Întrebare: Cum pot elevii să pună întrebări pentru a nu distrage atenția tuturor de la lecție?

Răspuns: Elevii ar trebui să întrebe despre subiect, pentru ce sunt disperați și pentru mai multe lămuriri despre materialul pe care îl studiem. Mai mult, adresarea întrebărilor este opțională atunci când trebuie să clarifice ceva.

Chiar dacă nu au o nevoie atât de urgentă, dar înțeleg că această întrebare este acum potrivită, atunci ar trebui să întrebe.

Și mă va ajuta să explic. Poate că eu însumi nu am simțit că este necesar să cercetez mai mult aici. Trebuie să lucrăm împreună.

KabTV “Am primit un apel. Întreabă un Cabalist” 3/6/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Simboluri ale tradiției devenind simboluri ale nesupunerii”

Sărbătorile tradiționale și religioase din Israel sunt de obicei perioade de unitate națională. În aceste zile, Israelul sărbătorește Hanukkah, o sărbătoare a cărei esență este triumful spiritului evreiesc de unitate asupra spiritului elenistic de exaltare a sinelui. Cu toate acestea, tocmai acum, elemente proeminente din societatea israeliană, inclusiv prim-ministrul (încă în exercițiu), fac apel la nesupunere civilă pentru a protesta împotriva politicii guvernului nou ales înainte ca acesta să fi depus jurământul și o fac prin afișarea de simboluri creștine, în loc de sau mai vizibil decât Menorah de Hanukkah. În ciuda faptului că este o inițiativă în primul rând politică, această răzvrătire simbolizează nivelul de diviziune care se răspândește în națiune, iar un Israel divizat este un Israel de scurtă durată.

Nu numai politicienii și liderii de opinie fac presiuni pentru afişarea simbolurilor creștine față de simbolurile Hanukkah în Israel. Moș Crăciun, spiriduși, căprioare și bineînțeles bradul de Crăciun pot fi văzute în unele centre comerciale din Israel și nicio urmă de Menora. Universitățile amplasează de asemenea, brazi mari de Crăciun la intrarea în unele dintre clădiri, fie cu o mică Menorah lângă, fie fără niciuna. Până și municipalitatea din Tel-Aviv a întrebat vizitatorii paginii sale de Facebook, care sărbătoare le place mai mult, Crăciunul sau Hanukkah.

A avea agende politice diferite și menținerea diversității de opinii sunt esența democrației. Este o condiție prealabilă pentru progresul și dezvoltarea societății. Țările care mențin opinii diverse prosperă, în timp ce țările care permit dominaţia doar a unei singure narațiuni, fie de dreapta, fie de stânga, degenerează și se scufundă.

În cazul Israelului, diversitatea nu este doar o chestiune de evoluție sau involuție. Pentru Israel, sufocarea diversității reprezintă o amenințare existențială.

Esența națiunii israeliene este unitatea deasupra diversității. Vechii israeliți proveneau din multe națiuni, aveau idei diferite despre orice și erau oameni foarte fermi. Când au dat peste învățăturile lui Avraam (sau pe cele ale descendenților săi Isaac și Iacov), au învățat că dacă nu suprimă părerile altor oameni, ci se unesc cu ei în ciuda diferențelor, formează o conexiune care îi face mai puternici și mai înțelepți decât orice naţiune biologică. În momentul în care destui oameni au adoptat acel principiu de unire fără a suprima disputele și dezacordurile, ei au devenit o națiune, națiunea Israel.

Când au fost uniți, diferențele lor i-au completat unul pe altul, creând o tapiserie de vederi care nu exista în nicio altă națiune. Unitatea pe care trebuiau să o formeze pentru a menține națiunea deasupra unei astfel de diversităţi trebuia să fie cu atât mai puternică decât orice altă națiune.

Natura de asemenea, constă din contrarii complementare; aceasta este ceea ce face creația armonioasă și evolutivă. Când poporul Israel a fost unit, ei erau la fel ca restul naturii, armonios și în evoluție, iar acesta era secretul succesului vechii națiuni israeliene.

Dar când poporul lui Israel nu a fost unit, s-au împărțit imediat înapoi în multele națiuni din care au provenit. Acesta este motivul pentru care atunci când Israelul este divizat, ei se străduiesc să se asimileze între națiuni și să nu rămână israelieni sau nici chiar evrei.

Cu toate acestea Israelul nu își poate permite să piardă unitatea și să dispară cu totul. Întregul scop al existenței națiunii israeliene este să demonstreze că unitatea mai presus de diviziune este posibilă și că ea creează o societate înfloritoare. Dacă oamenii nu realizează că diversitatea trebuie hrănită și îmbrățișată, ei vor fi implicați în conflicte eterne, iar umanitatea se va autodistruge.

Dacă Israelul nu practică unitatea mai presus de diviziune, se dezintegrează. În acel moment, lumea îi urăște pe evrei pentru că au avansat conflictul în locul păcii. Cu toate acestea, lumea nu ne învinuiește că punem țările unele împotriva altora, ci pentru faptul că nu prezentăm o alternativă pentru conflict iar asta obligă lumea să se angajeze în singura soluție pe care o vede: războiul etern. Și lumea dă vina pe Israel pentru asta.

Numai când israelienii vor afla că adversarii lor din interior nu sunt dușmanii lor ci partenerii lor în sarcina de a da un exemplu, ei vor putea să se unească deasupra contradicțiilor lor. Până atunci Israelul și lumea nu se pot aștepta decât la continuarea creşterii certurilor și conflictelor.*

*Pentru mai multe despre acest subiect, citiți cărțile mele Alegerea evreiască: Unitate sau Antisemitism, şi Ca un mănunchi de trestii.

Filed under: Educatie, Educatie integrala, Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

La ştiri (Aceasta este Finlanda): „‘Câinii finlandezi de lectură îi ajută pe copii să învețe și să crească’

„‘Câinii care citesc’ nu sunt canini obișnuiți. A citi cu voce tare unui câine le poate oferi copiilor încredere, le poate îmbunătăți abilitățile și poate contribui la creativitatea lor. …

„A citi unui câine poate fi o experiență foarte plină de satisfacții pentru copiii care au nevoie de exersare a cititului. „Ideea este de a încuraja copiii cu dificultăți de citire să citească cu voce tare” …. „Câinii vor asculta mulțumiți de un copil, fără să le pese dacă cititorul face greșeli sau doar citește încet.”

„Copiii care le citesc câinilor experimentează un sentiment de împlinire care crește stima de sine a copiilor și îi încurajează să ia cărțile mai ușor în viitor. …

„‘Unii copii pot fi în mod normal hiperactivi în clasă, dar când îi citesc unui câine, se calmează’, spune ea. „Ei înțeleg că ei sunt cei care controlează situația și că trebuie să ia în considerare nevoile ascultătorului. De asemenea, ei învață să fie empatici și interactivi. Și când citesc cu atenție, observă că, de fapt, pot citi destul de bine până la urmă.’”

Răspunsul meu: Desigur.

Întrebare: Alte țări adoptă acum acest lucru.

Cum putem deveni ca acești câini – toleranți la greșelile altora?

Răspuns: Nu, este foarte dificil. Doar animalele pot face asta. Animalele au mult mai multă răbdare în comparație cu noi.

Întrebare: Ce ne oprește? La urma urmei, suntem intoleranți chiar și cu cei dragi.

Răspuns: Dorinţele egoiste!

Există natura minerală, vegetală, animală și umană. Diferența dintre natura animală și cea umană este uriașă și prin urmare, o persoană are astfel de dorințe și pasiuni care nu pot fi comparate cu animalele. Un animal stă doar pe marginea drumului. Vacile pasc.

Întrebare: De ce a fost acest punct de nerăbdare, acest rău, încorporat în noi?

Răspuns: Pentru ca noi să facem multe în viața noastră. Pentru ca noi să ridicăm această dorință și mai mult, din ce în ce mai sus, până la nivelul Creatorului.

Întrebare: Ce dorință?

Răspuns: Dorință pentru tot.

Întrebare: Să ridici toate aceste dorințe egoiste către Creator?

Răspuns: Da.

Întrebare: Care este cea mai mare dorință? În ce măsură vom crește din acest punct de nerăbdare pentru alții?

Răspuns: Să-L dorești pe Creator cu cea mai mare pasiune.

Întrebare: El vrea asta?

Răspuns: Da, exact asta vrea El.

Întrebare: Vrea El să avem o pasiune pentru El?

Răspuns: Da. „Întoarceți-vă, copii ai lui Israel, la Domnul Dumnezeul vostru.”

KabTV “Ştiri cu Dr. Michael Laitman” 12/1/22

 

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: De obicei, atunci când îi faci morală cuiva nu ajută, acesta poate fi foarte influențat de exemplul altora.

Răspunsul meu: Da, doar prin exemplu. Asa este. Cabala folosește metoda. Întreaga metodologie vine din Cabala. De aceea avem nevoie de o societate, un grup și prieteni.

Comentariu: Nu pedeapsa funcționează, ci un exemplu, deoarece vezi munca altruistă a altora și te simți rușinat.

Răspunsul meu: Da. Rușinea, invidia și gelozia sunt calități bune. Simți că alții reușesc mai mult decât tine, ceea ce te îndeamnă la fapte bune.

Te urăști, dar te urăști pe tine însuți, propria ta lene. Apoi totul trece prin etapele sale de dezvoltare într-un mod complet diferit. Cum putem face lumea să simtă asta mai repede înainte de lovituri, pentru că avem o sabie foarte serioasă în față care atârnă peste noi? Îmi este milă de oameni.

Avansarea prin suferinţă prelungește timpul. Imaginează-ți dacă întregul Al Doilea Război Mondial ar fi putut fi trecut într-o săptămână de congres mondial intens, cu interacțiuni bune, inspirație și orice altceva.

De ce a fost necesară o suferință atât de uriașă? Pur și simplu nu avem idee cum să potrivim toate acestea în noi înșine; nu ne putem imagina.

Întrebare: Sunt utile sau nu, impresiile pe care le primim din suferință?

Răspuns: Sunt utile, dar vin într-un mod foarte dureros. Impresii foarte mici care în practică nu duc la concluziile corecte. La ce concluzii corecte am ajuns după al Doilea Război Mondial? Nici una.

Întrebare: Și dacă ar fi fost rezultatul unui congres de o săptămână, am fi primit aceleași impresii fără a suferi?

Răspuns: Nu este nevoie de suferință! Nu este nevoie. Doar avansare spre tot mai bine. Ar trebui să avansăm numai spre bunătate.

KabTV “Am primit un apel Un exemplu viu” 03.12.2013

Filed under: Criza, globalizare, Intrebare si Raspuns, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Uneori, în timpul lecției, vi se pun întrebări absurde care nu au nicio legătură cu subiectul, iar tu răspunzi cu răbdare.

Răspunsul meu: Pentru că văd că va aduce beneficii grupului. Acesta este singurul meu criteriu. Nimic altceva.

Dacă ar fi după mine, aș sta în camera mea, nu aș ieși și nu aș vorbi cu nimeni. Absolut cu nimeni pe lume. Nu mă interesează să fiu popular sau faimos. Nu mă interesează să strig lumii întregi să se uite la mine.

Sunt invitat la niște apariții, în niște locuri celebre, dar nu vreau să merg, ci numai atunci când este nevoie și ajută la diseminarea învățăturii, abia atunci. Prin urmare, dacă încep să vorbesc în clasă sau oriunde, este doar atunci când sunt sigur că va ajuta la corectare.

KabTV “Am primit un apel. Pune o întrebare unui cabalist” 06.03.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Foarte des studenții dumneavoastră cer o explicație a rezultatelor acțiunilor spirituale, dar și materiale, întrucât ei cred că este imposibil să faci eforturi și să nu obții rezultate. Când v-ați aflat în această situație, ce v-a salvat?

Răspuns: Întotdeauna am fost salvat doar de conștientizarea faptului că nu există nimic altceva pe lume. Am suferit atât de mult în căutarea adevărului, până când am găsit Cabala și, din momentul în care am început să o studiez, nu mi-au mai rămas iluzii cu privire la nimic creat, inventat de oameni și, prin urmare, nu iau toate acestea în serios.

Desigur, pot fi angajat în cercetare, dar văd imediat corupția oricărui alt sistem de viziuni asupra lumii, a oricărei alte atitudini față de lume. Mă aflu doar într-o imensă mișcare de corectare internă.

Acesta este un dar enorm – un dar neprețuit pe care Creatorul l-a oferit locuitorilor acestei lumi pentru ca ei să se ridice la cel mai înalt punct de unificare cu El. Cum este posibil să-l părăsim?!

Mie personal mi-a lipsit foarte mult. Se poate spune că, din momentul nașterii și până când am realizat ce am găsit de fapt, am fost într-o depresie constantă, într-un sentiment de inutilitate.

Chiar și când eram copil, întotdeauna m-am privit pe mine însumi și lumea ca și cum aș fi privit-o din exterior. Nu o percepeam în mod direct, ci ca și cum ar fi fost din lateral. Mă priveam pe mine și lumea din exterior: „Ei bine, și ce este aici? Care este scopul, pentru ce, cum, de ce?”.

Cred că mulți oameni se simt așa, dar pentru mine era însoțit de senzații foarte neplăcute, această inutilitate mă apăsa. Pe de o parte, era necesar să studiez și să dobândesc o profesie, iar pe de altă parte…

De aceea, când am descoperit Cabala, bineînțeles, am renunțat imediat la tot. Aveam o afacere grozavă, toate condițiile, și am renunțat la tot, nu mă puteam uita la asta. Nu că m-ar fi interesat, nu. Pur și simplu nu aveam nimic altceva. Și acum a apărut oportunitatea de a atinge adevărul—adevărul global, absolut. Nu puteam să mă ocup de nimic altceva și m-am cufundat complet în aceasta. Deci mai greu sau mai ușor, dar în ceea ce privește scopul, nu am întrebări.

Din „Am primit un apel. Unde sunt rezultatele?!” de la KabTV 11/9/13

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Conștiința colectivă îndreptată spre un scop comun deține o anumită putere. Nu este vorba de un avantaj individual, ci de un avantaj de grup atunci când oamenii se unesc fanatic, egoist, pentru a câștiga ceva. Dacă studenții dumneavoastră rămân uniți, au un cu totul alt calcul care înlătură toate barierele. Acest lucru este palpabil. O putere atât de mare se dezvăluie în asta încât oamenii nu o pot explica.

Răspunsul meu: Aceasta este forța interioară de unitate a grupului care este mai mult sau mai puțin corect format și care urmărește un singur scop: să reveleze Creatorul în această unitate și să-L bucure.

Dar, în același timp, nu este fanatism. Fanatismul implică calități complet diferite de unificare, opuse celor despre care vorbim noi. Nu poate exista fanatism în Cabala, deoarece aici totul funcționează pe baza tuturor forțelor opuse posibile.

Comentariu: Adversarii Cabalei încearcă să vă atribuie stereotipuri de cult.

Răspunsul meu: Nu, noi nu suntem nimic asemănător cu un cult, deși adversarii noștri încearcă să ne impună această etichetă.

Faptul este că, în primul rând, noi urmăm o metodologie străveche. Aceasta este anti-egoistă, ceea ce înseamnă că te dezvoltă gradual și te forțează să te ridici din ce în ce mai sus de tine însuți, fără nicio limită. În niciun caz nu venerați pe cineva ca pe un guru.

Acest lucru pur și simplu nu poate fi, deoarece suntem cu toții complet egali și echitabili în fața Creatorului. Și, cel mai important, fiecare dintre noi are o linie de stânga care nu se regăsește nicăieri, nici în religii, nici în secte, etc.

Linia stângă este linia de verificare, examinare și analiză, atunci când trebuie să lucrezi la opusul tău, să te întorci pe dos și să explorezi cu ce forțe lucrezi. Trebuie să răspunzi în mod constant la întrebări: „Este adevărat sau totul este o minciună? Nu există un Creator, nu există un grup și, în general, nimeni și nimic, așa că cine sunt eu din interior?”.

Trebuie să te examinezi pe tine însuți constant, să dezvălui lucruri și să te modelezi, dintr-un egoist, într-un altruist, în timp ce toate acestea merg împotriva întregii tale forțe sau dorințe. O astfel de formare din calități opuse nu se găsește nicăieri. Acesta este cel mai important lucru.

Prin urmare, toți oamenii din lume, indiferent de cercurile, religiile, sectele, tendințele sau mișcările lor, sunt doar niște marionete unilaterale.

O forță specifică a naturii lucrează asupra lor și atât. Numai un cabalist lucrează cu două forțe opuse în el însuși și se află constant într-o luptă și o examinare internă, trezindu-se și construindu-se pe sine din două forțe opuse.

Așadar, nu există fanatism; nu există închinare la nimeni sau la ceva. Există o unificare absolut egală și nouă în fiecare clipă, în numele unei singure categorii superioare—Creatorul, care, de asemenea, se îndepărtează de orice închinare, pentru că este o calitate. Dacă o dobândești, aceasta se manifestă în tine. Adică, îl construiești pe Creator în tine însuți și apoi descoperi această calitate, deși El Însuși nu este acolo.

Din „Am primit un apel. Fanatism sectar” de la KabTV 19.10.2013

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Michael Laitman, pe The Times of Israel: “Zilei Drepturilor Omului îi lipsește cel mai important drept ”

În fiecare decembrie în mass-media se vorbește mult despre drepturile omului, deoarece Ziua Drepturilor Omului este sărbătorită de comunitatea internațională pe 10 decembrie. Ziua Drepturilor Omului comemorează ziua din 1948 în care Adunarea Generală a Națiunilor Unite a adoptat Declarația Universală a Drepturilor Omului.

Declarația stabilește o gamă largă de drepturi și libertăți fundamentale la care toți avem dreptul, cum ar fi dreptul la libertate, egalitate, demnitate, siguranță personală, educație și muncă. Din păcate, există un drept fundamental la care toți avem dreptul dar niciunul dintre noi nu îl are, pentru că nu-l conștientizăm. Cu toate acestea, fără el nu vom avea niciunul dintre celelalte drepturi.

Chestiunea este că un fapt fundamental determină totul în viața noastră: suntem cu toții conectați unii cu alții și dependenți unul de celălalt. Din moment ce nu știm sau nu vrem să știm asta, încălcăm drepturile celuilalt în stânga și în dreapta, fără să ne dăm seama că făcând acest lucru corupem însăși țesătura care ne susține și ne hrănește. Prin urmare, dreptul nostru cel mai de bază, care este în aceeaşi măsură datoria noastră, este să simțim că suntem salvarea unii pentru alții.

Fie că ne place sau nu, suntem cu toții împreună. Legea generală a naturii este „Unul pentru toți și toți pentru unul” și este inevitabil. Cu cât ne dăm seama mai devreme de acest lucru, cu atât mai repede vom începe să trăim în consecință.

Nu ne exploatăm copiii și nu îi lipsim de nevoile de bază. Dimpotrivă, încercăm să le oferim tot ce au nevoie și apoi ceva mai mult, pentru că îi simțim ca niște extensii ale noastre.

La fel, dacă am simți că toți cei din jurul nostru sunt și ei o prelungire a noastră, pentru că acesta este adevărul nu i-am exploata.

În acest moment, trebuie să luptăm pentru cei folosiți și abuzați în întreaga lume tocmai pentru că ne simțim deconectați de ceilalți. Până nu rezolvăm acest sentiment de deconectare, nu vom eradica exploatarea, iar lupta pentru drepturile omului va fi zadarnică și inutilă. În orice caz, vor beneficia doar cei care câștigă faimă și avere prezentându-se drept campioni ai săracilor, când de fapt profită pe spatele lor chinuit.

Deoarece realizarea dependenței noastre reciproce este esențială pentru remedierea bolilor societății umane, insist întotdeauna că educația pentru conexiune este cea mai importantă și urgentă inițiativă pe care trebuie să o luăm. Trebuie să vină înainte de orice altceva pentru că iarăși, dacă știm că suntem dependenți unul de celălalt, nu ne vom răni unii pe alții și drepturile omului nu vor fi abuzate nicăieri.

În schimb, dacă nu suntem conștienți de interdependența noastră, vom găsi întotdeauna modalități de a ne exploata unii pe alții și chiar și organizațiile care pretind să lupte pentru săraci își vor perpetua de fapt mizeria pentru a-și crește propria bogăție și putere.

Filed under: Criza, globalizare, Educatie, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Întrebare: Se spune că Creatorul a pregătit aplicarea eforturilor din Torah și poruncile pentru ca noi să transformăm în această lume dorința de a primi în dorința de a dărui. Cum putem înțelege asta?

Răspuns: Există o unealtă prin care ne putem schimba de la primitori la dăruitori, astfel încât să ne străduim să dăruim altuia, și să nu primim de la el. Acest lucru se datorează influenței Torei și a Poruncilor asupra noastră.

Tora și Poruncile sunt un mecanism care ne influenţează și ne schimbă de la primitori la dăruitori.

KabTV “Studiul celor Zece Sefirot (TES)” 12.04.222

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→

 

Comentariu: Găzduiesc programul „Portrete” în care oamenii povestesc cum au ajuns la înțelepciunea Cabala, prin ce suferințe au trecut și cum au simțit brusc că au găsit ceea ce căutau. Toată lumea este atinsă. O persoană plânge și nu îi este rușine de lacrimi.

Răspunsul meu: Pentru că lumina înconjurătoare (Ohr Makif) este mai mare decât Kli-ul (vasul nostru). Când te copleșește, provoacă starea de micime (Katnut), așa cum o numim noi. Lumina strălucește, dar nu există loc în care să intre. Acesta este momentul în care apar lacrimile și picură ca eliberarea, când ceva excesiv este eliberat din corp.

Lacrimile se varsă și în spiritualitate pentru că nu poți stăpâni acest sentiment, acest șoc din interiorul tău. Acesta este motivul pentru care lacrimile în ebraică sunt numite „dmaot”, de la cuvântul „dam”, sânge. Interioritatea este sânge, exterioritatea sunt lacrimile. La urma urmei, sentimentul că ceva uriaș este în fața ta te copleșește. Același lucru se întâmplă la toate gradele!

Întrebare: De ce se spune că lacrimile sunt starea de micime (Katnut)?

Răspuns: Pentru că nu există vas.

Starea de micime este atunci când nu poți încorpora în tine întreaga lumină mare care este în fața ta. Apoi lumina iese sub formă de lacrimi. Nu există altă cale prin care poți răspunde la această uriașă influență asupra ta.

KabTV “Secretele Cărţii Eterne” 12.02.2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca spirituala, Spiritualitate | Add Comment/Ask Question→