Fiecare persoana experimenteaza dorinta lui sau a ei pe care incearca sa o implineasca. Sunt oameni care li se opun si le rezista, dar si ei sunt guvernati de Sus, de Creator. Ne misca pe toti ca piesele pe tabla de sah.

Nu avem nici un liber arbitru, deci deci nu are rost sa etichetam o persoana ca fiind buna sau rea.  Si nu ar trebui sa astepte nici un raspuns in ceea ce priveste actiunile sale: nici rai nici iad, nimic altceva. Este scris in Cartea  Zohar: „suntem precum animalele”.

Intr-adevar, unde iti este liberul arbitru? Chiar daca iti faci iluzii in ceea ce priveste liberul arbitru, nu stii de fapt ce vrei. Creatorul intentionat te injecteaza cu astfel de instructiuni, astfel de semnale specifice care creaza iluzia actiunilor libere, dar nimic mai mult. De aceea, sa realizezi ca „nu este nimic in afara de El” este sa realizezi ca suntem pentru inceput roti dintate intr-un mecanism enorm.

Unde incepe omul? Omul incepe cu liberul arbitru. Dar ca sa il poti obtine, trebuie sa evoluezi. De aceea la inceput, de-a lungul mileniilor omul s-a dezvoltat in egoismul sau controlat de Sus de Creator, iar apoi incepe sa simta cum „punctul din inima” se arata. Cu alte cuvinte, o alta dorinta prinde viata: una suplimentara, opusa celorlalte. Sparge persoana in bucati, isi bate joc de ea, si o deformeaza.

Evident si aceasta dorinta vine de la Creator. Nu exista alt loc in care sa-si aiba originea intrucat nu a aparut din senin. Omul este o fiinta creata. De aceea, chiar formarea punctelor in inima nu ne face inca autonomi, independenti de Creator.

Ce altceva poate fi „eliberat”? Daca acolo este o singura forta care conduce totul de Sus, atunci libertatea mea poate consta in abilitatea mea de a o neutraliza.

Cum pot obtine asta? Mai mult, daca o neutralizez, ce-mi va mai ramane? Ce forte o sa am, ce minte o sa am? Cum voi alege? Ce ma va guverna? Este total neclar. Daca ar fi fost doua forte, as fi putut alege intre ele. Dar daca este numai una, atunci nu exista liber arbitru? Atunci de ce exista totul? Ca sa controleze aceste „insecte”?

Nu, exista un scop in toate. Fiinta creata, omul, trebuie sa conduca ambele forte opuse si manevrand intre ele, invata din exemplul Creatorului, Ii imita caracteristicile, si copiaza o mare cantitate de informatii de la Creator, iar ca rezultat se poate egaliza complet cu El.

In acest caz, in masura echivalentei cu Creatorul, persoana incepe singura sa se regleze, in acelasi fel in care ar face-o Creatorul, si chiar mai bine. Persoana descopera dorinta intentionat creata in ea: vrea sa fie opusa Creatorului. In schimb, omul invata programul, managementul tehnic de la Creator, si in ciuda egoismului incepe sa se conduca singura intr-o maniera corecta.

De aici tragem concluzia ca Creatorul a creat si omul rau. Asa este scris: „Am creat inclinatia spre rau. In acelasi timp, iti dau calea prin care poti schimba raul in bine. Apoi imi devii similar, poti lucra asupra ta singur”.

Tii in mainile tale doua fraie: dorinta egoista rea si dorinta altruista. Ma poti imita, copia, si sa aplici pentru tine. Apoi vei putea fi numit Adam, de la cuvantul „Domeh”, similar Creatorului.

Astfel, avem oportunitatea sa absolvim managementul superior, sa incetam sa mai fim papusi, sa incetam sa mai spunem „nu exista altcineva in afara de El”. Mai exista o alta forta in afara Lui, este forta acelui om care il copiaza pe Creator si face totul in locul Lui. Acolo este si locul in care este liberul arbitru, pentru ca atunci lucram cu cele doua proprietati opuse ale creaturii – egoismul si daruirea.

Din  Lectia a 4a de la Conventia din Berlin 1/28/2011

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara | Add Comment →