Dacă ieşim spre publicul larg fără să ne preocupe conexiunea noastră interioară, atunci pentru ce ieşim? Nu mergem să-i educăm, nici să facem campanie pentru un mod de viaţă sănătos sau morală.  Există numeroase alte organizaţii şi asociaţii care au mai multe mijloace, resurse vaste, lideri talentaţi şi nu putem rivaliza cu ei dacă nu suntem echipaţi, de la început, cu puterea spirituală a unităţii noastre. Deci, avem nevoie să înţelegem clar încotro ne îndreptăm, care este scopul nostru şi care sunt mijloacele pentru a-l atinge.

Obiectivul nostru este dezvăluirea Creatorului în lume şi mijlocul este Lumina care Reformează. Aceasta este unicitatea noastră, nu avem alt lucru decât acesta şi nu avem nevoie de altceva! Trebuie să fim foarte atenţi să nu amestecăm şi să nu adăugăm alte tipuri de instrumente aici.

Prin urmare, forţa cu care ne luptăm este responsabilitatea reciprocă, ceea ce ne aduce la credinţă, adică la dăruire. În acest mod, vom atinge totul, Creatorul se luptă şi nu noi. Noi avem doar nevoia de a ne adapta constant pentru a deschide calea pentru El. Este ceea ce numim lupta Creatorului, în serviciul Creatorului.

Constant, trebuie să ne reamintim, mereu să ne formatăm, să ne adaptăm şi mai mult. Tunelul prin care trecem este din ce în ce mai îngust şi trebuie să ne adaptăm, din ce în ce mai precis, la formatul său, la forma sa şi să avansăm progresiv pe această cale. Prin urmare, ceea ce a fost ieri, este deja trecut, astăzi mai este necesar şi mâine va fi necesar şi mai mult. Trebuie să ne adaptăm la instrucţiunile surselor şi profesorului într-o formă din ce în ce mai precisă şi să încercăm să nu uităm şi să înţelegem care este obiectivul.

Uneori, uităm acest lucru şi suntem dezorientaţi. Kelim sunt reînnoite tot timpul şi cădem din nou în această lume. “Spargerea Kelim” este descoperită şi ne duce în jos din nou, trebuie să luăm în considerare tot felul de factori externi care ne distrag atenţia de la obiectiv. Prin urmare, grupul trebuie să menţină, să susţină, să consolideze şi să ceară de la fiecare.

În cazul în care, condiţia responsabilităţii reciproce acţionează printre noi, acolo unde fiecare se preocupă de ceilalţi şi este responsabil pentru ei, astfel încât să nu le lipsească nimic şi să aibă tot ceea ce este necesar, atunci, un grup ca acesta este numit Israel (Yashar -El) . Şi astfel, el merită să primescă Tora.

În măsura în care noi păstrăm garanţia în faţa tuturor tulburărilor şi a tot felul de rezultate ale spargerii care sunt descoperite în fiecare moment şi, de fiecare dată consolidăm garanţia şi o reînnoim, atunci, la acest grad, Lumina care Reformează ne luminează. Şi graţie acesteia, schimbăm într-o “împărăţie de preoţi şi un neam sfânt”.

Şi, noi trebuie să explicăm toate acestea oamenilor. Maimonide a spus că, pentru femei şi copii, este necesar să dezvăluim acest secret puţin câte puţin, cu alte cuvinte, să nu le dăm toate explicaţiile de fiecare dată. Dar, Baal HaSulam a scris în articolul Arvut (Garanţia mutuală): a venit momentul să dezvăluim oamenilor adevăratul sens de a servi Creatorul.

Pentru că suntem, deja, în acest gen de criză şi disperare, oamenii simt că au epuizat propriile puteri şi că nu au mijloace de a schimba ceva în lume. Prin urmare, trebuie să le spunem să muncească cu dăruire reciprocă, în forma sa cea mai clară. Numai aşa vom atinge o stare ca aceasta, în care totul va fi bine.

Nici măcar nu este necesar să ascundem asta; trebuie să se transforme în “credinţa” noastră, în fundamentul nostru. Presupunem că lumea trebuie să ajungă la această formă şi asta-i tot!  Sunt opiniile noastre şi cunoştinţele noastre despre care vorbeşte înţelepciunea Cabala. Dacă vom începe să pretindem, atunci vom deforma şi vom distruge munca noastră. Pentru că la un nivel în care spunem o minciună în exterior, trebuie mai întâi să fim îmbrăcaţi în ea, pe plan intern. Şi nu este cazul să facem acest lucru.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 01.10.2013, Shamati 38, “Teama de Dumnezeu este comoara lui”

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Aţi spune că drumul “a grăbi” şi drumul “în timpul său” sunt doi vectori diferiţi?

Răspuns: A avansa “în timpul său” nu este un vector. Să presupunem că acum, sunt într-o anumită stare (1), care trebuie să treacă la următoarea (2). Pentru a acoperi această distanţă, trebuie să ne agăţăm de principiul unităţii Israel, Tora şi Creatorul. Dacă mă orientez în această direcţie, atunci avansez pe drumul de accelerare (a grăbi).

Dar, ce să fac dacă, după ce am mers o parte din drum, eşuez ? Ce se întâmplă dacă nu am reuşit aici, adică nu am reuşit să furnizez dorinţa care mi-a fost revelată în acest moment, cu intenţia altruistă ? Pot să avansez fără intenţia corectă ? Nu, nu pot.

Prin urmare, nu există nicio cale prin care să puteţi înainta “în timpul său”. Eu trebuie să rămân aici cu intenţia mea incorectă ( ← ), care mă trage spre “stânga”, spre material. Apoi, trebuie să ajung la recunoaşterea răului şi să mă aşez pe drumul corect.

Totuşi, pentru a recunoaşte răul, eu trebuie să intru, să mă exercit pe mine însumi, să mă asigur de tot ceea ce lipseşte, să ajung la un rezultat insuficient, să-mi pară rău pentru ceea ce s-a întâmplat şi apoi, să revin la vectorul de accelerare.

Deci, nu am nicio şansă să avansez spre obiectiv “în timpul său”, chiar dacă o mie de lovituri mă forţează. La urma urmei, ele nu sunt o pedeapsă pentru greşeli. Am nevoie, încă, să fac calcule şi apoi, să identific adevăratul rău şi să văd că problemele nu sunt rele, ci bune. Aparent, sărut “băţul”, mulţumesc Creatorului pentru loviturile sale: “Mulţumesc mult, este foarte bine, deoarece acum, îmi dau seama că sunt în rău”. Mai mult, sunt conştient că loviturile sunt bunătate şi, ceea ce părea plăcere pentru mine cândva, este un lucru rău.

Astfel, suferinţa îmi permite să mă apropii de Creator. Totuşi, de-a lungul drumului trebuie să simt şi să înţeleg atâtea lucruri, să schimb atât de mult în mine pe drumul suferinţei…Este numit astfel, dar nu este un drum –  eu fac un viraj şi mă întorc. Şi acest viraj, poate lua un an sau doi, dar spunem, douăzeci.

Întrebare: Cum putem accelera pe linia  dreaptă?

Răspuns: Puteţi accelera pe linia dreaptă dacă sunteţi conectaţi constant, la centrul grupului, din nou şi din nou. Avansarea pe drum înseamnă a realiza libera alegere. Dar realizarea sa este de a consolida grupul, singurul mijloc pentru a atinge obiectivul.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 06.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Oamenii care au trecut printr-o serie de mese rotunde, în general, nu vor să se disperseze, sunt prietenoşi unul cu celălalt. Prin urmare, este necesar să-i ajutăm să realizeze o frăţie cu obiective comune. Ce este această frăţie ?

Răspuns: Oamenii care realizează frăţii integrale încep, brusc, să simtă că cineva îi înţelege, că pot găsi un limbaj comun între ei şi, chiar dacă punctul de vedere al unuia se opune opiniei altuia, sunt pregătiţi să coopereze, să le accepte, aceasta devine bunăvoinţa lor.  Acest sentiment creat ca urmare a comunicării dă unei persoane sentimentul unei noi lumi, o nouă înţelegere, un sentiment nou de pace şi cooperare, tot ceea ce lipseşte astăzi la oameni.

Prin urmare, nu vor să plece, acest lucru se simte foarte puternic. Dacă mărim gama de subiecte discutate, ei sunt dispuşi să vorbească despre alte subiecte şi să găsească o platformă din ce în ce mai largă pentru interconexiuni. Ei încep să fie atraşi unul de celălalt, încep să simtă că se găsesc într-un pachet, precum alpiniştii sau scafandrii, atât de mult, încât sentimentul de apartenenţă la un întreg comun se agaţă de ei.

Din kab.tv, “în timp”, 15.09.2013

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Caracterul unic al muncii spirituale constă în faptul că, o persoană trebuie să se obişnuiască să fie în stări opuse. Şi, în ciuda polarităţii lor, ea trebuie să fie capabilă să trăiască în ambele, să discearnă între ele ca “superioritatea luminii asupra întunericului” şi astfel să progreseze.

Este foarte dificil pentru începători să înţeleagă asta. După toate, în lumea corporală, acţionăm bazându-ne  doar pe dorinţa noastră egoistă de a experimenta plăcerea, nu există dorinţa de a dărui aici deci, există un singur adevăr. Şi tot ceea ce se opune, considerăm că este fals.

În spiritualitate este invers, deoarece alăturăm Creatorul pe baza fiinţei create deci, cele două extremităţi ale scării spirituale sunt adevărul.  Şi, cu cât înclinaţia rea este mai mare, ego-ul omului, cu atât el poate să urce mai sus; o dată va fi un odios, altă dată va fi un drept. Şi aceste stări, atât de îndepărtate una de cealaltă, cresc de fiecare dată într-o singură persoană.

Prin urmare, trebuie să considerăm aceste două stări corect, ambele urcări şi coborâri: trebuie să ne ridicăm deasupra lor. Cu alte cuvinte, aici exist eu şi aici există starea mea de a fi. Poate fi o coborâre sau o urcare, dar asta nu are nimic cu “eul” meu, deoarece “eul” meu este locul unde voi obţine o adeziune cu Creatorul. Şi trebuie să percep toate stările succesive ca necesare.

Eu nu “acord atenţie” sentimentelor mele şi nu plonjez în ele ci, mai degrabă evaluez eficacitatea unei stări date, dacă mă ridic deasupra ei în atingerea obiectivului final.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala, 10.12.2010, Scrierile lui Rabash

 

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Una dintre cele mai bune metode pentru oameni de a se conecta este un dialog deschis la o masă rotundă. Persoanele care asistă la mese rotunde de mult timp stabilesc relaţii bune între ele şi se simt atraşi unul de celălalt. Ar trebui să fie conectaţi în anumite grupuri ?

Răspuns: Aceasta se va întâmpla în mod natural. Reuniunea la masa rotundă trebuie să aibă loc în conformitate cu anumite principii, desigur. Mai întâi, este destinată persoanelor pentru ca ele să se apropie, să se susţină reciproc, să clarifice adevărul în acelaşi timp şi să încerce să găsească nu numai soluţii comune, ci şi opinii comune, dorinţă comună, un obiectiv comun, înţelegere comună şi aspiraţii comune. Nimeni nu suprimă pe celălalt în niciun fel, ci doar îl completează.

În acelaşi timp, oameni care sunt total diferiţi încep, brusc, să înceapă să înţeleagă că, opoziţiile în timpul conexiunii realizează un al treilea factor, un atribut comun care apare într-o intensitate surprinzătoare şi prin care numeroase soluţii posibile pot fi găsite. Astfel, masa rotundă este, de fapt, un instrument pentru a crea o societate de înţelegere reciprocă.

Ca urmare a acestei pregătiri, oamenii ajung la concluzia că este posibil să trăiască împreună, fără să se suprime şi că, lucrul cel mai important este de a găsi cum să se completeze. Apoi, este creată o platformă intermediară comună, care este al treilea factor, nivelul următor, un fel de “mâncare” colectivă este creată, pentru a hrăni pe toată lumea şi de la care toată lumea poate primi mulţumire.

Astfel, o societate integrală specială este formată, în care toată lumea este conectată mutual, înţelege slăbiciunile tuturor, ca într-o familie, respectă şi completează aceste slăbiciuni.  Se pare că, deşi am fost creaţi ca fiinţe total diferite, opuse, descoperim o parte integrantă comună în conexiunea dintre noi care, deşi medie, este foarte puternică.

Din kab.tv “în timp”, 15.09.2013

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum putem să simţim toţi prietenii în scopul de a aspira la mai multă conexiune?

Răspuns: Pentru a face acest lucru, trebuie să muncim împreună pentru a realiza o misiune. Să presupunem că intrăm într-un submarin şi ieşim pe mare. Va fi o experienţă dificilă şi periculoasă în care toată lumea depinde de toată lumea. Am un sentiment puternic că, eroarea comisă de o persoană sau defecţiunea alteia înseamnă că ne înecăm toţi.

Suntem în mijlocul unui mare ocean, la mii de kilometri distanţă de orice ţărm, adânc sub apă şi brusc, una din supape eşuează. Acum, este imposibil de a pompa apa la tancurile de balast. Împreună , vom încerca să găsim o soluţie pentru a o repara.

În astfel de circumstanţe, într-o astfel de stare trebuie să ne ridicăm spre unitate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Prin ce trebuie să treacă o persoană pentru ca să-şi dorească să intre în lumea spirituală?

Răspuns: Este foarte simplu, ea trebuie să simtă o mare tristeţe spirituală, deoarece este în exil în Egipt. Nu din întâmplare Avraam a cerut Creatorului: “Cum voi şti că-l voi moşteni?”  Cu alte cuvinte,  cum vom primi o dorinţă spirituală? La urma urmei, “pământul” înseamnă dorinţa şi “pământul Israel”, referitor la ceea ce Avraam cerea, este o dorinţă spirituală, care este în totalitate  în intenţia de a dărui.

Deci, cum putem avansa spre ea? Nu am nici o dorinţă pentru ea, nici mijloace interne, nici externe. Răspunsul Creatorului la această problemă este: Mergi şi caută oameni ca tine. Începeţi să vă conectaţi, faceţi eforturi, învăţaţi cum să trăiţi împreună, într-un singur cort. Şi când veţi fi, cu adevărat, conectaţi, atunci veţi simţi că legătura dintre voi este motivul pentru toate necazurile voastre.

Dar nu abandonaţi, continuaţi să vă conectaţi şi mai mult. Veţi simţi că este teribil, că este Egiptul, unde ego-ul, adică Faraonul, domină conexiunea voastră. Veţi petrece şapte ani de saţietate şi şapte ani de foamete. La început totul va fi bine, dar apoi, iubirea de voi înşivă vă va apuca de gât şi vă va strânge, nu veţi fi în măsură să continuaţi, nici în interior, nici în exterior. Vă veţi simţi sufocaţi şi vă veţi apuca de gât: “Patru sute de ani! Cum ne menţinem în această stare?”

Deci, am pregătit ego-ul pentru voi, astfel încât vă va forţa să ieşiţi din Egipt. Dacă veţi face ce este mai bine pentru a vă conecta mai puternic, vă voi ajuta, cu siguranţă.

Încercând să vă conectaţi, aşa veţi putea profunzimea interioară a ego-ului vostru,  în aşa măsură încât „copiii lui Israel strigă din cauza muncii”, datorită faptului că nu puteţi să vă conectaţi. Cu cât veţi încerca mai mult, cu atât veţi avea probleme interne şi externe. Nu veţi fi în măsură să le suportaţi până când strigaţi pentru un singur lucru: să ieşiţi, să părăsiţi natura voastră. „Mai bine moartea decât o astfel de viaţă”.

Atunci când doriţi o nouă viaţă, care este în totală opoziţie cu natura voastră, atunci o descoperiţi şi nu înainte. Deoarece vasul vostru, dorinţa voastră, trebuie să fie întreagă. Indiciul pentru asta este atunci când sunteţi gata „să săriţi în mare”.

În plus, veţi fi gata pentru garanţia reciprocă, ceea ce este chiar mai rău pentru ego. Garanţia reciprocă înseamnă să daţi sufletul vostru altora. Moartea este închiderea contului, în timp ce garanţia reciprocă înseamnă că mă vând la toată lumea în sentimentele mele şi mintea mea, tuturor celor pe care nu-i pot îndura.

Astfel, vom scăpa din Egipt, căci descoperim cât de mult ne urâm. Această descoperire maximă a răului nu ne lasă altă alegere. Avraam a înţeles toate acestea din marea lui experienţă. A înţeles răspunsul Creatorului, “ştiu că tu vei fi o sămânţă străină într-o ţară care nu este a ta”, adică noi trebuie să simţim exilul. Nu credeţi că trecerea spre spiritualitate este imediată. Nu, trebuie să fiţi echipaţi cu o dorinţă foarte puternică, astfel că această dorinţă vă va deschide poarta de răscumpărare.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 10.02.2013, “moştenirea pământului”

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

 

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: De la cine primesc o dorinţă mai mare: de la grup sau de la public?

Răspuns: Sunt două forme diferite de dorinţă. Primesc necesitatea unităţii şi coeziune de la grup şi de la mase, necesitatea Cratorului. Da, exact pentru Creator.

La urma urmei, eu nu am nevoie de El şi nici prietenii mei. Punctul din inimă ne orientează doar în direcţia Lui, dar nu ne dă un veritabil impuls, nu creşte “carnea” dorinţei, nu constituie un vas gol flămând.

În unirea cu prietenii, noi nu cerem Creatorului. Nimic nu ne presează, nici nu ne îndeamnă să o facem. Cât de mult ne pot impulsiona dorinţele noastre? Un pic mai mult şi mai mult, dar este o presiune artificială. Fiecare este un tip grozav, toată lumea are dreptate, nu există nicio dorinţă între noi care ne va obliga să acţionăm fără ieşire.

Când va acţiona? Când ne vor cere oamenii să răspundem nevoilor lor, oricare ar fi. Ne vom regăsi sub presiune, nevoia creşte, de a avea grijă de ei şi de a-i ajuta şi acolo avem nevoie, cu adevărat, de Creator.  O nevoie esenţială irezistibilă nu va veni la fiinţele create decât sub presiune. De aceea, nu avem posibilitatea de a avansa spre Creator dacă nu ieşim spre lume şi nu ne vom preocupa de mase.

Chiar necesitatea de a ne uni în grup nu se va înregistra fără presiune exterioară. De fapt, de ce avem nevoie să ne unim? Cel care nu vrea nimic pentru sine se simte bine într-o colibă în pădure fără facilităţi. Vasele dăruirii nu simt nevoia de unitate. Punctele lor din inimă nu caută asta de la sine.

Dar, ce vor aduce la Creator? Ce fel de vase de recepţie sunt capabile să conducă la o corecţie? Se pare că, de fapt, noi nu avem nimic. Pe de altă parte, unitatea maselor are un enorm potenţial de vase care nu s-au manifestat încă, atât material, cât şi spiritual.

De aceea, conexiunea în grup şi preocuparea pentru public nu sunt posibile decât sub presiune externă. Faraonul ajută copiii lui Israel să scape din Egipt. Armata îi urmăreşte, “îi ameninţă”, obligându-i să traverseze Marea Roşie, apoi să stea la Muntele Sinai. Ei nu sunt de acord, dar după ruperea primelor table, ei primesc Tora şi procesul continuă.

Nu putem acţiona fără presiune din exterior, avem nevoie de ea. Da, unindu-ne, putem neutraliza un pic această presiune, dar nu complet.

Întrebare: Fiecare prieten are nevoie să se conecteze la dorinţele exterioare sau este suficient dacă grupul mondial, ca un întreg, se implică în toate acestea?

Răspuns: Ambele. Atât munca individuală, cât şi generală sunt necesare aici, în diferite forme. Mai întâi, trebuie să ne unim în interior, pentru a înţelege cum să ajungem la publicul exterior şi apoi să ne integrăm cu el, pentru a resimţi nevoia unităţii interioare. Apoi, trebuie să cerem revelarea Creatorului între noi, pentru a-I aduce Lui mulţumire, transferând satisfacţia la Kli-ul extern.

Astfel, vom fi un releu, un “canal de transmisie”, o tranziţie şi realizăm destinul nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 04.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Diseminarea Cabalei, Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Ce este ego-ul nostru, un sentiment sau o percepţie mentală?

Răspuns: Putem compara creierul cu un ecran de cinema deoarece este, de fapt, gol. Astăzi, de exemplu, tu pari a fi urât şi dezgustător şi mâine, după o schimbare de stare, te privesc şi văd in faţa mea un băiat bun ce radiază de vitalitate. Creierul meu descrie aceste imagini, este ecranul? Unde le proiectez? Ego-ul meu, interesul meu descrie aceste calcule, dar nu înţelegem asta până la final.

Credem că suntem obiectivi când este vorba despre natura mineral, vegetal şi animal, dar la nivelul vorbitor, în relaţiile dintre noi, există variabile diferite. În general, nu înţelegem că suntem singurii care reprezentăm propria noastră lume la toate nivelurile dorinţei de primire. De aceea lumea nostră este numită imaginară, deoarece nu există cu adevărat. În momentul în care vă curăţaţi ego-ul de percepţia aceste lumi, acesta va dispărea. Şi ce va rămâne? Nimic?

Deci, ce ne va rămâne? Să începem să stabilim acest “ceva” acum. Să începem să construim o nouă lume. Totul depinde de ceea ce desenaţi pe ecranul percepţiei voastre.

Întrebare: Dar, cum să desenăm aceste imagini dacă ele îmi par a fi reale?

Răspuns: Îmi imaginez o forţă care mă controlează, care mă înconjoară, care mă conduce şi mă bulversează, îmi trimite lucruri pozitive şi negative. Toată această situaţie, balonul în care sunt, funcţionează asupra mea, ca un film ştiinţifico-fantastic, deoarece noi ne imaginăm ceva şi muncim asupra acestui ceva, în imaginaţia noastră. Deci, îmi imaginez un anumit spaţiu în care o anumită forţă sau un câmp de forţe operează. Între timp, nu pot să gestionez fără această iluzie în trei dimensiuni cu diferite fenomene de timp şi spaţiu. Eu sunt conectat la ea, fie că o vreau sau nu.

Îmi imaginez o forţă care mă înconjoară ca şi cum aş fi într-un nor. Această forţă acţionează asupra mea în toate sensurile şi în toate aspectele posibile. Chiar acum, când mă gândesc la asta, funcţionează cu adevărat, sunt relaxat că ea acţionează asupra mea. Dar ce am în afară de această acţiune?

Deoarece, fără niciun adaos din partea mea, pot să aspir în mod constant doar la un sentiment corect şi cum să mulţumesc acestei forţe pentru grija ei atentă. Ea a creat o lipsă în sentimentul meu, dorinţa de primire şi mă simt bine în această lume sub dominaţia sa.

Se pare că nu avem nevoie de nimic, numai de aceasta. Toată filozofia şcolii epicuriene se bazează pe această abordare. Alte metode din Est cred în nirvana şi pace. De fapt, această atitudine este cea mai profundă deoarece se bazează atât pe teama de a perturba ceva în creaţie, cât şi pe teama de blestemul Creatorului.  Constant, trebuie să mă simt bine. Mereu încerc să fiu calm şi relaxat şi să fiu fericit cu ceea ce am, nu pentru că ego-ul mă împinge să o fac, ci datorită unei intenţii mai sublime.

Pe scurt, Avraam a lucrat bine cu această abordare în Babilon.

Din partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 02.10.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Nu ar trebui să învăţăm o persoană bunele maniere, ci nevoia de a schimba natura sa. Altfel, istoria pisicilor care au fost dresate pentru a servi şi a purta un costum se va repeta.

Potrivit fabulei hasidice, în momentul în care pisicile au vazut şoarecii, au aruncat platourile pe care le purtau şi i-au urmărit. Aceasta înseamnă că noi putem învăţa o persoană să se comporte politicos, dar la un moment dat, atunci când o anumită plăcere străluceşte pentru ea, va arunca tot ceea ce aţi învăţat-o şi va fugi. Noi trebuie să schimbăm natura unei persoane! Prin urmare, trebuie să fim foarte realişti şi să înţelegem dacă avem puterea să o facem sau nu. Dacă nu facem asta, nu ar trebui să deranjăm oamenii şi ar trebui să-i lăsăm să profite de viaţă cât mai mult posibil: într-un bar cu prietenii la un pahar de bere sau pe terenul de fotbal ronţăind o gustare.

Ideea este de a ştii dacă aveţi intenţia de a corecta lumea cu Lumina sau dacă doriţi doar să pierdeţi timpul oamenilor cu ideile voastre. Pentru a obţine Lumina care Reformează, trebuie să vă plasaţi ca un vas spiritual, un vas numit garanţia reciprocă. Asta trebuie să vă preocupe mai întâi, altfel este inutil să mergeţi spre public.

Dacă vom ieşi spre public echipaţi cu forţa Luminii, aceasta înseamnă că permitem Creatorului să lupte în locul nostru. La urma urmei, ce putem face prin noi înşine ? Am învăţat, deja, din experienţa noastră că, Creatorul rupe în bucăţi toate încercările pe care le fac oamenii pentru a stabili o societate a bunăstării prin ei înşişi. Într-un viitor apropiat, vom vedea cum economia americană se va prăbuşi şi se va dezintegra şi efectul enorm se va vedea în întreaga lume. Este timpul pentru Lumină să funcţioneze! Fără Lumină, totul va cădea în bucăţi. A existat un mare ego care a condus toate firele de nisip împreună şi am putut construi această lume precum copiii care construiesc castele de nisip pe plajă. Dar astăzi, această conexiune a plecat, ego-ul a dispărut şi nu mai are firele de nisip împreună. Nu mai are carburant, umplerea care-l poate hrăni.

Ce puteţi face cu o persoană care nu vrea nimic şi care este gata să petreacă restul vieţii cu mama sa, care nu doreşte să muncească şi care de la vârsta de 20 de ani visează la o mică alocaţie pentru a supravieţui într-un fel. Ego-ul nu funcţionează astăzi, deoarece nu vede niciun beneficiu. Deci, de unde putem construi ceva? Vedem că totul este gata să se prăbuşească şi criza este peste tot, în fiecare parte a lumii. Naţiuni puternice precum Siria sunt distruse şi va dura 30-50 de ani pentru a reconstrui, dacă este cazul. Ţări prospere devin deşerturi, Lumina trebuie să vină şi să revigoreze vasele acum. Depinde doar de noi! Astfel, va trebui să ieşiţi spre lume şi să le aduceţi metoda. Dacă nu le veţi aduce metoda care trebuie să treacă prin voi, toată lumea vă va aduce reproşuri şi va simţi că sunteţi responsabili pentru toate problemele din lume şi va avea pretenţii de la voi. Este o situaţie gravă. Nu puteţi să vă trăiţi doar ziua, totul poate să se inverseze într-o clipă.

Din prima parte a Cursului zilnic de Cabala, 10.01.2013, Shamati 38, Teama de Domnul este comoara lui

Filed under: Diseminarea Cabalei, Lectia zilnica, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→