoltarea corectă și o reciprocitate din ce în ce mai mare. Poate putem în sfârșit să înțelegem acest lucru și să începem să ne schimbăm.

Primul congres pe care îl ținem în această nouă eră trebuie să fie impregnat de spiritul ultimei generații, noua stare. Natura nu ne împinge doar să ne adaptăm condițiilor sale, ci ne cere să facem schimbări interne, și nu datorate tehnicilor și tehnologiilor.

Natura noastră interioară trebuie corectată. Iar corectarea este posibilă numai prin unire, iar asta distinge un om de materia minerală, de plante și de animale. O persoană poate deveni o parte a naturii integrale, numai dacă își corectează egoismul.

Nivelurile mineral, vegetal și animal acționează conform instinctelor naturale. Dar oamenii ar trebui să își studieze dorința de a se bucura și să încerce să o aducă în armonie cu natura, schimbând-o din primire în dăruire. Abia după aceea vom realiza conexiunea corectă cu toate nivelurile naturii.

Aceasta este particularitatea noii perioade în care umanitatea intră acum. Iată de ce toate încercările de a reveni la vechiul stil de viață nu vor fi încununate de succes. Dimpotrivă, vom primi lovituri, de fiecare dată când încercăm să inversăm și să ne întoarcem. Aceste lovituri ne vor învăța și ne vor arăta o nouă direcție. A fi mai aproape de natură înseamnă a obține o conexiune integrală și aceasta este singura modalitate de a ajunge la o stare bună.

Altfel, nimic nu va ajuta. Sperăm că virusul ne-a acoperit ca un val de tsunami și se va întoarce înapoi în mare, permițându-ne să revenim la viața noastră anterioară. Dar nu va fi aşa. Dimpotrivă, va fi val după val. Ori de câte ori ni se pare că putem reveni la vechiul stil de viață, vom fi imediat acoperiți de următorul val, care ne va face să ne gândim nu la trecut, ci la viitor. Și unirea este singura direcție către viitor.

Perioada copilăriei, când natura ne-a crescut cu bătăi ușoare, ca pe copiii mici, s-a încheiat. Copiii au devenit adulți și este timpul să ne dăm seama ce să facem. Numai prin conexiunea dintre inimi, nu prin dispozitive, oamenii se pot conecta cu natura și pot simți o viață nouă în această nouă conexiune. Aceasta este o adevărată revoluție, atât spirituală, cât și materială.

[268895]
Din  Lecţia zilnică de Cabala 8/5/20, „Ultima generație: de la lumea veche la lumea nouă” (Pregătirea Convenției virtuale „O lume nouă” 2020)

Timpul corectării spirituale

Întrebare: Peste patru mii de ani din istoria dezvoltării poporului Israel, s-a observat în diferite surse că rădăcina acestei națiuni este unitatea sa. Și dacă nu există unitate, atunci se pune în acțiune o altă lege, antisemitismul.

De exemplu, în cartea Lumina și Soarele este scris: „Când există dragoste, prietenie și unitate în Israel, nu li se poate întâmpla nici o nenorocire și toate blestemele și chinurile sunt îndepărtate”.

De ce înțelepții au scris despre asta de mii de ani, dar nu au reușit niciodată să unească oamenii?

Răspuns: Înțelepții încercau să o facă tot timpul. Din generație în generație, ei au încercat nu numai să apropie oamenii, ci chiar au reușit în acest sens, învățându-i pe oameni să fie mai aproape unul de celălalt.

Dar, în paralel cu aceasta, egoismul se dezvoltă constant în noi. Aceasta este istoria umanității, când egoismul crește tot timpul, împărțind oamenii. Prin urmare, am primit o instrucțiune, care se numește „Mitzvah” (din cuvântul „Tsivui” – „instrucțiune”) pentru a realiza apropierea unii cu alții, până la realizarea iubirii absolute, a unității complete în gânduri și inimi.

De-a lungul istoriei am încercat să facem acest lucru, dar până acum egoismul continuă să se dezvolte în noi, iar în aceasta ne depășește.

 Comentariu: Oamenii au încercat într-adevăr să se unească, dar nu au reușit.

 Răspunsul meu: Așa trebuie să fie. Înțelepții au scris că acest lucru ar trebui să înceapă doar cu o revoltă spirituală, cu revelația Cabalei către poporul Israel.

Și această revelație a avut loc în secolul al XVI-lea prin Ari, marele cabalist, care ne-a dezvăluit metoda cabalistică și a descris-o în cărțile sale. Studiem de la ei. După Ari, cabaliștii, în principal Baal Shem Tov și discipolii săi, și-au continuat lucrarea.

Studiind cărțile lui Ari, începem să înțelegem cum este construit sistemul spiritual și care ar trebui să fie munca noastră pentru a aduce acest sistem într-o stare corectată. Acesta este un sistem de lumi, un sistem de suflete în care existăm, deși nu îl simțim.

 Comentariu: Au trecut cinci sute de ani de pe vremea lui Ari, dar nu vedem nicio schimbare semnificativă.

Răspunsul meu: Toate proprietățile, calitățile, legile și forțele spirituale coboară treptat în lumea noastră și abia în timpul nostru vedem cum încep să se manifeste.

Astăzi trăim într-o lume în care egoismul se manifestă deschis, ca o forță distructivă. Oamenii încep să înțeleagă că se află într-o ruptură uriașă, în respingerea unii faţă de alții. Și aceasta este o manifestare a egoismului și acum este momentul să îl corectăm.

Dar omenirea nu știe cum să facă acest lucru. În fața noastră este un fel de soartă rea, care poate face orice cu noi și suntem absolut neajutorați. Și aici este dezvăluită știința Cabalei, care începe să spună în mod deschis: „Am ocazia să corectez toate acestea doar dacă ascultați”.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” din KabTV, 09.12.19

Sfaturi Blitz despre Cabala- 25.06.2020

Întrebare: Care este cel mai bun mod de a începe creșterea personală? Ce ne va ajuta să începem să ne îmbunătățim?

Răspuns: Este necesar să identificăm de ce mă atrage cu adevărat și nu ce este o consecință a faptului că sunt într-un anumit mediu care mi-a insuflat valorile. Trebuie să aflu ce îmi doresc personal.

Întrebare: Există concepte de „timpuriu” sau „târziu” în auto-dezvoltare?

Răspuns: Desigur. De preferat mai devreme decât mai târziu. Dar, în orice caz, va trebui să îmi dau seama.

Întrebare: Ce este realizarea de sine pentru tine?

Răspuns: Cunoașterea sufletului tău și realizarea sa deplină.

Întrebare: Care este diferența dintre realizarea de sine și satisfacerea nevoilor?

Răspuns: Satisfacerea nevoilor este o existență la nivel animal, iar realizarea de sine atinge echivalența cu Creatorul.

Întrebare: La ce vârstă ați început să vă angajați serios în auto-realizare și auto-dezvoltare?

Răspuns: Cred că a fost doar după ce mi-am găsit profesorul, Rabaș, când aveam deja 33 de ani. 

Întrebare: Cum ar trebui să decidem cine să fim, cum să ne câștigăm existența?

Răspuns: Nu contează care este ocupația ta. Venim în această lume nu pentru a ne câștiga cumva existența și pentru a ne realiza în cadrul ei, ci pentru a ne realiza în relație cu Creatorul. 

Întrebare: Unde putem găsi motivația pentru schimbare și creștere personală? 

Răspuns: Mediul înconjurător. Se spune că invidia, gelozia și dorința de onoare îl scot pe om din toate stările.

Întrebare: Ce este mai eficient pentru creșterea personală: să te forțezi să părăsești zona de confort sau, dimpotrivă, să asculți și să faci ceea ce dorești?

Răspuns: Nici una. Este imperativ să intri în mediul care te va duce la următorul nivel de dezvoltare.

Întrebare: Cât de importantă este gândirea pozitivă pentru dezvoltarea personală?

Răspuns: În general, este importantă. Dar, în același timp, trebuie să înțelegem că există și o viziune critică a acestui lucru.

Întrebare: Dacă mediul tău apropiat a ales o cale lipsită de o dezvoltare de sine, merită să fugi de ei pentru a nu deveni la fel ca ei? 

Răspuns: Ar trebui să căutați întotdeauna un mediu care să vă împingă înainte.

Întrebare: De ce nu aplic ceea ce știu? De ce suntem făcuți așa? Ce ne oprește?

Răspuns: Este dorința egoistă de a mă ascunde, astfel încât să nu fiu în nici un fel umilit sau învins. Suntem împiedicați de teama de a pierde unele mici obstacole egoiste dacă ne angajăm într-un scop superior.

Întrebare: Cum ne asigurăm că îndoiala și incertitudinea nu ne împiedică, ci ne ajută să creștem și să ne dezvoltăm?

Răspuns: Trebuie să fii foarte încrezător în tine și, fără îndoială, conștient de forțele și capacitățile tale pentru a atinge cel mai înalt scop.

Întrebare: Cum reacționați la obstacolele care vă împiedică să vă atingeți obiectivul?

Răspuns: Sunt sigur că pot să le ocolesc cumva dacă îmi verific corect obiectivul și pe mine.

Întrebare: Ce realizări ale vieții sunt legate de realizarea de sine?

Răspuns: Aranjați întreaga piramidă de nevoi corect și veți vedea cât de simplu devine totul.

Întrebare: Există vreo diferență în realizarea de sine a unui bărbat și a unei femei?

Răspuns: Da. Dar este la fel cu fiecare bărbat și fiecare femeie.

Întrebare: O persoană are tot potențialul său de la bun început. Trebuie doar să începi să o studiezi și să o descoperi. Și acest lucru se poate face doar prin mediu. Aceasta este tehnica creșterii personale?

Răspuns: Totul depinde de mediu. Prin urmare, trebuie să încercăm cu toată puterea să creăm societatea potrivită din jurul nostru.

Întrebare: Credeți că toate metodele psihologice, atunci când o persoană lucrează pe sine pentru a-și îmbunătăți calitățile, nu au legătură cu realizarea de sine ca om? Numai în mediul potrivit poate deveni om?

Răspuns: Metoda psihologică este bună până la atingerea nivelului de asemănare cu Creatorul. Și în timpul nostru, nu va mai funcționa.

Din „Abilitățile de management” KabTV, 25.06.2020

Germanii legilor lui Moise, partea 4

O altă eră, un alt scop

Întrebare: Înainte de cel de-al doilea război mondial, Germania a introdus o mulțime de restricții pentru evreii care locuiau acolo și totuși nu au vrut să plece. Astăzi, când vă citesc postările în care îi îndemnați pe evrei să se unească pentru că altfel va fi și mai rău pentru ei, cred că, dacă nu au simțit nimic nici atunci, astăzi pare ridicol.

Pe de altă parte, înțeleg de ce evreii nu au vrut să vină în Israel pentru că nici aici nu era dulce: arabi, pogromuri, pământ uscat și sterp. Și dacă ai fi un avocat sau un industriaș de succes acolo, de ce ai veni aici? Să te angajezi în agricultură?

Răspuns: Nu vom putea înțelege niciodată acele vremuri. Iar pentru viitor nu va ajuta, opri sau învăța.

Întrebare: La ce speri când vorbești despre unificare? Ai un plan?

Răspuns: Am un plan care să-i inspire pe toți evreii din lume să se unească între ei, să arate acest exemplu întregii lumi! Trăim deja într-o eră complet diferită, și nu în cea în care evreii au trebuit să fugă din Germania.

Nu trebuie să ne mutăm nicăieri astăzi. Trebuie să ne străduim spiritual spre un obiectiv comun, spre unitate comună și să aducem toată omenirea împreună cu noi. Aceasta este cu totul altă eră, un alt scop, o altă perioadă.

Pentru mai multe informații despre acest subiect, citiți cărțile mele Like a Bundle of Reeds: why unity and mutual guarantee are today’s call of the hour, și The Jewish Choice: Unity or Anti-Semitism, Historical facts on anti-Semitism as a reflection of Jewish social discord.

Din „Analiza sistematică a dezvoltării poporului Israel” de la KabTV, 12.08.19