Comentariu: În diferite momente ați subliniat importanța diferitelor subiecte. Mai întâi a fost educaţia copiilor, apoi gestionarea crizelor, apoi scrierile lui Baal HaSulam sau articolele lui Rabaş, apoi Cartea Zohar, apoi Studiul celor Zece Sfirot (TES). De fiecare dată, oamenii tind să creadă că acesta este acum subiectul final și cel mai important pe care ar trebui să se concentreze.

Răspunsul meu: Da, în acest fel, studiem treptat materialul până când în cele din urmă, totul se reunește într-un întreg unificat.

În Cabala, nu există practic nicio separare. Dificultatea este că nu putem înțelege totul simultan, așa că studiem subiect cu subiect. Mai târziu, toate aceste subiecte separate se contopesc într-o singură știință unificată, o metodă cuprinzătoare.

Același lucru se întâmplă și în lumea noastră. Studiem realitatea împărțind-o în fizică, chimie, biologie, geografie, istorie, în mii de materii și specialități diferite.

Dar de unde vine toată această diviziune? Lumea este o singură realitate! De ce am împărțit-o în atâtea părți separate? Materia minerală este un domeniu, viața vegetală este altul, viața animală este altul, ființele umane sunt și ele altele.

De ce am nevoie de aceste diviziuni? Pentru că sunt incapabil să integrez totul în mintea mea deodată. Nu pot conține toate aceste științe simultan în mine. De aceea există diferite profesii și de aceea oamenii devin specialiști.

În Cabala însă, o astfel de separare nu există cu adevărat. Totuși, pentru a îmbrățișa întreaga știință a lumii superioare, trebuie să o studiem bucată cu bucată. În timp, se integrează în noi, deoarece ne vom contopi și ne vom uni într-un suflet comun și nu va mai exista nicio separare între noi.

Pentru mine, totul va deveni unul. Mai mult, va continua să se simplifice până când se va reduce la un singur vas care conține lumina simplă. În aceasta se află întreaga creație – inclusiv propria noastră lume mică.

Din KabTV emisiunea „Am primit un apel. Agresiunea împotriva lui Laitman”, 13.10. 2010

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Sunt dorințele mele predeterminate de Creator? În acest moment, acționez conform intențiilor mele. Sunt aceste intenţii ale mele sau vin tot de la Creator?

Răspuns: În tine nu există nimic din tine. Acest lucru se aplică tuturor; totul vine de la Creator.

Uneori, Creatorul ne pune în cale situații foarte neplăcute, astfel încât mai târziu să ne dăm seama că ele au fost de fapt bune, și în acest fel, să învățăm din ele.

Dar când ne judecăm acțiunile trecute și suferim foarte mult din cauza lor, acestea sunt și acțiunile Creatorului care trec prin dorința noastră, prin egoismul nostru. Pur și simplu simțim ceea ce ne face Creatorul și acumulăm aceste impresii.

Întrebare: Când omul se întoarce direct către Creator, înseamnă că se întoarce de fapt către propriul său egoism?

Răspuns: Desigur. Dar chiar și asta este bine. În realitate, omul vorbește cu sine însuși în timp ce proiectează o imagine în fața sa.

Din Lecția de Cabala în limba rusă din 21.01.2018

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 167

În spiritualitate, „feminin” se referă la dorința de a primi care necesită corectare, o deficiență, un vas gata de a fi corectat și umplut cu lumină. Așadar, de ce în mod tradițional, studiază bărbații cabala și nu femeile?

Distincția nu este despre superioritatea biologică, ci despre diferite structuri interioare și roluri în corectare.

O femeie, prin natura sa este în general mai conectată la realitatea concretă și la ordinea naturală a acestei lumi. Dorințele ei sunt mai ancorate în viața însăși, adică în casă, familie și stabilitate. Datorită acestei conexiuni profunde cu natura, îi este mai dificil să se detașeze de ea.

Un bărbat pe de altă parte, este în mod natural mai detașat de realitatea imediată. Această detașare îl face să facă mai multe greșeli în chestiuni lumești, dar îi permite și o capacitate mai mare de a se abstrage, de a se deconecta de la natură și de a tânji după ceva dincolo de ea. În general, femeile tind să funcționeze în această lume mai stabil și mai realist decât bărbații.

Prin urmare, deficiența de spiritualitate nu depinde de sexul fizic, ci de măsura în care ne putem ridica deasupra naturii noastre și putem tânji după adeziunea cu Creatorul.

Conform acestei viziuni tradiționale, bărbații sunt obligați la munca spirituală, deoarece natura lor permite (și necesită) această strădanie ascendentă. Femeile nu sunt obligate în același mod, cu excepția cazului în care o deficiență spirituală autentică se trezește în ele.

Există un fel de „test” descris:

Unei femei i se dă mai întâi ceea ce corespunde structurii sale naturale, adică un soț, o casă și copii (ceea ce se numește „o femeie de casă”). Dacă, după ce le are pe acestea, încă tânjește după sfinţenie, atunci scânteia este considerată autentică. Dacă ea caută spiritualitatea în timp ce îi lipsește împlinirea naturală de bază, s-ar putea să încerce să compenseze spiritual nevoile naturale nesatisfăcute.

De ce se aplică un test diferit bărbaților?

Este aşa, pentru că un bărbat nu experimentează în mod natural atașamentul față de casă și familie în același mod. Prin urmare, el trebuie să fie de asemenea, ancorat (căsătorit, responsabil și muncitor) înainte de a se angaja serios în munca spirituală. Nici el nu poate scăpa de responsabilitatea lumească. Un bărbat fără poveri și responsabilități este de asemenea, considerat nepregătit. Prin urmare, ambii sunt testaţi în funcție de structurile lor interioare diferite.

Chiar și atunci când femeile studiază, în mod tradițional, metoda este diferită, deoarece sufletele masculine și feminine reprezintă moduri diferite de structură spirituală. Din acest motiv, studiul serios nu a fost realizat în mod tradițional în contexte mixte.

Se spune o poveste ilustrativă despre fiica cea mare a lui RABAŞ, care își dorea intens să studieze. Baal HaSulam chiar a învățat-o înainte de căsătorie. Totuși, odată ce a rămas însărcinată, dorința ei de a studia a dispărut complet. Gândurile ei s-au îndreptat pe deplin către copilul ei. RABAŞ ar fi observat acest lucru cu uimire. Acest lucru este prezentat ca un exemplu al modului puternic de operare al naturii.

Astăzi însă, situația este diferită. Multe femei care au vieți stabile, cu o familie, o casă și împlinire în această lume, simt încă o atracție puternică spre Cabala. Acesta este considerat un fenomen relativ nou. Uneori, trezirea ar putea fi influențată de mediu sau de contextul social, dar chiar și asta poate accelera dezvoltarea punctului din inimă până când acesta se aprinde independent.

În orice caz, dacă există o dorință spirituală autentică, o femeie poate cu siguranță să urmărească spiritualitatea. Totuși, viziunea tradițională susține că forma de studiu și de muncă interioară diferă, deoarece rădăcinile spirituale ale sufletelor masculine și feminine sunt diferite.

În cele din urmă, în spiritualitate, „masculin” și „feminin” sunt calități interioare prezente în fiecare om. Aspectul feminin este deficiența, dorința de a primi. Aspectul masculin este intenția de a dărui. Ambele sunt necesare pentru o corectare completă.

Dintr-o discuție despre articolul lui Rabaș – Art.26, 1990-Ce înseamnă „Nu este nimeni la fel de sfânt ca Domnul, căci nu există nimeni în afară de Tine”, în muncă 11.06.2002

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Comentariu: Neuronii care alcătuiesc creierul nostru funcționează ca niște porți logice. Sunt adaptați pentru a reflecta logica ce există în natură și a o reproduce în creier și în sistemul nervos. Prin urmare, pot simți când informațiile care ajung la ei nu corespund acelei logici.

Mi se pare că, dacă unui om i se prezintă informații false, acesta începe să le simtă la nivelul neuronilor. Și dacă omul este hrănit continuu cu informații false, acest lucru poate duce chiar la boală. Istoria oferă exemple despre cum anii de hrănire a oamenilor cu informații false au dus la consecințe sociale și fenomene negative răspândite.

Cu alte cuvinte, există un adevăr obiectiv în natură care se reflectă în neuroni înșiși, permițându-le să detecteze falsitatea.

Răspunsul meu: Adevărul este că în conștiința umană există două niveluri ale naturii. Nivelul superior reprezintă conexiunea perfectă între toate părțile naturii, în timp ce nivelul inferior este o conexiune absolut fragmentată, egoistă.

Astăzi funcționăm la nivel egoist, în alienare reciprocă unii faţă de alții. Totuși, natura este aranjată în așa fel încât, prin toate sentimentele pozitive și negative care apar în noi și prin compararea rațiunii și emoției, ea ne conduce treptat la examinarea a ceea ce este cu adevărat adevărul.

Inevitabil, va trebui să acceptăm sistemul interconectării complete și vom începe să percepem acest întreg sistem existând de dragul naturii sale atotcuprinzătoare și întregimii sale. El există în fiecare om.

Prin urmare, este foarte posibil ca neuronii noștri să simtă că percepția adevărului este inerentă naturii noastre. În esență, suntem structurați corect; doar că toate acestea sunt acoperite de un egoism imens care ne ascunde sistemul complet, închis, care este în întregime bun.

Din KabTV emisiunea „Împreună despre lucrul cel mai important. Alexander Jdanov”, 08.12.2017

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

 Întrebare (de pe Facebook): Cum poate fi plasat Dumnezeu într-un sistem? Dumnezeu a creat această lume, dar credeți că El poate fi înțeles de mintea umană?

Răspuns: Nu, nu cred. Aveți perfectă dreptate. Dumnezeu nu poate fi plasat într-un sistem. El nu poate fi revelat prin intelectul uman sau simțurile umane.

Pentru a face acest lucru, trebuie să creăm în noi înșine astfel de condiții pentru a dobândi calități, simțiri și discernăminte care corespund Creatorului, corespund lui Dumnezeu. Apoi, în cadrul acestora vom începe să-L percepem.

Este ca orice altceva din lumea noastră: dacă percep un anumit fenomen, atunci acesta există în mine, și prin urmare, îl pot percepe în afara mea. Așa funcționează toate instrumentele noastre. Dacă unul dintre instrumentele mele nu este acordat la frecvența sau la fenomenul pe care doresc să-l investighez, atunci nu-l voi percepe. De exemplu, fără un receptor radio nu pot recepționa unde radio, deoarece nu posed un astfel de aparat senzorial.

Prin urmare, omul obișnuit din lumea noastră nu-L poate percepe pe Dumnezeu, Creatorul, decât dacă se acordează corect la El. Ce înseamnă să te acordezi? Există o metodă pentru aceasta numită înțelepciunea Cabala. Este metoda de dezvăluire a Creatorului unui om în această lume.

Se bazează pe permiterea treptată a omului să dobândească proprietăți care corespund Creatorului. Apoi, în cadrul acestor calități, omul Îl poate descoperi pe Creator.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 23.03.2025

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Când Îl caut pe Creator în mass-media, în știrile de seară, în tot ceea ce mă înconjoară, cobor la nivelul cauzei, unde sunt urmărite originile stării mele. Dar din cauza lipsei de experiență, sau de înțelegere, interpretez greșit cauza a ceea ce se întâmplă. Contează?

Răspuns: Zi de zi, asculți știrile și observi evenimentele, amintindu-ți în același timp că aceste situații sunt orchestrate de Creator și te întrebi de ce și în ce scop. Faci calcule și îți vin diverse gânduri, conducându-te la realizarea faptului că Creatorul îți trimite aceste stări.

Dar nu ar trebui să cobori sub nivelul cauzei, deoarece acest lucru te va face să te concentrezi asupra ta însuți, mai degrabă decât asupra Creatorului. Noi dimpotrivă, trebuie să conectăm totul doar la Creator, astfel încât să-L putem obliga în cele din urmă să Se reveleze. Când Creatorul ni Se va revela, vom vedea ce se întâmplă cu adevărat.

Întrebare: Aceasta înseamnă că doar căutarea Creatorului contează. Nu înțelegerea este atât de importantă?

Răspuns: În orice caz, nu vom putea înțelege situația. Înțelegerea poate fi obținută de la nivelul superior stării actuale, unde își au originea toate forțele care modelează starea următoare.

Dacă vrei să înțelegi ce ți se întâmplă chiar acum, trebuie să te ridici cu cel puțin un nivel mai sus. Odată ce te afli la nivelul superior, vei dobândi o perspectivă asupra a ceea ce se întâmplă la nivelul inferior. Cu alte cuvinte, nu poți înțelege o stare de la același nivel; trebuie să te ridici la un nivel superior.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuții despre Treptele Scării, Partea 166

Ce trebuie să facă omul pentru ca apelul către Creator să se detașeze de sine însuși?

Pentru ca un apel către Creator să fie detașat de om, trebuie să ne examinăm atitudinea față de El.

Este relativ ușor pentru om să-și imagineze „Eu exist”. De asemenea, nu este atât de dificil să-și imagineze „dorința mea către El”. Cu toate acestea, nu putem păstra această simțire mult timp. Cumva, înțelegem o imagine interioară care ne spune că acesta este Creatorul, dar acea imagine se schimbă constant, pentru că nu știm ce este Creatorul în forma Sa supremă sau simțirea Sa interioară.

Putem într-un fel, să poziționăm aceste două puncte „Eu” și „El” în fiecare stare în care ne aflăm. Cu toate acestea, odată ce aceste două puncte sunt prezente, provocarea este de a examina măsura în care atitudinea noastră este îndreptată către noi înșine și în ce măsură ne imaginăm că este îndreptată către Creator.

Când finalizăm această examinare, ni se dă următoarea stare, iar procesul continuă în consecință.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Cum ne conectăm inimile?

Răspuns: Prin aspirație. Când simți că te întinzi către ceilalți și primești un răspuns și de la ei: „Oh!”. Atunci simți că o inimă s-a deschis cu adevărat, apoi o alta, începe să apară un spațiu comun între ele.

În cadrul acelui spațiu comun, iubirea este deja simțită, împreună cu înțelegerea, reciprocitatea și conexiunea. Există o lipsă de forță vitală, dar nu una animalică; mai degrabă, de forță vitală spirituală. O pot simți doar dacă mă conectez cu un alt om în acest fel.

Întrebare: Deci, când omul spune: „Nu am putere”. Chiar dacă are mâncare și bani, el spune: „Nu am putere, pur și simplu nu am putere să trăiesc”. Înseamnă asta că este în căutarea unei alte inimi?

Răspuns: Da! Inconștient, simte că nu are pentru cine să trăiască. La urma urmei, viața este construită pe naștere, creșterea copiilor, dăruirea către alții și primirea aceluiași lucru de la ei. Această împlinire reciprocă a celuilalt – aceasta este viața. Este imposibil să dai unui om fără să primești în schimb. Și așa continuă.

Întrebare: Se apropie acele vremuri?

Răspuns: Sper că da.

Din KabTV „Știri cu Dr. Michael Laitman”, 22.06.2026

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

O ființă creată este ceva ce există în lumea spirituală, deoarece lumea noastră corporală există doar în imaginația noastră.

Ființa creată se naște din linia de mijloc, din punctul în care sunt prezente două forțe opuse: primirea și dăruirea.

Ea știe cum să combine aceste două forțe în așa fel încât să folosească forța primirii, care este opusă Creatorului. A fost creată în mod deliberat în acest fel pentru a-i oferi ființei create independență și capacitatea de a sta liber opusă Creatorului. În acest fel, ne putem construi propria identitate independentă care încorporează ambele forțe împreună.

La fiecare pas, ființa creată trebuie să combine corect aceste două forțe și să verifice procesul etapă cu etapă pentru fiecare nouă porțiune de dorință egoistă care este revelată în interiorul ei. Astfel, ființa creată se dezvoltă singură, se construiește din propriul material cu ajutorul forței de dăruire, pe care o atrage din linia dreaptă.

În esență, toată munca este efectuată de forța dăruirii, forța luminii, de Creator. Dar ființa creată trebuie să pregătească tot ce este necesar pentru aceasta. Așa cum în lumea noastră folosim toate mijloacele disponibile la nivel mineral, vegetal, animal și uman, împreună cu toate puterile simţirilor și minții noastre. Totuși, spunem în continuare că noi înșine am făcut munca, pentru că noi suntem cei care realizăm aceste acțiuni folosind materialele acestei lumi și propriile noastre abilități.

Construcția corporală și spirituală se desfășoară în același mod: mai întâi există un plan, iar apoi, folosind materialele disponibile, începem să construim diferite forme. Așa este și în lumea spirituală. Prin dorința și înțelegerea noastră, noi înșine construim „formele Creatorului”, atitudinea noastră față de El, care seamănă cu atitudinea Lui față de noi.

Pe de o parte, aceasta este propria noastră muncă, așa cum este scris: „Am muncit și am găsit”. Dar pe de altă parte, este lucrarea Creatorului, pentru că învățăm de la El, din exemplele Sale și Îi cerem să o ducă la îndeplinire. Suntem adevărați parteneri cu El, pentru că noi înșine știm exact ce vrem și trebuie să pregătim tot ce este necesar!

Cu alte cuvinte, urmărim linia de mijloc în intenția noastră, unind dorința și intenția și hotărând singuri cum să unim corect forțele sfințeniei și impurității, liniile stânga și dreapta.

De asemenea, construim linia de mijloc conectându-ne cu grupul prin lumină. Vrem să fim incluși în grup și să găsim dorința de a dărui în cadrul acestuia, însă acea dorință poate fi creată doar de lumină, de Creator, care este ascuns în el. Astfel, încorporăm aceste două forțe: forța grupului și forța Creatorului din noi înșine, în timp ce rămânem în linia de mijloc.

Și în multe alte exemple, vedem că operăm în linia de mijloc, deoarece trebuie să combinăm aceste două forțe – primirea și dăruirea – pentru a dobândi libertatea de alegere și a ne construi independent din ele.

Din Lecția Zilnică de Cabala 28.03.2011, „Pregătirea pentru Convenția din New Jersey”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Rădăcina ecranului este atitudinea mea față de Creator; este ceea ce numim măreția scopului, măreția Creatorului. Deși este totuși de dragul primirii, ea constituie rădăcina ecranului.

Când pot spune că îl am? Când sunt în întuneric, tocmai când lumina din jur nu strălucește asupra mea. Lumina din jur nu este lumina care mă va corecta. Este lumina care se va îmbrăca mai târziu în mine ca lumină interioară.

În mod special în timpul întunericului, omul vede că se află într-o stare animalică, iar omul din el nu este trezit de Sus. Totul depinde de modul în care el însuși este capabil să se transforme în Om, să trezească o dorință față de Creator în sine.

Din Lecia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→