Rabash: ”Fă-ți un Rav și cumpără-ți un prieten – 2”: Există o maximă celebră care aparține înțelepților noștri: ”Așa cum fețele lor sunt diferite, și părerile lor sunt diferite.” Astfel, cei care au fost de acord să se unească într-un grup au înțeles că nu există o distanță așa de mare între ei în sensul că ei înțeleg necesitatea de a munci în iubirea pentru ceilalți. De aceea, fiecare dinre ei va fi în stare să facă o concesie în favoarea celorlalți, și să se poată uni în jurul acestui lucru.

Asta se întâmplă pentru că avem cu toții un singur scop care ne poate uni, care se află deasupra tuturor neînțelegerilor. Așa că noi nu trebuie decât să-l lăsăm să opereze asupra noastră pentru a ne uni cât de mult posibil. Pentru a face asta trebuie să folosim în permanență toate acțiunile care pot duce la conexiunea dintre noi, potrivit sfatului cabaliștilor. Prin asta, ridicăm importanța scopului ca el să ne influențeze; atragem Lumina care reformează din lumea Ein Sof (Infinitate), care ne conectează. Bineînțeles că suntem diferiți și că trebuie să schimbăm acest aspect. Tot ceea ce trebuie să facem este să conectăm scânteile care sunt ascunse în fiecare, astfel încât ele vor deveni o singură flacără care arde deasupra tuturor golurilor. Cu cât aceste goluri se măresc, cu atât mai mult combustibil va fi pentru flacără.

Există un anumit moment în avansarea fiecărei persoane când este trezită de sus. Înainte de acest moment, este pregătită dându-i-se diferite neliniști și probleme, iar inima ei este înmuiată de suferințe. Astfel, devine mai rafinată în gând și dorință. Prin suferință, este adusă la o jumătate de nivel mai sus față de partea de jos.

Aceste suferință o ajută să urce deasupra jumătății de nivel inferioare, deasupra AHP. Astfel, i se arată că trebuie să urce și mai sus și să treacă de jumătatea de sus a nivelului, GE. Asta înseamnă că depășește o jumătate de nivel prin suferință și cealaltă jumătate prin eforturi personale.

Astfel, o persoană urcă la nivelul următor, care este de fapt faza în care ne aflăm acum. Am trecut prin multe căutări, munci, eforturi și discuții, și totul s-a acumulat în noi într-o anumită măsură, adică până la jumătatea nivelului următor. Acum începem să muncim la cealaltă, adunându-ne în grupuri de câte zece, asta fiind etapa muncii noastre practice.

Nu avem nicio urgență sau dorință să facem așa, bineînțeles, și ne simțim derutați acum, dar asta este deja a doua jumătate a nivelului pe care trebuie să-l depășim prin puterile noastre proprii, prin munca noastră. În prima jumătate, doar ne-am pregătit pentru adevărata muncă, am încercat și am depus eforturi în timpul studiului, diseminării și îndatoririlor.

Acum, am ajuns totuși la o nouă stare în care și lumea joacă un rol important. Suntem obligați să începem munca practică în cadrul grupului, și să vorbim despre asta și să o asimilăm printre noi. Principala muncă în grup este să ne conectăm scânteile, care reprezintă dorința noastră pentru un singur scop, indiferent de orice altceva.

Trebuie să fim atenți la toate celelalte diferențe și contraste și să nu le lăsăm să ne întrerupă conexiunea. Lucrul important este că iubirea trebuie să îmbrace toate problemele numite ”păcate” și că iubirea care ne leagă împreună trebuie să țintească în totalitate spre a-L mulțumi pe Creator, ceea ce reprezintă scopul suprem asupra căruia cu toții cădem de acord dinainte.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 22.05.2013

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Cum este posibil să nu fugim de munca spirituală atunci când te simţi gol? Pe de o parte, sentimentul este neplăcut şi, pe de altă parte, se înţelege că este direcţia corectă?

Răspuns: Singura acţiune pe care persoana poate să o facă este de a se întări în mediul corect. Aceasta ne-a fost dat: Fac asta cât de mult pot, prin tot soiul de activităţi, fie fizic, mecanic, intelectual, moral sau emoţional. Nu contează cum. Şi dacă nu, atunci strig la Creator, acest lucru este bun.

Acum, ei vă vor arăta că puteţi fi între prieteni, să staţi între ei, să cântaţi cu ei. Apoi, vine dezamăgirea. După aceea, veţi începe să faceţi alte activităţi, poate nu să cântaţi, ci să studiaţi cu ei sau nu, dar să diseminaţi împreună. Veţi fi dezamigiţi tot timpul. Tot timpul, veţi simţi că nu este suficient să fiţi amestecaţi cu ei şi este astfel, atâta timp cât, aparent, aţi făcut totul şi, în ciuda a tot, simţiţi golul. Apoi, veţi începe să plângeţi şi să strigaţi şi, cu asta, veţi putea, progresiv, să atingeţi o nevoie de a vă amesteca cu ei, dar nu sunteţi pregătit să o faceţi prin voi înşivă, doar Creatorul face acest lucru. Adică, voi, ei şi Creatorul între voi.  Asta este, o căsătorie. Iată cum funcţionează, dar progresiv.

Veţi vedea că, în fiecare distincţie există o colectare progresivă a potenţialului negativ, până ce explodează şi, de fiecare dată când explodează, ultima stare este un sentiment de epuizare absolută, când nimic nu vă poate ajuta, decât întoarcerea la Creator. Dacă aveţi deja o experienţă anterioară, atunci, în funcţie de aceste stări, puteţi, deja, determina că acestea sunt momentele potrivite pentru realizare.

Din Congresul St Petersburg, „ziua 3”, 14.07.2013, Lecţia 5

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Care ar trebui să fie interacţiunile între rudele de sex opus în munca spirituală, să spunem între tată şi fiu sau frate şi soră, dacă studiază amândoi Cabala?

Răspuns: Ar trebui să fie normale, (comune, obişnuite), deoarece aceste persoane nu sunt legate între ele decât în plan material, în timp ce în dimensiunea spirituală, există alte tipuri de legătură între ele.

Întrebare: Care sunt mijloacele pentru un grup de femei, care să le permită să accepte mai uşor împlinirea de la un grup de bărbaţi, în scopul de a mulţumi Creatorul ?

Răspuns: Se poate realiza extinzând ajutorul şi susţinerea lor.

Întrebare: Ce este „dorinţa unificată a femeilor” ?

Răspuns: Este vorba de acumularea tuturor dorinţelor femeilor într-un întreg, imaginea unei singure femei. Unitatea femeilor este similară cu cea a bărbaţilor. Şi totuşi, este pur feminină, deoarece este natura lor. În ceea ce priveşte punerea în practică, este ca şi cea a bărbaţilor.

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns | Add Comment/Ask Question→

 

Dacă aţi văzut o persoană la momentul potrivit, când este disperată şi nu ştie cum să treacă la noi criterii, în scopul de a experimenta mai degrabă gustul dulce decât amărăciune, atunci ea va asculta. Aceasta este esenţa crizei.

Înainte, am căutat mereu şi am găsit mijloacele de a o face. Din acest motiv, umanitatea a progresat şi a avansat, precum copiii care cresc datorită jucăriilor lor care devin mai orientate şi astfel ei schimbă gusturile lor, înţelegerea şi sensibilitatea a ceea ce numim dulce şi a ceea ce numim adevăr.

Şi, când ajungem la finalul dezvoltării egoiste, descoperim că suntem într-o stare amară şi că este imposibil să o schimbăm în dulce. Nu există nici adevăr, nici minciună, care pot ajuta în acest domeniu şi să ne schimbe, astfel ca noi să simţim dulceaţă, în loc de amărăciune. Noi am ajuns aici, cu metoda noastră de educaţie integrală şi explicăm că există o forţă: forţa conexiunii între toţi oamenii. Din această cauză, vom atinge dulceaţa care va fi, simultan, adevărul. Acest dulce adevăr nu se dezvăluie în mod individual, ci în unitatea noastră comună.

Oamenii nu vor fi în măsură să dezvăluie aceste cunoştinţe. Chiar dacă încep să se unească, totul se va transforma fie într-un circ, fie bandă criminală, nimic bun nu se va întâmpla.

Trebuie să fim conştienţi că, dacă nu vom reuşi misiunea noastră, atunci în viitor, o asociaţie criminală aşteaptă lumea noastră, asta este, regimul nazist, asupra căruia ne-a avertizat Baal Hasulam, în articolul „Ultima generaţie”. Dacă metoda noastră de educaţie integrală nu este de succes, atunci lumea va fi câştigată de doctrina fascistă, care se bazează, de asemenea, pe dulceaţa provenită din unitate.Dar, această unitate este fondată pe ura faţă de ceilalţi. Întreaga lume este atunci divizată în două jumătăţi: a mea şi tot restul. Şi ne construim unitatea noastră nu prin iubirea pentru ceilalţi, ci prin ura faţă de ceilalţi şi în interiorul acesteia, găsim dulceaţa.

Deşi această abordare nazistă este contrară scopului creaţiei şi dezvoltării naturii şi nu poate să reziste mult, această posibilitate există pentru o perioadă scurtă de timp.

Din a patra parte a Cursului zilnic de Cabala, 13.08.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Lectia zilnica | Add Comment/Ask Question→

 

Publicat în 13 august 2013 la 15:45

[Comentariile din paranteze sunt ale mele]

Baal HaSulam, “Arvut” (Garanţie mutuală) : Întreaga naţiune Israel este solidară, în mod reciproc

Este vorba despre Arvut (Garanţie mutuală) [care poate fi atinsă doar] atunci când întreg Israelul a devenit solidar, în mod reciproc

Deoarece Tora nu le-a fost dată [grupului care a fost fondat de Avraam şi a condus la decizia de a rămâne în Arvut prin Moise] înainte de a fi întrebat, pe fiecare din Israel, dacă acceptă să ia asupra lui Mitzvah (porunca) de a iubi pe alţii în cea mai mare măsură, [ca rezultat al muncii lor în realizarea unităţii] exprimată în aceste cuvinte: “Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi…”

[Esenţa poruncii este] Fiecare dintre voi în Israel să ia asupra lui a-şi face griji [pentru toţi membrii grupului] şi a munci pentru fiecare membru al naţiunii, [pentru fiecare prieten] şi a satisface toate nevoile lor, nu mai puţin ca măsura imprimată în el pentru a se ocupa de propriile nevoi.

Şi odată ce naţiunea întreagă a decis în unanimitate [să fie într-o stare de unitate completă în dorinţele lor] şi a spus: “Vom face şi vom auzi”, fiecare membru din Israel a devenit responsabil că nimic nu lipseşte celorlalţi membri ai naţiunii. [Ceea ce înseamnă dezvoltarea lor spirituală] Este numai atunci când ei devin demni de primirea Torei, [Lumina corecţiei care va duce treptat la Arvut] şi nu înainte [pentru că nu era nicio grabă pentru a aplica garanţia reciprocă şi dorinţa de a se uni cum a fost înainte de ruptura sufletului unic unificat]. 

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

 

Drept la Creator

Rabbi Elazar, fiul lui Rabbi Shimon, clarifică şi mai mult conceptul de solidaritate, spunând că nu este suficient ca tot Israelul să fie responsabil de fiecare din membrii săi, dar că lumea întreagă trebuie să fie inclusă în această solidaritate. De fapt, nu există nicio discuţie aici, toată lumea este de acord asupra faptului că pentru a începe, este suficient să începi cu o naţiune care respectă Tora şi doar pentru a începe corectarea lumii, pentru că a fost imposibil să începi cu toate naţiunile în acelaşi timp, aşa cum Înţelepţii spun că Domnul a mers cu Tora spre fiecare naţiune dar că ele nu au dorit să o primească, adică ele erau cufundate în iubirea de sine până în gât, unii prin adulter, alţii prin furt sau crimă etc. până ce devine de neconceput chiar a le cere dacă ar accepta să scape de iubirea egoistă.

Astfel, Creatorul nu va găsi o naţiune nici un vorbitor care merită a primi Tora, cu excepţia fiilor lui Avraam, Isaac şi Iacov, meritul părinţilor lor reflectă asupra lor şi aşa cum Înţelepţii noştri spun: „Părinţii au observat întreaga Tora înainte ca ea să ne fie dată”, însemnând că datorită înălţării sufletelor lor, au avut capacitatea de a atinge toate căile Domnului, ca cele exprimate în spiritualitatea Torei, care decurg din adeziunea cu El, fără a avea nevoie înainte de partea practică a Torei, că ei nu au avut posibilitatea de a observa (cf. Punctului 16).

 

 

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

 

Se doreşte completarea sufletul său şi întoarcerea la rădăcina sa, care este considerată Israel.

Baal Hasulam, Scrisoarea 17

A urma calea care duce spre Creator este numită Isra-El (direct la Creator). Aceasta înseamnă că intenţiile persoanei în toate acţiunile lor vizează în mod direct Creatorul.

Filed under: Surse Cabaliste | Add Comment/Ask Question→

 

Opinie (Richard N. Haass, preşedintele Consiliului relaţiilor externe, USA) Când un rău se produce – Iranul se apropie de achiziţionarea de arme nucleare…un anumit funcţionar sau observator invită comunitatea internaţională să intervină. Este doar o singură problemă: nu există „comunitate internaţională”.

„Adunarea generală a Naţiunilor Unite se apropie mai mult, dar nu se poate aştepta mult de la o organizaţie care pune pe picior de egalitate Statele Unite sau China cu, să zicem, Fiji or Guinea-Bissau. …

Nicio reformă a ONU nu va putea schimba fundameltal lucrurile. Astăzi, marile puteri nu sunt de acord asupra regulilor care ar trebui să conducă lumea, cu atât mai puţin asupra sancţiunilor în caz de nerespectare. Chiar şi acolo unde acordul de principiu există, nimeni nu este, cu adevărat, de acord, în practică, rezultatul este o lume care este mai haotică şi mai periculoasă decât ar trebui.”

Comentariul meu: Întreaga avansare spre perfecţiune vine de la „recunoaşterea răului”: dezvăluirea imperfecţiunii naturii noastre egoiste. Este doar atunci când, fiinţa umană, oamenii, lumea vor fi în final convinşi de corupţia totală a acestei naturi, că  individul şi lumea vor fi fericiţi să renunţe la ea.

Apoi, forţa superioară a naturii va fi revelată în senzaţiile lor. Oamenii îi vor cere să-i schimbe şi îi corectează. Tot ceea ce ni se întâmplă, nu este decât spre a ne duce la acest eveniment.

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

Opinie (Chris Rhodes, profesor, scriitor, cercetător) Oferta mondială de petrol ieftin nu va lipsi curând şi vom produce petrol pentru deceniile care vin. Totuşi, ceea ce nu vom face este producerea de petrol brut – ţiţei, în ritmul actual de aproximativ 30 de miliarde de barili pe an. Pentru o civilizaţie mondială bazată în întregime pe o ofertă abundentă de petrol brut ieftin, aceasta va duce la dificultăţi importante. Dacă privim pe o perioadă de 40 de ani, de la 1965 la 2005, vom vedea că la finalul acesteia, umanitatea a folosit de două ori şi jumătate mai mult petrol, de două ori mai mult carbon şi de trei ori mai mult gaz natural ca la început şi în general, aproximativ de trei ori mai multă energie: aceasta pentru o populaţie care „doar” s-a dublat.

 „Dacă nu putem rezolva problema din punct de vedere al ofertei, trebuie să reducem cererea noastră. În absenţa transportului ieftin şi larg accesibil, vom avea nevoie să producem mult mai multe alimente şi materiale la nivel local. O astfel de transformare a civilizaţiei umane de la nivel global, la nivel local, va fi susţinută prin construirea comunităţilor puternice şi rezistente, în care oamenii vor împărţi competenţele şi cunoştinţele lor, pentru a oferi, cât mai mult posibil la nivel local, nivelul de bază.

Aceasta este filozofia care stă la baza reţelei în creştere a Oraşelor de Tranziţie. Chiar dacă pare să fie înfricoşător, putem evolua spre o stare mai fericită şi mai împlinită a vieţii, decât un status quo perceput, care, de fapt, ne scapă rapid, printre degete.

Comentariul meu: Natura se „apropie” de noi din toate părţile, forţăndu-ne să acceptăm condiţiile sale, să ne calmeze, să ne aşezăm şi să reflectăm la sensul vieţii.

 

Filed under: Criza, globalizare, Fara categorie | Add Comment/Ask Question→

 

În lumea noastră, cuvinte ca „dăruire” și „iubire” sunt extrem de solicitate. Treptat, ele vor declanșa senzatii corecte, aspirații corecte și sentimentele esențiale în noi, dar la început ne derutează.

De fapt, iubirea este o împlinire internă reciprocă. Aceasta poate fi prezentată ca elemente ale unui puzzle care au forme opuse, dar atunci când sunt puse una lângă celălaltă se completează una pe alta și se potrivesc.

Cu alte cuvinte, dorințele unuia (prezentat ca un minus roșu) sunt împlinite cu acțiunile celuilalt (un plus negru), astfel încât ele se întepătrund  reciproc și formează o imagine comună.

Simțim distanțele dintre ele (de exemplu, stările de deficit, de lipsă) ca necaz (un mare minus). Și numai conținutul corespunzător de la celălalt îl poate umple.

                 

Practic, existăm in natură deja pre-adaptaţi reciproc, dar suntem diferiţi numai în proeminențele și gropile noastre, iar acum avem nevoie să le potrivim reciproc. De aceea, „iubește-ţi aproapele ca pe tine însuți” este despre completarea dorințelor celuilalt. Pentru asta, trebuie să ne dăm seama și  să simţim exact ceea ce vrea celălalt.

Cum ne putem da seama de asta? Dacă vom lucra împreună în aceeași direcție și vom studia materialele unei singure metodologii, vom începe să înțelegem exact ceea ce fiecare dintre noi are nevoie. Apoi, nu mai avem nevoie nici măcar să realizăm ce forme există în ceilalți, începem să aspirăm la aceleași forme și restul de muncă se face prin Lumina care coboară la noi de sus. De aceea, ar trebui să luăm în considerare încă o componentă- Lumina care vine la noi, ne influențează și în cele din urmă completează legătura noastră. Metodologia spirituală face posibil să se potrivească și să se completeze posibilitățile unuia cu posibilitățile aproapelui său prin provocarea Luminii înconjurătoare.

Această completare reciprocă se numește dragoste sau dăruire reciprocă; este atunci când unul îşi deschide inima, iar celălalt i-o umple. Dorintele noastre comune sunt numite inimă.

În general vorbind, în natură totul este complet. Noi nu trebuie să ne schimbăm dorința, nici nu ar trebui să ne modificăm proprietatile noastre pozitive. Cu alte cuvinte, avem în mod natural o oportunitate de a dărui și șanse de a primi.

Singurul lucru de care avem nevoie este de a le potrivi în mod corect, atunci Lumina Înconjurătoare ne va ajuta. După ce ne conectăm, vom începe să demonstrăm o calitate reciprocă de primire și daruire, care, de fapt, este Creatorul. Așa cum se spune, îl facem pe Creator în afara noastră și din intențiile noastre. Astfel, vom crea un Kli, vas, un loc, o dorintă corectă, prin care aceasta calitate va fi dezvăluită.

Din Convenția de la St Petersburg12/07/13, Lecția 1

 

Filed under: Congrese, Munca in grup, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→