Rabash, Chestiunea începutului și concepției: De aceea prima fază a lucrării lui Dumnezeu este faza concepției, Ibur, ceea ce înseamnă că o persoană se anulează pe sine și intră în pântecul mamei sale într-o stare de concepție.

Asta înseamnă că anulează iubirea de sine numită Malchut, care, la început, este numită dorința de a primi pentru a primi, și intră faza vaselor de dăruire care este numită faza Bina.

O persoană se restricționează pe sine prin Lumina care Reformează și începe să muncească de la o stare de embrion. Toate umplerile vin ca rezultat al muncii noastre împotriva egoului nostru. Este efortul depășirii tulburărilor, problemelor și confuziilor prin care trecem, care este de fapt umplerea vasului nostru spiritual.

Creatorul este bun și generos. Noi trebuie să muncim ca să devenim o ființă uman㸠Adam, care înseamnă cel care Îi seamănă (Domeh-din aceeași rădăcină, în ebraică) Creatorului. Dar trebuie să urmăm exemplul Creatorului pentru a-I semăna, ca o mamă care le spune copiilor ei: Trebuie să vă purtați frumos unul cu altul; de ce vă certați și vă bateți tot timpul? Asta înseamnă că trebuie să urmăm exemplul mamei și tatălui pe măsura purtării lor față de noi.

Nu există nimeni altcineva pe care putem lua ca exemplu, decât pe ei. Nu există copii buni de la început și nu putem decât să urmăm exemplul adulților, al părinților. Trebuie să ne purtăm unii cu alții cu aceeași dragoste cu care ei ne tratează pe noi. Atunci fiecare dintre noi va fi numit Adam, cel care Îi seamănă Creatorului. Este foarte simplu, și asta este tot ceea ce noi trebuie să facem.

Dacă Creatorul este bun și față de cel rău și față de cel bun și îi tratează pe toți cu dragoste absolută, și noi trebuie să ajungem la starea în care tratăm cu dragoste toate ființele create. Dar dobândirea Creatorului, a nivelurilor spirituale, a lumilor superioare? Toate acestea sunt revelate printre noi.

Începem să lucrăm cu lumea, cu oamenii, începând de la cei care ne sunt aproape până la cei mai îndepărtați, deoarece corecțiile sunt de la cel mai ușor la cel mai dificil. Apoi, cu cât extindem mai mult acest cerc, adică vasele noastre, și cu cât ne angajăm mai adânc în aceste relații prin depășirea unui ego mai mare și mai crud, descoperim o muncă mult mai sublimă. Astfel, avansăm prin fazele Aviut-ului (grosime) fazei rădăcină, a celei de-a doua, de-a treia, de-a patra și descoperim Lumina NRNHY.

Din Pregătirea pentru Lecția Zilnică de Cabala, 13.02.2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca spirituala, Spiritualitate, Torah - Niciun comentariu→

Scrierile lui Rabash: „Ce înseamnă Cupa binecuvântării trebuie să fie plină în muncă”: Există o diferenţă între a vorbi şi a fi mut în muncă. Deoarece vorbirea este starea revelaţiei, adică cineva care a atins deja starea de sugar în spiritualitate şi simte deja că este alăptat de Kedusha (Divinitate). Iar starea de sugar arată către Hassadim (Milă), pentru că Hesed este starea de dăruire, deoarece atunci când cineva merită vasele de dăruire, adică atunci când toate acţiunile sale sunt de dragul Cerului şi nu mai are grijă de sine, atunci înseamnă că merită starea de Hessed (dăruire).

Totuşi, perioada de sarcină precede această stare, adică atunci când Cel de Sus îl corectează. În acest timp, omul nu participă la propria corectare. El doar se anulează, iar cel superior face toată munca. Dar, de fiecare dată, omul se anulează în mod diferit faţă de noile discernăminte. El întâmpină probleme noi, necazuri, totuşi se anulează, îşi înclină capul şi acceptă totul.

Şi asta este atunci când cineva este ca un copil nenăscut aflat în pântecul mamei, atunci când se anulează înaintea mamei şi nu are nicio opinie proprie. Mai degrabă, aşa cum spun înţelepţii: „Cel nenăscut din mama sa mănâncă ceea ce mănâncă şi mama lui” şi nu are nicio existenţă proprie, nu pune nicio întrebare sau nu face nimic pe cont propriu, iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare.

O persoană devine mută înăuntrul celui superior, ca şi cum nu ar mai exista, astfel încât să nu îl deranjeze şi să nu devină o forţă străină în el. Dacă embrionul este un corp străin înăuntrul mamei, corpul acesteia va opune imediat rezistenţă şi îl va respinge ca pe ceva ostil. Dar aceasta este minunăţia naturii, deoarece în pântecul mamei se întâmplă exact invers, şi întregul corp al acesteia începe să lucreze pentru beneficiul embrionului, în loc să îl respingă. Asta se întâmplă pentru că în natură, embrionul corporal se anulează pentru a se dezvolta în uter.

… iar asta înseamnă că este mut şi că nu are gură să pună nicio întrebare. Adică îşi închide gură şi nu se contrazice, se anulează, acceptând totul. Are multe întrebări şi simte resentimente, dar cedează şi nu se contrazice.

Şi acesta este momentul pentru ca omul să meargă cu ochii închişi, deasupra raţiunii, să creadă în înţelepciunea celor înţelepţi şi să avanseze până la final. Este imposibil să explici asta în cuvinte, deoarece omul nu înţelege nimic din spiritualitate. De aceea, se spune simplu că trebuie să se anuleze tot drumul şi să creadă în credinţa înţelepţilor, adică că conteze pe ei tot drumul. Nu contează ce simt în inima mea şi ce gânduri îmi trec prin cap, mă anulez înaintea Providenţei superioare.

Asta se numeşte perioada de sarcină, adică nu are gură să vorbească. Este starea Malchut, care este cea mai mică şi cea mai restricţionată şi se numeşte Ibur, care vine de la cuvintele păcat şi judecată (Dinim), aşa cum sunt în cuvintele „Creatorul m-a judecat de dragul tău (datorită ţie).”

Iar problema păcatului şi judecăţii (Din) trebuie explicată. Datorită acestui lucru, când omul merge cu ochii închişi, deasupra raţiunii, corpul se opune şi din această cauză omul trebuie să depăşească asta continuu, iar asta se numeşte păcat, furie şi durere, pentru că este o muncă foarte dificilă să meargă tot timpul în stare de anulare înaintea celui superior, şi să îl lase pe cel superior să facă ceea ce vrea cu el.

Omul este gata să se anuleze în orice mod posibil. Nu îl poate ajuta pe cel superior aşa cum o face la nivelul de sugar sau la nivele mai înalte. Dar este gata să se anuleze înaintea celui superior şi să Îi dea lui corpul şi sufletul pentru a fi corectat. Iar asta se numeşte Ibur (perioada de sarcină), care este cea mai mică restricţie posibilă, primul nivel al existenţei spirituale. Nu trebuie să disperăm, împreună îl vom atinge!

Din pregătire pentru Lecţia zilnică de Cabala 2/11/2014

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, VaYakhel (Şi Moise a unit), Articolul 131: Este astfel deoarece, după ruptură a fost stabilită ZA ca Hassadim întreg pe linia din dreapta şi Malchut ca toate Gevurot, pe linia din stânga.

Prin urmare, ele se dispută  ca în cele două linii (dreapta şi stânga de Bina) până ce ZA urcă în linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-se unele cu altele, astfel că ZA şi Malchut, care sunt, de asemenea, două linii (dreapta şi stânga) să aibă nevoie de o linie mediană pentru a stabili pacea între ele şi a le uni.

Este dificil de explicat de ce avem nevoie de linia mediană şi de ce Malchut nu se poate agăţa de Zeir Anpin. Întâlnim o problemă similară în această viaţă când dorim să atragem alte persoane la noi, ca şi cum ar fi „cusute” de noi sau ne-ar aparţine. Asta se întâmplă în familii sau în altă parte.

Pin urmare, trebuie să înţelegem care este abordarea corectă: aceasta se produce pe linia mediană unde nimeni nu anulează calităţile sale personale; Zeir Anpin şi Malchut rămân ele însele, dar se completează reciproc. Şi apoi, ele construiesc şi adaugă între ele o a treia componentă: linia mediană.

Linia mediană le include pe cele două în acelaşi timp, într-un mod în care se completează reciproc. În nici un caz ele nu se suprimă unele pe altele, ci mai degrabă acţionează foarte diferit. Ele se completează reciproc, deoarece fiecare dintre ele permite celeilalte să domnească asupra ei. Ele se bat pentru a şti care ar trebui să dea mai mult şi care ar trebui să permită celeilalte părţi să domnească asupra ei, deci să-i aducă plăcere. În acelaşi timp, fiecare dintre ele este obligată să se exprime deoarece altfel, nu va exista o stare de iubire şi fuziune reciprocă.

Este vorba despre un sistem complicat în care totul este constituit din două părţi, masculin şi feminin. Atunci când studiem această structură, maniera în care oamenii în viitor vor construi viaţa lor de familie, prieteniile şi relaţiile, în general, va fi mai clară pentru noi. Nu este grav dacă acest lucru se aplică la interacţiunile dintre bărbaţi şi femei, deoarece fiecare dintre noi joacă fie un rol masculin, fie feminin în raport cu ceilalţi: fie dăm, fie primim. Este corect, deoarece aceasta nu există în natură.

O înţelegere corectă a sistemului va fi o anexă bună la metoda educaţiei integrale. Ea va ajuta la stabilirea păcii în această lume, în toate domeniile sale: politică, muncă, acasă, în relaţiile în familie…Toate tipurile de conexiune între oameni pot fi înţelese pornind de la linia de mijloc.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala, 29.12.2013, Pregătire pentru Congres

Filed under: Lectia zilnica, Perceptie, Spiritualitate, Zohar - Niciun comentariu→

Cartea Zohar, “VaYikahel” Articolul 131: Este astfel deoarece, după separare, ZA a fost stabilit ca un complet Hassadim pe linia din dreapta şi Malchut ca un Gevurot, pe linia din stânga. Prin urmare, ele se desfăşoară ca în cele două linii, dreapta şi stânga de Bina, ZA urcă până la linia mediană şi stabileşte pacea între ele, unindu-le unele cu altele.

De acest lucru depinde ascensiunea noastră, în măsura în care putem atribui totul, toate motivele unei cauze, unei stări, liniei din mijloc. Linia mediană nu există în natură, ea vine de la Lumina care Reformează.

Dacă încercăm să stabilim linia mediană pentru noi, atunci linia din stânga se dezvăluie în opoziţie cu ea, aşa cum este spus: “Cel care este mai mare decât prietenul său (pe linia din dreapta), dorinţa lui este mai mare (decât linia din stânga).“ Apoi, cele două linii converg spre linia din mijloc, deci urcăm.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala, 25.12.2013, Scrierile lui Baal Hasulam

Filed under: Lectia zilnica, Zohar - Niciun comentariu→

Baal HaSulam, „Arvut”: „Natiunea sfanta” este recompensa in forma finala a adeziunii (Dvekut) la El, care include toate recompensele care pot fi concepute.

Este o parte a umanitatii care primeste trezire spirituala – grupul (Bnei Baruh). Acesti oameni sunt obligati sa indeplineasca corectia in interiorul lor, sa obtina forta garantiei mutuale, si in virtutea acestei forte sa inceapa sa daruiasca tuturor celorlalti.

In plus, ei trebuie sa observe legea care este descrisa in versul „Voi veti fi regatul preotilor Mei”. Spus altfel, este vorba de starea Hafetz Hesed: Preotii nu au propria lor calitate. Ca si Bina, ei doar aspira la daruire. Aceasta este calitatea pe care, de asemenea, noi trebuie sa o dobandim.

Cat despre calitatea de „natiune sfanta”, aceasta este deja o dorinta de primire pe care noi o folosim si care inalta la nivelul de sfintenie. Astfel, ea obtine o intentie de dragul daruirii si ajunge la adeziune.

Aceasta unitate, aceasta forta, sau aceasta stare trebuie sa domneasca in cadrul grupului. Nu exista aici nicio a lta posibilitate. Vorbim despre legile naturii. Daca nu vrem sa le indeplinim pe drumul bun vom fi fortati sa o facem pe calea cea rea – prin suferinta. Nu exista aici niciun compromis, ci un program care trebuie realizat cu un singur parametru al alegerii libere: tu poti accelera dezvoltarea ta inainte sa fii obligat sa o faci printr-o forta speciala, sistematica.

La fiecare faza, aceasta forta obligatorie coboara asupra noastra si incepe sa ne impinga mai departe. Dar, noi ne putem misca mai repede decat ea si in acest caz vom atinge scopul pe calea cea buna si rapida fara lovituri de la spate.

Astfel, noi avem doua posibilitati de a alege modul de avansare. Dar avansarea in sine este obligatorie fiindca in starea finala, programul de dezvoltare este deja realizat complet. Cele doua faze de realizare sunt „regatul preotilor” si „natiunea sfanta” . Ele ne cer sa obtinem daruirea mutuala, iubirea aproapelui ca pe sine, si apoi adeziunea cu Lumina superioara, Creatorul.

Din partea a cincea a Lectiei zilnice de Cabala 7/26/2011 „Arvut”

Filed under: Garantia reciproca, Intentie, Lectia zilnica, Rugaciune - Niciun comentariu→

Întrebare: Care ar trebui să fie rolul meu în grup: Zeir Anpin sau Malchut? Sau ambii?

Răspuns: Ai nevoie sa împlinesti prietenii tăi, cu toată puterea ta. Aceasta este porunca principala a Torei: „Să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine însuţi.” Eu nu sunt Malchut, eu sunt Zeir Anpin. Singura mea dorinta este sa primesc dorinţele de la toti şi sa le împlinesc.

Atunci cine este Malchut? Eu joc rolul lui Malchut in fata prietenilor mei pentru a primi de la ei puterea de a darui. Acesta este un canal diferit al interconectarii. Primesc de la ei puterea de a fi cel care daruieste, şi apoi ma ridic deasupra lor pentru a le darui.Celulele din organism interacţionează în acelaşi mod: Fiecare celulă primeşte de la altele şi le dăruieşte.

Din partea a 5-a a Lecţiei zilnice de Cabala 6/27/2011, „Matan Tora (Daruirea Torei)”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Bina creşte şi câştigă putere datorită dorinţei ei de dăruire, de a se asemena cu Creatorul, Keter, pe când Malhut, datorită dorinţei ei de a primi cât mai multă Lumină de Hohma trimisă către ea de la Creator. Dar, dorinţa de a dărui Lui, înseamnă că presupune de asemenea şi primirea de la El! Asta este ceea ce determină cât de mult dăruieşte ea.

Creatorul dă iniţial umplere lui Malhut, care rămâne în Lumea Infinitului, înainte ca ea să înceapă să muncească, este nivelul de bază, „mineral”, Nefeş de Nefeş. Aşa cum a fost Malhut de Infinit înainte de orice restricţie fiindcă creatura nu era capabilă să experimenteze mai mult. Dar mai târziu, creatura a început să se gândească cum să se autorestricţioneze, cum să se acopere pe sine cu un ecran antiegoist, cum să vină la Gazdă să spună: „Dă-mi mai multă Lumină fiindcă vreau să-ţi dăruiesc mai mult Ţie!”

De fapt, Gazda doreşte de la creatură doar să primească de la El, fiindcă asta îi aduce Lui mulţumire. Dar creatura vine cu o dorinţă şi mai puternică. „El a creat în mine un instinct mic, dar eu vreau să-I ofer Lui dorinţe de mărime infinită, şi să-L las să le umple, fiindcă vreau să-I aduc bucurie”.

Astfel, îi aduc Lui o nouă dorinţă. În Malhut de Infinit, înainte de restricţie, aveam numai un gram de dorinţă, o dorinţă „minerală” abea sclipind în Lumina lui Nefeş de Nefeş. În comparaţie cu asta, la sfârşitul corecţiei, pot să îi aduc o dorinţă de 620 (Tarah) de ori mai mare şi care are Lumina de NRNHY (Nefeş, Ruah; Neşama, Haia, Yehida). Nu avem niciun mijloc de a măsura cât de mare şi de puternică este această Lumină.

Dar de ce fac toate astea? Vreau să aduc vase (dorinţe) enorme Gazdei, astfel ca El să le poată umple şi să se rebucure. Eu mă bucur când El este mulţumit, în timp ce El se bucură când mă umple şi mă bucură pe mine. Ne umplem unul pe celălalt. Şi nu trebuie să fiu acum ruşinat că am aşa o dorinţă mare pe care îi cer Lui să o umple. Sunt sigur că fac asta numai pentru a-L bucura pe El, şi „El este bucuria inimii mele”.

Din partea a treia a Lecţiei zilnice de Cabala 5/30/2011 Talmud Eser Sfirot

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala explica cum la inceput a fost creata doar dorinta, a fost umpluta cu placere, cu Lumina. Apoi, pentru a face baza pentru viitorul om, aceasta dorinta a fost sparta in bucati. A ramas aceeasi dorinta dar sparta in numeroase bucati care nu seamana intre ele. Aceste parti sunt complet diferite si nu se percep intre ele ca fiind impreuna, nu se simt una pe cealalta. Ceea ce doreste una este de neinteles pentru cealalta.

Prima stare este numita “lumea infinitului” (∞), iar a doua “spargerea veselor”. Ca rezultat avem sapte miliarde de bucati sparte, imprastiate. Ca imagine par apropiate, dar in realitate sunt separate intern, separate de niste ziduri care nu le permit sa se tolereze unele pe celelalte. Fiecare se simte pe sine, si nimeni nu-si mai aminteste ca mai demult a existat o singura dorinta. Suntem noi in lumea noastra, in diviziunea la care am fost adusi intentionat.

Vasele care odata erau un intreg sunt complet instrainate unele de altele; nici macar nu se ating unele pe altele in senzatiile lor. Unul din vase sunt eu, celalalt esti tu. Si daca dorim sa formam un suflet intre noi (este contruit exact intre noi), trebuie sa creem rezistenta (R) in mijloc.

De ce este nevoie? Deoarece toti doresc sa se bucure pe ei insisi, nimeni nu se gandeste la ceilalti, iar respingerea stapaneste intre noi. Dar daca incepem sa extindem firele unitatii intre noi, daca cel putin nu ne-am dori raul unii altora, atunci ne-am ridica de la gradul nostru egoist la cel de Bina, unde nu imi mai doresc sa te ranesc. Aceasta este neutralizarea egoismului. Daca imi doresc de asemenea sa iti fac bine conform egoului tau, atunci incep sa lucrez la egoul tau pentru a-l umple. Acesta este gradul Keter, gradul iubirii.

Acesta este procesul prin care trebuie sa trecem, sa ne ridicam de la prima treapta a egoismului la gradul Bina, pentru a nu ne mai face rau unii altora, iar mai apoi la gradul de iubire.

From Lesson 1, Convention in Spain, 6/3/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Întrebare: Este scris: „Fii binecuvântat în toate acţiunile tale”. Ce înseamnă să fii binecuvântat?

Răspuns: „Binecuvântat” înseamnă că eu am garantată proprietatea de dăruire în dorinţa mea de primire. I-am găsit defectul şi lupt din răsputeri să mă pregătesc pe mine însumi, după care primesc „binecuvântarea” Creatorului, intenţia de dăruire peste întreaga mea dorinţă.

Binecuvântarea este Bina. Cu ce altceva poate fi un om binecuvântat? Ce ne lipseşte nouă dacă nu Lumina Reformatoare? Nu este nimic. Toată creaţia este făcută din dorinţă şi dacă ea câştigă intenţia de dăruire, este deja binecuvântată fiindcă nu există stare mai perfectă de atât. Asta este tot de ce avem nevoie.

Se spune că omul trebuie să primească o sută de binecuvântări zilnic. Cu alte cuvinte, omul trebuie să-şi reformeze întregul vas pentru a fi potrivit dăruirii, cele zece Sfirot, fiecare din ele divizîndu-se în zece. Aceste o sută de binecuvântări devin cele o sută de porţi (Şaarim), pentru că în starea lui prezentă, omul îl evaluează pe Creator (meşaher) cu vasul lui corectat care devine plin cu Lumină.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 6/7/2011 Scrierile lui Rabaş

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Matza simbolizeaza starea in care „painea Bina” este mancata, care vine de la gradul Bina, daruirea. Chiar daca suntem la gradul Malchut si ne lipseste posibilitatea de a urca, trebuie sa incercam cat de mult putem sa daruim si sa se ne conectam intre noi.

Cu toate ca este absolut clar ca nu vom reusi, nu conteaza: Inca trebuie sa facem asta pentru ca astfel atragem Lumina superioara spre noi  si apoi Lumina va actiona pentru „eliberarea” noastra.

Iesirea omului din aceasta lume, de la proprietatea egoista de a primi, cunostintele pragmatice, egoul, nu are loc de obicei conform ordinii gradelor. La fel este si procesul nasterii, care are loc  pe fuga, in noapte.  La nastere, fetusul trebuie sa se intoarca de sus in jos si sa treaca dintr-o lume in alta: din interiorul mamei sale, gradul sau interior, la lumea exterioara.

Sufletul nostru este nascut exact in acelasi fel. De aceea nici o alta sarbatoare nu are o ordine atat de precisa a actiunilor in timpul sarbatoririi, a petrecerii. De obicei binecuvantam painea si vinul. Dar o masa de Paste are o intreaga ordine (Seder) care trebuie urmata cu atentie. Asta pentru ca iesirea omului din egoul sau, din lumea noastra, si incercarea de a percepe lumea spirituala, o dimensiune mai inalta, la care se refera ca la o nastere spirituala, nu are loc dupa regulile obisnuite.

De obicei dorintele cresc conform ordinii gradelor: doua stadii in starea mica (Katnut Aleph si Bet), doua stadii a starii mari (Gadlut Aleph si Bet), alternand starile interne si externe si inca o data: intern si extern. Cu alte cuvinte, dorintele si Lumina cresc treptat.

Dar in timpul nasterii, totul pare sa se intample „incorect”, in alt fel. Si de aceea masa de Paste este numita „Seder” (ordine), este o ordine speciala care nu corespunde legii cresterii consecutive conform gradelor.

De fapt de aceea la acest grad experimentam acum in timpul „iesirii din Egypt” nasterea noastra. Si atunci sufletul care s-a nascut  creste, dar o adevarata „revolutie” se intampla la acest grad. De aceea intreaga ordine a mesei de Paste: „Kiddush” (binecuvantarea), „Urchatz” (spalarea mainilor), „Karpas” (inmuierea verdeturilor in apa sarata), „Yachatz” (ruperea Matzei), „Maggid” (povestea iesirii din Egypt) si asa mai departe nu se intampla conform ordinii obisnuite in functie de Lumina si dorinta, care ar trebui sa urmeze in crestere.

Din acest motiv, chiar in Egypt fiind, dorinta egoista, atitudinea egoista catre ceilalti si doar gandul egoist (pentru ca Faraonul te conduce), trebuie sa facem tot posibilul sa ne ridicam deasupra lui si sa gasim noi conectari intre noi, fara a tine cont de puterea lui. Trebuie sa gasim o conectare care sa ne scoata din Egypt. Asta inseamna sa ne acordam mantuirii viitoare.
Din prima parte a Lectiei zilnice de Cabala  4/18/2011, “Asta este pentru Judah”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→