Astazi, sub influenta cutremurului care a avut loc in Japonia, vedem cum natura trateaza existenta noastra. Pina la urma, noi traim de fapt in virful unui gigantic vulcan care clocoteste in adincuri, in timp ce noi existam pe stratul foarte subtire al scoartei terestre.

Din adincul pamintului noi extragem petrol, apa, minerale si folosim plantele si animalelele care exista la suprafata, pentru a ne hrani, si respiram aerul din atmosfera. Sintem complet dependenti de procesele ce au loc in scoarta pamintului.

Mai mult, sintem influentati de numerosi alti factori: cimpurile magnetice, forta de atractie, tot felul de radiatii, viteza de rotatie a pamintului si asa mai departe. Dar nici macar nu ne imaginam ca cea mai mica schimbare in oricare dintre acesti parametri, poate sa ne schimbe fundamental vietile!

Toate cataclismele naturale sint cauzate de dezechilibrul fortelor, si asta are loc ca rezultat al actiunilor noastre incorecte. Intregul univers este un singur sistem care include sistemele neanimat, vegetativ , animat si deasemeni cel uman. Partea cea mai mare a universului apartine nivelului neanimat al naturii: acesta este intregul univers, inclusiv pamintul. Plantele acopera doar suprafata acestora, iar regatul animat cuprinde o parte chiar si mai mica a lor, si in comparatie cu acestea, doar o mica fractiune apartine omului.

Totusi, in intreaga dimensiune spirituala, ceea ce este luat in consideratie nu este cantitatea, ci calitatea fortelor. De aceea, omul, care este un nivel calitativ al dezvoltarii mult mai inalt, poate schimba intregul univers doar cu un singur gind. Baal HaSulam scrie ca toata natura neanimata, este egala cu o planta, toate plantele cu un animal si toate animalele cu o persoana.

De aceea, trebuie sa ne schimbam si sa atingem echilibrul intre noi. Doar atunci, toate aceste forte ale naturii, care sint sub nivelul uman – intreaga lume animata si vegetala, si natura neanimata –vor atinge deasemeni echilibrul.

Intrebare: Cum putem convinge toata omenirea, ca lumea este controlata de gindurile noastre?

Raspuns: Este imposibil sa realizam asta prin intermediul cuvintelor. Trebuie sa aducem lumea la senzatia interioara ca gindul este cea mai puternica forta din intregul univers. Dar trebuie sa ne dovedim acelasi lucru si noua! Daca imi dau seama ca gindurile mele influenteaza intreaga omenire, le-as permite sa „rataceasca” libere si necontrolate? Nu, in fiecare moment de timp as verifica la ce ma gindesc, spre ce imi directionez gindurile si ce influentez. M-as autocontrola constant!

Nu putem sa ne explicam acest lucru, nici noua si nici lumii. Nu putem masura puterea gindurilor si in mod special gradul lor de influenta asupra anumitor evenimente. Nu am fi niciodata capabili sa furnizam omenirii o dovada a prezentei acestei conexiuni. Deci cum vom aduce lumea spre echilibru?

Exista o singura solutie: Noi, aceia care intelegem acest lucru si care studiem Kabbalah, trebuie sa atragem Lumina Superioara prin intermediul nostru, astfel incit sa furnizam omenirii constientizarea „din interior” a faptului ca totul in natura, este interconectat si ca exact dorintele noastre (inima) si gindurile (mintea) determina stadiul omenirii.

Exact Lumea Inconjuratoare, care ne influenteaza pe toti, va evoca intelegerea interioara in oameni, ca gindurile lor si intentiile, influenteaza stadiul sistemului din natura, in care sistemele neanimat, vegetativ si animat ale naturii, la fel de bine cit si cel uman cu intentiile sale, sint unite intr-unul singur.

Din lectia Shamati 3/11/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: In timp ce citim Zohar, simt o implinire, care mai tirziu dispare. Incerc sa gasesc forta care lucreaza asupra mea, si senzatia se reintoarce, dar doar ca sa ma paraseasca iarasi. Acesta este modul in care ar trebui sa functioneze?

Raspuns: Da, exact acesta! De fiecare data cind o persoana continua, uita, se refugiaza in gindurile sale si se reintoarce, totul incepe iar.  Este foarte bine! Nimic nu dispare, dar „banut cu banut, se stringe o mare suma” si atunci are loc revelatia.

Intrebare: Ce indica faptul ca intentiile mele lucreaza corect?

Raspuns: Este vorba de faptul ca incep sa simt din ce in ce mai mult ca depind de grup si ca impreuna cu prietenii ating corectia.

Intrebare: Ce ar trebui sa fac daca nu inteleg ce este scris in Zohar si sint constant bombardat de numeroase ginduri irelevante?

Raspuns: In primul rind, o lipsa a intelegerii nu este o problema. Nu ar trebui sa te ingrijorezi din cauza acestui lucru. O persoana trebuie mai degraba sa simta, decit sa inteleaga.

Cind vine momentul si dorinta cuiva este schimbata la nivelul care este descris in Zohar, el va intelege, dar prin senzatii. Prima oara, va simti, si apoi va intelege din ce in ce mai mult. Ca si experienta unui bebelus in lumea asta, fara sa aiba vreun indiciu despre ceea ce se intimpla, si pe masura ce obtine intelegerea.

De aceea, unei persoane ar trebui sa ii pese de modul in care isi dezvolta dorinta, pina la punctul descris in Zohar. Si citim despre forme ale daruirii intre Partzufim spirituali: Malchut, Bina, Zeir Anpin, Aba ve Ima si Yeshsut. Lasati persoana sa fie sigura ca  asupra dorintei, lucreaza forte pe care le primim in timp ce citim despre necunoscutul proces spiritual.

De aceea, in timpul studiului, ar trebui sa ma gindesc cum ma pot schimba si unde este forta care ma reformeaza. Este ca si cum primesc o infuzie intravenoasa si astept pina cind medicamentul incepe in sfirsit sa lucreze, dupa cum este spus: „Cind actiunile mele ating actele Creatorului.”

Intrebare: Cum pot anticipa corectia prin Zohar, daca nu ma simt „bolnav”?

Raspuns: Acest lucru este deasemeni necesar de-a lungul Caii. Dar la ce te referi cind spui ca nu te simti „bolnav”? Chiar te regasesti in filmul despre lumea spirituala, despre care Zohar vorbeste?

Ar trebui sa simti ca aceste actiuni te spala, ca traiesti in acea lume, ca stii diferenta dintre obiectele spirituale (Partzufim) si pantele descendente sau ascendente ale acestora.  Te regasesti in aceste caderi si urcari, in toate tipurile de transformari? Le experimentezi sau nu? Daca nu, atunci nu ai nimic la ce sa te gindesti.
Din partea a doua a Lectiei zilnice de Kabbalah 3/13/2011, Zohar

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Zohar - Niciun comentariu→

Întrebare: Umanitatea nu poate să lege catastrofele ecologice de corecţia egoismului. Cum putem noi să le explicăm oamenilor această legătură?

Răspuns: Trebuie să căutăm metode pentru asta şi să încercăm să scriem câteva articole şi să formulăm explicaţii în timpul dezastrelor pentru a ne conduce la miezul problemei: Toate acestea se întâmplă pentru că nu suntem corectaţi!

Lumea externa este un sablon a starii noastre interioare. Asadar, in realitate noi vorbim despre catastrofe interioare dar noi le percepem ca fiind externe. Toate natiunile sunt parti ale unui singur suflet, dar in senzatiile noastre  ele sunt parti divizate care ne par straine.

Este ca si cum mi-a fost facuta o injectie cu anestezie locala si acum nu simt cum imi  arde piciorul sau cum mana imi este taiata. Acum suna haios, dar asta este exact ceea ce se intampla.

Asadar, vreau senzatia intregului, care gradual sa se intoarca la mine.Vreau sa simt partile  “externe” ca fiind ale mele. Sper sa primesc sansa sa imi corectez starea, atitudinea mea fata de alti.

Daca realitatea externa va deveni cu adevarat o parte a mea, atunci voi simti o senzatie oribila. Din acest motiv, impreuna cu descoperirea maladiei, trebuie sa primesc medicina, oportunitatea de a-mi imbunatati  starea. Aceasta este ceea ce pretind: medicamentul impreuna cu boala care devine revelata. Apoi voi fi  capabil  sa corectez defectele in mine insumi si ca rezultat, catastrofele “ externe “ se vor potoli.

Asta este ceea ce avem de facut: Sa cerem corectia interioara care va evoca corectia ce pare externa. Apoi vom observa toate problemele in noi insine si le vom corecta in noi insine. Aceste dorinte (Kelim) se vor uni cu noi.Vor deveni interioare si toate dezastrele naturale evocate de lipsa interna a corectiei vor disparea.

Din partea a patra Lecţia zilnica de Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare din Japonia: Care ar trebui sa fie munca noastra interioara in situatiile de urgenta? In timp ce acum particip la lectie au loc continuu cutremure.

Raspuns: Pe parcursul acestor zile trebuie sa ne concentram si mai mult pe unitate si sa fim increzatori ca numai in virtutea eforturilor noastre interioare vom fi capabili sa prevenim catastrofe similare in lume, atat in Japonia cat si in regiunile unde acum lumea sufera.

De ce sufera ei? De ce nu avanseaza ei inspre corectie pe calea corecta? De ce ei nu se trezesc si sa iasa in strada strigand : Mesia,acum Mesia ! Exprimat altfel, de ce ei nu  cer corectie, schimbare, o noua  stare?

De ce ei in schimb cer o schimbare a guvenului? Cum ii va ajuta aceasta? Nimeni nu va fi mai bine daca  se va intampla asta, chiar daca dictatorul Libiei va fi dat jos de la putere. Golul rezultat va fi umplut de radicalismul Islamic sau de un alt partid dar aceasta va fi doar o compensatie psihologica oarba. La modul practic oamenii nu se vor simti mai bine. Aceasta este tot aceeasi cale a suferintei.

In prezent lumea in mod subtil acumuleaza si mai multe arme. Noi reinoim aceasta cursa a inarmarilor, care a fost amanata inainte, ca si cand am vrea sa concuram pentru cat de puternici suntem. Dar cat de prosteste este sa ne certam precum copii mici! Totusi, priviti de cat de multa energie si resurse suntem privati.

Ca rezultat, totul depinde de noi, de toti prietenii nostri de pe intinsul intregi lumi care au primit o forta /un imbold sa fie corectati. Trebuie sa ne unim din interior si sa simtim ca suntem un singur intreg. Apoi, dorind sa unim intreaga lume intr-una singura, ii vom ajuta pe alti sa vina mai aproape. La urma urmei, ei sunt o parte pasiva a noastra. Ei nu sunt capabili prin ei insisi sa se apropie, pana cand nu le prezentam oportunitatea de a se conecta cu noi.

Odata ce o persoana primeste o trezire, un punct in inima, ea se va apropia de noi si se va alatura acelora care activeaza si accelereaza dezvoltarea, adaptand viteza muncii lor vitezei  cu care noile Reshimot ies la suprafata. Apoi nici o forta, tsunami-uri, revolutii, razboaie si alte asemenea fenomene nu ne vor forta sa avansam intr-o maniera negativa.

Totul depinde de eforturile noastre, de gradul  in care noi lucram spre unificare. Nu exista alta solutie pentru lume.

Din partea a patra a Lectiei zilnice Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Intrebare: De ce o catastrofa asa imensa precum cea care se intampla acum in Japonia pare ca ceva departat de mine? Ce trebuie sa fac sa o simt ca fiind a mea?

Raspuns: Egoismul meu ma separa de “ celelalte “ probleme. Cu cat egosimul este mai mare, cu atat mai departata mi se pare catastrofa din insulele japoneze. Si, din contra,in functie de gradul in care eu sunt corectat, o voi simti ca fiind mai aproape.

Odata intr-o situatie similara Rabash a fost intrebat:  “De ce alearga el mereu sa asculte stirile la radio chiar si in timpul lectiei? Sunt copii tai acolo? “. “Da”, a raspuns, “ Ei sunt copii mei”.

Trebuie sa privim problemele aproapelui nostru ca fiind problemele copilului nostru.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup - Niciun comentariu→

Întrebare din Japonia: Care sunt motivele dezastrului care ni se întâmplă? Conform prognozelor, ne mai aşteaptă multe cutremure. Putem noi toţi să prevenim aceste evenimente aici şi în restul lumii?

Răspuns: Pentru a putea răspunde la această întrebare, trebuie mai întâi să înţelegem unde suntem. Suntem într-o lume rotundă. Asta ne explică ştiinţa Cabala în secţiunea percepţia realităţii.

Să nu aşteptăm în lumea noastră să apară dovezi dureroase a acestui lucru. Prin metoda exerienţelor dureroase descoperim că suntem cu toţii interconectaţi, că lumea este globală şi integrală, că există efectul de fluture, etc. Haideţi să nu învăţăm lecţiile din dezastrele care se vor întâmpla în mod constant pentru a ne convinge de asta. Haideţi mai degrabă să învăţăm din ştiinţa Cabala.

Până când începe să lucreze experienţa noastră de viaţă, s-ar putea să fie prea târziu. Câte tsunami, cutremure şi alte dezastre trebuie să se mai întâmple pentru ca noi să devenim mai deştepţi? Mai bine să ne îndreptăm către ştiinţă şi înţelepciune. Este scris, Cel care învaţă este înţelept. Deci, ce învaţă această persoană înţeleaptă?

Ştim de la ştiinţa Cabala că toată realitatea este simţită în noi, pentru că este înăuntrul nostru. Percepţia mea se împarte în cinci nivele. Trei nivele sunt senzaţiile mele interioare: rădăcină, suflet şi corp. Ele mă îmbracă din interior. În afară de acestea, sunt detalii externe pe care le percep în afară în afara mea: îmbrăcăminte şi palate. Asta este întreaga lume din afara mea. Îmbrăcămintea reprezintă totul din jurul corpului sau ce pot atinge cu simţurile mele iar palatele sunt departe, lucruri de neatins sau, în alte cuvinte, lucruri care nu fac obiectul controlului meu.

În acest fel este împărţită lumea mea. Partea interioară este numită Galgalta ve Eynaim, iar partea exterioară AHP. Această împărţire a fost produsă de distrugerea spirituală, care este motivul pentru care noi abia simţim Galgalta ve Eynaim în interiorul nostru şi nu avem nicio senzaţia a AHP, care este tot parte din noi. În acest fel împărţim noi realitatea până la sfărşitul coreţiei, atunci când Galgalta ve Eynaim se va uni cu AHP în întregul celor zece Sefirot.

De aici trebuie să tragem două concluzii: Simţim totul în interiorul Kelim-urilor noastre. Poate fi un tsunami, pământul sau universul cu toate stelele şi galaxiile. Totul este în interiorul meu, în dorinţa mea egoistă. În acest fel este construită dorinţa mea, astfel încât în ea percep realitatea divizată în două: eu şi în afara mea. Eu este Galgalta ve Eynaim, rădăcina, sufletul şi corpul, în timp ce în afara mea este AHP, îmbrăcămintea şi palatele, cele două categorii exterioare ale percepţiei.

În Kelim-urile interioare şi exterioare au loc schimbări variate. Uitându-ne la dezastrele naturale, este foarte greu să înţelegem de ce au loc aceste evenimente mai degrabă în Kelim-urile exterioare decât în cele interioare. De ce influenţează aceste schimbări astăzi o parte specifică a sufletului meu, numită poporul Japonez? De ce catastrofa se întâmplă tuturor oamenilor?

Sufletul meu include, de asemenea, alte părţi pe care eu le percep ca prietenii mei. În realitate, ei nu există ei însăşi ci ca părţi ale mele în ochii mei. Va fi aşa până când voi completa percepţia mea şi apoi totul se va uni într-un întreg, într-o singură dorinţă, îndreptată în întregime către dăruire. Aceasta este forma corectată.

Fără a vedea realitatea din aceste poziţii, nu vom fi în stare niciodată să percepem în mod corect ce se întâmplă, inclusiv războaiele, catastrofele, corupţia sau orice altceva. Nu vom fi niciodată în stare să îl justificăm pe Creator sau să înţelegem cum se îndreaptă totul în direcţia corecţiei.

Totuşi, nu vom fi în stare să ne descurcăm fără să avem o perspectivă corectă a lucrurilor, fără a avea o imagine a lumii rotunde care este înăuntrul unuei persoane şi care depinde de corecţie sa. Nu este nimic în afara mea. Totul este în mine. Este pământul meu, cutremurul meu, Japonia mea, Libia mea, Israelul meu, planeta mea, universul meu. Şi toate acestea reflectă calităţile mele, care nu sunt încă corectate.

Din partea a patra a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Lumea, Perceptie, Suferinta - Niciun comentariu→

Intrebare: Care ar trebui sa fie atitudinea noastra fata de dezastrele naturale pe care le infruntam, sau la alte probleme?

Raspuns: Traim intr-un timp special, cand dorinta noastra egoista incepe sa ne prezinte dezechilibrul nostru cu natura la toate nivele lui.

Cel mai de jos nivel al naturii este stadiul nemiscat, unde ni se reveleaza acum dezechilibrul si lipsa armoniei noastre cu intreaga natura. Si este la fel de adevarat si pentru nivelele care urmeaza: stadiul vegetativ si animal al naturii. Doar ca noi nu observam acum.

Ne aflam intr-o criza teribila “ o criza a conexiunii” cu un inger numit “ Domem” (mineral) ,  si cu ingerul numit “ Tzomeah” (vegetal= precum si cu ingerul numit “ Hai” (animal). Toate aceste forme ale naturii sunt într-0 lipsa enorma  de  corespondenta si în opozitie cu noi. Obligatia noastra e sa le corectam pentru ca doar omul poate corecta restul naturii corectandu-se pe sine insusi.

Asadar catastrofele pe care  le vedem in jurul nostru sunt propriile noastre reflectii. Intreaga responsabilitate este a noastra. Nu este nimic de pretins de la nivelele  mineral,vegetal si animal ale lumii. Ele urca si coboara impreuna cu omul.

Prin problemele in nivelul mineral,vegetal si animal al naturii care ne inconjoara, noi putem vedea cat de mult sunt necorectati.Toate aceste catastrofe sunt o reflectie sau demonstratie a propriilor noastre defecte,ca sa nu mai mentionam nivelul “ vorbitor” al naturii – societatea umana. Priviti la ce se intampla in lume.

Noi avem posibilitatea sa organizam o viata cu adevarat paradisiaca pentru noi pe acest pamant, dar priviti ce facem in schimb. Daca un musafir din spatiul exterior ar privi la ce facem noi planetei Pamant, el ar gandi ca suntem pur si simplu nebuni. Unde sunt mintea si sentimentele noastre umane? Este corect asa, cum o fiinta ganditoare,i nteligenta isi aranjeaza viata? Numai un adevarat  prost sau unul care se uraste pe sine ar face un asemenea lucru.

Asta este de spus, chiar acum noi revelam gradual adevarata noastra stare interioara. Si doar prin  corectia interioara vom atinge noi armonia cu lumea externa.

Din prima parte a Lecţiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Egoism, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica - Niciun comentariu→

Intrebare: Reduc cabalistii dezastrele din lume prin virtutea progresului lor spiritual?

Raspuns: Desigur. Mai mult de atat, nimeni nu este mare sau mic in aceasta privinta. Oamenii cred ca un mare cabalist se poate ruga putand  astfel face o plaga sa dispara. Dar in realitate, există o altă cale: In special noii veniti care au un punct in inima care doar s-a trezit, care sunt inca confuzi si nu inteleg nimic, pot face mai mult decat cei batrani, cu toata distanta micii lor dorinte.

Precum un copil mic care devine capul familiei, oamenii care doar s-au angajat pe calea spirituala si care par a fi foarte departe  de “ adevarata treaba ” , pot face mai mult decat “ veteranii” cu simpla lor dorinta si cu rugamintile lor.

Din partea a patra a Lectiei zilnice de Cabala 3/13/11

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum explică Zohar-ul separarea (spargerea) pentru obţinerea unităţii? Să ne aşteptăm ca această separare să ne fie revelată în timpul Convenţiei următoare, în NJ sau am înţeles suficient acest lucru şi acum e vremea să obţinem unitatea?

Răspuns: La ultima Convenţie internaţională din Israel am „gustat” din ruperea dintre noi, din distanţarea mutuală, şi a produs un impact destul de puternic, astfel încât oamenii au simţit că nu sunt capabili să se unească: „Orice numai asta nu!”.

Această experienţă ar trebui să ne ducă la o rugăciune, la o acţiune prin care noi ar trebui să cerem să ne ridicăm peste această separare. Noi nu suntem capabili să o refacem, aşa că să lăsăm Lumina să vină să corecteze astfel încât, noi să ne putem ridica peste respingere şi să spunem: ”iubirea va acoperi toate păcatele”.

De aceea, în timp ce ne străduim să ne unim cu ceilalţi la o astfel de Convenţie, fiecare din noi, imediat simte respingere faţă de ceilalţi şi este frământat de calcule egoiste: ”De ce oare am nevoie de asta?” Sau se poate întâmpla altfel, persoana simte cum se integrează printre ceilalţi  dacă se pierde pe sine printre ei, moment în care el nu mai poate deosebi propria minte şi gândire, propriul sineşi unde critica faţă de ceilalţi dispare.

Astfel, în încercările aparent reuşite sau nereuşite de a se integra printre ceilalţi prin anularea de sine, prin dizolvarea în ei şi pierderea sinelui, sau , vice versa, devenind incapabil să se lege cu ei, persoana judecă, cum se poate uni fără a se pierde pe sine, pe „eu-l”său. Persoana se uneşte cu tot, pentru că în această unificare se include şi răul inerent, cu toată rezistenţa ei, şi în acelaşi timp, cu tot binele pe care îl are, fără a anula niciun rău sau bine.

Judecata corectă este într-adevăr, linia de mijloc. Când un om se anulează pe sine în faţa grupului sau a unei adunări mari de oameni la Convenţie, cheia pentru el este să nu-şi piardă capacitatea de a gândi totul critic şi să continue să lucreze cu linia stângă, ştiind de ce şi cum să lucreze. Astfel, persoana acumulează Aviut (consistenţa) pentru dorinţa sa de la toţi ceilalţi, creându-şi astfel un Kli (vas) puternic, o dorinţă care necesită o rugăciune. De altfel, noi vrem să fim iubiţi exact aşa cum suntem.

Din partea a doua a Lecţiei zilnice de Cabala. 3/10/2011 Zohar

Filed under: Congrese, Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt un însingurat de felul meu şi am dubii la venirea mea la Convenţie unde este de aşteptat să mă conectez şi să mă unesc cu alţi oameni şi asta este ceva ce nu vreau.

Răspuns: Îti promit că poţi să vii la Convenţie şi să rămâi singur, ca observator. Chiar şi acest fel de efort este benefic: să vii şi să te simţi pe tine însuţi neconectat cu ceilalţi.

Lasă sa se ducă această luptă internă: Vreau să mă unesc, vreau să fiu cu ceilalţi, mă influenţează ei, am făcut un lucru bun venind aici, sau era mai bine să fi stat acasă? Toate aceste dubii şi analize interne pe care le experimentează o persoană fiind cu trupul la Convenţie dar nu şi cu sufletul, şi văzând cum ceilalţi sunt capabili să se conecteze în timp ce el rămâne pe dinafară, toate acestea constituie autoanaliză spirituală. Dacă nu trece prin asta, nu-şi va dezvălui propria natură niciodată, antinatura Creatorului, şi nu va avea nimic de corectat.

Obiectul corecţiei este această respingere, alienare, un vid pe care îl simţim între noi. Cu alte cuvinte, eu nu am niciun fel de dorinţă să mă conectez cu ceilalţi, să fiu legat cu ei, sau dependent de ei, nu vreau nimic de la ei, şi ei mai bine ar fi să nu ceară nimic de la mine.

Noi începem să ne facem corecţia în acest vid care ne-a fost revelat. Dar este imposibil să avansezi fără să faci o serie de tentative de participare fizică. Nu e nevoie să cauţi scuze: „Nu acum, am să merg data viitoare.” Nu va mai fi o altă şansă, şi aici calculul este foarte simplu: „răsplată în funcţie de efort”.

De aceea, munca noastră este să ne ridicăm peste calculele noastre raţionale şi să încetăm în a ne mai găsi scuze la neparticipare de genul: caracteristici pesonale, muncă, condiţii de familie. Încearcă să te ridici pe tine însuţi peste celelalte lucruri secundare şi să priveşti adevărul în ochi: ai o şansă, deci fii sigur că nu o pierzi gândindu-te că nu esti capabil să o iei.

Din „Participare interioară la Convenţia We!” 3/10/2011

Filed under: Congrese, Lectia zilnica, Munca in grup, Munca interioara - Niciun comentariu→