Întrebare: De ce este procesul de a pune o întrebare atât de greu? De ce este dificil să îmbraci procesele interioare  într-o carcasă verbala?

Răspuns: Este pentru ca atunci când o persoană simte durere, ea ţipă. Dar ea nu ştie exact ce îl răneşte. De aceea ea cheama un medic pentru a-i pune un diagnostic. În mod similar, atunci când un copil simte durere, el nu poate spune exact unde simte durerea.

Este nevoie de foarte mult timp pentru a pleca de la durerile interioare, problema, sau perturbarea senzaţiei, „Ce sunt aceste tulburări? De ce acestea se întâmplă? Care este scopul lor? Despre ce este vorba? Ce-mi spun ele? Ce ar trebui sa fac cu ele? ” Toate acestea sunt parte a procesului de maturizare interioara a cuiva.

Aflăm din ştiinţa Cabalei ca Lumina trebuie să treacă prin patru faze înainte de a construi dorinţa corecta pentru sine. Primul lucru pe care il simt este ceva necunoscut pentru mine. Apoi simt brusc starea opusa acesteia- ca am simtit ceva, dar acum nu mai simt. Apoi  merg inainte de la sentimentul ca simt si nu simt, in acelasi timp, şi acesta este modul în care o comparaţie interioara începe. Numai prin compararea acestor două senzaţii opuse pot începe să ajung la o opinie cu privire la ceea ce este. După aceea, de la înţelegerea „Ce este aceasta?” incep să ating cauza primara-de unde a aparut aceasta in mine?

Aceasta este o succesiune întreaga sau secvenţiala de maturizare interioara a unei persoane unde ea poate veni deja şi spune, „Dar, asta este ceea ce ma doare. Acesta este motivul pentru care ma simt rau. Aceasta este întrebarea mea. Aceasta este ceea ce am cerut pentru rezolvare prin primirea unui răspuns .” Nu este simplu.
Din partea noastră trebuie să încercăm să-l ajutam, ca pe un copil. Nu contează că ţipa. Asta înseamnă că trebuie să merg la el, să-i acord atenţie, şi să încerc să-mi dau seama de ce se simte rău, chiar dacă el nici nu poate cere acest lucru. Să găsim acest contact comun.

Această problemă există la toate nivelurile. Dacă mă întrebi pe mine, atunci trec prin acelaşi lucru. Când   mergem inainte, ne întâlnim în permanenţă cu ceva care nu este clar: „Ce? De ce? Cum? De unde? Unde este conectat şi cu ce? Care sunt motivele şi consecinţele? ” Precum acest întreg lanţ începe treptat să fie născut, intrebarea începe să apara . Şi apoi, de la întrebarea potrivita urmează răspunsul.
După care lucrurile devin neclare din nou. Eu întreb, „De ce? Ce mă deranjează?” Încă o dată apare o întrebare şi un răspuns.

Prin urmare, trebuie să lucrăm la întrebări.
Din prima lecţie de la Conventia din Berlin, la 1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavey HaSulam (Treptele scarii), articolul „O rugăciune a multora”: Este scris în sfântul Zohar (Beshalach (Când Faraon permite), precum şi în Comentariul Sulam, punctul 11), „Şi a spus ea,” Locuiesc în mijlocul poporului meu. ” El întreabă,” Ce înseamnă asta? ” El răspunde:” Când Din este prezent în lume, cineva nu ar trebui sa se desparta de colectiv şi sa fie singur pentru că atunci când Din este prezent în lume, aceia care sunt observati şi sunt notati ca fiind singuri, sunt prinsi primii, chiar dacă sunt drepti.

Suntem in armonie cu forta superioara prin Zohar. Ni se spune cum sa ne acordam pentru înţelegerea acestei forţe, care duce la percepţia sa, revelaţia. „Din” este una dintre manifestările sale, în forma de justitie. O încălcare a uneia sau a tuturor evocă o acţiune corespunzătoare reciproca. În niciun caz nu ar trebui ca omul sa se separe de societatea din jurul lui.
Cum se întâmplă acest lucru? Diferite acţiuni şi senzaţiile sunt evocate în noi. Acest lucru îmi dă posibilitatea de a mă menţine în societate deasupra şi în ciuda acestor dificultăţi şi senzaţii, chiar dacă prin separarea de această societate, m-as simţi imediat confortabil şi as evita problemele. Toată lumea isi primeste pedeapsa, dar nu pot pasi deoparte. Ei chiar imi spun: „Poti sa te dai la o parte, acest lucru nu te priveşte.”
Şi totuşi, chiar dacă cei drepti nu au păcătuit împreună cu restul, ei sunt considerati asa prima dată când se separa de restul. Cu alte cuvinte, omul este testat în acest fel dacă vrea să intre în egoismul aceastei lumi şi să rămână în confortabila sa stare „burgheza” , sau el este dispus să rămână împreună cu toată lumea, într-un singur pachet, chiar dacă acest lucru îl face sa se simta incomod, de dragul de a atinge lumea superioara.

Prin urmare, nimeni nu ar trebui să se retragă din lume pentru că mila Creatorului este întotdeauna pentru întregul popor împreună. Acesta este motivul pentru care a spus ea, „Locuiesc în mijlocul poporului meu şi nu doresc să ma separ de el.”

Atitudinea forței superioare se manifestă întotdeauna faţă de toţi împreună şi nu faţă de persoane particulare. „Printre oamenii mei” înseamnă printre cei care doresc să vină împreună.

Trebuie sa luam acest lucru în considerare. Atunci când suntem în interiorul grupului, şi vom începe să simtim diferitele conflicte, acţiunile egoiste, trebuie să înţelegem că suntem „incercati ” intentionat. Dacă totusi încercăm să ne unim, in ciuda acestor „jocuri” (de fiecare dată, la fiecare moment), ne-am ridica în sus.

Dar dacă am ceda şi am pasi departe de probleme, refuzând să le rezolvam prin ridicarea  deasupra lor în unitate, natural, ne-am afunda din nou în viaţa noastră zilnica şi am inceta sa mai întelegem ceea ce Cabala ne spune.

Din Lectia 2 din 1/16/2011 de la Moscova, „O rugăciune a multora„

Filed under: Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Rabash, Shlavery HaSulam (Pasi pe scara), Articolul „Ce este interdictia de a saluta inainte de a saluta munca Creatorului”: Omul trebuie sa serveasca Creatorului si intotdeauna sa caute cai sa Ii aduca multumiri astfel incat Creatorul sa se bucure de faptele lui.

Este scris: „Creatorul se va bucura de faptele Lui.” Asta pentru ca faptele Creatorului sunt fiintele create care Ii vor aduce bucurie.

Trebuie sa lucram la dorinta de placere. Tot ce se intampla apartine de nivelele mineral, vegetal , animal al acestei lumi, de psihologia materialista. Aici, noi determinam ce percepem ca dulce si amar, si chiar daca dorim sa ne ridicam mai sus, nu avem puterea de a face asta. Nici macar nu constientizam faptul ca exista ceva mai sus.

O persoana devine constienta de lupta sa interioara cu egoismul sau doar dupa o munca indelungata. Ea dezvolta o dilema: Creatorul sau un calcul egoist, iar ea este prinsa la mijloc. Apoi, de la „copilaria” care s-a manifestat in dorinta ei de a primi placere, persoana se ridica la o „copilarie” mai inalta, starea de alegere la care se refera ca la „Klipat Noga (coaja Noga).”

Asta se intampla atunci cand calculele constante de Lumina si intuneric care au loc in dorinta lui egoista, se sfarsesc. „Lumina” este atunci cand indiferent de dorinta sa, persoana simte ca Creatorul il schimba, il „opereaza”, ii elibereaza atitudinea fata de propria sa natura, si il ajuta sa se ridice deasupra egoismului sau.

Creatorul scoate omul din calcul pentru binele sau si Se bucura de faptele Sale. Suntem faptele Creatorului, munca Lui. Creatorul se bucura sa ne schimbe.

De aceea omul trebuie sa fie gata sa se „sacrifice”, cu alte cuvinte, sa se aduca mai aproape, „sa intre in sala de operatii”, si sa se incredinteze pe el insusi muncii pe care Creatorul o depune asupra lui. In acest fel, omul vine spre adevar.
Din prima parte a  Lectiei zilnice de Cabala 1/23/2011, Scrierile lui  Rabash

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: Ce rol joaca ascetismul in dezvoltarea umana?

Raspuns: Cabala are o parere foarte negativa in ceea ce priveste diversele restrictii. Nu cere nimic de la o persoana in ceea ce priveste viata sa pamanteana. In principiu, poti face ce vrei.

Este altceva cand esti absorbit de tot felul de fetisuri in aceasta viata pamanteana, introducand tot felul de obiceiuri speciale, deprinderi, si exercitii. Traieste normal. Daca iti place sa faci yoga, atunci fa. Daca iti pace sa alerg dimineata, atunci alearga. Daca exista o anumita dieta care este sanatoasa pentru tine si o alta care este mai putin sanatoasa, atunci manaca corespunzator. Nimic din asta nu conteaza. Cel mai important lucru este sa nu transformi nimic intr-un cult.

Cabala trateaza fiecare persoana absolut normal. Nu ii pasa despre felul in care traieste persoana, ce obiceiuri are, si ce traditii, convingeri religioase sau inclinatii. Cine este ea in viata pamanteana nu conteaza nici macar un pic.

Ne intoarcem inca o data la esenta: Egoismul se ridica in noi pentru ca sa ne putem echilibra deasupra noastra. De aceea nu conteaza chiar deloc cum sunt. Limitandu-te la mancare sau aplicandu-ti tot felul de metode – nici una din astea nu va ajuta. Nimic nu va ajuta.

Dimpotriva, persoana care face anumite exercite fizice sau pastreaza anumite legaturi stricte crede ca ea deja a avansat, ca a atins anumite nivele, ca este virtuos si asa mai departe.

Asta poate doar sa ameteasca oamenii. De aceea, traieste normal, cu calm, mananca bine, si gandeste-te la sanatate si profesie. Ia parte la toate activitatile la care societatea din jurul tau ia parte.

Impreuna cu asta, studiaza Cabala. Acest echilibru sau stare normala este cea mai preferabila. Soarta te-a adus in acest mediu deci du-te cu fluxul. Atunci vei vedea ca in realitate, totul in jurul tau este in starea ideala, in afara de tine.

Un minus este compensat de un mare plus.
Din  Lectia a 2a de la Conventia din Berlin din1/28/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Spui că dorinţa noastră de a darui este fatarnicie.

Răspuns: Desigur, este fatarnicie acum. De ce as vrea ceva asa de „nelumesc?” Ce aş primi în schimb?
De exemplu, as fi capabil să simt foamea altei persoane ca fiind foamea mea? Nu, nu ar fi în cazul în care un astfel de calcul nu este „în sincronizare” cu Kelim-ul meu (vasele). O persoană acţionează întotdeauna pe baza dorintei. Cum pot sa vreau ceva dincolo de dorinta mea? Este imposibil, nu este insuflat in natură.

Un arbore este un arbore, o piatră este o piatră, şi o dorinţă este o dorinta. Mintea este lângă ea, să ofere asistenţă să fie umpluta cu dorinte. Nu e nimic altceva.

În cele din urmă, vorbim despre cele mai simple”pietre de temelie ” ale universului, care funcţionează pe un principiu binar: da sau nu. Nu există nici multiplicitate, nici complicaţie. Tot ceea ce este complex este o sumă de aceste componente binare, care reprezintă existenţa sau lipsa. Nu există nici o în-între, doar întuneric total sau lumină totala. Apoi, aceleasi elemente   binare genereaza, construiesc un întreg sistem de relaţii nuantate între ele  .

Deci, dacă vreau ceva, mă gândesc doar despre ceea ce vreau. Dacă chiar vreau ceva specific, cum ar fi un morcov, aceasta înseamnă că nu simt nici o lipsa pentru o banana. Banana nu există pentru mine în acel moment, eu sunt fixat pe ceea ce vreau. Acest lucru poate fi văzut în mod clar la copii. Componentele memoriei unui computer funcţionează conform aceluiaşi principiu, la fel si neuronii nostrii: da sau nu, un „clic” sau absenţa acestuia.

Prin urmare, pur şi simplu nu se poate ca fiind o dorinta de a primi, sa simt in ea o dorinta de a darui. Eu nu înţeleg, nici nu simt ceea ce altii doresc. Pot să simt in mine doar o forma numita „celălalt”, dar se manifestă în interiorul dorinţei mele.

Din partea 1-a a Lecţiei zilnice de Cabala 1/26/2011, Scrieri de Rabash

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara, Perceptie - Niciun comentariu→

Trebuie să înţelegem că soluţia la problemele moderne, nu este sa îmblânzim egoismul nostru, ci să ne ridicam deasupra lui. Acesta este motivul pentru care intelepciunea Cabalei nu este atât de simplă, deoarece este deasupra nivelului metodelor care te invata cum sa controlezi treptat si sa reduci înclinaţia rea a cuiva.

Cabala spune: Nu, pur si simplu nu ai nevoie sa lupti contra egoismului tau. Şi nu veţi câştiga acest război, deoarece oricum egoismul tau va continua numai sa creasca. În plus, este mai deştept decât tine şi va evada mereu şi va lua totul cu el.

Trebuie să înveţi doar cum să-l întorci de la tine, spre exterior. Intelepciunea Cabalei este ştiinţa care ne învaţă cum să lucram cu egoismul. Este o ştiinţă foarte complexă deoarece include practic tot ceea ce există. Ea ne permite să angajam egoismul nostru corect, şi pentru că egoismul nostru continuă să se dezvolte, sa obţinem oportunităţi tot mai mari de a pasi în afara noastră şi de a atinge ceea ce ne înconjoară.

Nu este uşor sa explici oamenilor că transformarea nu se află în reducerea egoismul cuiva, ci mai degrabă, în aplicarea lui în mod corect. Cu cat eşti mai egoist, cu atât mai bine. Oamenii nu înţeleg, întrebandu-se , „Cum asa? Cu cat mai dăunător sunt altora, mai invidios, lacom, frugal şi viclean sunt, cu atat mai bine? ” Exact!

Cu toate acestea, va intrebati, „Cum poate să fie bun? Te înşeli: trebuie sa eliminam toate aceste vicii. O persoană bună este cineva care nu are nici una dintre acestea.” Dar nu este asa! O persoană bună este cineva care are miasme extraordinar de egoiste, dar le transformă într-o conexiune cu alţii. Aspiraţia lui nu este de a folosi toate atributele sale îngrozitoare într-un fel, ci, mai degrabă, de a le recicla în unele bune. Trebuie sa le reciclam, dar niciodată sa le anihilam.

Este foarte greu de explicat acest lucru, chiar la oameni care sunt inteligenti si  cu gândire profunda. Astăzi suntem martorii unui dezechilibru cu natura şi ai unei discordii  în societate, in vieţile noastre personale  şi peste tot. Este acest lucru pentru mai bine sau pentru mai rău? Este, cu siguranta, pentru mai bine! Cu cat mai rău, cu atât mai bine!

Este greu pentru oameni să înţeleagă acest lucru. Această înţelegere nu se poate obţine dintr-o data. Dar aveti răbdare; încetul cu incetul , totul se va aseza.

Din lecţia a 2-a a Convenţiei de la Berlin de pe 1/28/11

Filed under: Egoism, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Este necesar pentru noi să ne căsătorim?

Răspuns: Pe de o parte, nu este necesar să ne căsătorim. Pe de altă parte, trebuie să înţelegem că lumea noastră este creata prin asemănarea cu lumea de sus.

Astăzi, umanitatea trece prin procesul de rupere a unităţii familiei. În urmatorii cinci, pana la zece ani, vom vedea că oamenii nu vor putea să se găsească unul pe altul in vreun fel. De ce sa se casatoreasca? Pentru ce toate astea? Oamenii nu simt nevoia de ea. Insasi temelia societăţii a dispărut. Vedem lumea schimbandu-se atât de mult, încât pare ca a ajuns la sfârşit.

Are nevoie o persoană să se căsătorească pentru a avansa în lumea spirituală? Nu . Nu este nevoie de acest lucru. Cu toate acestea, ca să-şi asume o asemanare mai mare cu imaginea spirituala, cineva trebuie sa aiba o familie, copii, un loc de muncă şi sa trăiasca o aşa-numita viaţă normală care a existat pe parcursul întregii istorii. Insa această condiţie nu este esenţiala. Acesta este motivul pentru care, astăzi, Cabalistii nu insista pe ea.

Este necesar mai mult pentru bărbaţi decât pentru femei, deoarece bărbaţii trebuie să aibă rezistenţă. Cu toate acestea, femeile nu trebuie să reziste, ele nu trebuie să depăşească egoismul lor, spre deosebire de bărbaţi. O femeie face munca de grup, ajută , studiaza şi editează materiale şi, în acest fel, ea se corectează prin dorinţa ei de a ajuta şi de a participa. Ea se include în mod corect in dorinţa comună, Kli-ul comun (vas). Nu este necesar ca ea să se căsătorească.

Pe de altă parte, pentru ca un barbat să atingă lumea spirituală, el trebuie să facă o mulţime de efort care nu este comparabil cu efortul necesar al unei femei. Acesta este motivul pentru care trebuie să se căsătorească, sa aiba  grijă de familia sa şi sa lucreze cu prietenii. Munca lui spirituala este speciala, dificila şi reala.

Nu este acelaşi lucru pentru o femeie. Este suficient pentru o femeie sa ajute, sa participe şi să fie conectata la un grup. În acest fel, ea îndeplineşte în totalitate rolul ei. Nu este mai greu sau mai uşor. Acestea pur şi simplu sunt diferite metode de corectare, diferite tipuri de suflete.

Anterior, în lumea noastră, o sotie nu trebuia sa aiba grija de a câştiga bani. O femeie trebuia într-un mod sa aiba grijă de casă. Soţia este tot ceea ce se referă la casa şi familie, iar soţul este tot ceea ce priveşte câştigul material şi nu casa.

Acesta este modul în care lucrurile trebuie să fie în conformitate cu rădăcinile de sus, relaţia dintre Malchut şi Anpin Zeir în lumea Atzilut. În esenţă, unitatea noastră de familie trebuie să fie organizată în acelaşi mod în această lume, de asemenea. Cu toate acestea, vedem deja formele pe care le-a luat în stadiul actual de dezvoltare. Nu este nimic ce putem face, este o mutaţie.

Lectia 2 din 1/16/2011 de la Moscova, „O rugăciune a multora”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Există o mişcare foarte clara, secvenţiala şi graduală în lumea spirituală. Dacă nu am senzatia de foame, dorinţa pentru următorul nivel, atunci nu am un Kli (vas sau calitate), în scopul de a o simti, iar apoi nu o simt.

Un prag este necesar. Trebuie sa ma înalţ de la starea mea prezenta, dorinţa # 1, la următoarea stare, dorinta # 2. Dacă am urcat la urmatorul nivel, dorinta # 2, atunci simt sursa de Lumina, care este acolo.

Dar dacă încă nu am atins acea dorinţă şi sunt undeva la mijloc, pe unul din cele 10 niveluri intermediare (numite 10 Sefirot), atunci nu simt starea următoare. Trebuie sa ajung la ultimul nivel şi numai dupa ce il trec o să încep să simt starea următoare. Aceasta este o metodă precisă corpusculara, unde totul este gradat de grade la fel ca cuantele într-un atom. Şi nu putem face nimic in legatura cu acest lucru.

Prin urmare, există o stare intermediară între dorinţa mea iniţială, în care am simţit un anumit tip de împlinire, ce parea ca soarele ce strălucea, şi a doua mea dorinţa. Această stare intermediară este practic simtita ca gol, foame şi suferinţa. Dar dacă ştiu că am avansat, că acesta este un proces cumulativ care se va termina şi că voi ajunge la fericire şi împlinire, atunci chiar şi acest proces este necesar pentru ca eu sa ating o noua dorinta, şi, prin urmare, ma direcţionează corect înainte.

Senzaţiile  de indispozitie, confuzie, obscuritate şi gol mă impulsionează, ajutându-mă să avansez mai rapid. Dacă as simţi un fel de plăcere şi împlinire în aceste stari, atunci m-ar indeparta , împotriva voinţei mele şi ar fi foarte dificil pentru mine să avansez. Nu as aspira înainte, inafara bunătatii şi a tuturor lucrurile care sunt frumoase, pentru că egoismul meu imediat m-ar forta să stau şi să ma relaxez.

Prin urmare, noi ar trebui să se referim la suferinţă în mod corect, înţelegand natura sa orientata spre scop şi sa ştim cum să o folosim în mod corect. De îndată ce am conectat-o la obiectivul corect, această suferinţă se transformă într-o anticipare a îndeplinirii minunate, care va veni.
Dacă vom stapani această metodă, viata va parea minunata.

Din prima lecţie a Convenţiei de la Berlin din  1/28/11

Filed under: Congrese, Egoism, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Cum poate o persoana sa spuna ca actioneaza mai degraba din punctul sau din inima si nu doar sa evite suferinta lumii exterioare?

Raspuns: Actioneaza o persoana in grup pe baza punctului sau din inima mai mult decat egoismul sau? Se directioneaza el/ea  inspre grup in loc de lumea exterioara? O face doar daca isi pune dorintele, telurile, mijloacele si eforturile prietenilor sai peste propriile dorinte.

Si daca prietenii gresesc? Ei intotdeauna au dreptate. De fapt si daca gresesc, ce conteaza asta pentru mine? Ce este cel mai important este ca eu sunt o parte din ei. Asta e singura alegere pe care o am.

Sa zicem ca toti sunt impotriva opiniei mele. Eu am dreptate suta la suta, dar ei sunt uniti ca unul singur. Inseamna ca eu trebuie sa ma anulez si sa merg alaturi de ei. Cu toate astea ei gresesc nu? Dar nu asta conteaza. In lumea spirituala, colectivul, conexiunea, intotdeauna este superioara.

Cu aproximativ doua mii cinci sute de ani in urma traia un mare intelept, Rabbi Yossi ben Kisma. El avea, sa zicem, doisprezece studenti. Si a fost rugat sa se mute intr-un alt loc, dar el a raspuns, “nu ii pot parasi pentru ca atunci as pierde tot ce este in mine insumi”. Asta in ciuda faptului ca el era un mare intelept al acelei generatii. Cine erau studentii in comparatie cu el? “Sunt niste nimicuri”, a zis el,”dar cand sunt impreuna, ma conectez cu ei si primesc totul prin ei. Eu singur, direct, nu pot primi nimic”.

De fapt, vasul ce primeste, detectorul, locatia, este grupul. Lasa sa fie grupul plin de nimicuri, incepatori, nici nu conteaza din cine. Daca ei se unesc unul cu celalalt, asta e; este suficient. Un intelept care se conecteaza cu ei, le adauga senzitivitate si astfel percepe totul.

Pe cont propriu, ei nu pot intelege si nici simti nimic. Ei doar s-au adunat impreuna ca viteii. Cu toate astea, odata unit cu ei, el primeste Lumina pe care altfel nu ar fi primit-o. Iar ei gradual, prin dirijarea unitatii prin el, ei de asemenea incep sa creasca. Asta se intampla acum si in lume. Asadar, numai unitatea poate aduce rezultatul corect.

Sunt o gramada de oameni “destepti” in grup, cu adevarat priceputi, seriosi, indivizi foarte inteligenti, dar toate realizarile lor nu valoreaza nimic! Cand tinem cont de rezultatul pe care trebuie sa il obtinem ca si grup, va spun cu siguranta: Chiar daca o persoana este desteapta si da nastere la mari idei, realizeaza toate cerintele extraordinar si obtine rezultate uimitoare, toate astea pana la urma nu duc nicaieri. Daca ii lipseste directia spirituala, el nu va creste ca rezultat al eforturilor sale proprii desi, din afara, totul poate parea perfect.

Toate lucrurile spirituale sunt obtinute numai prin unitate. Daca incepatorii se aduna laolalta, fie ei cat de mici, unindu-se, ei obtin rezultate mult mai mari decat indivizii, ce pot fi mari, intelepti, si poate chiar deja Cabalisti. Rabbi Yossi nu ar fi realizat nimic fara grupul sau. De aceea el nu l-a parasit.

Din lectia 2 in Moscova 16/1/2011, “O Rugaciune a Multora”

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: As dori sa stiu: Unde anume in interiorul meu se afla inclinatia spre rau? Este in inima sau in ego? Cum il pot gasi ca sa pot scapa de el?

Raspuns: Baal HaSulam scrie ca el s-a bucurat de fiecare data cand a descoperit o calitate noua si rea in interiorul sau, pentru ca ele nu sunt noi, ci sunt ascunse in om, si nu se stie cand toate relele care nu sunt inca dezvaluite ne vor fi revelate.

Intr-adevar, atunci cand raul este revelat este neplacut. Persoana incepe sa simta cum se macina pe interior pentru ca nu este de acord cu el si nici nu vrea. Aceasta atitudine de asemenea trebuie corectata.

Ca sa-ti spun adevarul, trebuie sa fim fericiti atunci cand raul este dezvaluit, dar nu ca si masochistii. Daca acest rau ajunge la masura necesara, atunci persoana va exploda si va produce o asa strigat interior, un asa sentiment apare in inima sa incat va avea o revelatie de Sus.

Atunci, in raport cu inima sa, el iese afara spre alti oameni si incepe sa simta lumea spirituala, care nu poate fi simtita pe interior, ci doar in dorinta altor persoane. Astfel incat acesta este un sentiment bun. Dupa asta, persoana va experimenta fiecare moment ca pe o mare aventura in care dorintele si intentiile sale incep sa ii deschida lumea.

Din lectura  “Kabalah L’Am” Hall  din 12/21/10

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→