Programul creatiei este purtat in noi sub influenta a doua forte opuse. Pe de o parte, pana acum am avansat in modul egoist. Pe de alta parte, la un anumit moment, o forta suplimentara apare in noi: punctul din inima, dorinta de a ne echivala cu Creatorul. Aceasta dorinta, cu toate ca inconstienta si confuza deocamdata (de ce, cum, pentru ce?) incepe sa impinga inainte.

In timp, va aparea in toti oamenii. Pe baza a ceea ce se intampla in lume astazi, procesul va merge foarte repede. De fapt, nici nu ne-a mai ramas prea mult timp: 229 ani pana cand cei 6,000 expira. Nu este o perioada lunga cand este vorba de istorie.

Intelepciunea Cabalei spune ca nu este nevoie nici de aceste secole. Cand punctul din inima incepe sa apara la oameni, chiar si o mica parte a lui, literal cativa ani sunt de ajuns pentru a corecta si completa totul, pentru a atinge starea finala a corectarii integrale.

In acest caz intreaga noastra lume se va ridica la urmatorul nivel in termeni de implinire interioara. Nimic nu ni se va intampla; pur si simplu vom urca in senzatiile noastre, in perceptii, si in ceea ce ni se va revela. In viata noastra, ne vom ridica la o dimensiune mai inalta unde ne simtim cu adevarat impliniti si completi.

In zilele noastre, punctele din inima oamenilor sunt „hasurate” progresiv si repede. Persoane se familiarizeaza cu aceste noi senzatii si aspiratii si simt ca si cand ar fi atrase spre, sau respinse de ceva. La inceputuri, acestea se manifestau ca senzatii bune sau rele. Ma simt bine sau rau.

Cineva cade in depresie, dupa care ceva bun se intampla in viata, unele scopuri apar si ceva lumini sclipesc in zare. Apoi totul se prabuseste din nou, urmat de re-aparitia Luminii, pas cu pas.

Baal HaSulam descrie asta in articolul „Nu exista altcineva in afara de El”: Si beneficiul din respingere este ca prin respingere persoana primeste o nevoie si o dorinta completa pentru Creator sa il ajute deoarece vede ca altfel este pierduta.

Cu alte cuvinte, Creatorul ne tine jos. El, pas cu pas, de-a lungul unei lungi perioade de timp, atat cat este nevoie, ne „terorizeaza” incontinuu: un pic mai bine, un pic mai rau si asa mai departe. Cateodata credem ca nu poate fi mai bine, altadata ca nu poate fi mai rau. Apoi incepem sa ne obisnuim si cu una si cu alta si incepem sa vedem ca totul este trecator. Dar exista un sfarsit pentru asta, sau este un proces fara sfarsit? Se schimba frecventele, si ce daca?

Aici este locul in care apare liberul arbitru, libertatea de a merge mai departe. Nu imi pot forta propria avansare. As merge in cercuri, sarind de pe un picior pe altul, din stare in stare, din bine in rau, si asa mai departe. Voi putea sa merg mai departe doar daca imi maresc dorinta si impresia datorita mediului. Punctul meu ramane un punct. Niciodata nu voi putea sa il maresc singur. Nu va „creste” si schimba intr-un vas cuprins de  zece Sefirot, in care o sa simt lumea spirituala.

Va ramane un punct pana cand voi incepe sa ma conectez cu altii, cu cei din jurul meu. Trebuie sa fac asta. De aceea, cand punctul din inima persoanei se formeaza, dupa un timp el sau ea este adus in grup. Dar chiar in grup fiind, persoana nu intelege imediat ce i se intampla si ce ar trebui sa faca. Ce trebuie sa faca oricum, este sa inceapa conectarea cu ceilalti.
From   Din Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/29/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Fiecare persoana experimenteaza dorinta lui sau a ei pe care incearca sa o implineasca. Sunt oameni care li se opun si le rezista, dar si ei sunt guvernati de Sus, de Creator. Ne misca pe toti ca piesele pe tabla de sah.

Nu avem nici un liber arbitru, deci deci nu are rost sa etichetam o persoana ca fiind buna sau rea.  Si nu ar trebui sa astepte nici un raspuns in ceea ce priveste actiunile sale: nici rai nici iad, nimic altceva. Este scris in Cartea  Zohar: „suntem precum animalele”.

Intr-adevar, unde iti este liberul arbitru? Chiar daca iti faci iluzii in ceea ce priveste liberul arbitru, nu stii de fapt ce vrei. Creatorul intentionat te injecteaza cu astfel de instructiuni, astfel de semnale specifice care creaza iluzia actiunilor libere, dar nimic mai mult. De aceea, sa realizezi ca „nu este nimic in afara de El” este sa realizezi ca suntem pentru inceput roti dintate intr-un mecanism enorm.

Unde incepe omul? Omul incepe cu liberul arbitru. Dar ca sa il poti obtine, trebuie sa evoluezi. De aceea la inceput, de-a lungul mileniilor omul s-a dezvoltat in egoismul sau controlat de Sus de Creator, iar apoi incepe sa simta cum „punctul din inima” se arata. Cu alte cuvinte, o alta dorinta prinde viata: una suplimentara, opusa celorlalte. Sparge persoana in bucati, isi bate joc de ea, si o deformeaza.

Evident si aceasta dorinta vine de la Creator. Nu exista alt loc in care sa-si aiba originea intrucat nu a aparut din senin. Omul este o fiinta creata. De aceea, chiar formarea punctelor in inima nu ne face inca autonomi, independenti de Creator.

Ce altceva poate fi „eliberat”? Daca acolo este o singura forta care conduce totul de Sus, atunci libertatea mea poate consta in abilitatea mea de a o neutraliza.

Cum pot obtine asta? Mai mult, daca o neutralizez, ce-mi va mai ramane? Ce forte o sa am, ce minte o sa am? Cum voi alege? Ce ma va guverna? Este total neclar. Daca ar fi fost doua forte, as fi putut alege intre ele. Dar daca este numai una, atunci nu exista liber arbitru? Atunci de ce exista totul? Ca sa controleze aceste „insecte”?

Nu, exista un scop in toate. Fiinta creata, omul, trebuie sa conduca ambele forte opuse si manevrand intre ele, invata din exemplul Creatorului, Ii imita caracteristicile, si copiaza o mare cantitate de informatii de la Creator, iar ca rezultat se poate egaliza complet cu El.

In acest caz, in masura echivalentei cu Creatorul, persoana incepe singura sa se regleze, in acelasi fel in care ar face-o Creatorul, si chiar mai bine. Persoana descopera dorinta intentionat creata in ea: vrea sa fie opusa Creatorului. In schimb, omul invata programul, managementul tehnic de la Creator, si in ciuda egoismului incepe sa se conduca singura intr-o maniera corecta.

De aici tragem concluzia ca Creatorul a creat si omul rau. Asa este scris: „Am creat inclinatia spre rau. In acelasi timp, iti dau calea prin care poti schimba raul in bine. Apoi imi devii similar, poti lucra asupra ta singur”.

Tii in mainile tale doua fraie: dorinta egoista rea si dorinta altruista. Ma poti imita, copia, si sa aplici pentru tine. Apoi vei putea fi numit Adam, de la cuvantul „Domeh”, similar Creatorului.

Astfel, avem oportunitatea sa absolvim managementul superior, sa incetam sa mai fim papusi, sa incetam sa mai spunem „nu exista altcineva in afara de El”. Mai exista o alta forta in afara Lui, este forta acelui om care il copiaza pe Creator si face totul in locul Lui. Acolo este si locul in care este liberul arbitru, pentru ca atunci lucram cu cele doua proprietati opuse ale creaturii – egoismul si daruirea.

Din  Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce este „Lumina care Reformeaza”, miraculoasa forta (Segula)?

Raspuns: Forta pe care vreau sa o obtin ma influenteaza acum de la distanta. Nu am obtinut-o inca, dar deja ma lumineaza de la departarea gradului pe care doresc sa il obtin.

Inauntrul nostru exista o pereche informationala de gene (Reshimot): unele de la Lumina (Reshimot de Hitlabshut) si unele de la dorinta (Reshimo de Aviut), cu Reshimo de la Lumina intotdeauna la un nivel inalt. De exemplu, pot sa am Reshimo 0/1 (Shoresh de Aviut si Aleph de Hitlabshut) unde Aleph de Hitlabshut este urmatorul meu nivel. Acest Reshimo ma lasa sa simt un fel de aspiratie spre urmatorul  nivel – asta imi si doresc!

Aleph de Hitlabshut este Lumina inconjuratoare care straluceste pentru mine daca am trezita in mine dorinta pentru acest Reshimot al Aleph de Hitlabshut. Deja am un fel de acoperamant (Hitlabshut) al acestei Lumini – ceva pentru urmatorul nivel! Asta pentru ca Reshimot Luminii sunt intotdeauna mai sus decat dorintele: 0/1,1/2, 2/3 s.a.m.d.

Aceste informatii (Reshimot) au ramas in noi de la coborarile noastre de sus in jos. Sunt complet tangibile, notiuni si calitati  stiintifice, exprimate  prin numere si schimband discret la gradul la care urc de la un nivel la altul in timp ce realizez Reshimot.

Lucrand cu Reshimo actual trezesc Lumina la un nivel mai inalt pentru ca in Reshimo am o parte din Lumina viitoare. Coboram de Sus in asa fel inca retinem conectarea dintre nivele: partea de jos a nivelului superior este inglobata in partea de sus a nivelului inferior.

Acesta este un sistem precis. Ii numim actiunile „miracol” (Segula) pentru ca acum nu il putem verifica in dorinta noastra sau cu metode de perceptie. Deocamdata aceste dorinte cresc doar datorita Luminii pe care o atragem. Dar toate acestea sunt precise din punct de vedere al fizicii si nu scamatorii sau rugaciuni pentru ceva care ar putea sau nu sa se intample.

Daca activezi acest sistem exact in felul in care Cabalistii explica, atunci ii declansezi mecanismul. Te afli in interiorul acestui sistem si pornesti aceasta masina, deci va lucra cu tine. Asta ai fost invatat.

Nu trebuie sa mergi pana la sfarsit ca sa vezi rezultatele. Treptat incepi sa vezi dovada a ceea ce ai studiat. Chiar daca  nu ai atins senzatia spirituala inca, deja ai vazut aceasta cale pe care ai deschis-o in lumea ta interioara, perceptia ta, mintea si cunostintele despre interconectari in realitate.Incepi sa observi asta chiar in relatie cu lumea materiala si intelegi cat de copilaresc este comportamentul oamenilor din jurul tau si cat de confuzi sunt.

Din partea a 4a a  Lectia zilnica de Cabala 2/6/11, “Esenta intelepciunii Cabala”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Perceptie - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum putem stii daca lucram corect? Pentru ca uneori recompensa este placuta si cateodata neplacuta. Deci cum putem stii?

Raspuns: Nu ar trebui sa judeci dupa gustul dulce sau amar, ci dupa scala valorilor „adevarat versus fals”. Doar atunci poate persoana sa inteleaga daca avanseaza sau nu.

Ai putea sugera: „Atunci sa facem gradul de amareala un criteriu. Cu cat este mai amar, ca atat ma aflu mai aproape de spiritualitate.”

Dar unde scrie asta” De ce trebuie sa fie acum”?  Dimpotriva, este doar pentru a face o analiza, sa treci dincolo de gustul dulce sau amar spre adevar si falsitate pentru a le intelege si a lasa adevarul sa apara. Totusi, in timp trebuie sa obtii starea in care adevarul si gustul dulce vor fi una. Trebuie sa ridici gustul dulce la adevar astfel incat „darkness va straluci ca Light” deci amarul va deveni dulce.

Dupa care totul se va uni in adevar. Este scris ca adevarul va fi pus in pamant si va creste din pamant. Cu alte cuvinte, adevarul va creste inauntrul tau si va contine deja toate detaliile perceptiei: amarul, dulcele si falsitatea.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/6/11, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Putem spune ca acum, dupa Conventia din Berlin, suntem uniti?

Raspuns: Am atins un nou stadiu in unitatea noastra. Sunt fericit pentru ce s-a intamplat in Berlin si dupa aceea in Paris. Am atins unitatea, coeziunea. Pentru prima data am desoperit multi prieteni in Europa care deja au inteles calea si simt dezvoltarea. Am fost cu adevarat surprins de anumite evenimente.

Avem in fata conventia din New Jersey in Aprilie. Sa speram ca vom ajunge la un grad al unitatii si in Statele Unite. De aceea, unindu-ne in timpul conventiilor vom acumula forta necesara pentru a revela Creatorul creaturii.

Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 2/4/2011, “Cand Creatorul iubeste omul”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Motto-ul Conventiei de la Berlin a fost „Armonia”. Ce trebuie sa gasesca  un Cabalist in termenul „armonie”?

Raspuns : Cand vorbim despre armonie, un Cabalist presupune completa similaritate cu gradul superior: energia suprema, informatia, asa-numita Lumina care ne inconjoara, cu care trebuie sa venim in contact si in care trebuie sa ne anulam. Dar in acelasi timp, „eul” nostru nu dispare. Dimpotriva, „eul” nostru si Lumina se contopesc intr-un intreg. Aceasta armonie este scopul nostru.

Toata umanitatea coboara de la gradul privit ca „lumea Infinutului” sau armonie, unde totul a fost un intreg. Treptat, coborand de-a lungul celor cinci lumi Adam Kadmon, Atzilut, Beria, Yetzira si Assiya, obtinem starea cea mai opusa: „lumea noastra”. Evident, aici nu este armonie. Este lumea haosului si intunericului..

Am ajuns aici, in aceasta stare si, de-a lungul a multe mii de ani, intreaga noastra istorie, am evoluat la stadiul animal. Dar astazi, incepem ascensiunea spre primul grad al evolutiei noastre spirituale.

Toata aceasta incurcatura globala in lume, tot acest haos pe care incep sa il simtim, aceasta ura reciproca in mijlocul totalei nostre interdependente, apare in noi de la primul grad spiritual. De acum trebuie  toti sa ne interconectam cu ceilalti la acest nivel 1 din 125 grade ale completei noastre unitati.

Acest grad deja ne ilumineaza de la distanta si de aceea lumea corporala ni se pare atat de inspaimantatoare, divizata, in absoluta ura si total incapabila de a gasi impreuna un mod de a se intelege. De obicei, capetele guvernelor vin la Davos si dupa aceea in alta parte doar ca sa inteleaga ca nimic nu depinde de ei. Si nu va depinde! In nici un caz! Nici un fel de bunatati nu vor ajuta! Umanitatea va ajunge la o stare in care ori se ditruge ori se unifica. Intrebarea este cum?  Si atunci vor intelege si ei ca nu exista alta sansa decat angajand metoda unitatii care a fost revelata si pe vremea vechiului Babilon pentru exact acelasi motiv. In acest fel oamenii se intorc inspre Cabala.

Dar pentru inceput, ei trebuie sa se confrunte cu aceasta intrebare teribila. Apare si la cei care s-au maturizat pe interior si ajung aici individual si la lumea intreaga dupa ce a ajuns intr-un punct mort. Deci, aceasta senzatie de haos, de intuneric, de lipsa a armoniei apare ca stare opusa gradului mai inalt pe care trebuie sa il atingem, unde suntem  iluminati de armonie, unitate si existenta integrala.

Astazi experimentam deja ambele stari. Deci, in acest stadiu de tranzitie lumea noastra se indreapta spre primul grad spiritual. Sa treci prin el este cea mai dificila etapa.

Daca noi, grupul nostru Cabalist al lumii, sute de mii de oameni vom crea treptat, de la conventie la conventie o astfel de tensiune si legatura intre noi, daca trecem de toate starile de disperare si inca cerem unitatea din interiorul nostru, daca noi, chiar cea mai mica parte a umanitatii reuseste sa inteleaga asta, viata va fi mai sigura pentru intreaga umanitate. Si armonia pe care o vor simti venind din partea noastra va atrage intreaga rasa umana spre noi ca si un magnet. Asta trebuie sa obtinem.

De aceea, armonia despre care se vorbeste in Cabala este o stare in care toti oamenii sunt uniti ca un intreg, un colectiv vazut ca „Adam”: dorinta colectiva, sufletul integral, cu care gradul mai inalt, starea noastra perfecta este revelata. Si poate fi realizata. Depinde doar de noi.

From Lesson 1 Berlin Convention 1/29/2011

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum va imaginati o scoala de Cabala?

Raspuns: Umanitatea trebuie sa inteleaga prin aceasta educatie ca existam intr-un sistem comun, integral si global si ca trebuie sa tratam lumea pe baza acestor legi. Daca nu le luam in considerare, atunci nu vom reusi in nimic, nici chiar in cele mai mici lucruri.

Trebuie sa dezvoltam toate sistemele existente si toate stiintele naturii bazate pe natura noastra egoista. Dar acum trebuie  sa dezvoltam o altfel de stiinta, stiinta lumii noi –  stiinta Cabala. Si asta pentru ca cu cat mai mult dezvaluim conectarea intre toate partile lumii, cu atat mai mult ni se va cere sa avem o noua atitudine fata de ea.

Nimeni nu va putea urma calculele anterioare: nici in fizica, nici in chimie, nici in constructii. Si asta pentru ca legile vor deveni integrale si asta va fi evident in tot.

Observam natura, dar nu avem nici o idee de cum sa ne purtam. Nu avem abilitatea sa de vedea ce sa va intampla pentru ca noi insine nu suntem un tot. Deocamdata inca putem face anumite previziuni pe baza vechilor premise, dar destul de curand nu o vom mai putea face. Si asta pentru ca nu putem sa tratam corect sistemul altruist (integral, analog) pe baza sistemului nostru egoist (numeric, singular).

Acestea sunt sisteme complet diferite, cu analize diferite, decizii de luat, control, similar sistemelor care lucreaza cu curent continuu sau alternativ. Nu pot lucra cu ambele simultan.

De aceea, trebuie sa reinnoim toate stiintele care au fost create de calitatile noastre egoiste din perspectiva individuala asupra lumii, si sa le transformam conform noilor forte ale sistemului care este revelat in lume. Acesta va afecta absolut toate ariile noastre de activitate. Altfel nu vom sti sa mai facem nimic in aceasta lume. Lumea va incepe sa se poarte conform Sistemului care coboara sau care se dezvaluie in sistemul nostru, din interiorul acestei lumi.

De aceea, daca nu dam copiilor cunostinte despre acest nou sistem, ei nu vor putea sa inteleaga noua apropiere fata de toate stiintele naturale! Toate stiintele vorbesc despre conectari si diferite discutii si interactiuni dintre forte si calitati in  natura, si acestea vor incepe sa fie exprimate mai corect si interdependent ca niciodata. Astfel, vor putea fi intelese doar de cine va fi la nivelul lor prin prin organizarea interioara a gandurilor si dorintelor.

Presupun ca procesul de invatare va avea loc in toata lumea datorita internetului. Tot felul de discutii diferite si interactiuni printre copii vor avea loc pentru ca sa ii putem invata cum sa traiasca in societate, si asta cu ajutorul grupurilor.

Cred ca scoala in forma in care exista astazi unde copii vin la scoala ca sa il asculte pe profesor incet-incet vor muri. Mai multa atentie va fi arata unitatii intre copii. Vor fi invatate subiecte speciale prin mijlocul internetului.

Din Discutii despre educatie 2/4/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Deseori in viata suferim. Cum putem lucra la asta? De ce simtim suferinta? Ce ar trebui sa facem cu ea?

Raspuns: Este imposibil sa avansam fara suferinta. Pana cand ne atingem scopul final, avansam pe calea suferintei.

Suferinta este atunci cand simt ca ceva imi lipseste. De fapt suferinta nu este necesara, pot obtine placere din suferinta. Daca as sti ca o masa deosebita ma asteapta si ca sunt aproape de ea, daca stiu ca urmeaza sa-l intalnesc pe cel pe care il iubesc, un prieten, si ca ceva bun urmeaza sa se intample, atunci asta nu mai este suferinta. Sentimentul de foame si lipsa starneste in mine anticiparea unei bucurii in viitor si impliniri.

De aceea, intreaga problema nu este in a simti lipsa in acest moment, ci ca lipsa isi are implinirea, un raspuns in viitor. Daca o are, atunci pentru mine este un sentiment placut, la fel ca si foamea inainte de masa. Simt cum satisfactia apare. Sa presupunem ca trebuie sa te intalnesti cu iubitul in seara asta, si abia astepti intalnirea. De ce te-ai simti rau atunci?!

Cu alte cuvinte, problema nu este in conditia mea, ci mai degraba daca gasesc placere in ceea ce ma cheama sa merg mai departe sau nu. Problema este ca oamenii nu pot vedea un viitor adecvat in viitor si de aceea simt suferinta. Daca am simti ca toate problemele pe care le avem astazi ar fi rezolvate cu succes maine, nu am mai simti greutatile ca suferinta. Mai mult, va fi ca si o aventura, o pregatire necesara care precede implinirea.

Deci, intreaga noastra problema este dezvaluita in starea urmatoare, cea in care totul va fi bine. Dar trebuie sa „straluceasca” pentru noi ca si o intalnire placuta.

Acesta va fi raspunsul la toate chinurile noastre. Vom accepta sa trecem prin toate starile neplacute – urcari si coborari, tot felul de confuzi in minte si simtire – necesare pentru corectarea noastra spirituala.

Daca totusi, cu sprijinul mediului nostru, stim ca un viitor luminos ne asteapta, atunci nici una din starile actuale nu va mai aparea ca si suferinta. Le vom percepe ca senzatii necesare, o foarte sanatoasa foame inainte de a aprecia satisfactia pe care ne-o da mancarea.

Din  Prima Lectie de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Mental, fiecare crede ca este gata si ca doreste sa se uneasca cu ceilalti, dar cand vine vremea sa isi indeplineasca dorinta, esueaza.

Raspuns: Esuam doar dintr-un anumit punct de vedere. Fiecare din noi separat suntem gata pentru asta, dar impreuna nu suntem. Exilul in Egipt este diferit de celelalte. De ce au intrat in Egipt cu ajutorul lui Joseph? A fost Joseph (din cuvantul ebraic „Osef” „a cuprinde”) pentru ca el este suma tuturor fortelor si bazelor.

Raul este imposibil de dezvaluit, chiar daca toata lumea doreste asta. Pentru a obtine asta, trebuie sa fie indeplinita o conditie: trebuie sa exise dorinta de unitate. Fratii lui Joseph au fost virtuosi, si fiecare din ei a dorit sa il serveasca pe Creator, dar nu si-au dorit sa se uneasca. Nu au fost de acord sa se alature lui Joseph care este baza.

Dar cand au fost obligati sa intre in Egipt cu ajutorul lui Joseph, au inceput sa vada cat de mult au urat si respins ideea de unitate. Exilul insusi a fost revelarea urii fata de unitate. Doar cand aceasta ura a ajuns la forta maxima si cineva incepe sa-i  simta puterea asupra lui (insemnand pe de-o parte ca este subordonat Faraonului, dar pe de alta parte, sufera cu adevarat pentru ca nu poate implini nimic), trecerea apare.

Dar toate acestea se intampla datorita efortului de a ne uni, sa ne ridicam dorintei proprii de a face asta. Astfel, exilul este depasit. La fel si noi, stam la granita Egiptului, asteptand. Dorinta de a fi unul se manifesta in grija comuna, cand fiecare se gandeste si isi face griji in legatura cu unificarea interioara.

Ca rezultat, simtim ca este ceva intre noi care ne uneste, si vom deveni o inima. In acest punct, suntem o inima spirituala, o dorinta spirituala, suntem conectati cu Creatorul si avem nevoie de Lumina care ne uneste, astfel incat prin dorinta noastra comuna vom putea face acte de daruire fata de Creator.

 Din Discutii despre Munca spirituala  12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Cateodata in timpul lectiei punem intrebari care ne arata slabiciunea, si ca nu avansam si avem succes asa cum ne-am fi asteptat. Vad ca nu respingeti acest gen de intrebari, ci mai degraba incercati sa raspundeti de fiecare data.

Raspuns: Invatam ca cu cat mai mult o persoana avanseaza, cu atat mai mult se simte inutil, lipsit de putere, marunt. Nu te simti rusinat pentru ca noi nu ne masuram cu cocosii din cotet ci cu Creatorul.

Daca sunt o gaina in cotet, atunci cu siguranta ma simt ca un zero. Dar daca Creatorul mi se reveleaza, este normal sa ma supun. Nu este nici o rusine in asta. Nici eu nu judec astfel de lucruri si nu ignor o persoana daca imi spune sa este slaba. Sunt familiarizat cu astfel de stari. Slabiciunea nu este o problema in acest punct. Dimpotriva, slabiciunea este atingerea sinelui in forma sa autentica, pe fundalul Lumini Superioare.

Dar apare intrebarea: I-a mai ramas persoanei  dorinta de a a atinge scopul in momentul in care si-a pierdut credinta in puterea sa, si isi mai doreste sa o obtina? In acest fel el cere corect ajutor.

Evident, fiecare trebuie sa experimenteze asta singur, si la fel sa explice tuturor prietenilor din intreaga lume ca atingerea personala a umilintei si constientizarea valorii scopului, ambele conditii sunt obligatorii pentru a putea trece prin Machsom (bariera care ne separa de spiritualitate).

From the Talk on Spiritual Work 12/17/2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→