Una din cartile scrise in timpul vechiului Babylon descrie ca Abraham si-a asezat cortul si a inceput sa ii pofteasca pe toti cei care erau interesati. In acest fel isi expunea invataturile sale intrucat la acea vreme nu existau aceste mijloace moderne de comunicare.

Multi oameni au ramas sa isi continue studiile. A format un grup cu ei. RAMBAM (un mare Cabalist al secolului 12) a scris ca Abraham a luat cateva mii de oameni cu el cand a parasit vechiul Babylon.

La sfarsit, impreun cu ei, a dezvaluit Cabala. A fost primul care a descris Cabala si care ne-a dat si intelegerea ei in lucrarea Cartea Creatiei. El a atins mari inaltimi, dar nu in detaliu.

Marea problema in atingerea lumii este ca primii Cabalisti au ajuns la lumea superioara in general, la un nivel inalt, in timp ce noi il atingem in detaliu. In acea vreme egoismul era subdezvoltat, dar astazi s-a dezvoltat atat de mult incat ne permite sa intram si sa studiem fiecare parte a sinelui meu si prin mine intreg spatiul spiritual. Aceasta este diferenta intre generatii, ei au atins la modul general in timp ce noi o atingem in detaliu. Astfel, Lumina atingerii noastre trece prin sufletele lor si se dezvaluie in ei printr-o Lumina mai mare.

Astfel, ei au dezvaluit intotdeauna Cabala pe baza aceluiasi pricipiu: atragerea Luminii la dorinta comuna a grupului. Asa a fost pe vremea lui Adam si de-a lungul a 20 de generatii de la Adam la Abraham, care ne sunt toti cunoscuti. Si a continuat in acelasi fel.

Nu a existat nici un singur Cabalist care sa atinga spiritualitatea singur, intelegand dintr-o data si sarind ca  Arhimede din cada, alergand si strigandu-si spiritualitatea. Asta este imposibil. Asta se poate intampla in alte stiinte, dar nu in Cabala.

Din  Lectia a 3a  de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Pe masura ce urcam gradele spirituale, experimentam diverse contradictii, stari de confuzie cand nu intelegem nimic. Ca si cand ti-ai fi pierdut mintile complet. De fapt, cand treci de la un stadiu la altul, dorinta ta se schimba.

Mintea si-a insusit dorinta, doar ii serveste. Cu cat mai mare este dorinta, cu atat mintea ta creste ca sa ii serveasca dorintei, sa o ajute sa fie implinita. In acest fel functionam.

Cand dorinta ta este inlocuita de o alta, obtii o noua dorinta, si mintea ta anterioara dispare. Intre grade simti ca si cand informatia ar fi fost stearsa din „computerul” tau si tu nu mai stii cum sa operezi. Se spune ca Baal Shem Tov chiar a uitat litere si a trebuit sa invete sa citeasca „de la inceput”.

Aceasta este o stare speciala. In acest fel omului ii este aratat ca este doar o masina. Dorinta dispare, memoria dispare si simti ca nu mai stii sa faci lucrurile simple ca miscarea mainii sau a piciorului, ca sa nu mai vorbim de numele oamenilor sau lucruri care se intampla in jurul tau.

Asta poate parea absurd. Dar in acelasi timp o persoana intelege si simte ca toate acestea  i se intampla ei, si astfel incepe sa se analizeze din afara. Aici este punctul in care simti: „Asta mi se intampla mie. Priveste-ma! Chiar acum sunt un vas gol caruia ii lipseste senzatia si mintea. Voi primi o noua senzatie si minte!”

Aceasta este absolut o inlocuire. Primesti un nou „computer” si trebuie sa il incarci cu programe noi. Totul trebuie sa fie facut de la inceput.  In acest fel avansam.
Din Lectia zilnica de Cabala  12/24/2011, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Pana cand unitatea va deveni o necestitate vitala, ea nu va prinde viata. Avem doua optiuni: Sau subliniem importanta unitatii intre noi, sau toate celelalte actiuni exceptand unitatea vor aduce inca Lumina care Reformeaza, dar ne va afecta negativ, demonstrandu-ne cat de deconectati suntem. Apoi, in sfarsit ne vom conecta din necesitate, ca rezultat al suferintei si durerii.

Sa presupun ca nu doresc sa imi mentin sanatatea si treptat imi ruinez organismul pana cand incep sa simt ca apar probleme. Acest sentiment ma obliga sa incep refacerea trupului.

Nu mentinem nici sanatatea spirituala a grupului, nu mentinem unitatea. Totusi studiem, diseminam Cabala si facem diverse actiuni. Acestea actiuni atrag Lumina care Reformeaza. La sfarsit, ne va arata care este problema. Daca nu am fi facut toate acestea, nu am fi simtit ca este o problema. Deci, exista un anumit beneficiu din asta: ne va ajuta sa realizam ca ne lipseste esenta.

Vrei sa Il gasesti pe Creator. Gandeste-te la „locul”, dorinta, unde este El revelat. Nu exista Lumina fara Kli (vas).

Din Lectia zilnica de Cabala 12/24/2011, Writings of Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Citat din cuvantarea de la al 3-lea Forum Spiritual al Lumii „Spre constiinta integrala” din Arosa (Elvetia), 23 Ianuarie 2006:

Daca celula unui organism viu incepe sa se poarte egoist fata de celelalte celule, devine canceroasa, omoara intreg corpul si, ca urmare pe ea insasi. O celula canceroasa se divizeaza continuu. Devoreaza totul in jur, neavand nici un fel de obligatie fata de ele si nici o reactie fata de comenzile organismului.

De fapt, aceasta este cheia pentru toate problemele, nu doar spre cancer. Egoismul nostru dezvolta astfel de caracteristici, cu toate ca balanta unde totul traieste conform principiului echilibrului, armoniei si care tanjeste spre comfort este insuflata in natura la toate nivelele, fie ca este vegetativ sau animat. Intr-un fel sau altul, totul exista doar pentru a  mentine echilibrul si a evolua spre el.

Totusi, nu intelegem corect problema, si punctul nostru de vedere asupra dezechilibrului de forte este gresit de asemenea. Lipsa echilibrului in natura este necesar pentru a-l putea aduce la o armonie si mai mare. Intotdeauna avansam pe calea a doua stari: echilibru si dezechilibru.

Initial am existat intr-un echilibru perfect intre minus si plus. Toate sistemele organismului nostru au avut o activitate buna. Apoi, natura a creat in noi o stare de dezechilibru, si negativul s-a aratat din pozitiv.

De ce s-a intamplat asta? Pentru ca noi sa ne aducem la o stare mai buna. Cum am putea sa ne aducem singuri la o stare mai buna in echilibru? Negativul ne-a fost dat de Sus, de natura, in timp ce noi trebuie sa il echilibram cu o forta pozitiva, egala cu el. Aceasta actiune este produsa doar de noi.

Deci, natura ne forteaza sa ne egalizam singuri, creand intentionat dezechilibrul. De indata ce am ajuns la o stare echilibrata, se creaza din nou un minus suplimentar, de Sus, si singuri trebuie sa-l aducem din minus la plus, la o stare de echilibru.

Astfel, avansam daca intelegem corect ca in felul acesta Natura doreste sa ne ridice de la un grad la urmatorul. La inceput, egoismul nostru a fost evaluat la zero. Apoi a ajuns la minus unu. Apoi, a obtinut o valoare pozitiva altruista de plus unu, si iar minus doua grade egoiste, apoi plus doua grade egoiste si asa mai departe. In acest fel natura ne ajuta sa crestem.

Daca intelegem acest principiu, vom trece prin starile de „minus” ale coborarii cu usurinta, putand apoi sa iesim la gradul de ascensiune. Toti cei care merg pe calea spirituala simt asta.

„Ieri ma simteam atat de bine. Stiam si intelegeam totul, experimentand senzatiile subtile.  Totul imi era placut si usor de inteles, dar astazi simt ca m-am blocat. Nimic nu este clar, nu simt nimic si urasc totul. Totul este o prostie. Ce fac de fapt? Toti acesti asa-zis prieteni…”

Pentru noi, in acest moment este exact asa. De aceea ar trebui sa inregistram aceste stari. Va clarifica cum suntem si cum trecem peste ele. Mai tarziu vom incepe sa realizam treptat ca coborarile ne sunt date ca sa le putem compensa cu urcarile. Trecand prin astfel de actiuni pas-cu-pas, avansam, dar doar daca intelegem ce trebuie facut.

Din pacate, oamenii in general fac exact opusul. In loc sa intareasca plusul, vor sa anihileze minusul. Aici Cabala ne avertizeaza: „Nu o face!”

Minusul este toata energia noastra, toata intelegerea noastra, toata starea noastra de constienta. Cu cat mai mare este dorinta une persoane, cu atat mai sus se afla. Poate mai mult, bun sau rau, nu conteaza. Cheia este o dorinta mare. Nu o distruge sau cobori la nivelul vegetativ.

De fapt, egoismul este vehicolul nostru, instrumentul nostru, care ne ajuta sa mergem mai departe. Nu trebuie sa il eliminam, de fapt nu putem oricum. Crestem constant egoist si ajungem la o criza egoista astazi, cu siguranta pentru a incepe sa o  folosim si sa o realizam corect.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Dragi prieteni, adresati va rog intrebari despre aceste pasaje ale marilor Cabalisti. Comentariile din paranteze imi apartin.

Ce este o rugaciune?

Totul, mult sau putin este obtinut doar prin puterea credintei.Iar motivul pentru care trebuie sa trudim si sa muncim este doar pentru a descoperi lipsa noastra de putere si umilinta – ca nu suntem  in stare sa facem ceva prin proprie putere. Si apoi suntem gata sa revarsam o intreaga rugaciune pentru El.(Asa este, intreaga noastra munca vine din realizarea lipsei noastre de speranta si dorintei de a atinge scopul prin mila Creatorului.

Am putea discuta despre asta, „Daca e asa, atunci pot decide de la inceput ca nu sunt bun de nimic, si atunci de ce toate aceste probleme si efort?” Si totusi, exista o lege a naturii care spune ca nimeni nu este atat de intelept ca cel care are experienta.Inainte ca persoana sa incerce tot ce-i sta in puteri, ea este total nepotrivita sa ajunga la adevarata umilinta, in adevarata masura mentionata anterior.

Deci, trebuie sa trudim (in orice fel putem) in Kedusha (sfintenie) si puritate, asa cum este scris, „Indiferent ce poti face prin puterile tale, fa”, si intelege ca este profund si adevarat.

Iar  daca nu vezi nimic, chiar daca ai depus efortul necesar, acum este timpul pentru rugaciune, crede inteleptii nostrii „Nu am muncit si gasit, nu cred”. Cand masura ceruta este atinsa, rugaciunea ta va fi intreaga si Creatorul ii va raspunde cu generozitate, dupa cum ne spuneau inteleptii nostrii, „Am muncit si gasit, crede”, pentru ca inainte de asta esti nepotrivit pentru rugaciune, iar Creatorul aude rugaciunea.

(Cu alte cuvinte, omul trebuie sa aiba suficienta dorinta pentru scopul sau: daruirea si dragostea pentru fiintele create si pentru Creator. Trebuie sa realizeze ca nu va obtine scopul de unul singur, prin propria sa putere, iar dorinta pentru intregul rezultat trebuie sa fie de dragul Creatorului. Toate acestea impreuna trebuie sa constituie intentia „de dragul Creatorului”).

– Baal HaSulam, Letter No. 57

Filed under: Surse Cabaliste - Niciun comentariu→

O scrisoare pe care am primit-o:

Buna ziua, draga grup! Asta este o scrisoare de la marinarii “Ordinul Golf”. Vrem sa impartasim bucuria noastra. Micul nostru grup constand in trei oameni a fost alaturi de voi in timpul Conventiei din Berlin. Am urmarit lectiile (le-am descarcat pentru ca nu le-am putut urmari in direct) si am incercat sa conectam dorinta noastra la dorinta comuna “Yashar-El”.

La sfarsitul fiecarei lectii am discutat lectia, am pus intrebari unul celuilalt, ne-am impartasit opinii, sentimente, asteptari. Conventia a avut un efect mare asupra unui prieten care ni s-a alaturat recent: A pus intrebari si a povestit cat de impresionat a fost de aceasta masiva intalnire a prietenilor.

Am avut aceleasi seminarii pe care le-au avut grupurile, am dezbatut aceleasi intrebari. Si desigur, am ajuns la aceasi concluzie ca unitatea Europeana si mondiala poate fi obtinuta din starea curenta de lipsa a conectivitatii, prin raspandirea Cabalei. Pentru a face asta trebuie sa folosim toate mijloacele existente, toate conectarile, media, si sa “infectam” cu ea cat mai multi oameni de pe intreg cuprinsul lumii.

Am fost alaturi de voi in timpul intregii conventii, am cantat si am strigat LeChaim cu voi. Si am avut o enorma implinire interioara si bucurie, la fel ca si intregul Kli Mondial.

Dorindu-va tot binele,

Serghei, Yura, Maxim   –   “Ordinul Golf”, Oceanul Atlkantic, coasta Angolei

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce inseamna conectarea dintre depresie si natura noastra?

Raspuns: Depresia este senzatia de goliciune a dorintei. Exista dorinte, dar nu exista implinire. Este cea mai vie manifestare a naturii noastre. De fapt, Creatorul creaza dorinta, iar aceasta dorinta tanjeste sa fie implinita. Aceasta este natura noastra.

Dorinta colectiva unde ne aflam cu totii sau fiecare mica dorinta individuala, este alcatuita din cereri de implinire. Cand dorintei ii lipseste implinirea interioara, intrebarea este unde este implinirea. Daca este undeva aproape si dorinta simte ca este aproape dar nu inauntru, apare depresia.

Daca aceasta implinire nu ar fi existat, atunci nu ar fi nici depresia. Cine poate stii ce fel de desertaciune simt? Cum ar putea stii niste tarani din Africa ca le lipseste laptopul sau masina de spalat? Dar daca implinirea viitoare, care ar putea fi,dar care nu este inca in tine, apare in viziunea ta, in senzatiile tale, face sa apara depresia.

Deci, depresia caracterizeaza nu o persoana primitiva, ci mai degraba pe cineva avansat. Si, cu cat mai mult mergem inainte, cu atat va fi mai multa depresie,  deoarece dorintele s-au maturizat si, la fel, acum suntem constienti ca ne lipseste implinirea.

Este evident cum in ultimii patruzeci de ani depresia a fost imprastiata pe tot cuprinsul lumii. Astazi este una din problemele de varf. Mai mult, a devenit si o boala. Va continua sa creasca si nu o vom putea opri.

In viitorul apropiat, va trebui sa legalizam si sa vindem droguri tuturor celor care vor. In principiu, vom fi fericiti sa luam orice ca sa nu mai simtim depresia. Dar nu o vom putea invinge. Va veni vremea cand persoana vede problema „rezolvata” in fata lui sau ei dar nu va putea folosi drogurile. De ce? Pentru ca vor simti ca nu acesta este raspunsul la intrebarea lor, „rezolvarea” vidului interior.

De aceea, batalia cu depresia este batalia majora a omului cu desertaciunea sa si exact asta il impinge inainte. Deci, prin numarul celor care sunt deprimati putem vedea cat de aproape este umanitatea de a-si constientiza raul.

Nimic nu ii va fi de ajutor in afara unui angajament decisiv, ferm si dinamic pentru o societate corectata. Doar acolo isi va putea suprima depresia si foarte intensiv, doar deconectandu-se, oprindu-si sentimentele si avand incredere in mediu ca si cand s-ar arunca in apa. Nu exista alt leac, numai influenta mediului. Iar ca rezultat, implinirea apare si imediat va elimina depresia.

Din Lectia a 2a a de la Conventia din Berlin dinn 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Cabala se dezvaluie fiecarei persoane individual si intregii umanitatii pentru a le raspunde la intrebari. Oamenilor nu le pasa de teorie, de numarul de ingeri din cer, sau de Partzufim superior. Ii intereseaza un singur lucru: Ei au nevoie sa isi implineasca dorintele. Si la un moment dat vor simti ca aici par sa primeasca raspunsurile.

Pana acum nu stiu ce vor, dar cum diseminam Cabala, trebuie sa le explicam unde gasesc ceea ce cauta. Ca si o mama care simte doar uitandu-se la copilul ei ce are nevoie, ce e bine sau rau pentru el. Stie de ce plange, ce doreste si ce il doare.

Trebuie sa simtim umanitatea in acelasi fel, sa prevenim loviturile, si pe masura ce aceasta dorinta creste sa incepem sa o dezvoltam putin din timp pentru ca sa o putem indrepta direct inspre bine si sa evitam suferinta. Nu este nevoie sa asteptam ca o foamete cumplita sa apara si sa faca oamenii sa sufere. Trebuie sa oferim oamenilor implinirea din timp. Lasa-i sa incerce si sa vada! Trebuie sa le explicam unde este directionata dorinta lor. Despre asta este vorba in diseminarea Cabalei.

Pe cei care deocamdata sunt satisfacuti cu modul lor de viata trebuie sa ii lasam in pace. Iar la restul trebuie sa li se explice unde pot gasi implinirea golului pe care il simt. Oamenii trebuie sa inteleaga ca o dorinta speciala este revelata in ei chiar in acest moment.

Pana acum ii lipsea cu desavarsire forma. Trebuie sa fie „formatata” si „racordata” la un nou program sau sistem, ca si un computer care pana acum era doar o bucata de metal sau plastic si trebuie sa „il aducem la viata” pentru a invata cum sa lucram cu programele. Apoi vom putea folosi aceasta dorinta a noastra.

Pentru toate acestea, este nevoie de o forta speciala care o primim datorita eforturilor noastre in grup, in studiu si urmarirea lectiilor. In acest fel treptat ne vom „reformata” si in functie de asta incepem sa adoptam o noua informatie spirituala care ne da implinirea si ne ajuta sa ne gasim directia in viata.

Din partea a 4a a Lectiei zilnice de Cabala 1/24/2011, “Intelepciunea Cabalei si esenta sa”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ati spus ca nu trebuie sa ne suprimam egoul, ci mi degraba sa ii marim partea pozitiva. Ce ati vrut sa spuneti cu asta?

Raspuns: Este vorba despre care merge pe calea spirituala si intra in grupul Cabala. Cum poate cineva sa isi mareasca partea pozitiva cand el este in cadere?

Cand ma simt rau iau o pastila iar cand sunt in pasa proasta merg sa dansez. Dar facand aceste lucruri, nu imi suprim sau neg egoul chiar deloc. Daca te simti bolnav, faptul ca stii asta este bine, dar nu te chinui singur. Nu esti tu! Este doar o parte mica a egoismului tau care ti se arata. Nu o lua personal.

Negativul evolueaza constant in persoana pentru a dezvolta partea pozitiva. Ce este acest pozitiv? Nu este anihilarea egoismului sau echilibrarea lui in viata corporala. In nici un caz nu ar trebui sa compensez un minus cu un plus pamantesc. Nu conteaza cat de cumplita poate fi senzatia mea, doresc sa compensez minusul doar cu un plus spiritual. Altfel, as fi la fel cu „reformatorii” lumii.

In orice situatie, nu compensez negativul reducandu-l. De fapt, imi este dat deliberat intrucat nimic nu este intamplator in viata. Deci ce ar trebui sa fac? Trebuie sa imi cresc relatiile pozitive cu grupul, cu mediul potrivit. De ce? Pentru ca intregul meu viitor depinde de conectarea noastra reciproca intr-un sistem complex.

Daca egoismul evolueaza in mine, atunci este singura decizie corecta. Plusul meu sta pe calea spre grup. Daca in intregul meu egoism imi cresc conectarea pozitiva cu mediul, atunci este o forta cu adevart altruista cu care contrabalansez forta egoista. Concluzia este ca ma ridic la stadiul urmator prin compensarea minusului.

Atunci, si nu este nevoie sa o spun, un nou minus apare in mine, si trebuie sa ma inradacinez din nou in grup.  Dar in acest punct, grupul mi se pare chiar mai rau. „Idiotii, manechine cu inima de piatra. Nu-mi trebuie nimic oricum, plec sa ma racoresc”.

Astfel, persoana trepatat isi apleaca capul – din nou, si se intoarce la mediu pana cand obtine conectarea completa. Natura ne incurajeaza sa facem la fel, astfel ca suntem impreuna intr-un intreg. Deci, criza globala si totala dependenta a unuia fata de celalalt, ne arata in ce directie trebuie sa ne corectam.

Deci, am stabilit ca nu trebuie sa lucram impotriva egoismului, ci sa lucram sa il folosim in mod corect. Iar ca rezultat minusul il transformam in plus. Altfel, niciodata nu il vom avea.

”Eul” meu este un tranzistor, la fel ca si rezistenta necesara pentru obinerea curentului de la o sursa. Minusul si plusul creaza tensiunea care atrage si imi formeaza realitatea. De aceea, obtinand un anumit potential intre minus si plus, incep sa vad intreaga imagine a lumii superioare pe „ecranul” meu.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin on 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Shamati #1, „Nu exista altcineva in afara de El”. Nu numai ca nu progreseaza in munca sa (spirituala), ci (si lui i se pare asta) va regresa, ii lipseste taria sa observe (vointa Creatorului) chiar „de dragul lui”, (in timp ce Creatorul este cel care il impinge inainte).

Noi nu cream o dorinta egoista reala, care sa fie in stare sa treaca peste tot. In schimb, incepem sa experimentam slabiciunea, indiferenta si modul nostru de actionare a pilotului automat. „Fie ce-o fi”. Mergem cu valul. Cateodata lucrurile sunt un pic mai bune, cateodata un pic mai rele.

Asta poate doar prin adevarata depasire a obstacolelor, deasupra ratiunii (sa avanseze). Ce inseamna „adevarata depasire a obstacolelor”? Asta inseamna ca indiferent de dorinta sau gandurile cuiva, fara sa aiba nici o predispozitie spre asta, persoana incepe sa se conecteze cu profesorul, grupul si cartile. Impreuna se numeste „mediu” sau vecinatati.

Dar chiar in acest caz, cand incepe sa se conecteze la ele, el este inca impins cand sus cand jos, dar in relatie cu profesorul, cu grupul, si cu sursa cartilor. Cateodata vrea, cateodata nu. Cateodata crede, cateodata nu. Cateodata s-a saturat, si alta data doreste sa mearga mai departe si asa mai departe.

Pe masura ce dificultatile cresc, persoana incepe sa simta ca nu este nimic atractiv sau special pe calea asta, si nimic nu il motiveaza sa avanseze. Nu exista scanteie, nimic care sa merite sa-l faca renunte la viata sa, la cariera si succesul sau.

Ca rezultat, persoana cade. Caderea sa este serioasa, reala, profunda si de durata. Deci, el va ajunge la concluzia ca nici grupul, nici profesorul, nici cartile sau efortul – nimic nu il va ajuta in afara de singura forta guvernanta, Creatorul.

De cate ori persoana cade si se ridica, toate starile care trec peste el sunt doar pentru a-l face sa simta totala si absoluta dependenta de Creator si doar de El.  Sa ne gandim de cate ori o persoana trebuie sa fie incercata din toate partile, scuturata, impinsa inainte si inapoi, sa i se arate existenta unui mare numar de forte si cauze pentru starile sale, astfel incat la final ea sa fie convinsa ca nu exista nimic in afara de singura, unica Forta. Daca aceasta Forta nu ma ajuta, atunci nimeni nu o va face. Vor veni doar sa ma salveze daca le cer asta.

Apoi urmatoarea nevoie apare la om: Creatorul sa il ajute. Formularea acestei cereri de asemenea nu este usoara. Nu se intampla intr-un singur moment, ci se formeaza treptat ajungand sa fie viu exprimata, energica si persistenta. Ca si un copil care cere ce isi doreste fara a tine cont de altceva, doar da-i ce cere, ca nu il poti face sa se razgandeasca. In acest stadiu trebuie sa ajungem. Iar in acest stadiu, Creatorul cu adevarat ne va ajuta.

Doar acei oameni care cu adevarat doresc sa vina aproape de Creator, cei care nu se multumesc cu mai putin, insemand sa ramana ca si copii indaratnici, lor li se da ajutor de Sus, deci ei nu vor putea spune ca am totul, deci ce imi mai lipseste?

From the 4th lesson at the Berlin Convention on 1/29/11

Filed under: Lectia zilnica, Spiritualitate - Niciun comentariu→