Principala dificultate pe drum este că noi nu simţim nici o lipsă pentru scopul creaţiei. Lipsa noastră este ceva opus, deoarece eu, în mod natural, gândesc numai la starea mea interioară, cum să satisfac ceea ce-mi lipseşte, cum să obţin. Şi, dacă aş avea totul, nu m-aş gândi la nimic.

Dar nu sunt gata să reflectez la cum să satisfac ceea ce-i lipseşte întregului univers, înţelegând nivelurile mineral, vegetal, animal şi uman sau cum să îl satisfac pe Creator prin ele. Îi lipseşte Lui ceva? Eu nu simt lipsurile Lui, pot simţi nevoile altora, dar nu dorinţa Creatorului. Cum aş putea să ştiu cum să-I dau Lui satisfacţie ? Eu nu am lipsa corectă în mine, nici măcar începutul unei astfel de lipse.

Dar starea finală corectată, care există deja în natură, mă atinge, în ciuda lipsei dorinţei, eu sunt încă atras de ea, dacă nu din inima mea, măcar din curiozitate. Pot obţine o lipsă de la mediu, de la grup. Ei continuă să spună cât este de important, deci încep să acord atenţie şi să muncesc asupra nevoilor altora. Şi, în acest caz, starea finală de perfecţiune acţionează asupra mea şi încep să trezesc în mine schimbări.

Pe măsură ce anii trec, încă nu am nimic, deci încep să reflectez la ceea ce pot face. Nu sunt preocupat de importanţa obiectivului, ci la anii pe care i-am pierdut. Eu văd că ţine de mine să fac ceva!

Trebuie să începem să muncim cu mediul pentru a obţine lipsa şi în răspuns, “Lumina Înconjurătoare” soseşte şi începe să mă schimbe din ce în ce mai mult.

Lucrul principal este să mă aducă la o lipsă, un Kli şi nu la realizare. Îmi imaginez că stau în faţa “Luminii Înconjurătoare” tot timpul şi ţine doar de mine să cer! Ca şi cum aş veni să cumpăr un bilet la casa de bilete, aş arunca o privire şi aş cere un bilet. Depinde numai de mine să cer şi ei îmi vor da un bilet de fiecare dată când aleg.

Trebuie să simt că vreau să obţin biletul, cu condiţia să ştiu încotro vreau să merg şi unde este viitoarea staţie. Dar cum aş putea să ştiu unde este viitoarea staţie? Pentru a face asta, trebuie să fiu inclus în grup, să investesc în el, să dispar în el, să absorb lipsă de la el. Dacă vin la casa de bilete pentru a cumpăra un bilet pentru această lipsă, atunci, fără îndoială că nu vreau să-l pierd, voi lua biletul pentru trenul corect, pentru staţia următoare.

Astfel avansez de la o staţie la alta. Şi totul devine mai clar, de fiecare dată, că staţia spre destinaţia finală este de a aduce mulţumire Creatorului. Este exprimată ca o deficienţă. Pentru că încep să aduc satisfacţie creaturilor, primesc o mică parte din dorinţa de a dărui plăcere Emanatorului, Creatorului, tot timpul. Astfel această dorinţă se descrie din ce în ce mai clar.

Chiar dacă cererea mea este foarte simplă şi nu înţeleg exact ceea ce cer, primesc totuşi lumină în răspuns, un întreg complet de zece Sefirot. Acesta include, de asemenea, lumina corespunzătoare inimii de piatră şi încep să înţeleg că este imposibil să o folosesc. Aceasta include, de asemenea lumina corespunzătoare  Sefirot de Keter, care aparţine unui nivel ce-mi este superior.  În Keter al inferiorului, se simte deja Malchut al superiorului.

Astfel încep să conectez în mine numeroase stări din trecut, prezent şi viitor. Înţeleg deja cum depinde de mine să mă construiesc sub o formă tot mai avansată şi asta tot timpul. Încep să simt ciclicitatea, rotaţia roţilor care se întorc uneori în faţă, alteori în spate, dar care propulsează mereu trenul. Roţile se întorc în direcţii diferite şi opuse, dar trenul se apropie, progresiv, de obiectiv.

În toată complexitatea stărilor, lucrul cel mai important pentru mine este să mă gândesc la o reală rugăciune, care trebuie să fie o rugăciune pentru dorinţa de dăruire. Lucrul principal – este dorinţa de a căuta şi nu dorinţa de a dărui, care este Kli, rugăciunea dinaintea rugăciunii, lipsa lipsei de dăruire. De aceasta avem nevoie.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 03.07.2013, Scrierile lui Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: În vremurile acestea, când avem de-a face cu noi probleme care vin din părți diferite la fiecare câteva secunde, și tot ceea ce facem este să ne luptăm cu ele, ce mijloace speciale oferă Cabala, care nu există în altă parte?

Răspuns: Înțelepciunea Cabala explică de unde vine tot răul și care sunt motivele pentru stările noastre proaste. Afirmă că răul nu vine de undeva din afară, de la alți oameni sau circumstanțe, arată direct către interior, spunându-mi: Tu ești cauza întregului rău!

Foarte greu este de acord o persoană cu acest lucru așa că imediat respinge Cabala. Totuși, după ce Cabala arată cauza răului, explică faptul că există o singură șansă de a ajunge la bine: corectând în bine răul fiecăruia. Și binele nu este pentru mine, este pentru toți ceilalți!

Deci nu trebuie să admit doar că tot răul este în interiorul meu și să mă corectez pentru ca alții să primească bine, trebuie și să mă bucur de asta fără să-mi simt starea ci doar să-mi fac griji pentru cât de bine se simt alții. Cine va cumpăra o astfel de metodologie?

De aceea este potrivit pentru cei în care există un punct al adevărului, și datorită naturii lor, nu sunt capabili să mai rămână în minciună: Au nevoie de adevăr cu orice preț! Această cerință vine la o persoană din partea naturii și nu pentru că este specială și un mare erou.

Este pur și simplu vorba despre faptul că dorința de a revela adevărul devine mai importantă pentru acea persoană decât toate celelalte aspecte ale vieții. Dintr-o dată, se naște în interiorul ei o nouă dorință de revelare a adevărului; înainte, această dorință nu exista acolo. Între timp, cei care au doar prima dorință pentru lumea noastră sunt dornici să trăiască în minciună. Deci, ei aleargă după tot ceea ce contribuie la această minciună satisfăcându-și egoismul. Numai cei în care s-a născut o dorință pentru adevăr, pe care nu au puterea să o suprime, acceptă metoda Cabala cu dragă inimă. De fapt, nu au altă alegere; nimic altceva nu-i va ajuta. Și asemenea oameni avansează.

Totuși, dacă o persoană este încă în stare să facă un compromis, va fugi. Nu o putem învinovăți sau disprețui pentru asta, având în vedere faptul că, în locul ei, și tu ai fi făcut același lucru… așa este natura: dintre două forțe, cea mai puternică o întrece pe cealaltă; mecanica este foarte simplă.

Din partea a patra Lecției Zilnice de Cabala, 16.12.2010, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Obiectivele promovate în mediul exterior mă influenţează mult mai puternic decât obiectivul care este fixat de cabalişti şi decât ceea ce grupul încearcă să-mi transmită. Ce putem face cu această contradicţie?

Răspuns: Am un scop pentru care trăiesc. Dacă nu este pentru asta, aş trăi o viaţă ca o “fiară”, exist pentru că nu pot să mor şi intermitent, mă mulţumesc cu “hrana pentru animale”. Dar nu, am un scop în viaţă şi am nevoie să fiu blocat pe asta, cu ajutorul grupului, să aranjez totul doar pentru acest scop. Şi tot restul activităţilor mele se realizează în funcţie de obiectivul vieţii mele.

Şi scopul vieţii este revelarea Creatorului, adeziunea cu El. Acest scop este realizat cu ajutorul principiului: “Iubeşte-ţi aproapele ca pe tine însuţi”, prin intermediul unei legături în grup. Şi nu trebuie să fiu atras decât de asta şi să nu ader decât la El.

De fapt, noi vorbim despre construirea Partzufim spirituale care sunt “inserate” unul în altul. Baza a tot ceea ce este scopul vieţii. Pentru a ajunge la acest lucru, am nevoie de grup. Pentru a consolida grupul, diseminarea este necesară. Şi deci, sunt obligat faţă de lumea întreagă sau “naţiunile lumii”.

Dar, lucrul principal pentru mine este scopul vieţii, în timp ce toate celelalte sunt componente esenţiale necesare pentru a-l atinge. Şi, dacă nu ar fi scopul, nu aş recurge la ele. Eu fac şi folosesc numai ceea ce mă ajută pe drumul spre scop.

Potrivit cu aceasta, de la grup am nevoie doar de ceea ce este bun pentru atingerea obiectivului şi deci, întregul grup trebuie să realizeze obiectivul pentru mine. Prin urmare, este spus: “El a ales cel mai bun mediu tot timpul”, schimb grupul tot timpul şi iau de la el lucrurile care-mi sunt necesare pentru atingerea obiectivului.

Procesul este dinamic: Diseminarea se schimbă tot timpul, în funcţie de ceea ce avem nevoie pentru a consolida grupul în scopul de a găsi puterea impărţită în centrul său şi de a descopei Creatorul. Dar, pentru a descoperi Creatorul în centrul grupului, prin puterea garanţiei în cadrul grupului şi prin diseminarea corectă, am nevoie de a ieşi spre restul lumii, pentru a primi lipsurile, obligaţiile, temerile şi neliniştile oamenilor pentru ca ei să mă împingă şi să mă forţeze să acţionez. Apoi, voi ajunge la cererea corectă, pentru a descoperi Creatorul.

Toate aceste elemente sunt necesare pe drum, mai puţin din lumea exterioară aşa cum este, diseminarea pe care o facem este de ajuns. Avem trei niveluri: Creatorul în centrul grupului, grupul cu o garanţie şi eu sunt în grup şi diseminarea. Este acordul corect care ne este familiar: partea inferioară, partea superioară şi partea superioară a superiorului sau interior, în mijloc şi în exterior.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

A explica publicului exterior că o viaţă bună nu este posibilă decât dacă legea garanţiei mutuale este respectată, nu se poate limita doar la apeluri.

Acest lucru va lăsa oamenii aşa cum sunt, la fel ca instrucţiunile unui învăţător de şcoală, căruia elevii nu-i acordă atenţie.  Pentru a avea, cu adevărat, o influenţă asupra oamenilor, trebuie să acţionăm nu prin puterile noastre, ci trebuie să atragem Lumina. După ce le-am adus cunoaşterea a ceea ce nu există în natura noastră, ei au nevoie să creadă în tine şi să simtă că există, cu adevărat, în cuvintele tale,  posibilitatea de realizare a ceea ce a fost spus.

Prin ce forţă poate fi realizat acest lucru? Oamenii nu ne cred şi ne consideră visători naivi. Cum putem explica metoda educaţiei integrale în câteva cuvinte pentru ca ei să simtă forţa reală din spatele ei şi să nu ne considere membrii unui kibbutz sau comunişti?

Altfel, ar fi doar lecţii despre faptul că noi trebuie să ne iubim unii pe alţii şi ei vor întreba: Ce? Ai picat din lună? Nu vezi lumea asta în care trăim? Voi singuri nu vă faceţi griji în legătură cu ceilalţi, aşa cum spuneţi. Vorbiţi de lucruri complet nerealiste, pe care nimeni nu le va accepta, cu excepţia câtorva mii de persoane ca tine.

Creatorul trezeşte aceste câteva mii de persoane speciale din lumea întreagă şi le dă forţa de a se uni. Dar nu ai niciun merit pentru asta; totul se face de către forţa superioară care ne ţine. Şi, cum putem explica altora, cum să avem o viaţă mai bună?

Suntem conştienţi că, Creatorul se dezvăluie doar în această lume, în dorinţele acesteia, în acest spaţiu, în niciun alt loc al revelării. Relaţiile noastre trebuie să se îmbunătăţească şi vom avea sentimentul că puterea iubirii se dezvoltă între noi. Este Creatorul. Îl vom dezvălui, dar Îl vom dezvălui aici, aşa cum este transmis în înţelepciunea Cabala, metoda pentru dezvăluirea Creatorului fiinţelor create, în această lume! De fapt, toate lumile spirituale sunt conexiuni mai sofisticate care sunt dezvăluite între noi. Ele nu sunt separate, doar aici.

Astfel, noi putem merge spre publicul exterior numai dacă avem forţa care poate schimba o persoană. Când am explicat oamenilor care înţelegeau ce făceam,  au spus imediat: “Deci, vrei să schimbi natura ? Ei bine, încearcă!“ Oamenii inteligenţi, savanţi, biologi, politicieni şi sociologi, obişnuiţi cu natura umană a acestei lumi, au înţeles că este imposibil, este ca şi cum ai dori să înlocuieşti un minus cu un plus, să anulezi forţa gravitaţiei. Şi, dacă asta nu este posibil, despre ce am putea vorbi?

Deci, în primul rând, trebuie să fiţi siguri că aveţi puterea de a realiza ceea ce a fost spus. Şi atunci când vorbiţi cuiva, veţi fi în măsură să-i daţi sentimentul că vorbiţi de lucruri reale, posibile. Fără asta, nu veţi obţine explicaţii, ci vise dulci. Trebuie să dăm celeilalte părţi sentimentul că suntem în garanţie reciprocă, că există o unitate între noi, o conexiune reciprocă, ceva dincolo de natura noastră.

O persoană nu înţelege ce este natura sa, dar simte că este abordată de un superman, ce posedă noi competenţe, noi perspective, o percepţie, o putere extraordinară, cu instrumentele necesare pentru a aplica cuvintele sale. Şi asta este posibil numai cu condiţia ca voi să fiţi înarmaţi cu garanţia reciprocă, altfel Lumina Superioară nu va veni la voi, nu va acţiona prin voi. Lumina este dezvăluită prin vasul de garanţie reciprocă şi apoi începe să lucreze.

Şi, fără garanţie reciprocă, numai motivele egoiste acţionează în voi. Prin urmare, dacă o persoană nu simte o putere specială în voi, va râde. Cu alte cuvinte, vă va face să înţelegeţi, prin calea suferinţei, că trebuie să vă schimbaţi. Ea trebuie să vadă în voi pe Moise coborând de pe Muntele Sinai, cu tablele legământului în mână, înconjurat de raze de lumină, cu o privire radioasă!

Ea trebuie să vadă în voi această forţă interioară, superioară celei pământeşti. La urma urmei, îi arătaţi un exemplu de comportament social la un nivel ce este deasupra acestei lumi. Şi apoi, persoana va fi de acord, va dori şi ea să devină aşa şi va accepta oferta voastră.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Shamati 38 “Teama de Dumnezeu este comoara sa”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Ne lipsesc impulsul, dorinţa, intenţia, stimularea şi necesitatea. Ni se pare că dorim spiritualitatea, ascultăm şi studiem dar nu suntem gata să ardem, în asemenea măsură încât aceasta să devină o obsesie, o teamă existenţială. Ce putem să facem dacă nu avem o astfel de dorinţă arzătoare?

Se pare că nu putem ajunge la a simţi în mod corect teama, în scopul de a atrage Lumina care Reformează. Nu suntem suficient de puternici pentru asta. Nu putem să fim destul de apropiaţi unii cu ceilalţi, astfel încât să simţim că avem nevoie, cu adevărat, de acest lucru, astfel că toate rugăciunile noastre, speranţele şi dorinţele se vor conecta şi se vor amesteca, astfel încât, fiecare să piardă senzaţia de sine. Noi nu simţim nevoia, nu avem această dorinţă!

Se va întâmpla doar atunci când obţinem o nouă deficienţă din exterior, de la persoanele din exterior care ne cer ajutorul şi ne simţim sub presiune şi lipsiţi de apărare. E ca o persoană care trăieşte pentru sine şi nu-şi face griji pentru ea, gândind că ea va reuşi cumva. Dar apoi, ea are o familie şi se gândeşte toată ziua la ceea ce va aduce acasă seara, pentru a-şi hrăni copiii. Acestea sunt, deja, obligaţii de care nu puteţi scăpa.

Acelaşi lucru în cazul nostru. Atunci când stabilim legături cu publicul şi îi promitem ceva, ca urmare a înclinaţiei pentru respect, control şi frica de ruşine, suntem obligaţi să ne facem griji cu privire la realizarea tuturor angajamentelor noastre. Necesitatea de a completa deficienţele publicului ne obligă să fim mai puternic conectaţi între noi, simţim în ce măsură avem nevoie de prieteni.

Dacă aceste nevoi externe nu sunt suficiente pentru a ne face să simţim neliniştea şi teama de a ajunge la conexiune, Creatorul ne trimite duşmani şi persecutori împotriva cărora trebuie să luptăm şi să învingem. Altfel, aceasta va face rău mândriei noastre şi reputaţiei noastre, simţindu-ne inconfortabil şi dezamăgiţi. Astfel, noi locuri goale sunt revelate în noi, locuri pe care nu am putea să le revelăm niciodată prin noi înşine, datorită forţei protectoare a ego-ului nostru, în corpul nostru. Creatorul le dezvăluie trimiţând adversari externi, “câini lătrând”.

Trebuie să considerăm aceste mijloace ca un ajutor de sus. Aceste forţe negative adaugă la puterile noastre slabe prin care am încercat să ne conectăm şi să ajungem la ceva, acestea ne dau un impuls puternic să avansăm şi impresii corporale care pătrund până la oase şi lovesc în locul cel mai sensibil.

Sperăm că aceste puteri să fie suficient de puternice pentru a ne duce la un strigăt de ajutor, cum este spus “şi fii lui Israel au strigat din cauza muncii. Şi Domnul a auzit gemetele lor”. Este o muncă foarte serioasă. Nu trebuie să estompăm şi să ignorăm aceste atacuri, ci ar trebui să ne temem, să avem ruşine şi să muncim cu mijloacele corecte pe care le-am primit pentru a reuşi.

Acestea sunt toate, un “ajutor împotriva noastră”. Nimic în lumea noastră nu a fost creat fără motiv, doar pentru a ne ajuta. Deşi dorim să ne protejăm şi să luăm o poziţie corectă în ceea ce priveşte criticile şi toate problemele pe care le întâlnim, ne facem griji cu privire la reuşită şi împlinirea promisiunilor  faţă de public, trebuie să mulţumim, de asemenea, Creatorului pentru toate mijloacele, impresiile amare, medicamentul pentru ego-ul nostru care ne ajută să ne detaşăm de acesta şi să ne ridicăm.

Trebuie să ne echipăm cu o lipsă care acoperă diferenţa dintre cele două niveluri: nivelul actual şi nivelul viitor, spiritual. Formula care include dorinţa mea de primire şi cea a publicului şi a duşmanilor mei. Trebuie să unim toate acestea la o formulă şi să o includem în rugăciune, MAN, pentru a o face suficient de puternică, în scopul de a primi un răspuns de sus, MAD. MAN şi MAD formează Lumina Directă şi Lumina Reflectată şi ne ridică pe noi, conectaţi ca unul, la nivelul superior.

Este ascensiunea noastră comună. Moise nu a ieşit din Egipt datorită lui, a scăpat cu Ietro pentru un timp şi apoi, a revenit. Numai împreună noi putem ieşi din robia ego-ului şi asta nu trebuie să uităm.

Vom stabili o puternică dorinţă de a ieşi din Egipt şi de a sări la nivelul spiritual, prin diseminarea noastră largă. Toate temerile, neliniştile, loviturile şi dezamăgirile ne-au fost date în unicul scop de a ne conecta mai puternic şi de a ne forţa să scăpăm la momentul potrivit. Armata Faraonului, forţa negativă şi noaptea, sub acoperirea căreia am avut posibilitatea să scăpăm, în ciuda stării de întuneric şi a stării neplăcute, toţi conectaţi într-un întreg corect de forţe  menite să ne conducă la naşterea noastră în noua lume.

Din pregătirea cursului zilnic de Cabala, 30.09.2013

 

Filed under: Diseminarea Cabalei, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce înseamnă cel de sus coboară la cel de jos și devine ca el?

Răspuns: Cel de sus coboară la cel de jos nu înseamnă că un elefant se tranformă într-o muscă. Dacă ar fi fost așa, nu ar fi o coborâre ci mai degrabă o tranformare calitativă. Coborârea la cel de jos înseamnă că AHP-ul unei persoane dobândește dorințe, gânduri și acțiuni care sunt orientate numai spre binele celui de jos.

Când o femeie este însărcinată, pântecul ei începe să lucreze ca un sistem care asigură dezvoltarea unei picături de spermă. Nu se transformă într-o picătură de spermă ci devine un loc pentru creșterea ei. Asta presupune o coborâre a celui de sus la cel de jos pentru că mama este devotată complet copilului ei, atât în intenții cât și în gânduri. Cel de jos definește scopurile și forțele celui de sus, astfel încât cel de sus acționează numai pentru binele copilului. Negarea de sine completă a celui de sus pentru binele celui de jos înseamnă că acesta coboară la cel de jos și devine asemănător lui.

O mamă trebuie să se reducă pe sine și să se adapteze față de cel de jos. Pântecul ei dobândește toate calitățile necesare pentru a absorbi picătura de spermă. Un pântec este un sistem de viață foarte complicat care este regularizat de procese multiple. Chiar și acum, oamenii de știință nu înțeleg cum funcționează exact. Este un mecanism divin care îi unește pe cel de sus și pe cel de jos.

Cel de sus coboară la cel de jos și devine acesta, adică acționează doar pentru binele celui de jos, numai pentru binele lui. Cel de jos subliniază acțiunile celui de sus. Asemenea unui copil care stă într-un cărucior și îi arată cu degetul mamei lui unde vrea să meargă iar ea împinge căruciorul înainte ca un motor. Înseamnă că mama își servește copilul și devine ca el. Ea se agață de dorințele lui și le implementează prin intermediul ei.

Toate sistemele, începând cu Malchut al lumii infinității până la ultima stare care are grijă de o picătură de spermă, sunt orientate numai spre beneficiile creșterii fătului. Înseamnă că cel de sus devine asemenea celui de jos, iar Creatorul acționează pentru binele creației.

Un uter este un mecanism divin extrem de complicat care are grijă de făt și este capabil să crească o ființă umană de la o genă informațională (Reshimot). Acest sistem cuprinde tot: programe de dezvoltare, producerea materialului necesar, crearea a mii de condiții esențiale…

Trebuie ca noi să trecem în mod conștient, cunoscând, cu bună știință și voluntar, prin procesul de concepție spirituală și creștere pe care îl vedem în natură. Asta înseamnă că intrarea unei picături de spermă în locul corect, înăuntrul pântecului celui de sus, ar trebuie să se facă voluntar. Trebuie să fim gata să ne lăsăm pe noi înșine sub tutela celui de sus. Ca să avem fertilizată sperma noastră spirituală, trebuie să muncim mult de-a lungul a ani de zile.

Procesul concepției este atât de însemnat încât cuprinde conceptul conexiunii din natură în întregime. Simbolizează unitatea noastră și diseminarea. De aceea îl studiem în partea a opta a Studiului celor zece sefiroți, cu privire la legătura dintre cel jos și cel de sus și cel de deasupra celui de sus. Acest mecanism este inerent în chiar miezul vieții noastre și dă o formă avansării noastre.

Legat de grup și Creator, noi suntem mereu cel de jos. Sunt alții care sunt considerați jos față de noi și, în relație cu ei, noi suntem cel de sus. Astfel se înfățișează sistemul: jos, sus și deasupra celui de sus.

Din a treia parte a Lecției Zilnice de Cabala, 23.09.2013, Studiul celor zece sefiroți

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment/Ask Question→

 

Existăm în această lume într-o stare unică creată prin extensia Luminii de sus în jos. Lumina a creat toate vasele, dorinţele şi noi suntem singura parte din întreaga realitate care are liber arbitru pentru a schimba această stare şi întreaga natură, creaţia întreagă.

Toată natura ne-a fost dată astfel ca noi să o putem utiliza şi să ne ridicăm la statutul înalt al Creatorului. Prin urmare, nu ar trebui să ne aşteptăm la mai mult de sus şi, dacă suntem în întârziere în realizarea etapelor unde trebuia să schimbăm deja, atunci le vom experimenta ca suferinţe. Presiunea naturii este în constantă creştere, deoarece, includerea în ea, este un motor special de dezvoltare; diversele Lumini coborând constant de sus, se manifestă cu mai multă forţă şi trezesc mari gene spirituale (Reschimot) în noi. După toate, corecţia începe mai uşor şi progresează spre mai dificil.

Dar, dacă noi suntem în întârziere şi nu corectăm Reshimot care se trezesc în noi astăzi, atunci mâine, acumulăm o datorie cu întârziere şi creşte diferenţa dintre două Reshimot, cel de astăzi şi cel de mâine. Şi, a doua zi, va fi triplată, şi, datorită acestor Reshimot se multiplică, vom experimenta durerea, adică diferenţa dintre mine şi Lumină.

În loc să umplem acest gol, devenind egal cu Lumina prin conectarea la ea, devenind un singur sistem integrat în scopul de a înţelege, a simţi, a fi umplut de ea şi a participa la toate acţiunile sale, noi acţionăm împotriva ei şi continuăm să creştem opoziţia noastră faţă de ea.

Această opoziţie este acelaşi lucru ca suferinţa pe care o simţim pentru că dorinţa noastră de primire vrea Lumina! Chiar dacă nu realizăm ceea ce dorim, ne găsim în faţa a ceva de care avem nevoie, dar nu îl obţinem. Şi acest lucru este experimentat ca tot felul de suferinţe.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 18.10.2010, “Învăţătura şi esenţa Cabalei”

Filed under: Lectia zilnica, Libera alegere, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Este spus: ei Mă vor cunoaște, de la cel mai mic la cel mai mare (Jeremiah 31:33). Asta înseamnă că toată lumea trebuie să ajungă la sfârșitul corectării.

Este foarte greu de împlinit acest lucru, dar nu există nicio altă cale. În fiecare zi, fiecare dintre prietenii noștri care se află pe calea spirituală face anumite acțiuni spirituale de corectare, într-o anumită măsură din proprie voință și în altă măsură, împotriva voinței lor. Totuși, oamenii încă trec prin procesul corectării, în parte în mod conștient, dar în cea mai mare parte, inconștient.

Nu am nicio îndoială că nu îmi îndrept studenții correct și că ei nu vor spune niciodată că nu înțeleg unde i-am adus. Pot să-mi verifice recomandările citind sursele bazate pe scrierile altor profesori.

Întrebare: Ați avut vreo îndoială când ați fost student?

Răspuns: Nu, am ajuns la înțelepciunea Cabala fără să am vreo îndoială că nu ar fi alegerea potrivită. Imediat am simțit că locul în care am ajuns avea totul. Până la acel moment, m-am aflat pe un drum lung de căutare și am văzut multă prostie și nebunie.

Este imposibil să mai găsești ceva în știință. În interiorul meu, am înțeles că filosofia este goală. Este toată numai nonsens și se limitează complet la lumea noastră. Apoi, m-am gândit că aș putea găsi ceva în religie, dar aș găsi?

După ce am fost în câteva insituții religioase, am văzut că unii s-au angajat să respecte Mitzvot (poruncile) fizice fără să-și schimbe calitățile interioare, deci care este ideea? Alții citeau Cabala, dar nu au înțeles deloc ceea ce au citit, gândind că este de ajuns să te angajezi în a citi. Asta înseamnă că și ei erau ca ceilalți oameni religioși care respectă toate Mitzvot dar, în plus, mai și citesc și că asta nu înseamnă cu nimic mai mult, așa că ce urmează?

Așa că atunci când am auzit o explicație logică, mi-am dat seama că am găsit locul care era, fără îndoială, cel potrivit – cea mai serioasă gândire, direcție clară, cu o conexiune totală cu toate sursele!

Înainte să-mi găsesc profesorul am citit multe cărți: scrierile lui Ari, Talmud și Biblia. Cunoșteam toate Mitzvot și respectam o parte dintre ele. Așa că atunci când am ajuns la Rabash, aveam deja cinci ani de când trăiam o viață religioasă cel puțin în exterior, pentru a vizita instituțiile religioase pe la care am fost. Pe lângă asta, credeam că trebuia să fiu legat de rădăcinile noastre, având în vedere că bunicul meu fusese o persoană foarte religioasă.

Dar când am ajuns la Rabash, mi-am dat seama că ceea ce fac oamenii aceștia se bazează numai pe surse. Înainte, și eu am încercat să citesc Baal HaSulam, Studiul celor zece sefiroți, Cartea Zohar, care descriu corectări speciale, dar ce puteam înțelege atunci? Nu văzusem niciodată atâta cunoaștere, atâta cuprindere, atâta pătrundere a conexiunii dintre neînsuflețit, vegetal, animal și uman.

Deci oamenii care nu înțeleg ce studiem și despre ce vorbim cred că este vorba despre misticism. Chiar și azi, oamenii nu au nici cea mai mică idee despre marele sistem cu care avem de-a face.

Noi, totuși, ne jucăm, jonglăm: această lume, lumea viitoare, cum sunt legate, cum sunt integrate, și cum se simte o persoană în ele. Este ca și cum tot acest volum se află în fața noastră. Bineînțeles, este încă teoretic și abstract pentru noi și nu poate fi descris; nu este mistic, ci teoretic și abstract. Noi muncim cu acest volum de forțe, de interacțiuni, atribute și legături, în timp ce o persoană din exterior trebuie să petreacă ani de zile pentru a intra în acest sistem.

De pe KabTV, Secretele Cărții Eterne, 29.07.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca spirituala, Torah | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Se spune:”Recompensa este în funcţie de durere”. De ce trebuie să suferim şi să simţim durere, robul Domnului nu ar trebui să se bucure?

Răspuns: Nu văd că elevii mei sunt mereu fericiţi ca în cazul în care ar fi la nunta lor cu Creatorul. Acţionăm împotriva voinţei noastre şi aceasta necesită mari eforturi, fiind mereu concentraţi pe conexiune, pe anularea ego-ului nostru şi cu intenţia de a nu ne gândi la noi înşine.

Suntem obligaţi să ne exercităm, fără nicio compensare, în dorinţa egoistă de primire cu care noi lucrăm. Dar, am făcut un efort, calorii arse şi corpul meu şi sufletul meu cer satisfacţie în schimb. Dar, nu primesc nimic; atunci, cum va fi capabil corpul meu să continue munca, fără nicio recompensă ? La urma urmei, este o maşină, fiziologic şi intelectual, care trebuie să primească satisfacţie, un carburant.

Mi se spune că voi primi o satisfacţie dacă cer şansa de a munci fără satisfacţie. Dar, doresc să primesc ceva pentru mine şi efortul meu este însoţit de durere. Aceasta, deoarece eu trebuie să abandonez ego-ul meu, să renunţ la recompensa mea şi trebuie să mă gândesc la altcineva, în loc să mă gândesc la mine, de fiecare dată. Văd că nu o pot face şi astfel, mă întorc la Creator. Dar, până ce mă voi întoarce la El şi până ce El îmi va răspunde, trebuie să trec printr-o stare neplăcută…şi este un moment destul de dificil.

Când o persoană vine iniţial în grup, este fericită şi gata să mute munţi, să facă ceva. Totuşi, mai târziu, vedem că ea se retrage şi o vedem mai puţin, în loc să se aşeze în primele rânduri, se îndepărtează şi se apropie, progresiv, de ieşire, până ce dispare complet.

Este spus: “o mie intră într-o cameră şi numai unul iese ca un instructor”. În zilele noastre, nu este doar unul, ci sunt mult mai mulţi, dar acest principiu este mereu adevărat. Doar cei care pot abandona totul şi spun că nu-şi fac griji de ce se va întâmpla cu ei, deoarece nu există alt adevăr şi de aceea sunt acolo! Este ceea ce numim “cumpără adevărul şi nu-l vinde!” Dar, astfel de persoane nu sunt numeroase şi aceasta depinde de dorinţa unei persoane, de punctul din inimă pe care Creatorul i l-a dat.

De asemenea, o persoană se poate ruga la Creator şi să ceară, chiar dacă este dificil şi complicat. Dacă o persoană nu a primit dorinţa de primire, punctul din inimă care-i permite să ajungă la obiectivul creaţiei de la naştere, atunci el poate, încă,  construi o rugăciune, o rugăciune destul de puternică pentru a-l întări, în ciuda slăbiciunii punctului său din inimă. Ca şi cum ar sări, de la o generaţie la alta, de la o viaţă la alta.

Acum, puteţi primi direct ceea ce ar trebui să primiţi în câteva vieţi conform planului general, revenind în această lume, trăind şi suferind în ea, murind şi apoi revenind, printr-un mare efort la cererea voastră – ca şi cum aţi fi capabili să săriţi în timp.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 29.09.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Chiar şi sub dominaţia forţelor egoiste, cojile (Klipot), putem trezi partea superioară. Doar cei  în care punctul din inimă este trezit au potenţialul de a se conecta la Creator, dar cu intenţia care este, încă, pentru sine. O persoană se întoarce spre Creator cu intenţiile care sunt, încă, pentru ea însăşi şi deci, este considerată ca fiind la mila forţelor impure.

Cu cât are mai multă forţă, cu atât mai mult trebuie să se întoarcă spre Creator, cu cât face mai mult pentru sine, cu atât egoismul (Klipa) creşte. Prin urmare, aşa cum este scris: “Cel care este mai mare decât prietenul său, dorinţa sa este mai mare decât a lui”. Marele rău, enormele forţe ale egoismului despre care vorbeşte Tora – Balaam, Balak, Faraon (coaja generală), Haman, Ahaseurus şi cele şapte naţiuni care ocupă ţara Israel înainte de sosirea evreilor, toate aceste atribute sunt trezite într-o persoană în funcţie de nivelul său. Cu cât există o coajă la o persoană, cu atât mai mult este recompensată cu mai multă sfinţenie.

Ascensiunea începe atunci când punctul din inimă se trezeşte într-o persoană în timp ce este prizoniera forţelor egoiste, Klipot şi în intenţia de a primi pentru sine. În ciuda intenţiei egoiste de a primi în care punctul din inimă este, nu de alegere, ea ridică o rugăciunea (MAN). Deşi rugăciunea este egoistă, în scopul de a primi, este încă o rugăciune a inferiorului, coaja care trezeşte nivelul superior pentru a acţiona.

Apoi, partea superioară începe să lucreze asupra acestei rugăciuni şi o ridică de la un nivel la altul, până la Ein Sof (Infinit). Totuşi, învăţăm numai despre cele trei niveluri: inferior, superior şi cel mai mare. Toate celelalte niveluri funcţionează în acelaşi mod.

Acest trio funcţionează continuu: partea inferioară, partea superioară şi cea mai mare. Inferiorul este în egoism şi superiorul, care simte durerea inferiorului şi ştie cum să o traducă corect, transformă rugăciunea coruptă a inferiorului într-o rugăciune corectată şi o ridică la partea superioară a superiorului, care este în sfinţenie, deconectată de inferiorul corupt. Astfel, în partea superioară a superiorului, există, deja, toată lumina şi puterea necesară pentru a avea grijă de inferior.

Superiorul se ridică la partea superioară a superiorului, cu o dublă rugăciune, rugăciunea inferiorului şi răspunsul său. Astfel, partea superioară a superiorului îi dă dublu faţă de măreţia de care are nevoie pentru a avea grijă de inferior. Când atinge măreţia, poate deja să aibă grijă de inferiorul corupt. Astfel, se pare că “primul născut” numit Patzuf superior primeşte dublu, de la partea superioară a superiorului, partea sa şi partea inferiorului corupt. Aşa funcţionează sistemul.

Aceasta este singura acţiune în corectarea noastră şi ne scoate din Klipot. Astfel, prima condiţie este rugăciunea. Toată munca noastră spirituală, toată realitatea pe care o simţim, este aranjată şi gata să ajute la ridicarea unei rugăciuni superiorului. Nu este nimic decât cererea noastră. Deoarece noi nu putem să efectuăm toate acţiunile, cu excepţia posibilităţii de a cere. De fapt, este ceea ce noi uităm.

În cele din urmă, vom înţelege că nu există nimeni în afară de El şi că, Creatorul este bun şi binevoitor, că există o forţă care acţionează în realitate, după cum este scris: “Eu sunt primul şi Eu sunt ultimul”. Totul este menit să ne ajute să descoperim cererea noastră la un moment dat.

Cererea inferiorului trebuie să fie organizată corect, pentru a dărui. Dacă cerem pentru noi înşine, suntem în Klipot sub dominaţia forţelor impure, egoiste. Dacă noi continuăm să cerem pentru noi înşine, ne vom găsi şi mai mult în acest egoism.

Toate cererile noastre, toate lipsurile, chiar şi stările cele mai ruşinoase, se ridică totuşi. Singura problemă este de a şti în ce formă. Dacă cererile nu sunt în echivalenţă de formă cu superiorul, sunt totuşi acceptate şi influenţează, în continuare, sistemul şi dezvoltarea sa. Dar, în acest caz, forţele ne obligă să ne torturăm şi să vedem lumea şi mai mult, în rău şi întuneric. Avansăm, dar pe drumul suferinţei, la timpul său.

Dacă cererile noastre sunt conforme cu voinţa superiorului, ele trezesc toate nivelurile de corecţie pentru a creşte la Ein Sof şi pentru a ne coborî noua lumină care va permite clarificarea, rectificarea şi umplerea vaselor noastre în scopul de a dărui. Apoi, vom avansa pe drumul “voi grăbi”.

Din pregătirea Cursului zilnic de Cabala, 22.09.2013

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→