Baal HaSulam, “Pacea în lume”: Şi astfel, în subiectul care ne interesează, beneficiul fiecărui individ în interiorul grupului său este evaluat nu în funcţie de propriul câştig, ci în funcţie de serviciile pe care le aduce societăţii. Şi invers, judecăm atributele rele ale fiecărui individ numai prin răul cauzat societăţii în general, şi nu conform propriilor valori individuale.

Adevărul este că aceste câştiguri sunt clare precum apa de izvor, deoarece societatea nu dispune decât de ceea ce aparţine individului.  Beneficiul societăţii este în beneficiul fiecărui individ. Cel care aduce prejudicii societăţii ia partea sa de prejudiciu, cel care aduce beneficii ia partea sa în beneficiu, pentru că indivizii sunt părţi ale unui întreg şi întregul nu valorează [n niciun caz mai mult ca suma părţilor sale.

Egoismul nu ne permite să înţelegem şi să acceptăm asta, el deformează imaginea. Totuşi, privind lucrurile imparţial, obiectiv, trebuie să acceptăm că totul este aşa cum este. Dacă urmaţi logica normală simplă, este clar că acesta este modul în care ar trebui să fie. Natura este un mecanism integrat unificat şi evident, fiecare parte depinde de întreaga lume şi sistemul, în întregul său, depinde de toate părţile sale. În acest caz, bineînţeles, beneficiul colectiv şi individual este acelaşi.

Întrebare: Dar roata dinţată individual din acest mecanism nu are libertate de alegere. Atunci care este rostul de a spune dacă este bine sau rău ?

Răspuns: De fapt, roata dinţată, în sine, nu are liber arbitru. Ea nu poate decide dacă trebuie sau nu să ruleze în avantajul comunităţii. Fiecare face ceea ce este predestinat să facă de Sus. Totuşi, sistemul dispune de un mecanism similar unui ambreiaj; problema este măsura în care sunt angajat interior cu “motorul”, pentru a rula cu el, fără să pun întrebări.

Întrebare: Deci, avem liber arbitru ?

Răspuns: Acesta este de a vrea să se rotească sau să se roteasă fără voie. Liberul meu arbitru constă în a fi de acord. Dar oricum, eu voi lucre. Fie “sub presiune”, sub presiunea “rolei de dezvoltare”, sau din proprie voinţă, cu plăcere.

În general, sistemul este perfect şi acţionează cu eficacitate absolută, dar eu  îl simt şi percep în funcţie de acordul meu pentru ceea ce face acesta. În plus, alţii consideră la fel şi astfel, în final, vom simţi pactul personal sau colectiv al faptului de a nu fi de acord – al individului sau al sistemului.

Dar, cu toate acestea, percepţia noastră nu afectează sistemul în sine.

Întrebare: Cum putem accelera corecţia?

Răspuns: Dorind să ne punem de acord cu activitatea sistemului, cu mişcarea părţilor sale. Aceasta va schimba totul în sentimentele mele. Nu adaug şi nu iau nimic în adevărata realitate, diferenţa constă în cât de distorsionată este imaginea pe care mi-o arată “oglinda deformantă” a egoismului meu.

Toată viaţa mea se desfăşoară pe această pânză ca şi cum m-aş “picta” în raport cu adevăratul sistem, nefiind de accord cu el, într-un fel sau altul. Şi numesc această imagine “lumea mea”. În esenţă, este vorba de o impresie instantanee a dezacordului meu cu natura originală, cu iubirea absolută. Întreaga mea fiinţă este proiectată pe un “ecran”, subliniind această “divergenţă de opinie”. Eu nu văd sistemul real, nu văd nimic, cu excepţia propriilor defecte interne.

Întrebare: Există un astfel de lucru care este detaşat de integralitatea percepţiei, “colţul “ meu personal ?

Răspuns: Da. Pot să simt dorinţele mele în măsura opoziţiei lor faţă de sistem. Astfel, lumea mea, ca realitatea spirituală, se compune din 613 părţi, dar fiecare dintre ele îmi pare opusă la întreg. Această opoziţie este divizată în 125 grade sau stadii de echivalenţă sau non-echivalenţă. Acum sunt, într-un fel, în spatele ultimului, al 125-lea grad, detaşat complet, în lipsă absolută de înţelegere. Apoi, în măsura în care mă ridic la fiecare grad, voi descoperi diferenţa dintre mine şi sistem într-o rezoluţie mai mare şi, corectând aceste defecte, mă apropii de un acord, de o “credinţă completă”, adeziune completă.

Astfel, pentru moment văd şi mă simt în raport cu starea pe care ei vor să mi-o arate. Desigur, pentru comparaţie, nu mi se oferă imediat lumea Infinitului, sistemul ideal al naturii, al Creatorului. Este imposibil, deoarece acum pot distinge numai un decalaj minuscul, ca un copil care este încurajat să studieze bine în clasă şi, dacă reuşeşte, este lăudat precum un student cu nota “10”.

În acelaşi timp, trebuie să ne amintim: Acum nu mă văd decât pe mine şi nimic mai mult.

 

Partea a patra a Cursului zilnic de Cabala, 24.06.2013, Scrierile lui Baal Hasulam, “Pacea în lume”

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie | Add Comment/Ask Question→

 

Rabash scrie în scrierile sociale: Şi el nu poate avea iubire pentru ceilalţi dacă nu se anulează. Deoarece, pe de o parte, fiecare trebuie să fie umil. Pe de altă parte, trebuie să fim mândri că Creatorul ne-a dat ocazia de a fi în măsură să intrăm într-o societate unde fiecare dintre noi are un singur scop, ca Shechinah să locuiască printre noi.

Shechinah (Divinitatea) este caracteristica generală de dăruire şi dorim ca această caracteristică să ne conecteze, să ne unească şi să umple golul dintre noi. Rezultă că ego-ul este lăsat în urmă, în urma noastră şi în faţa noastră, caracteristica regulilor de dăruire, care ne uneşte într-un cerc în care resimţim domeniul general de a dărui, natura pe care o descoperim printr-o putere mai mare şi  mai interioară cu caracteristica de dăruire.

Şi chiar dacă nu ne-am atins încă obiectivul, totuşi avem dorinţa de a-l atinge. Acest lucru trebuie să fie important pentru noi, chiar dacă ne aflăm la începutul drumului. Dar, sperăm că vom atinge obiectivul superior.

Prin conexiune sunt descoperite caracteristici uimitoare acceptaţi dorinţele celuilalt, dar numai dacă doriţi să fie îndeplinite în interiorul lor, la fel ca la o persoană la care ţineţi, atunci când trăiţi în interiorul dorinţelor sale. Cu alte cuvinte, dorinţele sale conduc dorinţele mele, le stabilizează şi eu primesc o dublă dorinţă care mă trage înainte cu o mare intensitate.

Şi când ne unim cu zece  prieteni şi fiecare este inclus în dorinţele celuilalt, atunci, în acest “Grup de zece”, primesc suma pe care fiecare dintre ei o adună în ei înşişi, de la cei nouă prieteni şi nu doar dorinţele celor nouă prieteni. Descrieţi ce gen de creştere este acolo, în dorinţa mea. Există nouă persoane aici şi fiecare dintre ele include, deja, celelalte nouă persoane.

Dar este vorba despre o creştere calitativă a dorinţelor şi nu cantitativă, deoarece calitatea sa este modificată. În Cabala nimic nu se măsoară în cantitate, deoarece aceasta nu poate fi măsurată deloc. Lumea spirituală nu se măsoară cantitativ. Şi chiar dacă măsurăm densitatea dorinţei prin nivelurile 0, 1, 2, 3 şi 4, sunt măsuri calitative şi nu cantitative; ori de câte ori există un salt de la o înălţime la o altă înălţime, de la mineral la vegetal, la animal şi vorbitor.

Sărim de la un nivel la altul tot timpul, ca următorul nivel al dezvoltării, dar este un nou nivel calitativ. Este imposibil să compari o plantă şi o piatră printr-un criteriu cantitativ, deoarece este un tip total diferit al existenţei. Sentimentul vieţii este complet diferit. Deci, el este aici. Prin urmare, în momentul în care suntem conectaţi în sânul unui grup, primim imediat o nouă senzaţie calitativă – gândim că lumea este transparentă, vedem prin ea şi simţim puterea dăruirii care umple, care stabileşte şi gestionează totul.

Vom începe să ne simţim, să simţim ego-ul nostru aflat într-un ocean de dăruire, conducându-ne, ghidându-ne, conectându-ne şi unindu-ne.  Mi se cere puţin efort, trebuie să doresc să simt plăcerea mea prin celălalt, nu mai mult de atât.

Asta este ceea ce vreau să vă spun în introducere. De aici derivă toate legile grupului, care stabilesc modul în care trebuie să ne conectăm în grupuri virtuale şi fizice, cum să ne conectăm între noi şi cum să facem întâlnirea prietenilor. Totul provine numai din aceasta.

Lucrul principal este că totul va fi dirijat spre menţinerea unei stări, care oferă fiecăruia ocazia de a ieşi din sine şi de a trece în celălalt, cu punctul din inimă, cât mai rapid posibil, usor si puternic. Şi să lăsăm ego-ul undeva, în spatele nostru, să uităm de noi înşine!

Din Congresul Krasnoyarsk, 16.06.2013, Cursul 5

 

Filed under: Congrese, Grupul de zece, Lectia zilnica, Munca in grup | Add Comment/Ask Question→

 

Opinie (Philip Stephens, editor asociat la Financial Times) “Globalizarea a întărit legăturile interdependenței economice. Amenințările la adresa națiunilor au un caracter evident internațional – de la schimbarea climatului, la pandemii, de la terorism, la proliferarea armelor neconvenționale și până la migrația în masă. Capitalul mobil, lanțurile de retail trans-frontaliere și conexiunile epocii digitale extrag puterea de la statele individuale. Calea către redobândirea autorității pierdute, este  acțiunea concertată.

“Tonul s-a schimbat. Au început să se ridice noi puteri, care refuză să adopte un sistem bazat pe reguli – cu atât mai mult cu cât aceste reguli au fost, în cea mai mare parte, dictate de puterile actuale. În ceea ce privește SUA, ea se retrage din poziția de polițist global. Chiar și Europa post-modernistă, unde salvarea euro necesită un nou salt către integrare, se luptă cu tensiuni între factorul național și cel supra-național.

“Dar SUA puse la încercare de o Chină în creștere și obstrucționate de o Rusie ursuză, au epuizat internaționalismul.

“Momentul unipolar a făcut loc epocii superputerii auto-suficiente. Mai mult decât oricare altă țară, SUA are geografia, resursele naturale și economia care îi permit să se izoleze. Ea preferă acum coalițiile benevole, în fața planurilor de anvergură, multilaterale.

“În Europa, lucrurile sunt mai complexe. Cele 17 națiuni ale euro-zonei sunt dedicate scopului cedării unei părți mai mari a suveranității lor, cu toate acestea, criza euro a deșteptat multe stafii naționaliste.

“Această interdependență este o realitate inevitabilă atât pentru statele mari, cât și pentru cele mici. Poate că s-a schimbat dispoziția națională, dar realitățile globalizării, nu. În orice caz, s-a accelerat transformarea puterii statale într-una a actorilor non-statali.

“Fiind un continent îmbătrânit, cu o contribuție în declin rapid la produsul mondial, Europa trebuie să acționeze unitar, pentru a-și susține valorile și interesele.

“La final rămânem cu paradoxul că, în lumea actuală, suveranitatea statală este extrem de apreciată, dar, când este corect definită, ca abilitatea de a acționa, din ce în ce mai ineficientă. Statele împărtășesc un interes inevitabil în înlocuirea ordinii vechi cu noi aranjamente, care recunosc interesul mutual, în egală măsură cu  cel național.”

 Comentariul: Doar prin corectarea naturii umane și a relațiilor dintre noi, putem îndeplini toate necesitățile societății moderne și pe cele ale naturii. Aceste două contrarii pot fi conectate doar mai presus de natura noastră, chiar dacă acest lucru pare irealizabil, deoarece, este pentru prima dată când umanitatea se află în tranziție conștientă, de la nivelul animal (natural, egoist) al existenței, la cel uman – comportamentul altruist conștient.

 

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

Al doilea principiu al relaţiilor dintre cuplurile căsătorite, spune: „Fiecare partener trebuie să ridice tot timpul spiritul, buna dispoziţie a celuilalt”. Orice om întâmpină cu bucurie oportunitatea de a-şi ridica buna dispoziţie. Iar în aceste circumstanţe, trebuie să te vezi mai mult decât un partener, trebuie să te vezi ca o mamă care are grijă de bunăstarea copilului său.

Adică să vă străduiţi să fiţi pe placul celuilalt, să îi creşteţi buna dispoziţie, să fiţi îngrijorat ca lucrurile să fie bune pentru el, să încercaţi să îi aduceţi ceea ce iubeşte, să îi pregătiţi şi să îi aranjaţi lucrurile. Şi trebuie să arăt că fac asta în special de dragul soţiei, căreia vreau să îi dăruiesc plăcere. Îi dau un exemplu de comportament pe care aş vrea să îl văd şi eu de la ea, în relaţie cu mine.

Asta vorbind de cuplurile căsătorite care învaţă să construiască relaţii corecte. Înţelegem că suntem doi egoiştii care trebuie să corecteze condiţia familiei noastre. De aceea, fiecare arată un exemplu diferit şi are privilegiul să îi amintească celuilalt cum trebuie să se comporte.

Împreună cu asta, este foarte important să ne ridicăm spiritul, dispoziţia, unul celuilalt, pentru că vrem să construim o conexiune între noi! Altfel, într-o dispoziţie proastă, nu este pregătit să se conecteze cu ceilalţi.

Dacă partenerul se află într-o astfel de stare de depresie, nu este posibil să îl faci fericit cu nimic, ci este necesar să cobori la proasta lui dispoziţie, să împarţi cu el grijile acestuia, să încerci să vezi totul prin ochii lui, să fii de acord cu problema lui şi să îi găseşti justificare sută la sută! Iar după ce simţi că te afli şi tu în aceeaşi dispoziţie, în aceeaşi furie împărtăşită, încearcă să îl scoţi de acolo. Pentru că fără această conexiune este imposibil să scoţi o persoană din cădere; este necesar ca mai întâi să o poţi apuca de undeva.

Iar dacă încerci să îţi faci partenerul să fie vesel în această stare proastă, atunci asta duce la crearea unui efect opus, iar optimismul tău va atrage în partener o şi mai mare furie, pentru că tu te afli în stare opusă faţă de el. Mai întâi, trebuie să realizezi o conexiune, solidaritate, să vă simţiţi unul pe celălalt şi numai după aceea, gradual, foarte încet, să începi să îi ridici spiritul; aceasta va fi abordarea psihologică corectă.

Fiecare stare trebuie să fie exploatată pentru munca anulării de sine. De exemplu, ajungi acasă şi vezi că papucii tăi nu sunt la locul lor, aşa că eşti fericit pentru că ai oportunitatea să te ridici deasupra mâniei şi că ai primit material cu care poţi lucra. Ştii că vei beneficia din asta şi că vei goli o zonă din tine pentru o conexiune şi mai adâncă.

Omul trebuie să găsească compensaţie pentru concesiile sale, astfel încât să simtă că merită să facă aceste concesii, pentru că astfel vă câştiga iubire, o bună conexiune şi chiar ceva mai înalt! În aceste sentimente, apare deodată ceva unic, care ridică relaţie de la nivelul de animal la nivelul uman şi înţelege că a meritat.

Întrebare: Şi dacă ajung acasă şi văd că soţia este înconjurată de nori de furtună? Soţia este într-o dispoziţie proastă iar eu sunt teribil de furios, sun infectat de o stare foarte proastă. Ce ar trebui făcut în aceste circumstanţă?

Răspuns: Du-te şi caută buna dispoziţie la fel cum îţi cauţi papucii! Caută modalităţi de a a-i îmbunătăţii dispoziţia ei şi a ta. Acum trebuie să devii un psiholog în ceea ce o priveşte pe soţia ta şi să cauţi o abordare ştiinţifică, constructivă şi blândă, să construieşti o asemenea conexiunea cu ea, care să o scoată din disperare şi furie şi care să o ridice la un alt nivel al relaţiei de viaţă. Acum, lucrezi ca un adevărat psihoterapeut.

Şi, faţă de  un psiholog extern ai chiar instrumente mai puternice de influenţă, pentru că tu te poţi apropia de soţie, o poţi îmbrăţişa, o poţi întreba ce s-a întâmplat. Mai întâi, îmbrăţişeaz-o, asta va dezgheţa totul imediat. Asta este la fel ca tot ce aduce plăcere şi sentimentul unui sprijin în viaţă unui om.

Întreaga metodă a relaţiilor familiale este sprijinită de concesii iar conexiunea care este realizată cu ele, prin depăşirea egoului, astfel încât „iubirea acoperă toate păcatele” prin ajutarea celuilalt, dând un exemplu a cum să se conecteze înapoi cu tine. Tot ce este necesar se află în aceste cuvinte, nu mai am nimic ce să adaug.

Din discuţie asupra educaţiei integrale din 01.08.2012

Filed under: Educatie integrala | Add Comment/Ask Question→

 

Din știrile zilei (de la BBC News) “Aproape 200.000 de-a lungul străzilor celor mai mari orașe din Brazilia, protestând împotriva costurilor în creștere ale transportului în comun precum și împotriva cheltuielilor impuse de organizarea Cupei Mondiale 2014.

“‘De mulți ani deja, guvernul a alimentat corupția, oamenii manifestând de fapt împotriva sistemului’, a spus Graciela Cacador agenției de știri Reuters.

“Alții se plâng de imensele sume de bani cheltuite pentru găzduirea Cupei Mondiale 2014 și a Olimpiadei 2016, în loc să se investească mai mult în sănătate și educație.

“Acesta este un glas comun care strigă  Nu suntem mulțumiți!, a spus Maria Claudia Cardoso, agenției de știri Associated Press.

Nu avem destule școli pentru copii. Spitalele noastre sunt într-o situație deplorabilă. Corupția înflorește. Aceste proteste vor face istorie și le vor deschide ochii politicienilor, asupra faptului că ne-am săturat,’ a spus aceasta.

“‘Avem nevoie de o educație mai bună, de spitale și de siguranță, nu de cheltuieli de miliarde pentru Cupa Mondială’ a afirmat o mamă, participantă la marșul din Sao Paulo, împreună cu fiica ei.”

Comentariul meu: “Fără pâine, nici Tora.” Când nivelul veniturilor familiale scad sub costul minim al traiului, în capetele oamenilor se aprinde ”beculețul roșu”, ei vor să supraviețuiască și nu să se distreze. Dar structura statului modern nu va fi capabilă să creeze un sitem de distribuție, care să garanteze acoperirea acestui cost. Nimeni nu este pregătit în acest scop, dacă nu are o educație integrală: nici oficialii, cei care dau și nici cetățenii, cei care primesc.

 

Filed under: Criza, globalizare | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Tot timpul ne apare faptul că trebuie să muncim de dragul unor recompense. Cum este posibil să corectăm această intenţie? Prin câte şi ce fel de acţiuni ar trebui să trecem? Cum putem acţiona, într-adevăr, opus acestui lucru ?

Răspuns: Vă veţi modifica gradul evaluarea asupra calităţii recompensei. În esenţă, veţi vedea recompensa ca fiind: starea în care vă simţiţi bine, starea când alţii se simt bine, sau starea în care Creatorul se simte bine, datorită acţiunilor voastre.

Cu alte cuvinte, recompensa trebuie să fie constantă. Totul depinde de calitatea sa: Care este recompensa mea ? Dacă prietenii sunt mulţumiţi ca urmare a ceea ce fac, aceasta este recompensa. De ce nu ar fi posibil să te bucuri de asta?

Am nevoie numai de a mă verifica, care este cauza şi care este rezultatul? Eu fac bine prietenilor pentru propria plăcere sau mă comport aşa pentru că asta-i bine pentru ei, şi din cauza asta mă bucur? Adică, împlinirea mea o reprezintă detaşarea sentimentului de bucurie din vasele mele (Kelim) în vasele prietenilor mei.

Întrebare: Este un proces static sau este posibil să-l fac să funcţioneze tot timpul ?

Răspuns: Este vorba despre un proces de dezvoltare progresiv al omului, în grup. Realizând orbeşte tot ce spun şi scriu cabaliştii, putem atinge acest proces şi îl putem atinge rapid.

La urma urmei, niciodată nu vom putea să vedem următorul nivel al dezvoltării noastre. Totuşi, cabaliştii ne dau sfaturi, cum putem face ceva asemănător în etapa următoare, să fim pregătiţi pentru asta încă de la nivelul în care ne găsim. Cum pot fi pregătit pentru asta dacă nu-l văd şi nu ştiu nimic despre acest subiect? Prin urmare, ei ne dau sfaturi şi recomandări. Şi fără ei, nu voi putea fi capabil de a face nimic.

Deci nu există niciun motiv să fii singur în deşert, pentru a te aşeza şi a începe încercarea de a intra în contact cu Creatorul. Metoda pentru atingerea lumii superioare a fost descoperită odată şi noi ştim exact cum a fost făcută: zece generaţii, zece profesori, zece cabalişti de la Adam până la Noe, zece generaţii de la Noe la Avraam, şi aşa mai departe, printr-un lanţ.

Nu este posibil să fie descoperit brusc, de cineva, sub o altă formă. O persoană poate simţi, într-un fel, lumea de sus, dar nu conştient, numai temporar, apoi aceasta dispare. Am întâlnit astfel de oameni. Şi pentru a ne găsi în lumea spirituală, în mod clar, într-un mod realist şi corect, şi a munci cu toate Kelim-urile noastre, adică toate dorinţele şi gândurile, avem nevoie de această metodă. Aceasta a venit, deja, de la Adam, deci el este considerat strămoşul tuturor oamenilor, aparţinând toate nivelului lui Adam (om).

Din lecţia a treia de la Congresul Krasnoyarsk, 14.06.2013

Filed under: Congrese, Munca in grup, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Creatorul conduce „măgarul” nostru (hamor – חמור), ceea ce înseamnă că El conduce substanţa noastră (homer – חומר) (care are aceeaşi rădăcină în ebraică), dorinţa noastră, prin Lumina care Reformează.

De la începutul creaţiei, El dezvoltă dorinţa de primire ca ceva din nimic, prin cele patru faze ale Luminii Directe (structura primului HaVaYaH) şi aşa mai departe. Lumina acţionează mereu peste tot, cum este spus, „Eu sunt primul” şi, în acelaşi timp, „finalul actului este în gândul iniţial”, iar obiectivul dezvoltării noastre este predeterminat pentru a face creatura independentă.

Creatorul a efectuat primul act, care este, de fapt, singurul act numit „creaţie”. A luat ceva din El însuşi. De aceea este numit Beria, creaţie în ebraică, adică bar – în afara sinelui. Pe de altă parte, El a adus dorinţa la perfecţiune şi acest lucru a fost făcut imediat.

În percepţia fiinţei create, acesta este un întreg un proces pe care trebuie să îl descopere: cine este, ce este, în raport cu ce există şi de ce se întâmplă astfel. Fiinţa creată trebuie să accepte acestea pe baza naturii sale.

Principalul lucru este că, datorită tuturor sentimentelor şi clarificărilor pe care le traversează, fiinţa creată atinge o stare numită adeziune; această adeziune este rezultatul cunoaşterii, cum este spus: Cunoaşte-L pe Domnul tău. Astfel, creatura atinge punctul din mijloc, Sefira Keter sau Sefira cunoaşterii, care este mintea Superiorului.

Astfel, efectuăm diferite acţiuni, în scopul de a descoperi unde suntem cu adevărat şi în ce stare. Stările pe care le traversăm sunt divizate în nivelurile lumilor: această lume, lumea Assiya, Yetzira, Beria, Atzilut şi lumea Ein Sof (Infinit). Este ceea ce noi numim stările care ne-au fost pregătite în avans, în timpul coborârii de sus în jos, până în momentul în care simţim că existăm şi începem să ne întrebăm: „Ce facem acum, ce putem face? Cum putem să realizăm aceasta? Care sunt aşteptările? Cum suntem conduşi şi cum putem conduce noi singuri ?”

Vine un moment în care mă întreb: ”Cine sunt?” Văd un fel de realitate în faţa mea şi sentimentul meu este divizat în două:

● interiorul, care este sentimentul de sine, corpul meu, dorinţa mea, etc

● în afara mea, care este natura de tip mineral, vegetal, animal şi vorbitor, lumea întreagă şi diferite sentimente ale altor lumi despre care cabaliştii vorbesc, care sunt toate în interiorul meu, în vasul meu spiritual, pe care le voi uni.

Deci, ce este această forţă superioară ? Cine este călăreţul „măgarului” ?

Desigur, noi nu putem vorbi în mod abstract despre Creator, despre Lumina superioară. Trebuie să-L „îmbrăcăm” într-o anumită formă revelată pe care o înţelegem şi astfel, în Cartea Zohar, în articolul „Conducătorul măgarilor (punctul 74)”, Rabbi Shimon vrea să ne transmită punctele prin care putem percepe forţa superioară care ghidează şi conduce materia. Noi, totusi, trebuie să încercăm să simţim asta cât mai mult posibil, atât în inima şi mintea nostru, atât cât avem nevoie.

Partea a doua a Cursului zilnic de Cabala, 21.06.2013, Cartea Zohar – Introducere „Conducătorul măgarului”

 

Filed under: Lectia zilnica, Zohar | Add Comment/Ask Question→

 

Dacă noi continuăm să explicăm cum o persoană ajunge la Creator prin prieteni, atunci, de fapt, repetăm aceleași cuvinte, pentru că nu avem prea multe cuvinte pentru a exprima acele acțiuni. Chiar dacă acestea diferă foarte mult în calitate și diversitate. Se deschide o asemenea varietate de emoții, care nu există în lumea noastră, astfel că dicționarul nostru nu este pregătit să le transmită.

În timpul ascensiunii noastre, noi trecem prin 125 de nivele, și un număr infinit de stări minore. Toate aceste stări sunt emoții absolut diferite dar sunt exprimate prin aceelași cuvânt: de exemplu, ”fericire”, ”dezamăgire”, ”furie”, ”insultă” și ”gelozie”. Este posibil să numărăm câteva zeci de astfel de cuvinte, dar ele sunt toate identice, începând de la cel mai mic pas până la cel mai mare pas. Iată de ce cabaliștii gradează totul prin numere. Adâncimea dorinței de a primi (densitatea), înălțimea nivelelor de atingere, și astfel ei înteleg despre ce este vorba.

Dacă eu vorbesc de o coordonată spirituală, atunci un alt cabalist știe despre ce vorbesc eu, pentru că el o recreează în sine însuși. Este exact la fel ca atunci când un muzician spune o notă altui muzician, iar această notă este cântată în interiorul său. Pentru o persoană ce nu a studiat muzica, această notă nu înseamnă nimic, pe când muzicianul o aude în interiorul său și înțelege. În aceelași fel, cabaliștii înțeleg limbajul Cabala.

Sper ca în viitorul apropiat, în loc să ne exprimam emoțiile în cuvinte, ne vom exprima împreună prin termeni cabalistici și îi vom transmite între noi într-o astfel de formă, simțind asta în aceelași timp. Vom fi uniți prin senzatiile noastre și vor descoperi emoții în această unitate.

În lumea noastră nu exista ceva asemănător. Doar ni se pare ca și cum ne-am simți unii pe alții, dar de fapt noi nu intrăm unii în ceilalți pentru că nu avem proprietatea de dăruire. Noi doar mai mult sau mai puțin simțim și reacționăm la o imagine similară pentru că am fost creați ca animale similare. Dar nu suntem pregătiți să ne comparăm capacitatea de cuprindere și cu atât mai puțin nu suntem pregătiți să ne conectăm în senzațiile și emoțiile noastre.

Dar cand ne conectăm cu proprietetea de dăruire, atunci se întamplă un fenomen minunat. Noi nu mai simțim doar în noi, ci în unitatea noastră comună. Acolo se cântă aceeași simfonie pentru fiecare! Fiind unificati în ea, noi simțim emoțiile tuturor ascultătorilor, deși, în aceelasi timp, fiecare simte asta în sine însuși. Încă nu putem înțelege această ”dualitate” a cuprinderii spirituale acum, dar așa este.

În concluzie, fară grup nu este posibil să realizezi nici o mișcare spirituală. Iar un grup nu înseamnă că noi ne aflam fizic într-o locație. Un grup sunt acei oameni care au în comun o realizare a ceea ce încerc eu acum să va explic. Așadar cabaliștii își dedică foarte mult timp și atenție pentru a crea grupul.

Din Congresul în Krasnoyarsk Ziua 3 16/06/13, Lecția 5

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup | Comentarii →

 

Întrebare: Când spunem „o singură familie” e bine în ceea ce priveşte grupul nostru! Dar când vorbim de ceilalţi şapte miliarde de oameni, ei sunt atât de departe de unitatea adevărată, pot să se unească doar când trebuie să se bată unii cu ceilalţi. Care poate fi axa care va lega cele şapte miliarde de oameni împreună într-o singură familie?

Răspuns: Din momentul în care începem să ne unim, vom porni munca cu masele iar atunci ca un rezultat al uniunii noastre ei vor începe să primească şi să perceapă Lumina care trece prin noi. Îi va schimba. Vor simţi o mare frică din cauza separării şi atracţiei dintre ei, ca şi când este singura cale de a fi salvaţi. De aceea nu ar trebui să ne fie teamă pentru asta. Trebuie doar să ne facem muncă iar Lumina va lega totul împreună.

Din Convenţia din Krasnoyarsk 6/14/13, Lecţia 1

 

Filed under: Congrese | Add Comment/Ask Question→

 

Baal HaSulam, Pacea: Rabbi Akiva descrie două tipuri de oameni: primul este tipul “magazin deschis”. Ei consideră lumea ca un magazin deschis fără negustor. El spune despre ei: “cartea este deschisă şi mâna scrie” adică, deşi ei nu văd că există un cont pentru acţiunile lor, acestea sunt scrise în carte. Asta se face prin legea de dezvoltare, imprimată în creaţie împotriva voinţei umanităţii, prin care faptele celor păcătoşi provoacă inevitabil acţiuni bune, aşa cum este arătat mai sus. Al doilea tip este numit “cei care vor să împrumute”. Aceştia iau în considerare negustorul şi când iau ceva de la magazin, o iau ca un împrumut. Ei promit să plătească negustorului preţul dorit, adică să atingă scopul prin asta. Cu privire la ei, el spune: “cei care vor să împrumute pot veni să împrumute”.

Punctul din inimă determină totul. Dacă am un punct din inimă şi îl umplu corect, aparţin celui de-al doilea tip, iar dacă nu am un punct din inimă, muncesc precum primul tip. Noi avem un punct din inimă astfel că dorim să abordăm Creatorul cu cererea corectă: “Îmbracă-Te în noi şi realizează munca”. Aceasta este numită: “Fii Mei m-au învins”.

În plus, dorim să ajutăm oamenii care nu au punct din inimă şi care nu pot cere asta, dar care vor, de asemenea, să cumpere produse de la “magazin”. Trebuie să-i învăţăm cum să ia de la magazin. Apoi, vom merge împreună la magazin, ca şi cum am avea un card de credit cu care vom plăti factura.

Întrebare: Există reduceri în acest magazin?

Răspuns: Creatorul acordă întotdeauna reduceri, doar numai reduceri speciale. El nu scade preţul, dar stimulează atitudinea corectă în noi, în avans. Astfel, noi spunem:“Tu m-ai înconjurat în urmă şi înainte”. Ca şi cum El se află în spatele unei invizibile case de marcat şi, în acelaşi timp, ne conduce la ea.

Partea a patra a lecţiei zilnice de Cabala, 07.06.2013, Scrierile lui Baal HaSulam

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→