Când omul simte o anumită greutate în muncă, Sitra Achra sosește și începe să se joace cu el, ducându-l în rătăcire, astfel încât să nu știe dacă ar trebui să se întoarcă la Creator sau nu. Într-adevăr, merită să ne întoarcem la El din fiecare stare.

Dar dacă cererea nu este autentică, de ce trebuie să mă întorc la Creator? Pur și simplu strig după Creator să facă munca pentru mine? Dacă nu simt nevoia de ajutorul Lui, dar tot plâng și Îi cer, atunci acest apel nu vine din adâncul inimii mele. Ce ar trebuii să fac?

Baal HaSulam spune că nu există o stare mai bună în viața unui om decât momentul în care acesta simte disperarea propriilor forțe. Simte că a încercat totul și că nimic nu îl poate ajuta. Un astfel de om este cu adevărat demn să-și ridice rugăciunea către Creator și numai o astfel de rugăciune va primi un răspuns de Sus.

Când vine disperarea de propriile mele forțe? Omul poate încerca tot felul de lucruri, făcând eforturi timp de 20 sau 30 de ani, și cine știe când se va termina și dacă se va termina vreodată sau nu?

Poate că nu este o chestiune de cantitate, ci de calitate. Nu contează câți ani petreci, ci mai degrabă cum i-ai petrecut. Ceea ce contează este atitudinea ta față de situația ta. Omul poate depune doar un mic efort, dar este suficient să se adreseze Creatorului cu un apel adevărat, fără îndoială că numai Creatorul îl poate ajuta și nu poate să o facă singur.

Cum îşi poate da seama omul de asta? La sfârșitul articolului „ Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate?”, Rabaş oferă un răspuns simplu, că omul trebuie să vadă aceste stări cu o etapă mai profundă. Atunci el va recunoaște că Creatorul îi dă această stare. După aceea, el va descoperi că trebuie să apeleze fără întârziere la Creator pentru ajutor.

Acest lucru este foarte important. Toate eforturile pe care le face omul singur, fără a se întoarce la Creator, sunt toate goale. Le lipsește semnificația spirituală, indiferent cât de mult efort a fost investit în ele. Astfel de acțiuni pur și simplu nu contează. Omul nici măcar nu trebuie să le execute, deoarece sunt doar o pierdere de timp și energie.

Eu trebuie doar să descopăr că fiecare stare prin care trec vine de la Creator pentru ca eu să mă întorc către El. Dacă există o anumită întârziere între simțirea stării mele și întoarcerea către Creator ca urmare a acelei stări, aceasta este deja Sitra Achra (cealaltă parte sau forța impură). Acolo se instalează confuzia și nedumerirea și se strecoară gândurile și calculele străine atunci când încerc să rezolv singur o situație dificilă.

Acest punct este foarte important; este ca fundația. Este foarte dificil să ai un control asupra acestui punct fără presiunea și influența grupului.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Considerăm munca spirituală ca pe un mijloc de a atinge un scop. Scopul este descris ca fiind bun, frumos și plăcut. Scopul este viața veșnică și odihna veșnică.

Tot ce este scris de cabalişti este destinat oamenilor leneși? „Muncește acum și după aceea, slavă Domnului, te vei odihni”? Interpretările pe această temă nu se termină.

Chiar trebuie să mor pentru a atinge scopul? Ce trebuie să obțin mai exact pentru a mă odihni? Este ca în glumă: un bărbat stă întins sub un copac și i se spune: „Du-te la muncă”.

„Pentru ce?”

„Vei câștiga mulți bani și te vei odihni, întins sub copac!”

Și el răspunde: „Dar eu sunt deja întins sub copac!”

La fel este și aici: Ce înseamnă că acum trebuie să muncesc și după aceea mă voi odihni, odihna va veni mai târziu? La urma urmei, se spune că odihna este scopul creației.

Studiem că realitatea este neschimbătoare. Lumina superioară este în repaus absolut în Kli-ul Său. Această stare este pregătită de la bun început și suntem deja în ea, deși deocamdată ne este ascunsă.

Baal HaSulam aduce multe exemple în acest sens. De exemplu, povestea despre fiul unui om bogat care stă la subsol până când crește și înțelege unde se află sau despre oameni care aleargă la palatul regelui pentru a ajunge la El. Totuși, în cele din urmă, după cum se spune: „Și vei mânca ceea ce a fost de mult strâns”; adică suntem deja în această stare, dar trebuie să pregătim Kelim (vasele) pentru a o simți.

Pregătirea vaselor este numită exercitarea de efort sau muncă. După ce omul și-a pregătit Kelim, el atinge echivalența de formă cu lumina: lumina este în repaus absolut, iar omul ajunge și el în această stare. Aceasta este o explicație parțială a motivului pentru care scopul este numit odihnă.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 172

Care este semnificația pentru „binele și încântarea pe care Creatorul a dorit să le dea ființelor Sale create”?

Aceasta se referă la nivelul Creatorului. Nu există nimic bun și încântător decât Însuși Creatorul, adică starea și gradul Lui. Acesta este la ceea ce a vrut Creatorul să ajungă ființa creată. Orice altceva nu poate fi numit „a face bine ființelor Sale create”. Orice ar fi mai puțin, ar fi pur și simplu milă față de ființa creată. Aceasta pentru că „Binele” este Însuși Creatorul, pe care noi îl numim „Bunul care face binele” și El dorește ca noi să ajungem la acea bunătate.

Trebuie să ajungem la starea Creatorului, care este cu siguranță mai mult decât simpla primire de la El sau să-L simțim. Înseamnă a ajunge efectiv la starea Lui.

Aceasta este ceea ce se înțelege prin echivalența de formă, care este numită „adeziune” (Dvekut). „Prin faptele Tale Te cunoaștem” înseamnă că recunoaștem acțiunile Lui, devenim egali cu ele, și făcând asta, existăm la același nivel, în același grad. Când desăvârșim această stare, nu este că primim de la El, ci devenim ca Zeir Anpin și Nukva (ZON), care există într-o cuplare neîntreruptă (Zivug de lo Pasik) la statură egală, și atunci nu există deficiență a ființei create în raport cu gradul Creatorului. Acesta este numit „Bunul care face bine”.

Filed under: Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Ce înseamnă când vorbim despre odihnă? Poate că nu seamănă deloc cu ceea ce înțeleg eu acum prin acest cuvânt. Raportat la ce, este odihnă sau nu este odihnă? Îmi amintesc când eram copil și alergam constant după o minge, toată lumea striga la mine: „Așează-te, odihnește-te puțin!”

Dar nu simțeam că, să mă așez și să mă opresc înseamnă odihnă. Dimpotrivă, pentru mine era un efort  mare. A alerga după minge era atât plăcut, cât și confortabil.

Deci, cum se poate măsura și decide ce este odihna, pauza și ce este efortul și munca? Aceasta este măsurată în raport cu Kelim [vase]. Dacă Kli-ul [vasul] simte tensiune și o nepotrivire între ceea ce este dorit și real, adică între ceea ce ar trebui să fie și locul în care este Kli-ul de fapt, aceasta înseamnă că Kli-ul nu este într-o stare de odihnă. Căci diferența pe care o simte îl împinge către „mișcarea” spirituală și asta înseamnă automat că Kli-ul nu este în repaus.

Și un Kli care a ajuns la echivalența calităților cu obiectivul nu simte nicio diferență față de acesta, și prin urmare, chiar și în timp ce „este în zbor,” ca un copil care alergă după o minge, poate simți odihnă.

Principiul relativității vorbește și despre asta. Nu este important cu ce viteză te deplasezi, ci să nu accelerezi sau să decelerezi. Adică nu există lipsă „în spate” și nici lipsă „în fața” de tine, ești echilibrat în starea în care te afli. Și atunci aceasta este simțită ca odihnă.

Cum se ajunge la asta? Prin echivalența de formă (a calităților) cu mediul, cu lumina în care existăm. Cum se poate ajunge la echivalența cu calitățile luminii?

Baal HaSulam spune că pentru aceasta există Tora scrisă și cea orală. Prin intermediul uneia dintre ele dobândim intenția de a dărui, iar prin intermediul celeilalte știm ce să facem cu această intenție. Și când dobândim capacitatea de a împlini aceste două acțiuni: de a primi cu intenția de a dărui, de a împlini poruncile (acțiuni spirituale de dragul dăruirii), atunci atingem scopul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 05/07/26, Rabaș – Art.24, 1990-Ce înseamnă în muncă “Tot ceea ce este oferit ca jertfă arsă este masculin”

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: Pe de o parte, se spune că nu trebuie să disperi, iar pe de altă parte, că trebuie neapărat să ajungi la disperare. Este necesar sau nu?

Răspuns: Este atât necesar, cât și interzis, în același timp. Pe de o parte, eu însumi nu am voie să mă aduc într-o stare de disperare. Pe de altă parte, este necesar să ajungi într-o stare în care ești slăbit de Sus într-o asemenea măsură încât să disperi și să te simți neputincios, dezamăgit de propriile forțe, și atunci poți să ridici o rugăciune.

Este greu de explicat acest lucru în câteva cuvinte. Pentru a descrie stările prin care trecem înainte de Machsom (bariera spirituală), Rabaş a scris cinci volume. Limbajul nostru este incapabil să transmită acest lucru, și în acest sens este mort. Ne lipsesc mijloacele pentru a o exprima. Numai lumina care umple Kli-ul [vasul] poate face acest lucru; ea dă totul.

Pentru noi, această umplere este împărțită în mentală, emoțională, spirituală și așa mai departe. Adevărata umplere a dorinței de a primi, suma netă primită de la lumină, este răspunsul suprem. Fără aceasta, nimic nu va ajuta. Omul se poate strădui să obțină din ce în ce mai mult, dar nu va exista nicio realizare.

Este ca și cum am dori să obținem împlinirea interioară prin înmulțirea hainelor noastre externe. Cu toate acestea, nu se întâmplă așa. Poți să-mi povestești la nesfârșit despre un fel de mâncare delicioasă, dar dacă nu l-am gustat, nu m-am bucurat sau nu m-am umplut cu el, toate descrierile sunt fără valoare.

Mai târziu, pot spune altcuiva despre asta folosind descrierile tale, iar el o va transmite mai departe și așa mai departe. Acest lucru este exact ceea ce facem în lumea noastră. Dar ce valoare au toate astea?

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Suntem complet surzi la lecțiile istoriei. Este aşa, pentru că omul nu învață din stările trecute decât dacă le conectează la Creator.

În urmă cu optzeci de ani, evreimea europeană a trecut prin Holocaust.

Priviţi la starea în care a ajuns Germania; a fost cea mai puternică, mai dezvoltată și mai progresistă națiune a vremii sale! De ce? Pentru că depășise celelalte națiuni în dezvoltarea sa, și la nivel subconștient, simțea că evreii sunt cauza tuturor suferințelor lumii.

Așa funcționează legea generală a realității, și ei au perceput realitatea în conformitate cu acea lege. Acum, întreaga lume se ridică la un stadiu de dezvoltare similar cu cel la care a ajuns Germania în acel moment. La nivel subconștient, întreaga lume simte ceea ce au simțit germanii din Germania de dinainte de război. Șefii de stat ai Franței, Regatului Unit și alții nu se mai ascund, şi își exprimă deschis ostilitatea față de Israel.

Baal HaSulam scrie că toate națiunile lumii îl percep pe Israel ca pe un corp străin care nu are dreptul de a exista, că nu există loc pentru el în realitate. Acesta este un sentiment foarte natural. La urma urmei, Galgalta ve Eynaim (GE) se află în AHP pentru a-l corecta. Dacă poporul Israel nu își îndeplinește misiunea, atunci nu este nevoie de el.

Trebuie să coborâm un nivel, apoi vom vedea cauza și vom descoperi soluția problemei. Dar dacă rămâi la nivelul de suprafață al realității, nu vezi deloc o soluție pentru că nici măcar nu cunoști sursa situației. Am citat un exemplu global, dar trebuie să abordăm fiecare situație exact în același mod.

Iată ce ni se cere în fiecare situație: coborâm puțin mai jos și pătrundem puțin mai adânc în ea, dar doar puțin. Și în acel „puţin”, trebuie să-L dezvăluim pe Creator, care ne trimite toate aceste stări. De îndată ce Îl găsești pe Creator într-o anumită stare, trebuie să te întorci imediat la El, să stabilești instantaneu contact cu El și apoi să completezi corectarea acelei stări particulare, care devine o altă etapă finalizată pe calea ta.

Dar dacă pătrundeți în această stare mai adânc decât este necesar, pur și simplu vă asumați o muncă inutilă și vă irosiţi puterea. Tot ce aveți nevoie este conexiunea dintre starea pe care o experimentați și cauza acelei stări – Creatorul.

Din Lecţia zilnică de Cabala 23/06/26, Rabaş – Art.7, 1988-Ce este importanţa Mirelui, ale cărui păcate sunt iertate

Filed under: Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: După ordinea muncii de jos în sus, rezultă că lumina reflectată trebuie să vină pe primul loc. Cu alte cuvinte, credința trebuie să vină mai întâi, iar apoi lumina directă se îmbracă în ea?

Răspuns: Nu simțim presiunea Creatorului, care dorește să se îmbrace în noi, în dorința noastră, pentru că dorința noastră nu este corectată. În măsura în care aveți un ecran cu intenţia de a dărui, veți simți presiunea luminii superioare, care dorește să se îmbrace în dorința corectată numită suflet.

Atunci apare întrebarea: când lumina vine și lovește ecranul, unde sunt lumina credinței, lumina reflectată și orice altceva? Toate sunt prezente înainte de aceasta, într-o stare de întuneric. Ecranul este construit în timpul întunericului. Și când îl dobândești, primești puterea de a menține restricția și puterea credinței. Acesta este ceea ce se numește ecran.

Mărimea ecranului indică gradul de credință. Este necesar să „aprovizionați, să vă înarmați, cu asta în avans.

Desigur, acest lucru se face prin lumină, dar cererea ca această lumină să vină se dezvoltă numai prin eforturi de jos, care se fac prin intermediul impresiei primite de la cărți și cei care le-au scris, precum și de la grup, și nu de Sus. Aici, este necesar un efort depus de omul însuși, astfel încât Kli-ul să preceadă lumina.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Munca interioara, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Discuţii despre Treptele Scării, Partea 171

Ce este harul de Kduşa [Sfintenie]?

Harul de Kduşa, așa cum sugerează și numele, este pur și simplu un „har al Kduşa”. Este un fel de atracție pentru ceva plăcut și bun. Nu este o dorință, pentru, că nu există nicio deficiență în harul de Kduşa. Este mai degrabă simţire: „Este frumos pentru mine”. Nu există o necesitate naturală în ea, ci în schimb o atracție, un sentiment de „îmi place asta”, „Există frumusețe în ea”.

„Grație” este cuvântul exact. Este remarcabil cum cabaliştii au dat un nume exact fiecărui fenomen. L-au simțit până la rădăcini și apoi l-au îmbrăcat în cuvântul exact.

Filed under: Spiritualitate - Niciun comentariu→

În lumea noastră există oameni care se angajează doar în acțiuni externe. Nicio iluminare de Sus nu ajunge la ei și ei nu efectuează nicio acțiune interioară. Deci, care este diferența dintre cei care se angajează în acțiuni interioare și cei care se angajează în acțiuni externe? Diferența este foarte simplă; este corespondența lor cu  Avraam.

Întrebare: Dar unde puteți găsi un punct de legătură între acțiunile noastre externe și interioare, astfel încât să existe o anumită logică?

Răspuns: Dacă faci acțiuni cu corpul tău fără nicio legătură cu corectările spirituale, ca un evreu bun care face ceea ce a fost învățat, atunci stabilești corespondență la nivelul tău: Domem de Kduşa (nivelul mineral al sfințeniei). Voi efectuați corectări, dar din moment ce este nivelul mineral de Kduşa, nu vă oferă posibilitatea de a crește. Cu toate acestea, sunt corectări.

Lumina a venit de sus, s-a îmbrăcat în materie, iar în această materie s-a replicat spiritualul. Astfel, în această lume există încă niveluri vegetale, animale și vorbitoare, iar la nivel vorbitor există oameni care sunt descendenți ai lui Avraam sau Gerim (convertiți), despre care vom discuta mai târziu.

Cei care sunt la nivelul mineral posedă scântei ale lui Avraam pe care nu le dezvoltă; de exemplu, iluminarea de Sus care trezește pe om la spiritualitate nu a venit încă la ei, și astfel, ei efectuează corectarea la nivelul mineral de sfințenie.

Este tot o corectare; nu poți nega. Dar nici nu poți trăi după ea, adică nu poți adăuga nimic la ea, pentru că nivelul mineral este caracterizat de absența vieții spirituale.

Dacă îți dorești ceva mai mult, atunci trebuie să începi să-ți adaugi propriul efort: iei deficiențele ca și cum ar fi din exteriorul tău, adaugă propria ta contribuție prin singurul punct de liberă alegere disponibil pentru tine, și prin urmare, trezeşti o iluminare suplimentară de Sus sau absorbi mai mult din iluminarea care vine la tine. Apoi începi să împlinești poruncile spirituale, să lucrezi pentru Creator.

Trebuie să distingeți între aceste două aspecte, deoarece Cabala este în esență, o muncă pentru Creator. În caz contrar, respectați poruncile pur și simplu ca un om care a fost învățat să facă acest lucru. Una nu o contrazice pe cealaltă; ambele abordări sunt necesare.

Cu toate acestea, pentru omul care există la nivelul mineral al sfințeniei, lui i se pare că neagă acel nivel, pentru că pentru el contează doar primul aspect; dacă altceva este considerat important, atunci primul își pierde semnificația.

Observăm că cei care încep cu adevărat să studieze partea interioară, încep să neglijeze partea exterioară – până la punctul în care omul care a respectat meticulos toate poruncile, la începutul studiului Cabala, ei uită brusc că au ceva ce trebuie să facă. Omul face încă anumite lucruri din obișnuință, dar gândurile îi plutesc în nori, deasupra. Vedem cât de mult slăbește omul acțiunea materială — în muncă, în familie, în orice. Omul care este complet atașat de spiritualitate, neglijează foarte mult materialul.

Cei care spun că cel care studiază Cabala nu respectă poruncile în practică cu meticulozitatea cerută în această lume, se pare că au dreptate. Noi înșine vedem că așa este; să nu ascundem ceea ce, până la urmă, se întâmplă de fapt.

Este necesar să lămurim motivele acestui fenomen: fie Doamne ferește, studiem ceva incorect; sau ne înșelăm și nu studiem așa cum ar trebui; sau acesta este fireasc și poate că va reveni mai târziu sub altă formă, pe alt grad, într-o altă existență – împreună, atât în ​​spiritual, cât și în material.

Din Lecţia zilnică de Cabala 02/07/26, Rabaș – Art.21, 1988-Ce înseamnă că Tora a fost dată din întuneric, în muncă

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→

Întrebare: În timpul unei ascensiuni, interiorul se îmbracă ușor într-un om. În timpul unei coborâri, nu există lumină interioară. În schimb, lumina înconjurătoare este prezentă în Kli-ul extern?

Răspuns: Întrebarea este, în ce Kli (vas) se îmbracă lumina? Dacă vorbim despre perioada de pregătire, avem omul care are dorința de a primi de dragul lui și care trebuie să analizeze, să atingă și să distingă treptat diferite straturi, nuanțe și umbre în cadrul acesteia. Printre toate dorințele lor, există una în care lumina să se poată îmbrăca?

Întrebare: Am o dorință de a primi care nu are ecran, și de Sus, prin Machsom, lumina înconjurătoare strălucește asupra mea. Când dobândesc un ecran, această lumină se va îmbrăca în mine și atunci toată munca mea ar trebui să fie asupra ecranului, astfel încât lumina reflectată să se îmbrace în mine?

Răspuns: Nu este cazul. Desigur, mă gândesc să vreau să-L ating și tânjesc după El, dar corectarea nu are loc în conformitate cu aceasta. Desigur, aspir la lumină ca să mă umple; totuși, corectarea are loc atunci când această lumină este absentă, când se îndepărtează. Mă umplu, în locul ei, cu lumina credinței?

Lumina credinței strălucește nu doar din lumina înconjurătoare, ci din faptul că atitudinea mea față de Creator este legată nu de cât de mult primesc de la El, ci de care este atitudinea mea față de El, de măsura în care aspir la El.

Din Lecţia zilnică de Cabala 29/06/26, Rabaș – Art.9, 1987-Măreția omului  depinde de măsura credinței lui în viitor

Filed under: Intrebare si Raspuns, Lectia zilnica, Munca interioara, Munca spirituala, Spiritualitate - Niciun comentariu→